lacul mare a dezamagirilor contempoane.

reciteam jurnalul unui prieten in paralel cu gandurile mele scrise pe ploape,sub ploape.

nu mai stiu nimic.ochii mi se scurg incet pe fata.mi-e frig.mi-e scarba de viata si fiecare deget al mainii drepte e rece.corpul mi se descompune.

imi sterg lacrimile.imi mai aprind o tigara si ma recufund in mizerie.

nebunia mea n a disparut niciodata ,dar e acum mai accentuata ca niciodata.

282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828

28.12.2006.

stiu ca eram fericita si cu planuri mari si vesele.

28.12.2007.

nu mai stiu decat sa trec de la euforia haotica la nervozitatea accentuata de frigul interior.

intre timp,un val de frig m-a mai trecut.

am putere sa schimb viitorul,deja stricat de trecut.

dezamagita de prezent,caut un timp perfect in care sa-mi gasesc ganduri pozitivite.negatitiv e totul si soarele negru.negru dupa nori.negru in poze.

si eu?

scrumez usor,si imagini imi trec prin fata ochilor.nu realizez nimic,doza de realitate e prea mare.

realitatea mea e numai una.sunt mai singura decat luna pe cer.

oameni asteapta,pleaca,raman.singura.

mi-e din nou frica....frica mai mare ca cea de-al pierde.l-am pierdut.

mi-e frica de ziua de maine.

mi-e in sfarsit frica de viitor.

si atunci te intreb,ce sens mai are sa inchid ochii,sa mi-i odihnesc,cand toate lucrurile s-au innecat pe rand in lacul mare a dezamagirilor?

[asta ar fi ultimul post pe anul acesta.speram sa-l inchei pozititv,cu zabetul pe buze.

speranta aceasta a fost de mult]

Cea mai frumoasa zi.

Un fel de-a mai lungi,cea mai frumoasa zi
Ar fi dac-am mai putea minti.
Am da ceasul inapoi,ai fierbe doua oua moi
Mi-ai spune ca-n casa,suntem doar noi
Tacerea te-ar ajuta,sa scapi de-ntrebarea mea
Din toate-ntrebarile,cea mai grea
Cand seara s-ar face gri,nu te-ai mai putea stapani
Din baie la telefon,ai vorbi.
Cu glasul intunecat,cu aerul imbufnat
Orice numai sa ma vezi,plecat.
Si-atunci te-ntrebi mai stii,cea mai frumoasa zi? A fost la-nceput cand nu ma puteai mintï.

N-am stiut sincer cu ce sa incep.Ma gandesc de cateva ore la ce vreau sa scriu.Formulez si reformulez.
Am sa incep prin a ma prezenta.Sunt Alexandra.Locueisc in Baia Mare.Il iubesc pe Bogdan...de,..un an si 3 luni.De cand mi-a intins prima oara mana,de cand am baut vin cu el,de cand am ramas singuri intr-un apartament mare.
L-am cunoscut in toaman anului 2006,dupa ce in acea vara m-a batut la cap sa-i dau atentie.I-am dat intr-un final.In seara in care l-am cunoscut,am crezut ceea ce cred inca si acum:daca e sa fie cineva important pe pamant,sigur el e
Am retrait azi in flashuri aproape fiecare zi din an.Mi-am amintit cum a inceput.Cum de revelion m-a strans in brate,cum noaptea de revelion ne-a strans impreuna.Mi-am amintit cum a fost alaturi de mine-n februarie cand mama s-a imbolnavit de-o forma de cancer.Mi-am aminit fiecare noapte de mai,cand jucam cu el unreal tournament [evident castiga de fiecare data si inca mai castiga,pentru ca e bun].cum stateam cu el noptile.Doamne cat mi-as fi dorit sa fiu langa el in fieare zi.
La un moment dat s-ar fi pus problema sa mergem impreuna la mare.Un plan esuat.Dar clipa in care am dezbatut problema,a fost pentru mine o coborare a raiului pe pamant.
In fine.Stii ce sunt emotiile si sentimentele?Chimicalele transmise creierului.Suntircuite electrice.Circuite care mie mi-au cam luat foc de cateva ore.
Ma intreb cum esti tu.Daca-ti place cafeaua.Ar fi imposibil sa nu-ti placa.Bogdan face cea mai buna cafea.Mai buna chiar ca si cea de la restaurantul de la capatul universului.Restaurantul e din "The Hitchhickers Guide To The GAlaxy".Bogdan se credea Zaphod.
Ma intreb daca..l-ai privit indelungat dimineata cand doarme.Sau daca l-ai auzit atent cum geme,cand se transforma in demon.
Stii..imi doream sa plec cu el in Maroc.Practic,e unul din motivele pentu care m-am angajat.Am strans o parte din banii pentru bilete.Am inceput sa-i strang cand mi-a dat cutiuta verde cu nisip din Sahara.O cutiuta in care am reusit sa ma ascund si din care nu vreau sa ies.Pentru ca acolo e el,sunt eu,suntem noi.Acea persoana de care a avut nevoie intr-un moment.
Imi pare rau ca atata timp am fost intre voi.Daca stiam,ma dadeam la o parte,inainte sa nu mai pot.Cum am mai zis,te invidiez pentru ca poti sa fii alaturi de el oricand.Cu asta am gresit eu,n-am fost destul si probabil cand am fost nu a fost el sa vada.
Mi-e asa de drag.Mai drag ca orice.
E ciudat cum totul se poate narui intr-o clipa,cum cartile,filmele,muzica,cerul,pozele,arta,viata ,cum absolut tot ceea ce va reprezinta poate sa se transforme in ceva fara vlaga,fara viata.
Imi placea sa merg la cluj,in ultima vreme asa ,lunar,dupa ziua de salar.Ultima oara am vazut in ochii lui ca nu mai poate si totusi totul parea atat de normal.De firesc.
L-am iertat de cand am aflat.Si sper,ca intr-o zi sa ma ierte si el pentru ca-l astept.

1:56

de doua ore,de cand am ajuns acsa de la servici,invat latina.

incerc sa nu incep sa rad cand imi amintesc cat de cretin poata sa rada profesorul meu.

5 decembrie.vine mosu'.

vreau sa-mi aduca inapoi cealalta parte din mine.vreau sa se bucure de cadoul care i l-am luat.ne-am luat.am luat la fel.nu m-am putu abtine.

vreau un somn de 12 ore.

mi-e somn.maine teza.lucrare la italiana.

vine mosul.

si eu..dreaming of zion.zion with him.the one...

buna dimineata,decembrie.

e 2 decembrie de 3 ore jumate.e inceputul sfarsitului anului 2007.afara e frig si ninge.in camera e doar fum.

Google.

Baia Mare

-2°C

Zăpadă

Vânt: V la 3 km/h

Umiditate: 90%

de vreo doua ore am impresia constanta ca unghia aratatorului,imi pica.

e doar o senzatie.senzatiile sunt ecuatii scrise.

de o luna,am senzatia continua ca am sa mor.
printre toate zambetele sustrase din glumele idioate ale colegilor de la servici.

printre toate zambetele si dilararile pupilelor la orele de romana.

mor.azi,maine,cine stie cand.
moare in fiecare zi ceva din mine,nestiind ce se intampla cu cealalta parte fizica.

daca vrea cu adevarat sa scape de mine,sa ma ingroape la doi metri sub pamant,sa-mi spuna.

pot sa-mi zbor singura creierii.pot singura sa-mi pun capat zilele,ca-n nemuratele alte tentative.

nu pot insa sa nu mai tin,sa nu traiesc cu frica.

frica de a-l pierde.fizic.

frica de a nu-l mai vedea.

frica de a ma trezi intr-o dimineata nestiind cine sunt.

mi-e frica de acea dimineata in care am sa-mi pierd identitatea si rostul.

12 luni.vreau ultima zi din cele 365 sa o petrec cu el.vreu urmatoare 366 de zile sa le pretec cu el.vreau urmatoarele 365,365,365,366 sa le petrec cu el.

e chiar asa de greu?

intr-o discutie interesanta,ca urmare linistata al unui scadal monstru(injuraturi si insulte,tipete si crize) cu fratele meu,am avut un schimb de replici semnificative.

Eu:Tu tii la ea,nu?

El:O iubesc si fara ea nu pot.

Eu:E evident,stiu asta.Stiu si ca fara ea esti un nimic.Esti trist chiar daca ai momentele de delir in care zambesti si esti bine dispus.

El:Daca se observa de ce ma mai intrebi?M-am purtat urat cu ea,am pierdut-o.Daca nu ma intorc la ea,plec.Si nu o sa mai stiti nimic de mine.Vrea sa ne impacam,dar nu poate.Principii morale.Etice,ce-or fi.Nu pot fara ea.

Eu:Stii,eu planuiesc sa plec in maroc,sau undeva in africa.N-am gasit inca bilete low cost.Am nevoie de doua.De aia accept munca asta.De aia il suport pe Andi.De aia ridic zilnic kilograme de ciocolata.De aia stau si ascult glumele tampite ale colegilor.MA intorc acasa,numai ca sa aman momentul.Nu stiu daca tu sau eu plecam mai repede.Stiu doar ca mi-a zis el odata,ca intr-o zi nu voi mai auzi nimic de la el.Si de-o luna traiesc asa.Nu stiu nimic.Mi-a zis ca atunzi cand nu voi mai stii nimic,va trebui sa ma linistesc,pentru ca e fericit.

El:Si eu ca o am langa mine,crezi ca mi-e mai usor?

Eu:Tu ai si ea are.Aveti...sanse sa fiti impreuna mereu.In schimb eu,traiesc mereu cu frica ca nu o sa-l mai vad.Ca va fi implinit fara mine.Si intr-un fel,spiritual,implinirea lui va fi si a mea.Dar nu voi mai fi la fel de fericita.Asta e Sigur.

El:Si eu la varsta ta...

...si cu ultima replica,amandoi am realizat,amutind,ca nu mai e vorba de varsta.E vorba de sentiment.Fiecare dintre noi tinem la acea fiinta draga din viata noastra,in felul nostru.

EU tin enorm,dar niciodata nu i-am zis destul cand sa realizeze,ca mi-as da viata,mi-as vinde sufletul,mi-as vinde graiul,mi-as amaneta visele pentru el.

Cateodata imi vine sa zic :G ATA! ...dar nu ar fi niciodata gata,e virusul,adanc in mine.El e acea senzatia de implinire,pe care un om o astepta o viata intreaga.Faptul ca ,eu,am primit mai repede ca altii senzatia trebuie sa insemne ceva.

