empty spaces missing units

m-am trezit fara sa realizez de ce si cum.sunt prea treaza sa dorm,si prea obosita sa stau treaza.
cand am inchis ochii,afara ploua.inca ploua toata privelistea pare scufundata in apa.pare ca nu se mai termina.cel putin..nu in curand.


muzica,linistea si imaginea distorstorsionata din camera mea,fac insa totul sa fie placut.e o imensa stare de spirit si parca-mi aduce aminte de multe lucruri frumoase.sau poate de niciunul..

rabbit heart.(another month ended)

Here I am, a rabbit hearted girl
Frozen in the headlights
I look around, but I can't find you
(raise it up)
If only I could see your face
(raise it up)
Instead of rushing towards the skyline
(raise it up)
I wish that I could just be brave

I must become a lion hearted girl
Ready for a fight
Before I make the final sacrifice

imi incep postarea cu versurile ultimei obsesii muzicale
.o piesa incredibil de ciudata,cu influente ametitoare.
si ca in toate obsesiile mele,ma regasesc si aici in cuvinte.

mi-as dori sa nu-mi fie frica si mie cum ii e frica unui iepure.
mi-as dori sa nu sufar de paranoia evenimentelor ce urmeaza sa se petreaca.
mi-e frica de examene,de puterea pe care o au oamenii acum asupra mea.a
dica asupra viitorului meu.nu doresc sa-mi ratez fericirea in cariera.
imi doresc ca viata mea sa nu fie un dezastru ,la sfarsitul caruia sa ma uit inapoi si am doar regrete.
daca ar fi sa mor,acum,as muri trista.
am trait doisprezece ani cu temeri,frica,dezechilibru mental,foarte putina fericire si multe alegeri proaste.
imi doresc ca urmatorii 12-15-30-50! sa fie frumosi.
imi doresc sa fiu imlinita.si daca nu e sa fiu implinita pe plan sentimental,vrea atunci implinirea materiala.
asa ca,inca o data,spun ca mi-e frica de puterea oamneilor cu care va trebui sa confrunt viitorul.

mi-as dori sa fiu un animal de prada.
mi-as dori sa pot fi viteaza si brava,increzatoare in actiunile mele si-n tot ceea ce fac.
mi-ar fi usor,insa nu mi-e.
ma straduiesc eu,intradevar sa -mi maschez si frica, si neincrederea.
nu stiu daca au existat acestea in viata mea pana acum,dar daca au existat,atunci unde s-au pierdut?
probabil am sa le regasesc cand totul se va termina,si va trebui sa-mi schimb viata.

pana atunci,cu temerile si dorintele mele gasite-n cuvinte ritmate,incerc sa reflectez la tot ceea ce se intampla acum.
imi trebuie un alt sentiment mascator.pentru ca ,adevaratul sentiment este pur egoist.
in realitate ma bucur ca se termina totul,dar de dragul oamenilor din jur,ar trebui sa zic ca nu ma bucur ca ia sfarsit this chapter of my life.
uf,e complicat si mi-e prea greu de exprimat in cuvinte acum.

cafeaua ,m-a imbatat de tot...

searchin' for alice.

Bizarre is good! Common has hundreds of explanations. Bizarre has hardly any.

delirant,cu timpul care-a curs inainte si inapoi ,weekendul meu a trecut repede.

vineri,odata cu norii care scurgeau apa pe pamant,veneau si amintirile in capul meu.afara ploua,ploua ploua si eu ma adaposteam in amintirea drumului,si-a hotelului si-a trenului si a concursului.
sambata toate a fost puse pe stop.am uitat complet de orice amintire,dar m-am legat de altele in timp ce faceam poze siluetelor din apa albastra a micului bazin.mmm,confundam fetele cu-n chip si chipul cu placerea si placerea era luata din trecut.mi-am pus in cui toate dorintele si-am incercat sa zambesc si sa ma bucur de atmosfera.m-am simtit singura,mai singura ca niciodata,desi in jurul meu oamenii roiau si zambeau.ah,dar nu,nu e problema.sunt obisnuita cu intregul sentiment.e un amestec ciudat,de rau si bine.un sentiment de care ma bucur,de fiecare data cand il simt.imi dau seama cate dimensiuni are lumea in care traiesc,cat de limitate sunt si cat de multe dimensiuni infinite mai exista de fapt.insa ele nu pot fi atinse pentru ca tin de-un eveniment sau altul din trecut.de fapt,ele reprezinta viata asa cum ar putea fi in prezent.mai buna sau mea rea.oricum,sentimentul a devenit ca un drog,pe care-l caut.ma simt dependenta de el,pentru toata starea pe care o creaza.dar el vine doarte rar sau foarte des.in ultimul timp a fost tot la doua zile.si doar asa am realizat unde traiesc si de ce.dar mai sunt multe lucruri pe care le caut.probabil si raspunsuri,printre ele.

