another trip.

Creamfields baby.
si mi-as dori sa fie cel din Anglia,sincer.au un line-up grozav:
UNDERWORLD si Oakenfold,(ca in 2002!superb mixul de atunci)
Pendulum,Fatboy Slim,Annie Mac,Kasabian,
Paul van Dyk, Ferry Corsten.

intradevar ,au si mai multe scene si si tine doua zile.
biletele mi se pare super scumpe la ei ca si la noi.dar hei se merita,e CREAMFIELDS!!!
eh si la noi se merita.adica,merita a merg.

another party to the schedule.
another BIG FUCKING PARTY.

3 days baby.I'm coming!

slippin' in my faith.

de cand am ajuns acasa n-am vazut soarele.am vazut doar norii,nori pe care i-am uitat cat timp am stat in fata marii,in mare,la liberty sau la the mission.

e o vreme londoneza acasa,e identica cu starea sufletului meu.

cateodata stau si ma intreb daca voi avea puterea sa infrunt tot ce ma asteapta.ma intreb daca chiar m-am schimbat atat de mult pe cum tot vorbesc.fizic da,m-am schimbat.psihic nu stiu.

nu mai stiu...

ma gandesc cu groaza si nerabdare,cu bucurie si emotie ca se apropie Maramures Off Road Fest.

ma gandesc la tot noroiul,la toate masinile,la toti oamenii,la faptul ca m-am nascut aici ca sa pot luat parte la marele eveniment.imi imaginez cum imi vor arata hainele,aparatul foto,incaltarile.

ma gandesc la cei ce participa.

ma gandesc si-mi amintesc de BORC.

e inutil.a fost un weekend superb,in care am avut o mie de sanse sa-mi schimb soarta,dar nu mi-am schimbat-o.e tot mana lui Cristi,care nu ma lasa sa actionez intr-o perioada calma.

intotdeauna imi place sa complic lucrurile,sa-mi complic viata,sa-mi complic starea de spirit.

ca sunt sado-masochista,la nivel sentimental,e foarte adevarat.intrebarea ma macina.

de ce mereu accept asta?

mai grav.

de ce imi place,cand stiu ca nu-mi fac bine si ma doare fiecare celula din corp?

trebuia sa fie cineva ciudat in familia mea.mai ciudat ca cei din urma mea.

trebuia sa duc la extrem totul.si de ce?pentru ca e drogul meu.e starea mea high.

vreau sa fiu high,so high...

sunt extrema pana la urma.extrema in bipolaritate.

capul sus.!umerii drepti.!

intru in multime cu curaj.

va fi totul bine...

someday...

can you read my mind?

m-am intors in oras,unde e chiar nespus de bine.

am ramas socata de cat de mult mi-am dorit sa vin acasa.am avut si motive speciale,e adevarat.

pana la urma s-a dovedit,ca plecarea mea nu a fost chiar atat de buna,pentu planul meu-sentimentalo-sadomasochist.nu e stres,rezolv eu.

vorba aia ..."once you go SUZ,you never go back".

m-am simtit excelent la mare.pe de o parte am avut parte de pauza mult tanjita.am avut langa mine,cel putin in prima saptamana,cei mai faini oameni...desi lipseau o mare parte.drumul cu trenul a fost pana la urma fantastic,exagerat de lung,dar fantastic.ne-am distrat.am ras si nu in ultimul rand,nea-m ingramadit toti, pe la 2 noaptea,pe paturile de sus,lasand restul compartimentului gol.

festurile..

la THE MISSION : DANCE WEEKEND a fost dincolo de realitate.la Trentemoller eram in extaz,am avut vreo 14 orgasme simultane.muzica a fost absolut superba,atmosfera la fel.

am ramas impresionata de cat de frumos poate fi tobosarul formatiei live,a lui tMoller.

la Fatboy Slim..nu am cuvinte,am fost in cu totul si cu totu alte lumi,am savurat fiecare ritm la maxim,am dansat int-un spatiu mai mic de 30cm patrati.atat de multa lume...incredibil!

