toujours un peu perdu

in seri ca aceasta ,imi pleaca gandul in alte timpuri si-n alte lumi.ochii deruleaza pe ploape imagini ascunse,care aduc un zambet la fel de dulce pe cat de amar,pe buze.un zambet care dispare si-n urma caruia anumite senzatii de frica se instaleaza.

e frig,imi fumez ultima tigara din pachetul de lucky(super-original-si-american-fara-avertizari-sau-poze-macabre-super-photosh8) pe balcon,incerc sa nu ignor linistea de afara pentru ca ma las cuprinsa de tot felul de sentimente,contrare,ambivalente,bipolare.o parte din mine trage si ignora totul in timp ce cealalta s-ar ascunde dupa fusta mamei,cand se gandeste la viitorul tot mai palpabil.si nu e munca.munca ce urmeaza a fi depusa e magnifica.intotdeauna mi-a placut sa muncesc,sa am ce sa muncesc,sa fiu ocupata.
sunt drumurile,plecarile,revenirile,ploile si soarele.
revederile.
revederile ma sperie.nu stiu cate au sa fie.de fapt nici nu stiu daca au sa fie.probabil asta ma sperie cel mai tare.sau probabil mi-e frica sa nu alunec pe panta aceea inghetata,pe unde-am mai alunecat si pe care m-as arunca de buna voie doar daca mi-ar zice.
n-am sa reusesc niciodata.
ma impulsionez.cred ca va fi bine.sper.trebuie sa fie.toate lucrurile se intampla cu un motiv.
si trebuie sa existe undeva o explicatie solida,la toata stearea mea cu radacini mari si adanci.

scrumez din tigara si ascult inca o data melodia de care nu ma mai satur.o alta piesa care-mi aminteste de persoane(sau de fapt..de-o singura persoana..) din viata mea.de zile sau nopti petrecute cu ele...(..ea)
versurile-mi injecteaza fiori reci cu interior fierbinte-n coloana vertebrala.e destul sa schimb genul,ca sa fie adevarat fiecare cuvant.

J'étais si joune quand je l'ai recontré,
Il m'a prise par la main.
Il m'a envoyé dans les nuages,
Il m`a emmené dans les étoiles
Dans son chambre, odour capricieuse
Sur les murs des images au paralléles

old ways.

And sometimes you close your eyes
And see the place where you used to live
When you were young

mi-am cautat o carte de franceza,intr-un dulap inchis de prea multa vreme.credeam ca e acolo,ca am sa o gasesc,ca ma va ajuta cu ceva insa mi-am gasit copilaria,inocenta si mai tarziu,in pagini mai putin ingalbenite de vreme,dezastrul moral si fizic.
am gasit in caietele cu coperti groase ,desenate in culori vii,pagini peste care vremea si-a lasa urma.am facut un efort vizual ,incercand sa-mi descifrez scrisul din alti ani.am incercat sa-mi amintesc de ce anumite pasaje exista si la cine faceam atunci referire.putine mi-am amintit...
putine inca-mi sunt clare.e uimitor cate-am uitat,cate-am facut,cate-am trait si cum toate au fost uitate pe zeci de foi si sterse complet din minte.
am gasit agende dintr-o perioada ciudata,de decadenta morala si spirituala,dintr-o perioada confuza si marcata de oameni acum morti,greu de uitat si prea usor de amintit.m-am pierdut in toate trairile halucinante ,in toate aventurile ,in toti anii.
n-am stiu c-am crescut.in mintea mea toata schimbarea era fizica.azi am realizat ca sunt tot mai aproape de 20 de ani,ca timpul nu mai sta in loc,ca merge in ritm alert inainte,tot inainte.
am ascultat diferite melodii si-am citit diferite poezii,pasaje din carti si replici din filme care si-au pus amprenta pe mine.din nou,trebuie sa spun c-am uitat de multe din ele.ultimul an si-a pus mult prea tare accentul pe mine si parca tot ce-am trait inainte nu mai exista.aproape toate amintirile au fost pana azi,inchise intr-o parte a mintii mele.inchise intr-o camera,unde lumina a fost stinsa multa vreme si praful nu a fost sters demult.mi-as dori sa pot face asta din nou-sa-mi inchid cele mai recente amintiri intr-un cufar.doar intr-un cufar,pe care sa-l deschid cand chiar am nevoie.o data la cativa ani.mi-ar placea pentru ca ar fi unul din putinele moduri in care as reusi sa incep cu adevarat de la zero totul.
probabil ca nu mai am sufletul acela de alta data,de aceea nu mai am vointa si puterea necesara.
probabil ca " batranetea" mea nu ma lasa sa uit ci-mi accentueaza adesea trairile,prin diferite metode.