in mare,e o imagine cosmica.toata trairea,tot sentimentul,toate sentimentele.nesomnul,insomnia si furia.furia dureroasa si cumplita.


iepurele o cauta pe alice,afara ploua,dar raze de soare luminau picurii.cu capul pe pamant,ea statea si se uita spre el.si a gasit-o cand si-a intors capul.i-a vazut chipul si-a fugit spre ea,dar cand s-au intalnit,instictul animalic l-a pus pe fuga.si-a fugit.dar ea l-a gasit.mereu o face.ii cunoaste obiceiurile si felul de-a fi.l-a dus acasa.il iubeste.si-o sa-l iubeasca atatea zile cate mai are inainte.

essssentialitati.

Coming clean feels so dangerous
Just a little bit would have been enough
But you never said all the words caught in your head

ieri mi-am amintit de minunatele zile de la bucovina si azi la cafea gasesc intr-o revista posterul de anul asta.mmm,undeva in univers exista o ordine a lucrurilor,prestabilita.ajunge la mine precum undele radio,cu intarzie de cativa ani lumina.
in timp ce ordinea ajune tarziu pentru mine,pentru altii toate merg perfect comform planului maiestru.nu inteleg,mi-e imposibil sa pricep asa ceva.mi se pare absurd dezmatul sufletesc in care se afla,precum si dezmatul fizic.mi se pare ridicol,demn de clasa a 4-a cand esti deja mai mare si deci,mai aproape de oamenii mari.
si totul imi provoaca scarba in multe feluri.scarba in general de oameni,de activitatile lor,de faptul ca ei exista,pur si simplu.
dar mie,mie mi-e bine,intr-o oarecare masura.izolata de lume pentru ca asa am ales.singura metoda de a ramane in contact cu lumea e blogul.e pagina asta nenorocita.si cateva mesaje celor dragi.
ma plictisesc,oamenii in general ma plictisesc.probabil ca asta e motivul pentru care stau acum asa tacuta.sunt oricum goala de entuziasm si obosita in general sa am tot felul de planuri despre care stiu ca niciodata n-au sa se indeplineasca asa cum trebuie.pentru ca ordinea mea din univers e de fapt. o dezordine totala,un haos tipic.nu-mi mai caut greseli,pentru ca,privind in jur si analizand caracterul oamenilor,observ ca multi au gresit mult mai mult decat mine.spre deosebire de persoana mea,umila si saraca spiritual,ei primesc totul.
vezi,din nou e absurd.
legatura dintre mine si restul lumii e intrerupta.refuz sa fac parte din ea,risc sa dau intr-o hepatita morala.n-am nevoie,pentru ca oricum tumora sufleteasca e in continua crestere.e atat de mare incat ma apasa.si doare,doare,doare si nu pot sa respir,pentru ca obosesc.

si-atunci nu-mi pune intrebari.nu ma acuza.cand va fi cazul voi cauta si atentia.momentan nu o doresc.momentan stau in umbra,pana intr-o zi cand am sa ma urc in masina si-am sa pornesc la drum.pana unde m-or duce ochii si probabil constiinta.si atunci ,acolo,voi gasi tot e am nevoie.

am incredere,in legile universului.inca mai am.chiar daca sunt eleborate in mod absurd.
am incredere ca totul se va schimba intr-o zi.si nu neaparat in ceea ce ma priveste.doresc schimbare pentru multi,pentru ca atunci totul se va resfrange in bine asupra mea.

si daca schimbarea e imposibila?
dar de ce sa faci una ca asta?

astazi imi amintesc.

de ieri.de ce a fost,de cum a fost,de cat de putin am profitat de tot.