Liberty Parade a fost un vis.lasand deoparte efectele vizuale incredibil de prost realizate,muzica a fost excelenta.am trecut la un moment dat pe pilot automat,pentru ca nu mai puteam altfel.

lasand festivalurile deoparte,in ultima mea seara la mare,m-am dus cu Geo(tipul la care am stat),fratemeu si prietena,in Vama Veche.nu mi-era deloc trecut pe lista.pur si simplu s-a intamplat.nici nu vroiam sa vad vama,penru ca credeam ca nu o sa-mi faca bine...

de fapt...mi-a facut nespus de mult bine,am facut baie la miezul noptii toti,complet dezbracati.m-am lasta dusa de valuri,pe autostrada luminii lunii,m-am uitat la stele dupa care am dansat pana tarziu in noapte,cand nu mai faceam diferenta dintre real si imaginar,dupa care am plecat.pe buna.spre..spre casa...

in sibiu ,la prima oprire,am simtit ca sunt acasa.

in cluj,la a doua oprire am simtit ca-mi trepideaza inima de bucurie.

in baia mare,am tipat.

am condus din sibiu pana in spatele blocului.gpsul striga dupa mine "ati depasit limita de viteza".yeah baby,120km/h si sangele fierband in curbe periculoase.

mi-a fost dor de dealuri si munti,de aerul de aici si mai ales de accentul dulce,ardelenesc.

dorul mi-a fost inlocuit cu nerabdare.vine septembrie.vine MORC...aaa pardon.MORF.

MARAMURES OFF ROAD FEST,baby...all the bay.
SUZUKI POWER!

bbbaaaack !

am revenit.
mai slaba cu 5 kg,mai neagra ca de obicei,cu o imensa pofta de a strica viata multor persoane.
hehe.

suz iz back.
back in blue!

dimineata inainte de...

I feel like a criminal

I’m falling apart

We’re leaving for Venus

In a getaway car

mmm...n-am prea dormit azi noapte,dar e ok.asa fac mereu inainte sa plec la mare.pe la 6 mi-am facut o cafea si am fumat cateva tigari.afara ploua mai tare decat ploua acum.e ciudat,ceva din toata dimineata asta mi-a adus aminte de dimineata de dupa noaptea in care am fumat prima data salvie.

nu am destule cuvinte sa spun cate simt si cate am visat in putinele minue pe care le-am dormit.

am discutat serios cu fratemeu azi dimineata,asa vreo 10 minute si mi-a zis sa ma distrez,ca merit.ca ar trebui totusi sa-mi revin ,ca altfel nu o sa pot castiga lupta cu destinul .el a castigat-o tocmai pentru ca dupa toate rahaturile,a luat o pauza si a inceput de la zero.

eu am facut invers,am inceput de la zero si abia acum imi iau pauza.cu el ma vad in doua zile.

o sa ne facem de cap cu totii.la liberty parade,in special.

ma doare ca trebuie sa plec.ma doare alegerea stupida a fiintelor care au avut un rol important pana acum in viata mea,care speram sa aiba si pe viitor.car VOR AVEA pe viitor un rol important in viata mea.

sper ca ,pe cand ma intorc sa fie totul ok.ar trebui.las pe mana adinei o mie de lucruri.se pare ca sederea ei aici a fos bine planificata de Cristi.

am primit totusi un semn bun,mai devreme.mama striga dupa mine prin casa,disperata,sa pornesc teveul ca sa vad ca aia de la Antena 1 au fost la Buzau.Frate,...OFF ROAD! clar semn bun,desi m-am intristat in ulimul hal cand am vazut Zukiurile si mi-am amintit.

eh,sper sa fie bine.

sper sa nu dea dovada de prostie,cum a mai facut-o cineva inainte.

sper sa fie bine si pentru adina.adica...trebuie!

si pentru mine,un pic de stabiliate emotionala,pe cand ma intorc,ar fi ok.

peste 2 saptamani ma las de fumat si de data asta e pe bune.

well ..I'm off. Off Road pe tren.

plec.

la mare.

plec la mare.

plec la mare.

trentemoller.fatboy slim.liberty parade.

I'm comin'!

(sper pe cand ma intorc sa am masina in fata blocului.sper prea mult :)) )

si a fost o zi de marti. (oribila)

You're being infected

It's just like the cold

A kiss on your lips

Now you're taking control

de dimineata am simtit ca ceva nu e bine.ultima mea zi in baia mare.doua saptamani la mare,la soare,prin nisip.si totusi inima mea a avut azi un puls neregulat,stupid.

pana azi am sperat sa mai am un motiv sa raman.un motiv ,cat o fi el de mic.degeaba.azi am primit exact motivul bun ca sa plec.trebuie sa plec,acum chiar vreau sa plec,pentru ca daca as ramane probabil as face un atac cerebral serios si usor usor m-as duce dracului.

m-am izbit azi de aceeasi intrebare,aceeasi intrebare nenorocita si ucigatoare.