imi fumez linistita tigara ,in timp ce-n camera luminata slab,se aud The Killers cum canta When You Were Young..imi amintesc o iarna frumoasa si cu putina zapada cand aud melodia.imi amintesc si-un revelion dincolo de limita imaginabilului.imi amintesc multe si e ciudat.nu-mi amintesc nimic inainte de tot...ma rog,nu-mi aminteam..acum imi amintesc,dar nimic aproape nu mai e clar...

We're (were) burning down the highway skyline
On the back of a hurricane
That started turning
When you were young When you were young

dream on

Half my life is in books written pages
Live and learn from fools and from sages
You know its true
All the things come back to you

weekendul acela la care visam de ceva vreme.adica,am avut parte de (exagerat de) multa odihna si liniste,portie de acting-all-couch-potato,portie de filme si carti si muzica,c-un vin fiert cu multa scortisoara ,langa mine si resturi de tigari lasate in scrumiera.patul meu a inspirat tot weekendul(si inca mai inspira) starea aceea de lene acuta,de caldura inimaginabila,de moale,de...bine.
au fost si cele doua fiinte super speciale in oras-adina si raluca.de care mi-era deja dor.nu ma asteptam sa le prind in aceeasi zi in oras,dar uite ca de data aceasta cineva a tinut si cu mine,si asa am avut parte de-o sambata delicioasa in care ne-am cufundat toate trei in tot felul de amintiri si planuri legate de viitorul indepartat si de cel mai apropiat putin.frigul crancen de afara ne-a injectat cu o portie mare de "asteptam-craciunuuul-si-revelionuul-pe-care-nu-stim-unde-il-facem-dar-o-sa-aflam-in-31-decembrie-la-ora-19".si zambetele noasre au inghetat si s-au transformat spre dimineata in fulgi rahitici de zapada,care abia acum au reusit sa formeze o esarfa subtire si alba....

Drowning On Dry Land

Just when you’ve gotten the lay of the land, the ground underneath you shifts.
It knocks you off your feet.

m-am simtit in weekend ca intr-un film prost,unde toate lucrurile rele se tot repetau la infinit,sfarsind intr-un dezastru frumos deghizat in bine.
calatoriile in universurile paralele de vineri seara m-au relaxat,dandu-mi impresia ca ordina in e restabilita iar discutiile filosofice de vineri noapte m-au impresionat chiar daca n-am facut altceva decat sa ascult.eram prea in alte lumi sa-mi deschid gura.ziua de sambata m-a epuizat total iar esecul serii m-a impins spre multe sticle goale,lasate in urma,multe tigari aprinse si fumate pana la filtru si o stare catatonica,din care m-am trezit doar spre dimineata.
am auzit,in capul meu replici din o mie de filme,carti si cantece in care m-am regasit,odata si odata.dar am relizat tarziu ca si daca as fi personajul principal,soarta mea tot tine de soarta altora.