astazi mi-am dat ultima teza la romana.astazi,in pauza dinaintea tezei soarele imi batea pe chip si tigara avea un gust placut,de vara.astazi mi-am amintit,cum anul trecut din cauza tezei la romana,ne-am intarziat plecarea cu cateva ore.si-am patit atat de multe!
cauza si efect!
am fost atunci cu ea in Bucovina,umbland aiurea dupa doi oameni,dupa adrenalina.orasul micut si linistit ne-a gazduit aproape doua zile.doua zile superbe,pline de soare si poze.
mmm,mi s-a facut dor si de domnul Blup Blup,si de dimineata in care am dormit toti la el in camera,si de cearta pe care a avut-o cu un personaj de acolo.in general,mi-e dor de acele zile,pentru ca au reprezentat un apogeu,la vremea aceea, au lucrurilor pe care am fost in stare sa le fac.un mic act de nebunie,consumat in nebunia si mai mare de a lua trenul de 9 si-a pleca spre cluj..
inca-mi pare rau.as fi ochit in tot acel timp,masinute namoloase si baieti murdari,(hihi!)dar am plecat,ca sa fiu alaturi pentru cateva ore de el.in noaptea in care noi ne chefuiam cu offroaderii si umblam pe stradute,el avea un party.am o memorie buna,acele zile au insemnat mult pentru mine.

tren. liniste. soare. dej. cafeneaua vietii.cafeaua vietii. bere ieftina. tren. aventuri macabre. verisoara,vecina,politie,catuse,alcool ieftin gasit in buda. gara. gura humorului. hotel. camera mare.camera ieftina. SUZuki power.BLUP BLUP. masini murdare. adrenalina degajata in aer,trase adanc in piept. ha ha blup blup. poze poze poze! Best Western. camera mica,somn in scaun. somn in pat. trezire tarzie. fuga dupa tren...13 pe drum. 3 state degeaba.

dar asta a fost atunci.si acum as pleca in bucovina,chiar daca nu mai exista formula de anul trecut.as pleca si pentru misterii de la zuki .
as tot pleca,in gol,peste tot si oriunde,doar sa fiu oriunde dar nu acasa,printre carti ,caiete,sevalete si creioane.zau ca m-am saturat.
mi-am pierdut libertatea si spiritul.
doua lucruri greu de recuperat.
pe deasupra,cu cat mi-e mai scarba de oameni in general,cu atat mai mult mi se face dor de oameni la mod personal.de ei,cativa,dragi mie.

Pretend that you don't mind
But you know everything that you left behind

delir verbal.

imi simt sangele in vene,ca ceara din lampa.segmentat in bucati mari,fara forma.
camera arata ciudat,lumina e diffuza.singuratatea si linistea ei imi confera pace.e bine.
ceaiul sta sa se raceasca pe masa,imi place cat de ordonati sunt aburii.
e destul de tarziu,cerul e senin.incep sa vad constelatiile verii,noptilor de vara cand cand mi-era gandul sa trupul cu el.si era bine.mirosul cremei de corp imi trimite eul in amintirea unor zile ,acelleasi zile,dupa care duc dorul.
in playlist l-am gasit pe calvin harris.melodia-mi da senzatia aceea perfecta pe care o ai la un 'parti' in aer liber si te afli intr-un delir inimaginabil.senzatia aceea de "azi nu exista probleme,azi e totul perfect".senzatia de bine pe care-o ai pe-un drum insorit,cu lanuri intregi de culori vii din dreapta si-n stanga ta..

you cannot dream yourself to notice
to feel pain and swallow fear
but can you stay up for the weekend
for next year

God i can’t do this any more
though ill be laid down on the floor
as many feet walk through the door

I’m not alone

mi se pare ca ma trimite cu gandul si la el.subconstient,ceva se intampla acolo!subconstient,subconstient...mi-ar fi placut sa studiez medicina.mi-am fi placut sa devin neurochirurg.creierul uman e fascinant!capabil sa produca cela mai frumoase vise si cele mai urate cosmaruri.capabil sa delireze,sa invate,sa halucineze.superb.
omul prin creerea lui e un lucru fascinant.plin de secrete,
un labirint.

walking (a few days left)

de cand nu am masina,ma plimb foarte mult aiurea.nu am un traseu anume niciodata.ma plimb printre blocuri,pe stradute,pe bulevarde.imi place sa trec prin multime,sa o vad asa posomorata si gri.se intampla sa ascult si radio cateodata,si atunci zambesc in mijlocul marii de fete triste.