"de ce barbatii iubesc sa fie calcati in picioare?"

cred ca pe undeva am si o parte din raspuns.e un fel de masochism,inauntrul sufletului ramas copil.vezi tu,barbaii sunt vesnici copii,doar marimea jucariilor se schimba.de la masinute cu telecomanda,trec la masini adevarate.razboiul pentru fiintele de sex opus tot ramane.

un fel de misoginism de tip masochist.

am sa urasc cum urasc dintotdeauna persoanele care se lase calcate in picioare.care dau inapoi si se intorc la greselile trecutului,fie si pentru razbunare.

am fost si eu o persoana de genul asta.probabil de aceea vreau acum atat de mult sa ma schimb.

am dat atat de mult inapoi si m-am intors la vesnicul "se va rezolva in timp totul".

ei bine ,nu.timpul nu ne salveaza,ne ucide.

m-a ucis in seara asta,cand am pierdut (cred ca) ulima batalie cu el.

plec la mare ca sa ma refac emotional.sufleteste.ca sa-mi revin si sa slabesc vreo 10 kg.

vreau sa ma intorc o noua persoana.am timp exact doua saptamani sa-mi pun la punct doua planuri de viitor.pentru ca acum,chiar trebuie.pentru ca mi-am deschis ochii si mi-am dat seama ca din cauza datului inapoi,am pierdut mult prea multe sanse.

si chiar daca dintr-un punct de vedere e tarziu sa mai actionez cum trebuie,stiu ca trebuie sa fac.

si totusi,niciodata nu e prea tarziu...

(deja) e ultima zi?

am hotarat azi totusi sa plec la mare.am fost totusi convinsa ca e un prilej bun sa ma relaxez si sa ma destind,sa uit putin de (pseudo) problemele de care se pare ca ma tot izbesc in ultima vreme.

(cred ca) am inceput o viata noua,dar nu asa din senin.n-am avut nicio intentie,dar simt cum treptat ,pana la un punct toate au dus la acest nou inceput.la un moment dat s-a sters totul cu buretele,conturul a revenit la 0 si uite ca e mai bine asa.

nu pot mint.inca ma mai gandesc la trecut,la tot ce am trait pana mai de curand.

7 iulie.stii ce e pe 7 iunie?thegreenmaid day.acum vreo 4 ani am luat nastere a 2-a oara.

2008,luna iulie,ziua 7.am luat nastere a 3-a oara,vreau sa fie si ultima.

m-am maturizat,e ciudat,pentru ca ma simt mai copil ca niciodata.ma simt dusa de val pe alte lumi,de fiecare data cand..ma gandesc...la ce...la ...

am asa de multe planuri acum,dar nici unul nu e concretizat sau bine structurat.

si cum azi m-am hotarat sa ma duc la mare,stiu ca in urmatoarele 2 saptamani imi voi goli sufletul si mintea de orice e rau,de orice a durut odata,de forfota orasului mizerabil de mic in care locuiesc.stiu ca,las aici tot ce-i bun pe mana adinei,pentru ca ea are un rol important.

e destinul,ceva ne planuieste.nu degeaba ea nu poate veni cu noi.

e destinul,sigur e destinul.si probabil acum destinul sta in mainile ei.

e ciudat.

e ciudat.

e ciudat.

e ciudat dar bine!

m-am calmat.ma duc la mare.maine-mi fac bagajul,maine incerc sa dorm,maine nu ma gandesc la ieri,pentru ca ieri-ul va fi demult trecut.miercuri plec si gata.incepe perioada neutra,in care frica si emotia vor fi mult mai accentuate.incepe perioada costului suplimentar de 20 de dolari,pentr ca adina se a afla la raport.ma duc la mare.ma duc la mare!

e 8 iulie deja.

e..si ce?

sentimentul ireal al ratiunii.

mi-am lipit unghia cu banda adeziva ca sa nu o rup.dar nu asta e ideea de baza.