O moarte rapida.Probabil.

Dar de tinut,n-am sa incetez,nici acum nici maine.Nici saptaman viitore.Idiferent cat de tacut ar fi.Indiferent unde ar fi.Indiferent cu cine ar fi.

E serios.Mi-a fost frica o vreme sa zic asta,ca sa nu fie doar vorbe-n vant.Dar tot ce simt e serios.toata teama,tot dragul.

El e eu.Eu sunt el.

Incearca sa nu simti asa ceva pentru tine.Pentru propria-ti persoana.

D.O.I

mi-e dor de tine....

am disparut

de atatea zile,n-am mai scos nici eu,nici el nici un cuvant.nici dumnezeu nu stie ce simt eu sau ce simte el.

ma trezesc dimineata cu un nod in gat,gandindu-ma ca poate azi e ziua in care voi fi asigurata de plecarea eterna.acelas gand pesimist.aceleasi valuri interioare de tristete care nu-mi dau pace.

cateodata imi vine sa plang in hohote,dar ma abtin.imi tin capul plecat,inghit in sec,fumez o tigara si incerc sa ma autoinveselesc.

nu,nu o sa fie bine.

pana acum nu mi-a fost bine.cand el dispare,dispare si o parte mare din mine.

in ultimele zile,am disparut si eu.

in mare parte n-am fost inconjurata decat de tuburi si perfuzii,de ace si de dureri acute.

la ce bun?simt ca traiesc in momente de acestea.doare.prea tare.supradoza de irealitate.

revenire la realitate printre neoane albe.zile in care viata nu mai are sens.fizic,metaforic.

zile in care nu-mi mai trebuie nimic,decat putin curaj sa-l fac sa inteleaga ca nu are atotputerea sa decida.destinul lui e legat voluntar sau involuntar de altele.invluntar si de al meu.vrea nu vrea e o legatura spirituala,data de soarta.pana sa-l cunosc simteam ca in viata trebuie sa existe ceva mai mult.am gasit acum un an.l-am gasit pe el.am gasit acel punct maxim de concentrare.i-am adorat fiecare bucata de corp,fiecare miscare,fiecare cuvant scos,fiecare gand si nu am de gand sa ma opresc acum,din potriva,in fiecare zi adorarea creste si creste si creste.

in fond,el e forta mea de a continua,in toata decaderea psihica pe care (cred!) ca mi-o autoimpun.

sentimente degenerative,dupa supradozaj.

singurul sentiment bun si impaciuitor,e cel ce-l simt pentru el.

"pentru ca eu sunt tu si tu esti eu"

people standing round

nu cred ca e bine.
mi-am fortat toate limitele pe care corpul meu le are.
sau pretindea ca le are.
fiecare zi,fiecare 15 punte rosii.
2 ore de calm si bunastare.
stari de depresie si panica acuta.
credeam ca-mi place.
sunt prezenta in realitate.sunt concentrata in absolut tot ce fac.
o perioada.
cred ca nu-mi place partea tragico-depresia-cacatulvietii. numaipotdormi
ma coplesesc sentimentele de panica.mi-e frica sa plec acasa.vreau sa raman si cred ca am puterea sa trag timpul de coada,sa-l lungesc,ca sa-l pot aprecia.dar nu pot.
am avut impresia ca mi se topeste ceasul.dar a fost doar o iluzie.
delir.
ce delir?ce delir?la mijlocul distantei dintre ora A si ora B,in cafeneaua cu muzica subtila si placuta observ cum doua trenuri se izbesc in parcarea aflata la doar 15 metri de mine.
fapt real.trenurile merg.merg la cluj.merg la bucuresti.merg la mare.
si eu ma panichez.
stau hotarata si ma gandesc sa-i spun ca l-as lua intr-o zi ,asa pe nepregatite si m-as urca intr-un avion.
vreau sa fug intr-un loc.ascuns.
un trib.
dar ma panichez.
ce pot sa zic ,e lumea reala.adevarata lume reala=delirul.

am nevoie de-un bob.de-un bob cu sanii mari.

no time.

Dar s-a mai intamplat data pana la urma.Inca o data,din aceeasi ochi albi ,in tot intunericul l-am auzit spunandu-mi tu esti eu si eu sunt tu.

inca o data m-am simtit acel personaj al fimului.acel personaj mut,care nu indrazneste sa spuna nimic despre viata lui.nu pentru ca nu vrea ci pentru ca pur si simplu nu are nimic interesant de spus.asta am simtit pe drumul catre casa,pe drumul catre cafenea dimineata.o senzatie ciudata,un bolovan greu pe piptul meu.o senzatie sufocanta si iritanta : daca nu plang acum,am sa explodez.am explodat tot drumul in valuri si noaptea le-am visat.am visat vama urbanizata.am avut un cosmar

probabil ca fiecare detaliu care-l descopar in decursul evenimentelor a dat nashtere unor stari degenerative.sucul gasit dimineata,seara lasata-n secete.gandurile mele de idolatrizare ma uit la linia trupului lui si-i observ perfectiunea.nici o cuta peste,nimic in plus,totul frumos asamblat.probabil ca fiecare geamat din acea noapte si-a avut urmarea,probabil fiecare sentiment de frica si graza pe care l-am avut,pana atunci l-am zis mi-am spus fiecare secret din mine.frica mea de rivalitate,de timp,de monotonie.de tot lucruri pe care trebuia sa le pastrez in mine.au degenerat in a-i spune lui adevarul despre tot ce simt.

acum mi-e si mai frica de monotonie.
m-am intors in "no -man's-place" in aceste "no future land" ,in baia mare,locul unde ninge de doua zile,unde frigul moral e mai accentuat ca nicaieri.

mi-e dor de acel "why the long face" la care abia acum gasesc raspuns "because I don't have enough time to spend with you"

Peisaj Urban.

Peisaj urban,frunze cazute,ingalbenite de boala trecerii timpului.Frunze amestecate-n asfalt,amestecate-n noroiul societatii.O groapa,doua,trei..in bulevardele micului oras de provincie.Gripi pline de apa ,ploii de weekend.Pline de tipete sin-njuraturi.

Munti mari,de beton,colorati strident.Mase plastice in conturul sticlei.Lumea gri isi tine capul plecat.A iesit soarele azi dimineata,insa toti s-au ascuns de el,ignorandu-l.Eu l-am adorat.A fost cald si dezmierdator,ca si trupul fiintei mele dragi.
Peisaj urban,la inceput de noiembrie.Un loc trist,un loc sumbru.O gara goala si-o statie de autobus plina.Bilete aruncate,vise...

Nimic nu mai poate fi fotografiat.Nici o zi de toamna.Pacat,toamna-i frumosa la oras.

Nici un chip nu priveste catre adevaratii munti,colorati maiestru,in tonuri de rosu si galben.

Ar fi o toamna,ar fi fiecare toamna,de fapt,mai vesela daca lume-ar deschide ochii catre arta naturiii.

La ce bun?

Disolutie cosmica.

EL:

In dimineata urmatoara nimciul cotidian s-a transformat in nimicul vietii lui.In principal,nimic din ceea ce existase vreodata mai exista in prezent si nici prezentul nu parea a-i da semne adevarate de viata buna.Noaptea l-a dus in acel taram unde nici viata nici sufletul cel indepartat nu-i mai ofereau ceva bun de castigat.

In dimineata aceea,nimicul cotidian a fost de fapt cel care l-a radicat din pat,care l-a scos din casa,care i-a descarcat emotiile negative asupra lumii.O cafenea subtila,muzica in surdina.Un zgomot ciudat ce-i inundau urechile,ca si cum o mie de unghii ar zgaria o mie de table.

"La ce bun sa te mai trezesti in acele dimineti cand viata devine nimic,cand pamantul devine transparent si ti-e frica sa pasesti?La ce buna sa te ridici din pat ca sa cauti comfortul in ceva ce nu exista cu adevarat.Unde e soarele?Unde e luna?"

EU:

Privesc obiectiv cum viata lui se transforma incet in nimicul pe care si-l doreste.Pot privi atat timp delirul,pot privi atata timp haosul,da nu pot privi decaderea morala.

Nu pot.Imi pot privi eu demonii,ii pot infrunta,pot privi cum intreg lagarul fascist al sufletului meu ia stapanire asupra trupului,dar nu pot sa-i vad disolutia in universul propriu.

Ciudat e cum la bazele universului lui,se contobesc cu bazele universului meu,pe'ascuns,intr-un timp involuntar,intr-o metododa imprecizabila.Dau cu mana sa-l ating,se textura lui e aceeasi ca a mea.E trist,cand observ ca doar eu reusesc sa-l identific ca fiind unul si acelasi cu al meu.

Cateodata in zilele bune si cu soare,cand mintea ii e luminaa,observ cum parca observa si el imensitatea pe care am creat-o.

O imensitate care deseori se transorma intr-un nimic.Acel nimic cotidian care-l transforma si pe el si e mine.

"Imi aprind o tigara si pe rand fiecare element adevarat al lumii materiale pica.Mi se onduleaza pamantul sub picioare,mi se inroseste cerul,imi pierd vazul,auzul,simturile primare isi fac de cap.Si-apoi aung in acl stadiu al subcnstientului meu,in care paralizez.Ma vad din exterior,imi vad chipul impartit in 4 partie,patru culori diferite.Aud sunete pe care nu le-am scos.Aud murmurul placerii.Revin la normal si realizez ca a fost doar un delir."

EL:

Problema lui a fost nevoia de a fugi.Nu a dat un semn de viata aproape o luna,motiv pentru care ea s-a continuat extinderea universului doar in mintea ei.S-a transformat totul,curand intr-un haos general.Al starilor,al emotilor.Furie si neliniste,drag si dor.Nimic n-au fost aceleasi.

Si el a stat tacut ,asuns intre patru pereti.Fara sa zica nimic de delirul fizic.

Delirul emotional a fost puternic.A avut un impact puternic.Asupra lui,asupra fiecarui corp fizic pe care-l atingea.Ca si cum o putere supranaturala i-ar fi intins mainile.

Si asta l-a scutit pe el de invetarul celorlalte disparitii.Celorlalte taceri.Stie si el ca au fost multe pana acum,si rar le enumera,le amintites-deloc.