dar se intampla sa-mi ascult si muzica si sa fiu captata de versuri.cred ca singura partea buna la mersul pe jos,e ca-mi aud gandurile mai bine.am timp pentru ele si chiar daca ma mai dor cateodata,imi place sa le simt.ma simt vie.vie si obosita.

zilele trecuta o persoana,de a carui existenta imi amintesc extrem de rar m-a srprins cu niste cuvinte foarte frumoase.mi-a spus ca se gandeste mereu la mine.ii se pare ciudat.mi se pare ciudat,pentru ca mereu am evitat aceasta fiinta.si-am evitat-o pentru ca in ea,mi-am vazut mereu viata pe care puteam sa o am acum.caci in ziua in care am cunoscut-o,l-am cunoscut si pe acel "el" din viata mea,pentru care simt atat de mult lucruri indefinibile , inimaginabile , nemarginite in spatiu si-n timp.si ..inca imi place sa cred ca el se gandeste din cand in cand la mine,desi stiu ca acel timp pe care l-ar putea petrece gandindu-se la mine,il petrece de faot gandindu-se la propria-i persoana,la propria-i existenta si la cine stie ce alte existenta pe care le considera apropiate,desi nu-i cunosc indeajuns materia din care e el facut.

si-asa realizez ca poate nu sunt egoista.poate ca el exista totusi ca sa -mi demonstreze ca exista exceptii la orice regula.ca el e exceptia.insa de ce sa-i spun,de sa cred,cand ochii lui tot umbriti sunt?si tot asa ma gandesc la cat de stupid e ,ca o persoana cu care nu am vorbit de-un an,sa-si ia inima-n dinti intr-o noapte si sa-mi spuna ca ii e dor de mine,desi nici macar nu stie ce sunt cu adevarat.e ironic.dar in general,lumea e un loc ironic,oamenii sunt niste entitati ironice si poate chiar si dumnezeu,fie el cel crestin sau soarele,e un mit ironic.

si-mi doresc sa fug intr-un spatiu unde nici materia nici timpul nu exista.sub patura,pe balcon la rasarit,sau in zori,langa el.acolo unde e bine.dar nu,nu e bine.pentru ca bine aduce mai mult rau.cel putin acum.si poae maine.si ieri a fost la fel.dar acum doua zile a fost bine,pentru ca eram necunoscatoare.ii stiam universul din exterior ,si-acum patrunsa in adancul lui,pierduta-n delir,realizez ca-mi place mai mult ca niciodata.placerea asta e dureroasa,dar numai asa isi pastreaza gustul si calitatea.

He was young, he was hot,
he made me feel alive.
so in love I was falling,
ooh, it’s early morning.

mi-e dor de el.

desi.desi nimic.mi-e dor si am voie sa o spun.pentru ca vrea nu vrea face si va face parte din viata mea si pentru ca in firea mea total egoista am voie sa simt asta si-am voie sa o spun si am voie sa-l stresez cu asta,pana intr-o zi in care isi va deschide ochii si va vedea dincolo de ei.

push the envelope.

Well, I got my mind out of sight
lost the common sense,
got a rave in my brain like
i’m without defense.

mm si a fost si ziua Adinei.vineri seara,amandoua am trait in trecut,mai precis in aceeasi seara de 8 spre 9,din 2008.poate ca a fost si aceea o seara frumoasa,aprope perfecta.poate ca am sperat amandoua sa ne fie iar bine,binele din acea seara.poate c-am sperat amandoua la drumul plin de sperante de atunci,dar ne-am dat seama repede ca trebuie sa ne indreptam cu pasi repezi spre prezent,pentru ca el ne ofera multe lucruri extraordinare.
ma rog,extraordinare in ceea ce o priveste pe ea.in ceea ce ma priveste,lucrurile sunt in orice fel dar nu extraordinare.cred in puterea timpului si sper ca el sa le rezolve pe toate,dar,deocamdata sunt pusa pe pauza si astept sa mi se intample si mie ceva bun.
chiar daca vreau sa cred ca universul echilibreaza intotdeauana situatia,mi se pare imposibil sa accept acest lucru acum.mi se pare ca balanta lui si-a pierdut echilibrul si tot ce ar trebui sa traga in jos pentru mine,ramane suspendat in stratul fin de aer.mi-e ciuda,recunosc.sunt de-a dreptul fustrata,dar totul e la timpul prezent.speranta mea e atasata de viitor.se va echilibra totul,chiar daca nu cred si nu simt asta acum.
sunt confuza pentru ca a trecut aproape jumatate de an si n-am facut absolut nimic.nici macar n-am observat ca primavara e cam pe sfarsite si ca vara fierbinte se apropie.draga de ea,o pierd.ii pierd o buna bucata de timp pe examene pentru care nici macar nu m-am pregatit inca.
sau ma rog,nu asa cum ar trebui.
dar iar,vreau sa cred ca totul va fi bine si pentru mine intr-o zi.macar intr-una.sa zambesc si cu sufletul,sa indraznesc sa visez mai mult decat banalele vise de 7 minute,sa alerg pe toate campurile verzi , sa-mi conduc masina,sa..simt ca nu am probleme sau griji.