ideea e ca sunt la a 6-a tigara in ultimele doua ore.un litru de suc de portocale,acelasi soare dupa nori si gandurile mele o iau razna,in timp ce sufletul meu zboara sus de tot si apoi brusc se izbeste de toti peretii,ia foc,se transforma-n cenusa si apoi pica brutal pe pamant.

hello,bun venit in marea mea dilema.

plec cu privirea departe si-mi amintesc cate am facut in ultimle 6 luni.imi amintesc cat de accentuata era durerea la un moment dat,dar cum treptat s-a ridicat si a plecat,fiinda inlocuita de frica si instabilitate.

ma gandesc in cate locuri am fost si cati oameni am cunoscut si cum,totusi,inca mi-e frica de majoritatea sufletelor care bantuie pe langa mine,in viata de zi cu zi.

imi amintesc de party-ul de la Noisia,cum am dansat 7 ore din 9 incontinuu.cum imi venea sa mor de fericire a doua zi,cand pana la urma tot la mine s-a ajuns.

cum am fost de fericita la Dillinja,chiar daca stiam ca nu are rost sa mai pun suflet.cum tot Midi-ul era plin de oameni si oamenii erau prinsi in muzica si-n efectele vizuale.

imi amintesc cat de frumos a fost la BORC,drumul pana acolo,chiar si cu toti tiganii care ne-au asaltat.cum am tipat de fericire la hotel,cum am asteptat a 2-a zi sa vina baietii si le-am facut postere..cum a fost un party superb si acolo,in a 2-a noapte.

apoi la Delahoya cum am dansat incontinuu doua ore si nu-mi mai simteam picioarele,cum ne-am intors in camera si am privit rasaritul,fiecare cu gandurile lui.

cum am petrecut doua saptamani la adina,cu nelipsita sticla de vin.

cat de bine ne-am distrat la party.cum a fost primul party din baia mare la care m-am simtit bine.cat de praf am fost toti.si dimineata cand am plecat spre casa si afara ploua si lumina era atat de gri incat nu-mi venea sa cred ca e real.

cum stau acum si-mi vine sa mor din cauza fricii si a nesigurantei.

cum gandurile mi se spulbera si-mi doresc sa nu plec.simt basii pe aceeasi lungime de unde cu bataile inimii.simt gustul marii,aventurii,muzicii,multimii.

inima mea moare si nu inteleg de ce.

contradictorie.

bipolaritate.

toxo-plasmoza.

incredibil dar adevarat.

cred ca bipolaritatea mea nu o sa dispara niciodata,in ciuda momentelor de liniste cand pot sa jur ca totul e ok.

uite,mai am doua zile pana cand plec la mare.doua futute de zile si simt ca innebunesc.inainte dadeam orice sa plec,singura,doar cu prieteni,la malul marii.sa ma trezesc dimineata si sa stiu ca in fata mea se intand mii de metri de apa albasta,ca cerul se uneste cu ea,ca nisipul fin imi usuca talpile si sarea,parul...era visul meu seara de seara dinaintea fiecarei plecari.

2 zile si nu mai vreau sa plec nicaieri.2 persoane din cauza carora nu vreau sa plec.

azi am recunoscut in fata uneia din ele,si anume adina,adevarul esential despre cealalta.
ideea de baza o stia si ea ,o stiam si eu dar nu vroiam sa recunosc.starea emotiva,ganduri in doua schimburi (ba pozitive,ba negative),agitatie constanta,dorinta continua si tot maia accentuata ca ,printr-o minune sa zaresc la orizont masina.

acum sunt mai mult decat nervoasa,sunt fustrata pentru ca,din cauza unor greseli pe care tot eu le-am facut, am pierdut mult prea mult.

vreau sa dau timpul inapoi si sa ma intorc in weekendul 23-25 mai,in Bucovina.vreau sa fie 25 dimineata,la 9 si eu sa nu ma ridic din pat,ca sa fug dupa trenul de cluj,in cautarea unor sperante stupide si banale,in urma unor planuri bazate doar pe sex.imi doresc sa fie 25 mai si sa raman la ulima competitie, la premiere,sa privesc trupul si masina verde.