"Ea are o leagtura cu autobuzul albastru.Si-i e frica sa nu-mi iau bilet pentru el.Nu stiu de ce si nu stiu de unde,atata pasiune pentru mine.Sunt un corp fizic in delir,ce nu-si gaseste timp decat pentru centrul sau.Disolutia mea va fi de natura materiala.Psihic voi exista mereu"

EU:

Cateodata-mi doresc sa plec.Dar nu aici apropape,inapoi in trecut,sa-mi opresc traiul dinaintea facerii mele.Probabil viata lui ar fi fost mai simpla fara cineva care sa-i atraga atentia la tot pasul.Atentie in fond...de ce?Pentru ca-mi permit sa tin.Sa ...sa...sa gandesc la prezent,la Un prezent cu el.As putea incerca viitor,dar risc prea mult,mi-e frica si de ziua de maine.MA gandesc ce-as putea sa fac sa-i fie bine.

"Ma uit la frunzele de toamne si-mi dau seama ca orice as face sunt trista fara el.Toamna e mai usoara cand e langa mine.La fel si iarna.Daca l-as vedea dimineata langa mine,as avea posibilitatea sa transfor toamna in primavara si iarna in vara.As inverzi frunzele,as topi zapada.

E singurul lucru pe care nu-l intelege.Mi-e drag si pentru el as face orice,chiar sa ma transform in cadavru ars,aruncat in imensitatea cosmica."

passed over.

oh well. apparently nothing.
you don't see me.
you don't see me at all.

au trecut trei saptamani.a trecut o luna.au trecut atatea luni,tot atatea marti,am ajuns repetitiv la monotonie si monotia s-a oprit in apogeul ei catastrofal.
incerc sa nu ma gandesc,dar ma paleste-un gand.
intr-o buna zi nu o sa mai stiu nimic de el
de trei saptamani astept un semn.
am decis sa nu-l caut.s-a hotarat sa fuga.si probabil undeva in halucinantele drumuri-s-a blocat.eu mi-am pierdut drumul.fantezia.pic intr-un gol,ma
arunc de-un pamant pe care nu-l simt.ma doare,e bine.e masochist trupul meu?
!

mi-am dat seama ca si eu fug,dar de-un an nu am mai fugit.si probabil ca unul din noi a fugit si el a fost.aveam de ales,sau eu.sau el.
eu sunt prea obosita sa mai fug.sunt prea bagata in monotonia asta,ma mai tin doar cu-un deget de mal,ma pierd,imi inchid ochii.
intr-o zi imi va zice buna si eu ma voi supara.nu-mi place cand zice "buna"."buna e prea formal".
m-am gandit adesea ,in ultimele saptamani, la cine eram,la ce eram,la ce simteam,inainte sa-l cunosc.si eram practic aceeasi fiinta,doar mai aproape de pamant.
acum ma pierd in masa.masa nebuniei mele.imensitatea nebuniei.
ce-o fi si cu ea.

ce e mai rau,ca in toata starea asta ai momente fugitive in care esti lucid

luciditatea mea e caderea in gol.
caderea in gol o reprezinta el.
cand nu e.cand nu zice nimic.
cand ma face sa cred ca a murit.

il admir pentru curajul si maiestria cu care reuseste sa fuga.
eu nu pot.
poate de asta ma complac in gol.

trai in comun.

nu stiu daca as putea locui cu cineva.
imi imaginez viata singura.trezirea candva tarziu sau devreme din motive 'legale',somnul putin,muzica data tare,meniul dupa cum vreau si cafeaua obligatorie.
pot sa zic ca am incercat un fel de trai cu madalina.nu pot sa zic ca nu mi-a placut.fiinta mi-e draga.mi-a fost drag sa merg dimineata la cafea,sa facem dupa-masa mancare,sa ne pierdem serile de weekend in delir.
dar totusi....
stand acum la o tigara(dupa care tanjeam din tot sufletul meu) am realizat ca singura fiinta cu care as putea convietui ar fi el.din motive evidente.ar fi exact modelul de viata si program pe care mi le-as impune si eu.aceasi muzica,acelasi zambet,cafeaua cu gust de placere.
n-am baut o cafea buna de mult.din...octombrie.de la el,de atunci cand eu am simtit acel "noi".
am intrat dimineata buna intr-un taxi sa ajung la scoala relativ devreme (mai bine nu ma duceam deloc..) si din greseala am zis adresa lui.una din ele.
ciudat cum trece timpul si flasurile apar tot mai des.

ae abia noiembrie.


mi-e dor de-un somn lung.de-o cafea buna,de-o convietuire adevarata

vreau sa plec undeva.
vrei...sa mergem?

calatorii in amintiri.

o sa tin minte ca toamna lui 2007 a fost toamna The Doors pentru sufletul meu.
odata ce se intampla,ramane mereu intiparita.
o sa tin minte pe la 35 de ani de margele colorate de pe mana.o sa tin minte ca le-am parfumat cu vocea lui Morrison si parfum de fum.
o sa tin minte serile vaporoase si reci si rarele vizite calde.
odata ce e intampla,doar un accident mi le va scoatedin cap...
desi....cateodata mi-ar placea o vizita la doctorul Mierzwiak (Eternal Sunshine Of The Spotless Mind Of The Spotless Mind) sa-mi stearga toata viata din minte.
Pentru ca de mica am fost un esec.Am crescut intr-un mediu atat de calduros,am fost ani buni o fiinta sleaba si am ajuns sa fiu o sufletista,cu strat exterior dur.
Dar asta e oalta poveste.
E oarecum dragut sa traiesti senzatii ca cea de azi.Te iei pe-un val,ichizi ochii si ajungi intr-o lume a amintirilor.daca as putea sa spun prin cate zile am trecut in ultimele cinci minut,as deveni scriitoare best seller.
Dar eu im doresc sa fiu o scriitoare mediocra cu un apartament mediu de oras mare de provincie,unde sa locuiesc cu al meu om(care sper sa fie mereu cel de-un...an...doamne un an!) ,unde sa fiu fericita si sa scriu noaptea la calculator viitoarea carte.Sa traim intens,sa mergem la partiuri,sa fumam,sa dormim pana cand e iar noapte,sa fim unul pana-n dimineta si sa bem la rasarit o cafea.
Sa n-am program,sa am o masina mica,sa-l pot urca in ea si sa mergem intr-o seara la mare,sa conduca el inapoi.
Sa stam acolo,o vreme,chiar de-i iarna.
Sa iubim trompeta ingerului.
M-am trezit.
Jim Morrison imi canta the end-ul.
Si eu stau neputincioasa aici....
gandind artistis si futuristic,o sa ramana toamna in amintiri.

depresie d'octombrie,

No safety or surprise, the end ....

Dimineata e frig.E atat de frig incat simt cum pietrele mi se lipesc de bocanci.
Simt fiecare gol dintre ele.Simt fiecare frunza.
Soarele rasare si el tarziu.
Cana mea de cafea se raceste repede dimineata.
Simt cum monotonia si nervii ma apasa usor pe crestet si coboara adanc in zona inimii.
Iar e toamna,iar e frig.
Subit,pe unul din multele drumuri pe care le ispasesc intr-o zi,realizez ca-mi vine sa plang.Daca inchid ochii,ma duc departe,ma duc la culori calde nascute de indiferenta noptii,zambesc,retraiesc serile la malul marii,imi amintesc de Fasole.
Zambet imaginar se asterne pe-o fata imaginara.Au trecut 4 luni.Jumatate din doua anotimpuri s-au dus si eu am fost pe-o alta lume.Am fost in prezent,am fost in prezent,am fost in prezent.Si-acum sunt in trecut.Si doare....

Asteptam sa vina frigul si odata cu el asteptam si depresia aceea din octombrie.Asteptam monotonia ei.Tigara dupa tigara,planset dupa planset,toate inecate intr-un usor zambet,agonic,rece,ca soarele d'octombrie.
De cand am cutiuta verde cu nisip,m-ascund acolo.
Si plec,plec departe.Plec intr-o tara cu vara,unde e cald.Pe-o plaja lunga si pustie.
M-as duce.
Acum m-as duce iar sub patura lui.
Nu mi-ar fi frig.
N-as vrea sa plang.
Nu as simti atatea emotii reci de toamna.

cu dedicatiune,

Me gustan los aviones, me gustas tu.
Me gusta viajar, me gustas tu.
Me gusta la maana, me gustas tu.
Me gusta el viento, me gustas tu.
Me gusta soar, me gustas tu.
Me gusta la mar, me gustas tu.
Me gusta la moto, me gustas tu.
Me gusta correr, me gustas tu.
Me gusta la lluvia, me gustas tu.
Me gusta volver, me gustas tu.
Me gusta marihuana, me gustas tu.
Me gusta colombiana, me gustas tu.
Me gusta la montaa, me gustas tu.
Me gusta la noche, me gustas tu.
Me gusta la cena, me gustas tu.
Me gusta la vecina, me gustas tu.
Me gusta su cocina, me gustas tu.
Me gusta camelar, me gustas tu.
Me gusta la guitarra, me gustas tu.
Me gusta el regaee, me gustas tu.
Me gusta la canela, me gustas tu.
Me gusta el fuego, me gustas tu.
Me gusta menear, me gustas tu.
Me gusta la Corua, me gustas tu.
Me gusta Malasaa, me gustas tu.
Me gusta la castaa, me gustas tu.
Me gusta Guatemala, me gustas tu.

Que voy a hacer,
je ne sais pas
Que voy a hacer
Je ne sais plus
Que voy a hacer
Je suis perdu
Que horas son, mi corazon?

e pe repeat de 2 zile.
si pe masura ce ascult versurile,realizez ca totul e adevarat...

evadare.