n-am inteles si nici nu o sa inteleg vreodata cum reusesc sa ma cufund in abisul acela ciudat al durerii putrede din suflet.nu reusesc sa inteleg cum dupa saptamani de liniste,17 secunde sunt necesare sa-mi schimb total fiecare gand,fiecare sentiment(aparent) revoltator. gasesc cateodata un raspuns bizar,pe care mi-e greu sa-l traduc in cuvinte. simt in adancul sufletului ca niciodata nu se va sfarsi,pentru ca niciodata nu a avut un inceput. intotdeauna a fost ceva,fara cap si fara coada si probabil chiar toata confuzia trairii ma face inca sa simt ce simt. sa simt ca ceva puternic ma izbeste-n cap in timp ce picioarele mele se transforma in gelatina si intreg corpul devine rece si tremurand.sa simt cum ochii-mi ies din orbite,si-l cauta in intreg spatiul,ca sa se clarifice ca e acolo,prezent ,adevarat,in carne si oase.sa duca informatia la creierul nereceptiv,ce a transformat intreg corpul intr-un trup catatonic. sa am impreisa ca traiesc scene dintr-un film.sa cred ca se termina cu bine,cand binele nici nu mai exista-n viata mea.cel putin nu in acel plan.sa vreau sa pot spera,ca sa am un motiv sa ma linistesc si apoi sa reintru in furtuna. sa vreau sa-mi deschid gura,sa-mi dau drumul la glas.sa nu-l privesc doar ca pe-un om drag,in fata caruia inca-mi pierd cuvintele. "
dumnezeu stie cat am incercat.cat am vrut sa trec peste tot.sa nu ma mai gandesc,sa ma refac.sa-mi revin complet.si eu stiu mai bine ca nimeni cat de imposibil e. stiu cat de aparente au fost noptile si zilele si incercarile.stiu cat de multe voci imi striga-n cap cand il vad,chiar si pentru cateva minute.stiu cum vreau sa-i strig,sa-i spun si sa trag de el. stiu cum inca trag de mine sa merrg mai departe dar cum fiecare pas inainte e gresit. sper la vindecare,desi e inutil.nu s-a gasit leac pentru mine si nici nu stiu daca si cand se va gasi. stiu c-ar avea rost sa ma mint,ca sa (re-re-re)incerc sa ma refac cum am mai incercat.dar nu stiu cata putere mai am.


"Okay, here it is, your choice... it's simple, her or me, and I'm sure she is really great. But Derek, I love you, in a really, really big pretend to like your taste in music, let you eat the last piece of cheesecake, hold a radio over my head outside your window, unfortunate way that makes me hate you, love you. So pick me, choose me, love me."

Season 2 : Ep. 5 : Grey's Anatomy.

soon.

(\_/)

(O.o)

'(_ _)'

I've got you in my heart,
I got you in my head
Let's make a rendezvous

in 3 days...in 3 days.

a trecut si ziua de marti.doamne,primele doua zile ale saptamanii sunt oricum cele mai grele iar cand la sfarsitul saptamanii se anunta o plecare,mi se pare ca orele si zilele trec imposibil de greu.
imi tot fac liste,sa nu uit cumva ceva acasa.imi numar banii si imi fac socotelile,ma gandesc ce haine sa-mi pun.mmm..iubesc sa calatoresc si chiar daca nu stau decat un weekend si nici macar nu plec asa de departe,intregul act de a pleca putin de acasa ma copleseste si-n acelasi timp imi da destula energie ca sa rezist peste zi.seara trece repede,chiar daca e mai lunga.
am de vazut o mare masa de oameni,insa cum nu ma pot imparti in o mie de parti,am de gand sa raman printre cei de-ai casei,ca de ei mi-e cel mai dor.pana la urma pentru ei si plec..pentru ca in prezenta lor imi recapat spiritul,cheful,pasiunea,eul.
ca de obicei vreau sa fac poze sa-mi ajunga pana la urmatoarea plecare,probabil ultima in calitate de "vizitatoare".imi pregatesc aparatul,obiectivele.ma mai uit prin manual ca sa vad ce-mi scapa in ceea ce priveste modul de folosire.vreau sa iasa pozele speciale,ca doar oameni speciali am de gand sa si pozez. :)

pana atunci,mai am cateva ore de scoala,cateva dimineti cu cafea bauta pe fuga si tigari lasate pe jumatate fumate in scrumiera,cateva drumuri cu masina,cateva zambete de pus pe chip,cateva compuneri si traduceri si zeci de pagini de scris,cateva editari/tentative de poze bune de facut...dar trec.toate trec,cand weekendul e asa de placut...

dirty epic.

And the light blinds my eyes.