vreau sa fie seara de inceput de iunie cand n-am stiu ce sa zic,pentru ca-mi era frica sa pasesc pe un drum nou,pe-un drum bun.sa fie dimineata de dupa,cand cu gandul la alte lucruri am apucat doar sa-i zis buna dimineata,fara sa-i privesc ochii,desi ochii nostrii cautau raspunsuri.imi doresc sa fie acea dimineata ca sa ascultam impreuna Tracy Chapman.

vreau sa dau timpul inapoi ca sa sterg toate greselile,ca sa nu pierd timp intr-un mod atat de inutil.ca sa pot zice "ajunge!" unor toxoplasme. ca sa nu fac greseli...

ascult Give me one reason.

ascult si inteleg versurile,inteleg starea,inteleg totul si-mi insel sufletul cautand motivul sa raman acasa.il stiu prea bine..e frica sa nu se intample ceva cumplit cat sunt plecata.in 2 sapamani se pot intampla multe si-mi pot pierde orice urma de speranta.

si nu,nu eu voi schimba totul.timpul si spatiul si animalele vertebrate cu suflet gol,incapabil sa inteleaga adevarul.trupuri de-o noapte.trup de care eu nu sunt,de care n-am fost niciodata si niciodata nu voi fi.

scurt metraj.

Whenever I'm down

I call on you my friend

A helping hand you lend

In my time of need...

ne-am urcat in masina si ne-am pus pe drum.vremea a tinut cu noi toata ziua si am zambit si-am facut poze pana la apus.
prima oprire a fost dincolo de Mogosa.am gresit drumul si am ajuns la "xentrul de exploatare miniera Suior".am stat toate la o tigara,am ras si am pornit.

hei hei am ajuns si la Mogosa.ne-am plimbat pe malul lacului,am facut poze la ratuste,am fumat,am ras si mancat caramele,am baut apa si suc si am decis sa plecam.

pe drum,aproape de oras m-am rupt cu totul de realitate in urma unui incident banal si bizar "suz!era cu o tipa in dreaptaaaa".

orasul a parut pustiu toata ziua,nu mai spun ca pe la 7 si terasa unde ne-am hotarat sa stam era goala.fiecare am fost pe filmele noastre.filme pe care adina a hotarat sa le numeasca de azi "scurt metraje" pentru ca-s ciudate si doar bucati de vise.
dupa vreo jumatate de ora am hotarat sa mergem la Iojib,tocami in judetul Satu Mare.
ne-a prins ploaia pe drum.ploaie dementiala,cu picuri mari.cand am ajuns,plaja era pustie.
e adevarat ca ne-a batut gandul la un moment dat sa inchieriem o casuta,dar am hotarat sa mancam o portie de cartofi prajiti si sa plecam catre casa.
la iesirea din resturant,am fost martore toate patru la un super apus de soare,reflectat in apa lacului si-n particulele fine de nisip.am facut poze,dar in sinea noastra fiecare vroia sa fie cu altcineva.e adevarat,imi placea cu ele,dar in acele momente de tacere mi-ar fi placut o alta masina parcata ,si un alt om langa mine.

o sa zici ca m-a apuct de curand toata emotia.e mai veche,dar am tinut-o ascunsa ca sa nu cad in plasa ei.acum sunt prinsa si nu mai pot sa ies.e ciudat...


am prins si doua curcubee magice,rupte parca dintr-un vis.ne-am uitat pmulta vreme la ele si ne-am pus o mie de dorinte.
ne-am imprietenit cu un cutu speriat si slab,dar a dracului de rasfatat si pretentios la mancare.adina i-a dat napolitane dar n-a vrut.ne-am urcat in masina.
drumul spre casa a fost oarecum ciudat,din nou pe scurt metraje..

am realizat asta seara toate 4 ca orasul e mai mic decat credeam,am inceput sa ne plimbam pe aceleasi stradute si sa stam in parcari ca sa ascultam muzica.dupa o vreme,epuizate am cedat si hotarat sa plecam acasa,devreme,chiar daca e sambata.

am condus eu pana la adina si pana la mine.

la adina la bloc,un tip vroia sa treaca,dar pe strada nu incape decat o masina.am mers inainte,pana la un anumit bloc.am facut acolo intoarcere.am remurat toata,desi stiam ce fac.o fi fost si zona cu un efect asa mai magic asupra mea.

am ajuns in parcarea aproape de blocul adinei.tremuram toata,de fericire.prima bucata de drum,singura la volan.dupa asa o zi,sigur o sa in minte toata viata clipa aceea.

pana acasa,am mers usor.strazile si bulevardele pustii.

am avut aceleasi emotii ca la egzamen.
am avut cea mai frumoasa zi.

am avut cea mai frumoasa seara.

am cei mai faini oameni langa mine.

too young?