Lost in a Roman...wilderness of pain
And all the children are insane
All the children are insane
Waiting for the summer rain, yeah

ai simtit vreodata nevoia sa evadezi intr-o lume futuristica?
sa zbori.sa traiesti.sa visezi.sa dormi.
in domeniul viitorului.
am simtit.simt..de cati ani incoace.
evadez.plec cateva ore pe zi la madalina.facem mancare.fumam.bem cafea.dansez pana plange.drumul pana la ea,ma face sa cred ca am pasit in acea lume.
cand vreau sa evadez de tot...
plec la cluj.
plec la cluj sa fug in lumea mea perfecta.sa ma scund in bratele lui,in cafea lui,sub plapuma lui.
si apoi revin la realitate.si-mi dau seama ca sunt inca un nimic.
ca nu pot face nimic,pentru ca certificatul de nastere nu-mi permite.
o sa-mi iau masina.si o sa fug.intr-o buna zi o sa fug de tot.
n-am sa ma mai intorc.
vreau sa plec.mai vreau sa plec.
trebuia sa iau autobusul albastru ,vinerea trecuta.
trebuia sa mor in lumea ireala,ca sa-mi poata putrezi trupul aici pe pamant.
ar trebui sa mor.
moartea e o scapare.
eliberare.o lumina,o proba stiintifica.
viata e mai mult durere.in maorte scapi de durere.
dar nu te poti cufunda in ceva ce n-ai gustat decat putin.
ma uit la mainile mele.
mainile mele.
taiate si despicate.urme albe cu contur maro.
scuze si pretexte,pe care ajung si eu sa le cred.
o sa-mi revin.
odata si-o data.
cand nu o sa mai fiu aici.
cand o sa fiu acolo,in viitor.

he's old,and his skin is cold....

meet me at the back of the blue bus

Si pana la urma..
nu pot nu pot nu pot nu pot.
Nepunticiosi.Sclavi.Neputinciosi.Sclavi.
Ne-am incaltat pantofii de duminica si ne-am dus la discoteque.
...sau?
Ne-am rulat tigarile si ne-am asezat in fata televizorului.
Ne-am salvat vietile.

Care vieti?Care vieti?Care vieti?Care vieti?

"Vedeti voi?Asa sunt si eu:o disperata.Asa e si ea.Uitati-va.El bea pe pervazul exterior si ea tipa dupa el.Pleaca dupa el.Tine la el,atat de mult,incat isi doreste sa traiasca viata."

Dar unii-si doresc moartea.Si altii se scufunda adanc in iluzii.In iluziile ei.In iluziile acide.

Acid.Acid.Acid.ACID.

Stiai ca autobusul albastru e moartea?

L-am vazut vinerea trecuta.
L-am vazut vinerea trecuta.
L-am vazut vinerea trecuta.
Care vineri?
Vinerea trecuta.

Si pana la urma ce e somnul?Ce e moartea?Ce e viata?
Ce traiesc acum e doar un episod din celelalte sute,prin care-am mai trecut.E cel mai ciudat.

Cel mai..
Cel mai..
Fantastic.

Cum aceleasi ore.Aceleasi zile.Acealeasi litere sunt repetate si traite mereu altfel.

Sambata.Noi.
Sambata.Eu.
Sambata.?.

Ma uit la un pahar gol si nu reusesc sa-mi amintesc cand a fost vreodata plin.Dar stiu ca a fost azi dimineata pe jumatate plin.Asa,ca soarta.Ca sangele.
Jumatate venin.Jumatate pelin.Jumatate folclor.Jumatate amor.

Amor.
A-mor.
A! MOR!

toamna,

Plâng strunele toate lung şi prelung.

Nu a inceput demult toamna.Nu a trecut demult vara.
Si totusi e frig.
E rece.
E trist.
Sunt alba.
Mi-e dor sa fug pe-un deal.Pe campul de la gara,sa trec printre caile ferate,uleioase si negre,sa fug de spini,sa ma ascund apoi in tufisurile de iarba.
Sa visez la un ras mai mare sau la un verde mai intins.
Sa-mi fac planuri,sa stau seara tarziu pe-o terasa.Sa beau o bere rece,sa rad.
Sa ma opresc la rasarit,pe balcon,sa citesc o carte la fel de stupida ca mine.
Sa-mi aprind o tigara.Sa am timp de-o cafea.Sa fie cald.Sa fie bine.
Sa-mi cumpar ulei de plaja,pe care sa nu-l folosesc,pentru ca pierd ora de soare.
Sa ma arunc noaptea-n mare.Sa-mi fie frig.Sa ma cred zeita.
Sa merg pe-un munte,sa-mi ridic cortul,sa fac un foc de tabara,sa ma plang de durere de picioare.Sa adorm.Sa ma trezesc.Sa cant....
Sa-mi cante urechile muzica.
Sa-mi cante caldura si soarele fericirea.
Sa am un bronz uniform.
Sa am ceva bani si sa fug.


Ma simt la fel in fiecare toamna.In fiecare toamna mai moare o particica din mine.
O sa mor toamna.

on noah's ark.

Thank you God for this fine day
And bless all the children all over the world
Thank you for the plants and the animals
Oh bring me sweet dreams tonight
And help me be good tomorrow

In perioadele mele post delir,sufletul mi-a ramas oarecum cu imagini ciudate.
Cand imi strngeam chitibusurile lasate prin camera,aiurea,aruncate(ca si cum as sta acolo dintotdeauna) inchideam ochii si vedeam cum mainile mele deveneau greble.Greblele sapau pamantul.Pamnatul era de fapt covorul.Si in timp ce vedeam toate venind dupa mine,in'mainile'mele,auzeam cum cineva-mi striga in urechi "nu vreau sa plec."
Toate 3 zilele am repetat ca aceeae viata mea.Nu ce traiesc acum.Ce traiesc acum e doar un prag,un hop mic,cu repercursiuni mari asupra prezentului.Prezent vs. prezent.
In trei zile am reusit sa fiu geloasa pe vreo 3 persoane.Si una din ele nici nu stiu de ce-am ales-o,pentru ca ne cunoastem demult.
Si gelozia,e asa un sentiment de urat.Pe care nu-l simt decat cand cineva-mi fura identitatea(dar au fost,au plecat si partea aceea de gelozie s-a tratat) sau cand cineva se uita prea frumos la persoana draga.De asta am suferit eu,si de inca o imagine post-delir.Stii ce urat e sa nu te poti gandi la "elul" tau pentru ca-ti imaginezi o alta facandu-i ce numai tu ii faci?
Pe moment e groaznic.E oribi.E oribil cand inca simti cald,pe corp,pe buze,pe suflet tot ce-i mai cald in el.E oribil tot timpul.Si acum "sufar" de boala asta.Sentimentul de gelozie e la fel de intens ca sentimentul perfect de bine,cand in camera e frig si te acopera cu pielea fierbinte pana incetezi sa mai tremuri.Cand in miez de noapte,in multime,iti spune ca sunteti aceasi persoana.E prima oara cand imi spune direct,uitandu-mi-se in ochi.
Intensitatea e aceasi in ambele cazuri.
Si nu reusesc niciodata sa mi-o afirm.EU!Moara stricata care tot timpul tipa,urla,injura,skizofreneste,tac de fiecare data cand sunt in prezenta lui.
Paralizez,ajung la stari melancolice.Ma uit la tot ce face,ii citesc cuvintele pe buze,ma bucur de fiecare moment petrecut cu el.
Si apoi,cand plec intru din nou in splin.
Dezgustul de viata e marele meu pacat.Pentru ca stiu ca viata mea....

Vineri am atins zen-ul."Zennith".
Si cand la Literatura Universala o sa studiem "Faust",eu o sa fiu izbita de faptul ca mi-am atins fericirea suprema fara a-mi vinde sufletul.
Zen-ul e un orgasm al mintii si sufletului.
Ceva rece te ia pe sus,pe sub maini si-ti gaureste centrul corpului,cu fericire.
Daca e si persoana draga in zona,se lungeste totul si devine trupeste.Material,dar incredibil.

Duminica n-am putut sa plang.Au fost asa exact vreo doua secunde in care-am inghitit in sec si-am ascuns toata tristetea ca plec.Niciodata,de cand suntem impreuna n-am simtit ca urmeaza sa ma intorc curand.Acum simt ca e chiar ok.Am sa fiu factorul deranjant mai des prin viata lui.Asa,sa se plictiseasca de mine cu n-as putea eu sa o fac.

Mi-e drag.

Duminica am zarit,ca si cum cineva mi-ar fi pus degetul sa vad,pe ecranul lui(plin,dar perfect plin de icoane) un mic director,in coltul din dreapta jos a paginii,pe care mi-era scirs numele.N-am indraznit sa-l deschid.Nici nu stiu daca eu eram.Dar cate SUZ poate cunoaste?Si..asta ar fi a....100 dovada cat suntem noi de ...unul singur.Si eu am un director cu numele lui.Unul pentru muzica,unul pentru poze,unul pentru programe,etc.

Mi-e drag.

Dimineta cine-mi face cafea?Nimeni.Si asta e inca un lucru pentru care splinul meu se instaleaza mereu cand trec granita "pat-balcon",dimineata devreme,ca sa fac cafea parintilor si mie.
Dar sunt oribila la facut cafea.

Te angajez ca si "coffee maker"

dejate llevar por el ying y el yang

Déjate llevar por el yin y el yan,

que si, que no, que caiga un chaparrón,

déjate llevar por el yin y el yan.


Avea ochii mari si albi.In tot intunericul taiat pe-alocuri de culorile tipatoare,am reusit sa vad ochii albi care alergau frenetici prin ameteala.
Stiu tot ce au zis,pentru ca in tot timpul acela am reusit sa-mi deschid urechile.
Pe mine ma jucau actorii.Eram marioneta prinsa intre nodurile atei.Mi se incalciserea nervii sirii spinarii si paralizia se instalase de curand.
Stop.
Am fost patru oameni.Si cea mai adevarat a fost cea salbatica,care cerea tot trupul.
Si apoi.Imi fulgera imaginile prin fata ochilor.Adevaratul meu ego.
Asta a fost inainte.
Cand ochii ii erau albi si mari,mi-a mai zis "esti puternica si poti sa iei din plin in piept,atatea....".Bai nu sunt.Deloc.Imi pierd eu constiinta de multe ori.
De-aia am tacut atat de mult.De aia am observat.
Dca eram puternica era o fire atat de calma.
Dar nu sunt calma si nici puternica.
Si-mi lipseste curajul.
De aia inchei.

ce-i cu ploaia?

si cu fulgerele?
"ne face cineva poze"
dar geamul e larg deschis,si afara ploua.cate-o femeie pierduta pe strada,cu o plasa grea in mana,paznicul la paine si probabil sobolanii prin iarba.poze ne face cel de sus,si nu,nu e vecinul,e CEL de sus.sau cea...
ce-ai cu lumea mea?n-am cu lumea ta.
ce-ai cu mana mea?n-am nimic cu mana ta.
ce-ai vazut dincolo de bariere.ce-ai simtit in prezentul trecutului tau?
ce culori si ce oameni?
cine esti?cine sunt?
picioare invizibile.memorii pierdute.blackouts.
de unde-am aparut?cand ti-am vazut ...ce am vazut?
ce?
inspiration.
pensamientos de corazon.
inchide usa.iese caldura.ce caldura?e octombrie.octombrie.altadat' era frig.acum e cald.
deschide geamul,sa iasa fumul.ce fum?mi-au ars creierii....
cate gemete?si ritmuri de ploaie.dar cui ii pasa.
e devreme.tarziu.devreme in tarziu.
ganduri absurde.pierdute.lopeti si rafutrile kauflandului.scara subreda.ce cacat.
Montauk.