And I feel dirty.
And the light blinds my eyes.
And I feel so shaken in my faith.
Here comes christ on crutches.
And here comes another god.
Here comes another god

imi place vinerea.iubesc ziua de vineri pe cat demult o detest pe cea de luni.
imi place sa ma trezesc vinerea la 5 jumate,sa ascult muzica-n surdina in timp ce-mi beau cafeaua si incerc sa-mi trasez dungile cat mai netremurate,la ochi.
imi place ca la 7 nu e trafic.ca e liniste in oras si ajung repede oriunde vreau.
imi place energia pe care o am vinerea.imi place cand e soare si cald si placut si mi se pare stupid sa-mi port cizmele.imi place cand e soare vinerea si vorbesc cu tanti soare la telefon.
imi place ca ajung acasa la 1 si pot dormi linistita toata dupa-amiaza,ca ma pot bucura de somnul dulce si cald care e identic cu cel de dimineata "mai stau 5 minute sub patura".
imi place linistea zilei de vineri in general.imi place ca am timp,timp de pierdut,de gandit,de editat,de cautat idei si-apoi de-a le pune in practica.


azi mi-a placut pentru ca a fost exact asa cum am scris mai sus.azi mi-am gasit (in sfarsit) palarie cum visam de cateva luni.azi am gasit si-un magazin cu reduceri mari la toate lucrurile colorate si ciudate.azi am baut o cafea divina in granitta ,in timp ce soarele-mi lumina ceasca.
azi am pierdut vremea aiurea,am facut poze,am vorbit cu ai mei mult de tot despre toate magarile.azi am si suspinat(si inca suspin!) pentru ca azi Under-funcking-WORLD sunt in Romania si pun pariu ca fac un show de mili...arde.si eu,azi, ii ascult.tot in fata pc-ului...

si sambetele-mi plac.
si maine vreau o sambata mai linistita decat ziua de vineri,din care ma pregatesc sa ies.

change.

deci am trait inca un lucru de spus nepotilor.primul presedinte afro-american ,la puterea SUA.n-am reusit sa dorm prea mult azi noapte,la un moment dat s-a luat si curentul.am stat asa in intuneric si-am analizat de ce-am fost atatia ani contra SUA si de ce ar trebui sa fiu pro,daca iese Obama.

am constientizat de ce ar fi bine sa fiu pro,dimineata pe la 7 cand am fost direct pe CNN.com si-am vazut scris mare de tot "OBAMA CELEBRATES.."mi-au dat lacrimile.atunci am stiut ca oamenii se pot schimba,lumea se poate schimba.

si asa,speranta a revenit in sufletul meu.si e acolo,fie ca o raportez la puterea unei natiuni de a schimba viitorul,fie ca o raportez la puterea unei singure persoane de a schimba viitorul.

fie ca o iau in mod obiectiv,fie in mod subiectiv...

I guess some things..DO CHANGE..afterall..

biiig day!!!

azi fac noapte alba,online  sau in fata televizorului,urmarind toate stirile.am stat luni intregi cu ochii pe CNN,uitandu-ma la discursuri si documentare si azi sper sa aud ceea ce vreau.

inima-mi bate cu putere incredibil de mare ,dar simt ca va fi bine.sper ca va fi bine.

Daca iese Obama presedinte,in urmatorii 4 ani pot sa plec linistita in SUA,ca sa vizitez NY-ul.

so..I keep my fingers crossed for him,my future and the futere of the entire world.

dirty epic,p.I

Im so dirty. and the light blinds my eyes.

Youre oh so dirty. and the light it blinds my eyes.

Here comes christ on crutches.

asadar,marea zi de 1 noiembrie s-a dus la fel de repede ca o zi plina de vara.

n-a lipsit nici caldura anormala pentru aceata perioada,nici spectacolul si nici amuzamentul.

azi,intreaga mea fiinta a experimentat o stare cat se poate de noua si ciudata,dar sa zicem,placuta,ipocrizia.

mi-am facut doza de rautate pe urmatorii 3 ani,cred eu.la cimitir,unde familia din partea mamei se intalnesc in fiecare an in formula completa.

de cand ma stiu nu-mi suport acele rude si ba mai mult,am vreo doua pe care le dispretuiesc din tot sufletul meu.unchiul si matusa mea,care acum vreo 12 ani au facut niste faze parintilor mei,demne de tot dispretul si mizeria care exista pe lume.rautatea mea a fost putin premeditata,demult trebuia sa zic niste lucruri dar n-am avut ocazia.anul acesta mi-am luat inima-n dinti,mi-am pus zambetul fals pe buze si-am scos tot din mine.

cat se poate de calm si ipocrit.mesaje subliminale,deloc la subiect.