I think that I'd do better
To stick with someone older

cand ploaia s-a lasat pe pamant grea si rece,fustrata de plictiseala si regret am decis sa fac ceva distractiv si cu mult folos.am pregatit fainasi ouale,drojdia si apa calduta si o tigara aprinsa.
am framantat in aluatat pana a devenit o bila mare de materie.tigara mi-era plina de aluat,dar arata artistic.am pregatit cartofii ,branza si verdeturile si am dat muzica tare.o ora mai tarziu aluatul dadea pe afara.am facut placinte.mama ,tata ,deea si fraemiu au zis ca-s bune,eu la fel si adina la fel.

ieri am facut peste cu sos .

alaltaieri vinete.

acum ma intreb cat timp mai rebuie sa treaca sa stie cine trebuie ca as putea sa fac eu mancarea,toata mancarea,orice tip de mancare...calda.

home made.

home maid.

si as putea sa fac multe.

in principiu as putea sa trec peste toata timiditatea si emotia..

right here,right now.-post de iulie-

m-am trezit devreme doar pentru ca telefonul imi suna extrem de tare.era doreeeel,prietenul meu de la fan curier.

-buna dimineata domnisoara Alexandra,v-au venit biletele.
-oh chiar ca e buna.lasa-le la sediu.ma duc intr-o vreme dupa ele...
nu-l stiu pe tip personal,dar stie deja ca toate comenzile mele trebuie lasate la sediu,pentru ca sediul e peste drum de mine,asa ca-l scutesc si pe el de urcat doua etaje.vorbim la telefon cel putin odata pe luna..clienta fidela,ma respect!
eheheee...au venit bilele la The Mission Dance Weekend.biletele si maieul,pentru ca nu m-am putut abtine sa nu-mi iau unul :).e asa de draguuut.
sunt super extra mega giga terra extaziata...dar parca tot astept un motiv sa raman aici si sa-mi vand biletele.daca nu plec o sa regret toata viata.daca plec parca vad ca o sa se intample ceva wicked.

why does it feel so good?

It's about you and the sun

A morning run

The story of my maker

What I have and what I ache for

se face ca azi a fost 3.o zi care,de altfel,altadata ar fi insemnat mult ghinion pentru mine.

dupa cum am mai zis,cifra *3* pare magica in ultima vreme.se intampla numai lucruri bune.

soarele de dimineata m-a ajutat la munca de secretariat pe care tata mi-a lasat-o,muzica din difuzoare m-a tinut pe taramul celalalt,iar sucul de portocale,caisele si pepenele galben m-au tot hranit o perioada.intr-un final am decis sa iau o pauza si pauza si asa a si ramas.

am facut de mancare pentru ai mei,am facut cafea mamei,am asezat masa,mi-am salutat familia si "viitoarea cumnata" si am reluat firul povestii din cartea pe care o citesc.am adormit pe aceeasi muzica pe care tot adorm de cateva zile/seri : Underworld : Everything Everything [NUXX-Visuals Edition].imi place ce-i drept sa ma trezesc pe vizualele Underworld.sunt nu numai psihedelice,sunt dincolo de psihedelicism.un drog chiar si atunci cand nu ai nimic in sistem.

mmm,cand m-am trezit am simtit ca pulsul imi creste.am primit un accept la ceva ce astepam de mult si apoi intr-un timp scurt am hotarat ca e totusi vremea sa ies.am last dosarele deoparte,ziua mea de lucru se incheiase,totusi, demult.

cu adina e mereu superb sa iesi in oras.e ca si cum ai avea un soare pe cer si unul in mana,de mana ,langa tine.cu raluca te simti slow.cu ele doua impreuna ai o zi perfecta de vara : summer lazyness.

pana pe la 12 au urmat o serie perfecta de artificii,din toate punctele de vedere.intalniri cu vechi prieteni,cu vechi dusmani,cu oameni dragi,cu oameni prea plini de ei si cu oameni care nu vor sa lase trecutul acolo unde ii e locul.

hei hei,a mai trecut o zi superba.

intr-o saptamana,pe vremea asta ar trebui sa fiu la mare,pe o terasa cu raluca & co.

am un playlist cu muzica de la roll,numai buna de drum si soare;de nisip si bautura;de alergat pe plaja,noaptea;de luna si de stele;de dansuri cu talpile goale si bronz auriu pe piele.

ah,nu...nu e singura data cand mergem la mare vara asta.

dupa ce-mi vine Samuraiul,ii facem plinul si mai fugim un weekend.

sper sa luam atunci si alti mermbrii...tot cu Samuraie.

sudden explosion.