Cluj Napoca,5.11.2007

biiig in....?

Japan?

ieri la alphaville.(am realizat ieri,ca probabil astia au fost pe vremuri narcomani.muzica lor mergea bine cu niste "dulciuri".realizare absurda dupa 25 de ani de cariera)

Baia Mare?

niciodata.baia mare a dovedit inca o data neseimtire crasa fata de phoenix.de muzica lor,de istoria lor,in fine,de tot ce-au facut ei in viata asta.in cariera lor,etc.din nou sonorizarea fost groaznica(motiv pentru care au scos cateva piese din repertoriu)si din nou s-a facut pogo,s-a daramat un gard si jandarmeria romana(alti muisti) au dat cu gaz lacrimogen.eu am fost prin zona,dar n-am realizat ce s-a intamplat(eram fascinata de vocea vocalului,de maretia lui covaci,etc.).curand mi-am dat seama ca nu e de la raceala,e de la gaz.am ramas fara aer,etc,etc,etc.

Romania?

da,pentru prima data la un concert phoenix,din viata mea,am auzit live "pasarea calandrinon".una din preferatele mele.in schimb...no fata verde.ceea ce m-a dezamagit complet.

Weekend?

3 seri super.cargo,alphaville si mai ales phoenix.trei seri pline de bere,vin,ceai fierbinte,stele si somn care batea la usa dar nimeni nu-i deschidea.

astept weekendu viitor,cafeaua,diminetile langa el si ce-o mai fi.(multa multa placere psihica,emtotionala,fizica....)

1 an.

(si sper multi multi multi multi inainte....)

theme song,part II

inchizi ochii,si te trezsti in acea lume perfecta ,care exista pe-o alta planeta,sau,cel mai probabil in capul tau.

cateodata te trezesti si-ti faci o cafea.si te uiti,te vezi in acea culoare neagra,amaruie.

dar o doar o cafea.

cateodata te astepti la atatea lucruri reciproce.dar au un sens unic.pleaca dinspre tine spreo o a doua persoana,care ti-e draga,sau pe care-o iubesti,sau cu care ai fumat odata o tigara.

ti-ai dori,cand toate acele lucruri au sens unic,sa mai poti iinchide ochii,calatorind spre acea lume.

dar te trezesti singur pe lume.singur la un concert,singur pe lume la servici cand ai pauza si colegii tai fumeaza,si tu te uiti in gol,la chipurile lor obosite,la numele lor scrise pe acele bucatele de hartia,la zambetele lor.si uitandu-te in gol,auzi totul mai slab,mai difuz,pana cand scrumul de tigara iti pica pe degete.

te trezesti singur ,la o ora de conducere,cand instructorul iti vorbeste.vorbeste in gol.tu apesi ambriajul si pui frana brusc si incepi sa plangi.

te trezesti dimineata singur,intr-o camera goala.

esti singur pur si simplu.potii sa fii intre opt milioane de oameni ,dar tu tot sa ai starea aceea acerba fata-ti de propia persoana.incepi sa te urasti pentru asta,dar devine totul un demon.

stii?dimineata e mai greu sa te trezesti singur.

singur in linistea ta.in zgomotul ploii,in cafeaua care se raceste tot mai repede.

dupa trei luni de soare,m-am trezit singura.

in ploaie.intr-o dimineata.

mergand spre casa.dupa o noapte de pipat.

mi-erau gata bateriile la player.mi-erau gata tigarile.mi-era uda gluga.auzeam infioratorul sunet al ploii izbndu-se de pamant.

m-am oprit la un semafor si m ridicat capul.un bloc de 15 etaje acoperit cu noul slogan bcr.

"n-ar fi minunat daca ar exista cineva care sa stie exact ce iti doresti?"

"ar fi.si e.exista.doar ca e departe.si tacut."

dupa care am inceput sa plang.si am plecat acasa,unde mi-am facut o cafea instant,neintelegand cum de lui ii iese spuma de doua degete.

m-am tot gandit.

aseara mergeam spre casa.vroiam sa iau un taxi,dar lacomia si viciu m-a oprit la un chiosc sa-mi iau tigari.la rand statea un preten.am dat sa schimb doua-trei vorbe cu el si la un moment dat radeam amandoi cu pofta.randul era destul de mare.mi-a zis ceva,am inceput sa rad si mi-am intors capul spre strada.taxiul in care vroiam sa intru tocmai intrase intr-o masina.sunetul a fost ciudat.e ca si cum as fi asteptat toata viata sunetul,muzica asta.
prietenul meu ,saritor,a plecat repede sa ajute "victimele".eu am bufnit in ras.randul s-a spulberat si i-am zis vanzatoarei : "eh,macar nu mai trebuie sa stau la rand".mi-am cumparat tigarile.mi-am aprins o tigara si m-am dus sa vad ce s-a intamplat.nici macar cand am vazut masina n-am putut sa intru iin starea aceea de soc.taxiul era spar bine,adicapartea din fata a soferului era cumva bagata sub masina.masina in care intrase era putin avariata.in dreapta mama-si tinea fetitain brate.care fetita era sa se sufoce din cauza airbag-urilor.
iresponsabil,am spus.soferul,tata copilei tipa la taximetrist.taximetristul nu gresise cu nimic.seferul ,tatal copilei,tocmai vroia sa intoarca pe linie dubla continua masina.intrase pe sens contrar.taximetristul nu a apucat sa puna frana si s-aizbit.el era calm.tipa din masina(care puteam fi eu) era calma,tatal iresponsabil baga si scotea din pizda pe toata lumea.
m-am tot gandit azi noapte la sunetul acela si la cat de neclintita am fost eu.
ce fel de om pot fi,daca sunetul acela puternic m-a facut sa rad,apoi sa-mi iau tigari,si apoi sa mai am si tupeu sa zic "macar nu mai trebuie sa stau la rand"?
eram mai mult emotionata ca vazusem accidentul,decat sa fiu ingrijorata ca cineva putea muri.
si asta a fost picatura care a umplut paharul.au murit oameni importanti in viata mea,a familiei mele si nicodata n-am fost in stare sa plang.au fost catastrofe naturale care-au distrus vieti,gospodarii si n-am fost miscata,decat plina de sarcasm.au fost atacati americanii,si-am fost plina de bucurie.au murit in irak soldati si n-am fost in stare sa zic decat "asa le-a trebuit".
dar pentru toate cacaturile.pentru certuri,pentru gelozia mea,pentru lipsa de inspiratie,pentru ca nu pot sa invat codul rutier,pentru ca fumez prea mult si pentru ca ma streseaza vecinul de la 3 cu masina lui de gaurit sunt in stare sa plang,sa ma transpun din sarcasm si veselie intr-o epava deprimata.

ce fel de om sunt?

abisuri

Cand esti nefericit,cred ca orice pe lumea asta-cititul,mancatul,dormitul-,totul,are ceva adanc ingropat undeva inauntru,care pur si simplu te face si mai nefericit.


Fericirea e un abis.Si lumea se teme de alunecarea aceea in gol,de tunelul magic in care nu ai de ce sa te prinzi,in care plutesti,in care corpul ti se descompune in mii de bucati.E atat de nedureros,incat ai impresia ca tocmai ai fumat cel mai mare joint din lume.
Stabilitatea=nefericirea.Da,pe oricine as intreba,daca l-as opri pe strada,mi-ar zice ca a sta cu picioarele pe pamant,a avea pereti si bare de sustinere e de 1000 de ori mai bine decat a te arunca in gol.
Asadar,in care din cele doua categorii ma integrez?Sa fie categoria celor carora le e teama,sau a celor corora stabilitatea reprzinta un mod de viata sigur,banal,monoton?
nu.nu.nu.NU!
nu ma incadrez nicaieri.
sunt cu un picior in abis si cu celalat pe pamant.Si intinderea asta a muschilor,ma dore.Nu e chiar usor sa oscilezi intre a fi supt cu totul de vacumul abisului si sa fi tras inapoi de magnetul pamantului.
Ca sa ma pot arunca in abis as avea nevoie sa-l am in fata mea,pe el, si sa-l imping,de la spate.Sa-i dau un branci.Sa fiu sigura ca e acolo,ca sa ma pot arunca si eu.
Am putea pluti.Am putea sa ardem ,sa facem scrum,sa ne tinem de mana,sa ne infigem unul intr-altul,sa ne departam,dar tot abisul sa ne aduce impreuna.Asta pentru ca ,in acea cadere libera am fi doar noi,doi.Ar fi abisul meu si al lui.Atat de simplu de conceput.
Eu nu vreau sa stau pe pamant,nici macar cu jumatate de trup,si nu ar fi neaparat din cauza durerii fizice.Dar,la fel cum scrie in citat,subconstientul te duce in partile mici ale sufletului unde sunt mii si mii de elemente care te fac nefericit.Am fost nefericita ,in tren cand citeam acel pasaj.In acea clipa realizam ca cititul nu mai e o placere,ci o durere.Patru cuie batute in palme,ca sa tin stabil acea carte in mana.Si mancatul patru cuie in stomac si-n picioare ca sa-mi pot mentine echilibrul pe suprafata rea si aspra a pamantului.
Dormitul vine rar si cand vine ,visele mele-l intalnesc mereu.
Nu e nici decum usor.Sunt atat de multe lucuri banale,prezente aici inca de la inceputul universului,care dor.Doare si gustul apei,noaptea.Si cafeaua care nu are nicio aroma ,daca nu e facuta de el.
Si pe masura ce-mi scriu gandurile,realizez ca de fapt nu vreau sa ma arunc in abis.Nu din cauza fricii si nici a stabilitatii.E un joc.Oscilarea aceasta ma face sa ma simt in viata.E durerea,gelozia,nervii,gandurile.Si apoi vine fericirea,rar,dar multa.Vin strangerile in brate,saruturile,amorul-sau ceva asemanator lui-.
Ma vaiet prea mult.Sunt fericita pana in limitele bunului simt si-mi ascund temerile,cand ii vorbesc.Daca nu le-as ascunde,daca nu as selecta,m-as condamna de tot pe pamant si mi-as lua ramas bun de la abis.

