nu am gasit un titlu mai potrivit.imi pare rau,dar se intampla sa nu fiu intotdeauna o fatana de idei.
nu stiu ce se intampla,cum s-a intamplat.de ce s-a intamplat.
universul din care fac parte,pare sa fie alcatuit dintr-o suita de urcasuri si coborasuri.
undeva a avut loc o explozie sau un bruiaj.poate cineva dintr-un alt univers si-a arungat gunoiul printr-un vortex,in universul meu.
ma asteptam sa fie totul bine,cand am aflat ca nu m-am dezamagit doar pe mine,am dezamagit si una din cele mai dragi persoane din prezentul (si marturisesc solemn,sper ca si viitorul meu).
m-am gandit toata noaptea trecuta la vorbele pe care mi le-a spicuit in fuga si mi-am dat seama ca e totusi dezamagire.
am simtit demult o distantiere,dar dadeam vina pe tot felul de lucruri imaginate de mintea mea bolnava(cu acte!),insa de fapt motivul eram eu.
nu nu nu nu.!!!! ceva nu e corect.e precis o eroare de programe in viata mea.
precis...
desi stiu ca in ochii tai eu mi-am pierdut farmecul ...sa se intample un astfel de lucru?nu.evident ca nu.nu trece zi in care sa nu ma gandesc la o sumedenie de lucruri care-l caracterizeaza.
sa-si piarda farmecul in ochii mei e ca si cum as lasa cafeaua pe care o face,pentru cea de la tonomatul scolii.(si da,cafeaua pe care o cumpar zilnic de la tonomat e groaznica-o adevarata spalatura de ibric de cafea!...)
sa-si piarda farmecul in ochii mei ar insemna nu mai iubesc primavara.
sa pierd imaginea unui eu simetric cu al meu.sa pierd un album de poze dragi.sa pierd sansa unica oferita mai devreme sau mai tarziu,sau poate niciodata,omului,de a intalni acel punct din univers.de a tine un distin in doua palme.
pentru ca nu sunt acolo sa-l exasperez sau sa-l linistesc.dar pentru ca nu sunt acolo sa ne bem cafeaua impreuna?sa fie? nu...
rabdarea mea e intinsa,si se va mai intinde,dar odata si-odata tot am sa reusesc.
si daca e sa fie pana acolo.. n-am sa mai las impresia ca si-a pierdut farmecul.pentru ca e complet fals.
pentru ca nu trece clipa in care sa nu ma gandesc la sanatatea ,binele,viata lui.
amin!