I am the storm,
I am the wonder
And the flashlights,
Nigthmares
And sudden explosions

m-am trezit mai greu ca niciodata.capul greu,corpul greu,sufletul absent,planuri multe si vise tulburatoare lasate-n perna.am aprins o tigara,desi mi-am zis sa nu mai fumez,macar in casa.
am stat pe balcon si toata caldura soarelui m-a amortit mai tare,ca intr-o stare ciudata de hipnoza si betie,ca intr-o stare in care in vene ti-a ramas acul si-n sange textura drogului,ca intr-o stare ciudata de high,de bine rau.

am fugit sa beau un pahar de suc de ananas,mi-am faut o cafea,mi-am mai aprins o tigara [god damn it!],ca apoi sa-mi fac curaj pentru vizita de la 4 jumate,la dentist.

acolo,eram pe puntul de a ma ridica din scaun,dar bunele mele maniere au castigat lupta asta.

am stat cuminte in timp ce lidocaina isi facea efectul,am ras,am glumit si dupa aceea stomat-oloaga mea cauta motiv penru care dintii mei sunt asa de praf.

-stres?insomnie?alimentatie necorespunzatoare?

-oh da!asta e!

de fapt,mi-era cumva sa-i spun tipei ca in ultimele 6 luni am bagat in mine mai mult de 20 de cutii de regenon,duble.un calcul in capul meu avea un rezulat tulburator:60*20=1200 de pastile,mici si rosii.

in scaun,in timp ce lumina aceea ucigatoare imi orbea ochii,incercam sa-mi gasesc starea aceea de bine pe care o aveam dupa amfetamina.in zadar.vedeam doar wallpaperul meu cu trainspotting de pe desktop.ocazional ma vedeam din exerior,intr-o mie de parti,ca si intr-o poza cu timp de expunere mare,in care capul se misca de 100 de ori.

s-a dus si prima zi de dentist.primul tratament.primul pas,cel mai greu.

dupa intoarcerea de la mare,o sa ma chinuie mama in fiecare zi.da da,ea,pentru ca doar ea are puterea sa ma duca la dentist.mi-e frica de scaun,de ace,de lumina,de zgomot si miros cum nu mi-e frica de nimic.
si totusi , cu mana mea mi-am facut toate problemele , toate cariile,toate sparturile, durerile, placerile.trebuie sa rezist si sa ma gandesc ca e un episod care odata o sa se termina.

plec la mare in 6 zile.tot mi-e frica.

tot se va intampla ceva inainte sa plec,in timp ce voi fi plecata sau dupa ce voi reveni.

tot mi-e frica.astept un motiv al dracului de bun sa nu plec.

one reason.

give me one reason to stay here,
and I'll turn my back around...

cand mi-a zis raluca ca azi ne luam biletele de tren am simtit cum ,in tot corpul,celulele o iau razna.

inima mi-a batut toata ziua extrem de tare si n-am avut senzatia asta de neliniste din ziua dinaintea zilei mele,cand stiam ca nu-i bine ca plec si totusi am plecat,hai hui,pe munti.

ma duc la mare.pornesc in 9 si in 10 ajung.mi se face rau cand ma gandesc.dar prind nu numai The Mission Dance Weekend,ci si Liberty Parade.si ma duc cu oameni faini,ma intalnesc cu alti oameni fain si si la intoarce vin cu fratemiu si o sa conduc eu jumatate din drum.

a fost un 1 iulie ciudat,mult mai ciudat decat in anii trecuti.un 1 iulie cu aceea durere in piept ca si 1 mai.

nu stiu ce vreau.vreau sa plec,sa ma distrez,sa ascult muzica si sa uit de mine.

vreau si sa primesc un moiv ca sa stau.

mi-e frica.