23:52

How I wish, how I wish you were here.
We're just two lost souls swimming in a fish bowl, year after year,
Running over the same old ground.
What have we found? The same old fears.
Wish you were here.

n-am destule cuvinte sa spun ce simt acum.un poet ,cel mai probabil,ar reusi sa scrie cele mai frumoase versuri,daca ar intra,ca o fantoma in sufletul meu si ar afla,cata emotie,cat drag si dor s-a declansat in momentul in care,in intunericul caamerei,printre fumul des al tigarilor stinse si aprinse ,s-a vazut o lumina,cu un mesaj ,pe care nu ma asteptam sa-l primesc ,pentru ca ma asteptam sa-l trimit eu prima : wish you were here.
in zilele care au trecut,de cand a plecat sa-si sature pofta de mare,de sare de nisip auriu,mi-am tot repetat :maine am sa-i trimit mesaj si am sa-i zic : mi-e dor de tine.
timpul si spatiul,el care e identifiat in persoana mea,mi-a furat gandul si l-a transpus in ceea ce doream,visam (la propiu,am visat zilele acestea) sa aud,sa vad...
dorul lui pentru mine,sau macar dorinta de a-mi transmite mie fericire,sau macar liniste.

si acum sunt,fericita,linistita,emotionata,cu lacrimi in ochi.numai pt.ca am primit patru litere :wywh.

baimis-afacutdordetoatalumea.

We'll always be best friends
Something between you and me
Tell me why
I can't find satisfaction somewhere else
Not good enough
Or am I way too bad


bine.dorul meu a pornit de fapt de la nerabdarea pe care si eu si cati am avut-o toata ziua.azi trebuia sa ajunga sandrita in romania.si noi am banuit sa o sa treaca prin carei.caz in care catalina m-ar fi sunat.daca ar fi venit direct in nagybánya eu as fi sunat-o pe ea.am ramas amandoua cu buza umflata si ne-am compatimit una pe cealalta,facandu-ne planurile pentru vinerea viitoare,cand mergem cu cortu in suncuius.
frate,planuri.eu in 17 trebuie sa asist la cina de ziua lui taicamiu.mama a stabilit.in 17 e ziua lui si trebuie petrecuta in familie.mama stabileste multe.18,19,20 ei isi vor petrece zilele(pt. ca mama nu rateaza ocazia in nicun an sa-si sarbatoreasca si ea ziua alaturi de cea a tatei.in plus asa primesc cadouri separate si cadouri comune) ,vor sarbatori cu toata firma (care e un fel de familia mea,dar mai dezvoltata) la "conac".Ok eu in 17,la 10 jumate seara am tren catre satu mare.am sa strang din cur sa fie gata totul la 9 jumate.(ah nu ca as sta departe de gara,dar vreau sa fie totul pus perfect la punct).
daca ar fi dupa mine,mi-as lua cortul si m-as duce maine.undeva sus pe-un munte.doar eu.asa sa ating acel "zen" al fericirii mintale de care Faust era atat de atasat.
dupa toate planurile si emotiile comune cu -virgula- catalina,m-a sunat florin.protectorul meu din vama.doamne,cat am ras.omul e genial.a fost,va fi si va ramane asa.nu mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca e un om bun si nici nu mi-a trebuit mult ca sa stiu ca imi va fi un prieten care la nevoie va fi mereu alaturi.
azi,vorbind cu el,mi-am amintit de doi din copii lui.de cum am avut grija de ei.
asa m-a luat un dor...
apoi dorul de baza.de el .am auzit la tv ca a fost furtuna in constanta.si am inceput sa ma isterizez.m-am calmat.nu l-am sunat.pentru ca zilele pe care le petrece la mare trebuie sa fie fara mine.ma rog,majoritatea zilelor sunt fara mine,dar totusi....tind sa cred ca sunt cu mine in capul lui.sau cel putin cu vocea mea agasanta care-i tipa pe-acolo.
mi-e mie dor si o tin pentru mine.sau ii mai zic lui florin,care oricum stia si la mare ca mie mi-era dor de acel el din viata mea.stia atunci cand brusc ma opream din ras si-mi dadeau lacrimile.sau ii mai zic madalinei ca mi-e dor de el dar ea trece de subiect repede si ma ia cu povestile ei,despre cum o sa si-o traga cu ala,sau alalalt sau ala de langa alalalt si apoi o sa se gandeasca la prietenul ei.
ooook.e la fel de multa informatie pt mine ,chestia asta cu trasu',ca si cum m-as uita la un film porno cu mama.
apoi .apoi nu mai e nimic.nu mai am tigari.n-am decat cafea.mi-am luat ness.ca am zis ca na,ar trebui sa invat sa fac si eu cafea buna.
cand mergem cu cortul imi iau cafea la doza.am vazut in real si mi s-a parut atragatoare.ca si berea,la doza,e mai de gasca.
invat codul rutier.tata a inceput deja cu asta.si futui,eu tot zicand ca vreau trabant,imi cumpara unul.dar nu vreau trabant!vrea masina lui.si asa fratemiu io da pe-a lui,si el isi cumpara alta.pe bune.bondarul lui taicamiu mi s-ar potrivi.plus ca are nume numai bun pentru personalitatea mea "fiesta'.

DUUUUR DURRR DUUUURRRR!!!!

gata.ma retrag.mi-au pornit torrentele.
ah da,si...n-am terminat Turnul Sinucigasilor.De fapt de cand am ajuns in oras,n-am citit decat doua randuri.sandra,probabil si tu ai sa razi de mine.dar nu vreau sa o termin.am ajuns in acel punct al cartii de unde pot sa-mi imaginez un alt sfarsit decat cel asteptat.si nu vreau sa se sfarseasca ok....adica de ce sa se numeasca "turnul SINUCIGASILOR",daca nu se sinucid.ar fi stupid.la mine in cap s-au aruncat in primele 40 de pagini toti.de sus de pe turn.ar fi mai incitant.de ce ei 4 sa nu se mai arunce.atunci ar trebui sa se schimbe numele cartii si al turnului in "turnul razganditilor".
m-am ofticat.in van....

vanare de vant.

De cate ori omul in sus va privi pana cerul sa-l vada-ndeajuns?

Cat de multe urechi necesare le sunt ca sa auda al drumurilor vant?

Cati mai au de murit ca sa afla in sfarsit ca oameni prea multi au murit.

ei bine,am ajuns si aici.sa vorbesc despre moartea lui Motu Pittis.

recunosc ca am tot refuzat adevarul,din clipa in care am aflat ca e internat in spital.si voi continua sa refuz adevarul:acela ca acum este intr-o alta lume,una mai buna decat cea pamanteana,materiala.refuz sa cred pentru ca in sufletul si-n gandul meu el va ramane mereu viu.prin vocea pe care-o ascultam cand eram copila,la teleenciclopedia,si prin acordurile muzicale,ce se auzeau in casa-mi mereu plina de caldura,cand pasarea colibri canta.

am suspinat adanc acum doua seri,am plans teribil aseara si acum sunt terifiata ca rand pe rand marii oameni ai romaniei se duc.ma intreb cati copii,cati adolescenti din generatia mea stiu cine e(a fost) Pittis ?Eu cunosc cativa,putin la numar.Si-mi imaginez cum ceilalti care nu au fost niciodata insufletiti sa-i auda vocea calda,sa-i asculte muzica,sa-i afle trecutul de "rebel" in vremuri ceausiste,au schimbat postul de radio si tv,plictisiti fiind de moartea,marelui om,comentata peste tot.

da sunt trista,pentru ca a mai plecat un mare om,un mare suflet,o voce calda,dintre noi.sunt trista dar incerc sa nu fac din moartea lui o tragedie.incerc sa nu mai plang.ascult muzica si citesc,pentru ca asa si-ar fi dorit: fiecare om care l-a iubit sa-l omagieze prin muzica,prin cultura,prin bine si nu prin rau.

ce-a mai ramas? radio 3 net,radio Florian Pittis,locul unde el va fi mereu viu.




Florian Pittiş, "Moţu" 4 octombrie 1943-5 august 2007

121. sambata dimineata.

camera mea e foarte intunecata.n-am inteles si n-am sa inteleg niciodata de ce e asa si nici de ce suport sa stau in toata intunecimea asta.m-am trezit.am vazut inainte sa ma ridic pe geam ca nu mai e soare,ca ploua,ca e urat ca e frig.gata nu mai am chef de niciun chef azi,oricat de mult l-as fi dorit altadat'.mi-am dezmortit picioarele,am aprins o tigara,am fumat-o in liniste.de fapt in bataia ploii.

apoi m-am dus sa-mi fac o cafea.nu inteleg iar,de ce nu este cafea.m-am trezit singura.ai mei s-or fi dud de-a lelea pe apa sambetei sau mai bine i-or fi rapit extraterestii.ar fi grozav.mi-am pornit microtorrentul,fisierul se blocase la 99,4%.Chiar aveam nevoie de muzica aia azi.

am sa fac iar senzatii cu o parte din muzica lui.ca de obicei.

m-am trezit cu acelasi gust amar si cu aceeasi senzatie de durere de cap,ca si sambata trecuta.doar ca aseara bausem de una singura,inshica intr-un colt de camera sfatuind in sus si-n jos lumea ce sa faca.de fapt "lumea"....am avut eu o problema cu madalina si hormonii ei.i-am zis sa se futa cu altu numai daca nu mai poate.pana la urma...pula alalalt o iubeste sentimentul e reciproc.bla bla bla.

si apoi mi-am dat seama cata ironie frate.eu la mare n-am facut nimic.bine...l-am lovit pe ala care-a vrut sa-mi faca.apoi florin si restu l-au batut rau de tot.vezi ,acolo era bine.era florin care-mi implinea seara cu povestea lui,despre adriana,despre copii cu actuala lui nevasta...despre chiar tot.apoi plangeam,ca sa-mi pot descarca si eu melancolia.

seara stateam la masa mai multi si de obicei eram in aceeasi formula.un betiv,o deprimata care radea cand vroia,un nebun,inca un nebun,o tacuta si unul care dormea toata ziua si toata noaptea.

de asta mi-e dor.la fel de dor ca in ziua in care umblam singura pe plaja.ascultand Pink Floyd si am scris "wish you were here".Bine ca apa a luat totul,si in clipa aia am plans si-am mai scris odata.