nu pot sa spun cat de socata si nervoasa era mama pentru ca ii insultasem fratii si cumnatii.nu pot sa spun cat de rau i-a parut lui taicameu ca n-a fost prezent.[ca doar are coloana vertebrala si prefera sa trateze cu ignoranta persoane care nu merita sa faca parte din viata lui].

e ultimul an in care mai particip la luminatie.e primul an in care-am putut sa intorc rudelor tot raul facut,pe cea mai pacifista forma de violenta-cea verbala.

ma simt bine..

in ceea ce priveste ziua mariei..ah...deliciu.tata mi-a zis ca stie drumul pana in satul unde are ea casa.aha,l-a stiu la fel de bine ca mine.ne-am pierdut de vreo 3 ori pana sa ajungem,am injurat amandoi ca nebunii tot drumul,am intrat pe tot felul de stradute neasfaltate,uitate de lume.l-a un moment dat m-am uitat pe bord si mi-am dat seama ca mai aveam putin si ramaneam fara motorina.atunci,ca in fiecare situatie fantoma,am inceput sa fac haz de necaz.ma imaginam ramasa in mijlocul pustiului,fara semnal,fara motorina,moarta de sete.

intr-un final am ajuns.maria si-a desfacut cadoul,de care a fost absolut incantata,mi-am salutat colegele si m-am trantit la masa cu , cuplul minune.am avut o gama larga de discutii ,de la cele mai serioase pana la cele mai picate,despre fantezii sexuale si alte lucruri legte de subiect.nu stiu de ce,dar oamenii imi zic mie foarte multe lucruri si secrete.nu-mi place intotdeauna sa le ascult,dar cele din seara asta mi-au ridicat moralul.

la un moment dat  s-au gandit ca mi-ar sta bine cu un prieten de-al lor,ca suntem pe aceeasi freceventa.

eh,like i've said it before : I have neither the time nor the nerves to start a new relationship now.

si daca e vorba de sex,decat mult si prost mai bine deloc.

in fine.

maria s-a simtit super,a fost ca bagata in priza toata noaptea,urcata pe mese,scauna,oameni.trantita pe jos..

ce mai,sa se simta majora cu adevarat.ma simt  din ce in ce mai batrana.e ridicol..si ironic!!!

acum am nevoie de odihna,gantul mi-e prea uscat,picioarele ma dor prea tare si capul la fel.

am nevoie de o pauza.pauza masiva.astept o plecare in cluj,care o sa ma relaxeze si astept si mai mult eventuala greva sau mult asteptata vacanta,ca sa pot dormi.

nu credeam ca am sa mai zic vreodata asta,dar POT SA DORM.chiar pot..dar n-am timp...

1 noiembrie .penultima zi de intai din an.

momentul dinaintea momentului final cand incepi sa dai inapoi timpul si sa realizez ce-ai facut in ultimele luni.ce planuri ai pentru viitor.

sunt obosita sa-mi mai fac planuri,de aceea renunt.

sunt obosita in general de orice,de discutii fara sens,de fumat,de baut cafea,de mancat biscuiti cu crema de ciocolata,de manct bomboanele rosii.

e doar vineri seara si sunt prea obosita sa-mi mai car trupul pana-n pat.

in fine.

i-am luat azi mariei cadoul.abia astept sa-l desfaca maine.stau si ma intreb,cum am reusit sa am o idee asa de tampita incat sa-i au sandwichmaker cu Mickey Mouse?un cadou pentru viitor,pentru anii de studentie din cluj,cand o sa fug la ea sa ne facem sandwichuri in forma de Mickey.

iubesc sa fac cadouri.imi place sa le cumpar,sa le ambalez si-apoi sa primesc zambetul de satisfactie inapoi..si pe deasupra,e un mic proces de cumparare a sufletului unei persoane.

e amuzant si ironic.

maine e si ziua mortilor.so I'm going to visit my dead relatives at the graveyard.

ironic,e singura data pe an cand imi vad rudele impreuna.cel putin pe cele din partea mamei.

si e ziua din an cand imi dau seama cum am evoluat in ultimul an.

hhmm,gandesc altfel.e sigur o schimbare.gandesc mai obiectiv.dar asta e mai degraba de-o luna incoace..

gggata.am fugit sa plonjez in pat.

au revoir!