Eh dorul asta e exact dorul la care,in mod normal m-as astepta.Dar ilcunosc si stiu ca ce-am scris eu ,nu va mai fi scris inca o data.Lui nu-i place Pink Floyd.(rectific,ii place dar nu mai asculta)

In fine.Ma duc sa mai fumez o tigara.Da eu si Sandra ne-am cumparat Parliament,pentru ca am gasit ultimul stoc din oras care vinde Parliament Light.Asa ceva nu se mai fabrica.E ca si cum ai fuma o iarba pura,buna si veche.

In fine.Parliamentele se fumeaza mai greu,si de obicei le sting la jumate.N-am rabdare.

N-am niciodata rabdare.

In fine in fine in fine.

This is the strangest life I've ever known.
Jim Morrison

black artist.

discutie personala intre mine si alter-ego-ul meu.

-tu esti constienta de ce faci?
-nu.
-atunci de ce nu renunti?
-la inconstienta?
-la ce faci.
-pai si ce fac?
-iti faci rau.tie.si celorlalti.ar trebui sa sfarsesti totul.
-da poate ca nu vreau.si-am incercat.si de ce pana la urma?
-cine stie.?
-nu.ma mai gandesc la ultima farama de om din mine...inca
-mai ai asa ceva?
-crede-ma ca nu stiu.simt.dar nu stiu.sper.
-cum poti sa gresesti atat de mult?
-sunt om.oamenii mai gresesc.
-idiotii gresesc,oamenii-si cer scuze.
-ok,atunci sunt o idioata,am trecut de ultimul om de pe pamant.

nu stiu de fapt de ce gandesc asa de mult in ultima vreme.de ce realizez atat de multe si mai ales de ce nu reusesc sa ma fac inteleasa.
aseara i-am zis lui ca mi-e frica.si a inteles ca mi-e frica de el.dar nu mi-e frica de el.mi-e frica ca ma uita.am mereu senzatii din acestea.si trec relativ de repede.acum o luna,plangeam pentru ca era ultima seara in care ma jucam cu el unreal tournament,era ultima seara in care mai radeam si discutam atat de mult.
intr-o luna s-au schimbat multe.am petrecut ceasuri impreuna.ceasuri care parea interminabile.ne-am plimbat pe dig si am mancat corcoduse(prune din acelea galbene).
am baut cafea.aceasi cafea buna pe care numai el stie sa o faca.doamne,am cunoscut-o si pe mama lui(clipe in care tremuram toata).
am petrecut o noapte la el acasa.n-am dormit.pentru ca n-am putut.pentru ca eu nu pot niciodata sa dorm.dar l-am privit pe el dormind.si a contat mai mult.cateodata ma puneam langa el si ma strangea in brate.il simteam ca un copil ce-si strange ursuletul in brate.evident eu ideplineam conditiile ursuletului,fiind atat de pufoasa.ma ridicam si plecam in bucatarie la tigara.chiar azi,fumandu-mi plamanii pe iubitul meu balcon,mi-am zis ca as dat tot ce am in prezent,ca sa mai pot fuma noaptea in bucataria lui.
apoi...apoi nu stiu.
a trecut ceva vreme.
cateva zile.
in iulie,exact acum o luna mi-a spus ca nu m-ar uita nici daca nu am vorbi pana in octombrie.
si imediat cand a coborat din tren(acolo,in gara,din orasul lui,ce-mi parea mai mult aeroport decat gara) am inceput sa plang si am simtit ca o sa ma uite.
nu m-a uitat.dar eu am constanta frica.nu stiu daca o poate intelege.pentru mine,el reprezinta scaparea mea din realitate.din boala mamei,recidivata.din depresiile lui fratemiu si din nervii tatei.din visele mele,ca sa intru in realitatea lui.
azi noapte cand ma certam cu ai mei si le ziceam ca nu mai suport tensiunea din casa,ca vreau sa ma mut,as fi vrut sa le si zic de ce.dar n-ar fi inteles.n-ar fi inteles ca vreau sa plec ca sa uit de baia mare,de garii,de locuinta mea,de camera mea,de atmosfera vesnic incarcata.
cum ar fi putut intelege ca mi-e drag de un om,pe care-l stiu de aproape un an,care (spune el) m-ar fi placut de mai demult,cu care m-am vazut de cateva ori,dar acele cateva ori sunt si au fost si vor fi totul pentru mine.cum sa le zic ca mi-e drag de el pentru ca face cafea buna,pentru ca e intelept,pentru ca e aceeasi bucata de meteorit ca mine.
si zicand toata astea par,probabil foarte obsedata.si daca e,asta e.
mie mi-e tare drag de el.si nu trece secunda in care sa nu ma intreb ce-o fi facand.

-vezi,daca ai avea curajul sa-ti pui capat zilelor,ai scapa de teama.
-dar nu mai vreau.teama ma face sa traiesc.si in plus,eternitatea fara el ar fi ca apa minerala decarbonatata

uite-asa ma plimbam.

era vreo 1 noaptea,aveam la bord o sticla de vin de ala la 45 de mii si cu inca o jumate de sticla de vin mai scump,pe care-l sutisem pt. altii de la niste idioti.asa deci,nu eram nici macar beata,dar demonul,curva aia infecta dinauntrul meu avea chef de cearta.si asa ca m-am certat.eu cu mine.la capatul vamii.de unde se auzea ecoul muzicii si unde numai lumina lunii mai batea.cred ca aia care se futeau in cortul de la 50 de metrii mai incolo s-au oprit fie ca imi auzeau gura,fie ca imi auzeau gura si li se parea ciudat dar minunat..mda,minunat sa auda cum o nebuna se cearta cu ea la ora 1 noaptea.in linistea aia.pacat de liniste.
imi amintesc perfect dialogul,dar prefer sa mi-l tin pt. mine.
m-am oprit in orice caz dupa vreo jumatate de ora,cand ma aruncasem in apa si-mi tinusem respiratia vreo doua minute.doamne.n-am rezistat nici sa-mi tin respiratia.cacat.o sansa in minus sa mai dorm.vesnic.opus de insomnie.
apoi am mai baut vre-o doua guri din vinul care-l luasem de fapt pt. sandra,ca sa afle si ea ca bausem cu oamenii din vama,care incredibil m-au respectat foarte fain.bine bine.recunosc in toata rautatea de care dau dovada de atat timp,ca clipelel petrecute cu sticla de vin in fata au fost faine.mai ales alea in care mi s-au povestit de mari iubiri si mi s-a zis sa nu fac oamenii sa sufere,inspecial daca tin la ei.daca-i iubesc.atunci de fapt in mine a explodat toata ura,pt. ca am tentinda sa-i indepartez pe toti cei la care tin.sunt o fraiera.
in fine.apoi am plans.noi.mai mult eu.apoi mi s-a zis ca sunt sufletista ca plang pentru problemele altora.
da de fapt am plans nu pt. probleme,ci pentru ca realizasem atat de multe despre mine,inca mi-era sila de ceea ce sunt.am fost.voi fi.
am realizat ca mie mi-e constant frica.adica mi-e frica cand tin la cineva.si mi-am dat seama ca nu mai e frica sa vina cineva sa mi-l mai ia.mi-e frica sa nu fie eu atat de cretina,pe cum sunt de altfel,incat sa-l las eu sa plece.
am tot ascultat eu Wish You Were Here.am tot ascultat,pentru ca chiar aveam nevoia.si simteam nevoia sa fiu cu el in multe momente.dar am inchis de fiecare data telefonul,ca sa nu afle.as fi fost o melodramatica.sunt acum pentru ca scriu chestia asta.
si am sa ajung ca omul care m-a zis despre problemele lui.am sa ajung sa regret toata viata ca mi-e frica ,asa....

Service Unavailable.

Pentru moment,abonatul blogspot nu poate fi contactat.
Va rugam reveniti in doua saptamani jumatate.

ce-a fost mai greu...?

azi toata lumea mi-a batut apropouri in legatura cu tine,draga tu.

mi s-a spus ca nu te cunosc,ca de fapt nu tin la tine,ca tin la ce as vreaeu sa tin.mi s-a spus ca tu nu ma cunosti.ca nu tii la mine,ca nu suntem una si aceeasi persoana.

am zbatut tare afirmatiile mele.da tin la tine.te cunosc.mi-esti drag,suntem aceeasi persoana.stiu asta pentru ca cred in mine,drept urmare si in tine....la fel cum totul e reciproc.

dar pe la 11 deja mi se spuneau lucruri ,care cica s-ar fi intamplat in urma cu sase luni.m-am umflat ca o broasca raioasa,am iesit din pub(care se afls peste drum de curtea scolii mele) am intrat in curtea liceului,la locul meu de fumat tigara,si am tipat "de ce vasile?",imaginadu-mi ca sunt acolo madalina,ioana si ana(vasile) care sa-mi sustina moralul.

abia apoi mi-am dat seama ca cred in tine.ca stiu ca tii la mine,si ca daca e nu fac nimic care sa te tradeze nu ai face nici tu.

trei ore am stat si am plans,pe dinauntru,cu gandul tine.vocea mea interioara,soldatul meu vexat,tipa intr-una "vreau la ...tine".

apoi ti-am trimis un mesaj din nervi,exact asa cum se astepta toata lumea.stiam ca ai sa-mi spui adevarul si ca ai sa zici ca nu a fost nimic atunci.ca acum tii la mine,cum tineai din prima clipa.altfel nu m-ai fi batut la joc,nu mi-ai fi povestit multe lucruri despre viata ta,nu ai fi stiut ca fugeam dupa gaini si de prindeam cand eram mica.

si-mi pare rau ca pentru fractiunea aceea de secunda m-am indoit de tine.

imi pasa de tine ma i mult ca de orice,orice.

fara tine nu as fi eu.

mi-esti drag,....si asta are sa ramana multa vreme.

vreau sa ramana.vreau sa nu te pierd.vreau sa nu ma uiti.vreau sa treaca urmatoarele 4 zile repede...

no-smoking sign on your cigarette break

din nou,eu...catre tine

ora 3 fara 20,abia ti-am inchis telefonul.de fapt cred ca ne-au inchis securistii dupa ce ne-au asculat toata prostiile.hai sa fim seriosi,ce-i intereseaza pe ei ca noi vorbim despre "two stupid dogs",sau despre cum noi suntem orgasmul generatiei?
aaaah nu pot sa cred ca am stat doua ora intinsa pe jos vorbind cu tine.da,parca era mai bine cand ne jucam seara pana dimineata la rasarit,dar sa-ti aud vocea a fost fascinant.mi-esti drag si vocea ta imi transmite vibratii pozitive.(acum vorbesc ca un geniu,ce ar fi putut fi la facultate deja:) )
de-ar trece urmatoarele 6 zile la fel de repede pe cat au trecut astea cinci ,ar fi genial.de fapt azi pentru mine a fost apogeul.zilele mi-au fost impartite in "inainte de 4 iuliue" si "dupa 4 iulie".
stiu ca inainte de patru iulie aveam mult de lucru.4 iulie a fost ziua ioanei,o petrecere scurta si de efect.dupa 4 iulie cateva nopti de baut,pentru ca sandra si-a terminat bacul.si pana-n 11 trece repede pentru ca TREBUIE.abia astept sa te vad.

initial,daca nu vorbeam acum la telefon,aveam de gand sa-ti scriu despre "no-smoking sign on your cigarette break ".da,la servici mi-au interzis sa mai fumez,pentru ca sunt singura fumatoare.si pauzele mele deveneau tot mai lungi si dese ...cheia marilor succese.

hmmm nu mai am ce sa-ti zic.minunea telefoniei mobile mi-a luat cam tot ce a vrut sa-ti zic ,mi-a adus ceva zambete,ironii....dar in total buna dispozitie...si inca odata certitudinea ca suntem unu,nu eu nu tu.unul....adica...de unde-ai stiut tu de gainile mele?

in fine,ma duc sa mai bun ceva bani la cutiuta,sa fac niste exercitii ca sa ma antrenez pentu lupta noastra.

te-am pupat.

cu drag,
Suz ,cea zbarcita si cocosata.

hei,tu...

Hei,tu...

Mi-e frica sa te sun.DE fiecare data cand as vrea sa-ti formez numarul mi se trange inima si simt ca nu am sa pot vorbin cu tine.Intradevar,n-am vorbit de doar doua zile,dar simt ca a trecut o saptamana.Stii...am pornit ieri calculatorul si mi-as fi dat tot salarul pe-o luna sa ne jucam.Am intrat,am iesit.E asa pustiu.

Vreau sa-ti mai zic ca lipsa aceasta de comunicare,imi creeaza niste stari cat se poate de urate.Mai nou,in fiecare zi ma refugiez la Madalina acasa,pentru ca nu suport sa mai vad pe cineva din familie.Pornesc cate-un scandal din orice.Azi m-am enervat ca mama nu mi-a multumit ca am asteptat-o cu masa pusa.Am facut un scandal de toata frumusetea.Asa de-a dracu.Dupa care mi-am pus castile pe urechi ,mi-am aprins o tigara si-am plecat.La Madalina-mi gasesc refugiul pentru ca ea are probleme mai mari ca mine si ma calmez calmand-o.Azi ne-am facut praf.Groaznic.De-as avea motive adevarate sa ma cert cu cineva ar fi ok.Dar asa,mai mult imi vine sa plang.

Aaaaaaaaaa.

M-am uitat azi noapte la "An Inconvenienth Truth",prezentat si gandit de Al.Gore.Uite in sfarsit cineva din toata America cea Imputita se gandste la problema terorista numarul unu al omului :schimbarea climei.Da,chiar e problema terorista numarul unu.Si stii ca din toata UaSsanA ,numai Al Gore mi-e drag.

Azi noapte n-am dormit.Am vegetat prin casa,ca o fantoma.Facandu-mi cafea din ora in ora si fumand tigara dupa tigara.LA un moment data am aprins televizorul in sufragerie si ma uitam la desene unguresti.WICKED SICK!m-au speriat ingrozitor.

Azi am vorbit cu Sanda,verisoara la care ma duc in Sibiu.Mi-a zis sa o sun cand ajung.De fapt mi-a zis ca daca am de gand sa fac vre-o oprire pe drum,sa opresc linistita,ca nu are sa-i spuna mamei.Atat timp cat nu patesc nimic,o sa fie totul ok.

In fine.

Mi-e dor de tine.Rau.

a ta,

tanti verde cu nervi.

inundand soriceii.

Draga tu,

05:57,1 iulie 2007.
acum trei zile,pe douashopt,au fost noua luni de cand te cunosc.
n-am regretat nici o clipa ca m-ai strans in brate atunci.ca m-ai sarutat dupa.ca mi-ai deschis poarta la o lume noua,la care nu indrazneam sa visez.
in noua luni mi-am dat seama,la fel cum si tu ti-ai dat seama,ca suntem aceeasi persoana.
am realizat ca mi-esti drag,precum mi-e drag cerul,noaptea.
mi-esti drag nu numai atunci cand...imi vorbesti dulce si suav,incalzindu-mi sufletul,dandu-mi emotii.imi esti drag cand ne certam si imi zici ca nu are rost sa tin la tine.c-am sa te pierd daca am sa mai tin la tine.mi-esti drag cand sunt nevoita sa pun bani in cutiuta...sau cand ma bati la jocul nostru.
mi-ai fost drag cand te-am vazut cum dormi.cand ti-am vazut ploapele inchise si ochii zbatandu-se sub ele,in vise.
stiu.suna siropos si tipic a tanti verde.si cand nu s-a intristat tanti verde?
acum imi inund soriceii,pentru ca mi-e frica sa nu uiti tot ce-am vorbit in ultimele zile.sa nu uiti ca-ti sunt draga.
si cel mai teama mie acum,ca si intotdeauana,sa nu gasesti pe cineva mai bun ca mine.
de fapt e singurul lucru de care ma tem....
stiu ca tii la mine.ai resit timp de noua luni sa-mi demonstrezi acest lucru.si ai reusit mai ales in ultimele zile,sa ma faci sa visez.sper c-am fost si eu destul de clara in tot ce-am zis,chiar daca m-am prostit si n-am scris gramatical corect,totul.
iti multumesc pentru tot ce-a fost pana acum si sper sa nu uiti de mine.
de visele si de putinele planuri pe care ni le-am facut.
o sa-mi fie dor de tine.dar..rau!
deja mi-e.
abia astept sa te vad.

mi-esti dator cu multe zmotoceli.

a ta,tanti verde.
Suz Vanghelie.

P.S-tirbuson,toaster si "ciocan" de snitele.N-am uitat!

Following

Where you'll be,
I hope you think of me,
Even though you say to yourself
...

zeii mangaie cu o mana si lovesc cu cealalta.mi-a fost scrisa ziua de azi.mi-a fost scris sa plang,sa-mi intalnesc trecutul ca sa pot realiza cat e de frumos e prezentul,cum me de colorat viitorul.cat e de verde....
au trecut 5 luni...de la ultima imbratisare si doua saptamani de cand,...de cand totul s-a transformat intr-un vis frumos.
ne-am facut ceva planuri impreuna.eu mi-am facut vise,de care trag tare.atat de tare ce mi-e frica sa nu le rup.
dimineata,transformata in nouri albi,e rece.si nu e vantul ce adie usor,prin camera usor luminata,plina de rasetele mele,nervii si bucuriile lpe care mi le-a pricinuit,scriindu-mi sute de cuvinte.e de la frica mea....
lipsa de comnunicare ....mi-e teama de ea.
mi-e teama de visele mele,ca visle me...sa nu ajunga doar scrise pe-o hartie,aruncata intr-un dulap.
au trecut zile de cand nu ne-am vazut si urmatoarele vor trece si mai greu.si daca vor trece usor,voi avea motiv sa zambesc.
si iar mi-e frica sa de gandul revizuit.de razgandeala.
sa raman singura,dupa ce in sfarsit..am aflat afectiunea.am aflat gandurile.
si de fapt mi-e frica sa raman fara zmotoceli.
si-am sa fiu ca un caine pierdut,ce-si cauta stapanul.plangand cand ma intorc.
si dorul va fi mai mare,fara noptile pline de zambet,de certuri si boceli.
si totusi mi-e teama,mi-e teama ca din lipsa cominicarii am sa raman singura.
si visele mele vor ajunge cerneala albastra.

sfarsit de iunie.

cautam azi,tigari lasate in pachetele mai vechi.simteam nevoia sa-mi aprind duhul,sa trag aerul,sa ametesc in ganduri ce se transforma-n bronz pe piele.
ma gandeam la vechi prieteni,la ceaiurile de menta si tei ,sorbite duminica dupa ma-sa pe terasa casei.ma gandeam la hamacul meu,la cum as vrea sa-l prin undeva,de-un capat si de altul al soarelui ca sa ma bucur de caldura lui.ma gandeam ce bine-ar fi sa ma uit la orizont si sa zic "a fost o zi perfecta" si prin zi perfecta sa vad la cerul albastru ,violet chiar la orizont si noptile pline de stele,care neincapand pe bolta,cad una cate una.
ploile ,grindina,gerul diminetii sunt semnele mamei natura si semnele zeilor.semne ce spun clar,ca acolo sus nimeni nu ne mai iubeste.
si eu ,multumind dimineata soarelui si sarpelui,multumind noaptea stelelor,chiar daca sunt acoperite de nori grosi,ca un dricar,imi visez picioarele pe nisipul cald.
visez soare si visez rasaritul.rasaritul mi-e cel mai drag.la rasarit am sa dorm.la rasarit dorm,mereu.
si-mi visez zilele,imi visez dragul,in amestecul dorului.si-l visez strangandu-ma in brate.il visez lovindu-l,cu drag,ca sa se-ntoarca totul in rostogoliri pe-o podea.imi imaginez,noaptea.noaptea cu el,ca si atunci.ca si in multele atunci,totusi fiind putine.
la rasarit,dupa ultima tigara de noapte,adorm cu gandul impacat.adorm cu gandul la ultimele zile,la ultimile sute de cuvinte scrise cu suflet.
ultimele sute de cuvinte,ce le-am memorat acolo sus,si mai jos,unde lucrurile dragi se stocheaza.

cautam azi,tigari lasate in pachetele mai vechi.simteam nevoia sa-mi aprind duhul,sa trag aerul,sa ametesc in ganduri ce se transforma-n bronz pe piele.am gasit chistoace,sau tigari rupte,pline de amintiri trecute si viitoare.si mi-am ametit duhul,cu vise de copila cu par verde,ce astepta sa fie implinite.