timpule,ce-mi faci?

si o mica recomandare de inceput de saptamana :The Asteroids Galaxy Tour si al lor album Fruit.pentru cei ce asculta cu placere virbratii in genul minunatilor ani americani,'60.foarte retro,parca ar fi de acolo :).

i.e.

luna e ciudata in noaptea aceasta.e mai laptoasa ca niciodata.negrul din craterele-i batrane s-a transformat intr-un gri ridicol.chipul lunii nu seamana deloc cu cel pe care-l stiu.nu e deloc asemanator cu cel pe care-l port cu mandrie.
e o seara linistita,in care gandul imi fuge intr-o mie de directii.odata cu el si fumul de tigara.

cateodata imi recunosc singura solutie pe care o am.cateodata stiu care mi-e scaparea dar e o idee atat de ridicola,incat mi-e rusine de proprile-mi ganduri.le ignor.
nu as da timpul inapoi.nu as schimba nimic.modul in care sunt eu fericita acum,e intradevar departe de cel adevarat.dar sunt.zambesc si ma bucur de lumina,chiar de-i chinuitoare.insomniile care m-au palit in ultimele nopti nu ma duc cu gandul la un eventual viitor episod trist.nu mai accept asa ceva.nu-mi mai doresc.mi-e mult mai usor sa-mi ignor absolut toate gandurile rele pe care le am.
mi-e mult mai usor sa nu ma gandesc la toate fiintele si nefiintele ce-l pandesc.sunt sceptica si probabil acesta e si motivul pentru care nu ma mai las doborata de griul din tristete.
de la el am invatat sa evit contactul cu oamenii atunci cand simt ca nu mai pot.cand simt ca sunt prea plina de ei.si-am renuntat la toti,in ultimele zile pentru ca sa pot lua contact cu fiinta echilibrata din interiorul meu.dar,nu am rabdare nici pentru ea,nici pentru altii ,asa ca tac,in continuare si-mi vad de drum.de fiecare drum pe care-l fac.
cateodata-mi scapa cate-un gand si gandul se transforma intr-o dorinta cu viata scurta.ba da,cateodata-mi doresc sa dau timpul inapoi.imi doresc sa nu fi fugit de la ora de mate ca sa-l cunosc.poate era mai bine asa.poate eram mai linistita.dar dorinta moare intr-o clipita.
stiu ca n-as fi invatat nimic in ultimii ani.as fi fost o persoana lipsita de viata,de cunoastere,de mister.as fi fost saraca daca nu l-as fi cunoscut asa cum e el.probabil ca nici oamenii ce stau impletiti acum in franghia vietii mele nu ar fi existat.intr-un fel sau altul totul se leaga de cine e el si ce reprezinta,fie ca-l implica direct sau indirect.

expir ultimul fum.va ajunge la luna pana-n zori.in zori cand imi voi bea cafeaua gandindu-ma la alte cafele,de la care-am lipsit,de la care lipsesc sau de la care voi lipsi.voi sorbi gustul ei amar,indulcit si-mi voi aminti de cele la care-am fost si de cele la care ma voi mai duce.

inocent essence.

il vad ca pe-un copil.reusesc sa trec dincolo de aspectul lui matur,uneori nebarberit,cu parul aspru nepieptanat sau tuns scurt.
il stiu de ceva vreme si mereu sunt surprinsa placut de puterea pe care o are sa inteleaga lucrurile.ma uimeste felul in care creierul lui absoarbe toate informatiile care-i provoaca placere,ca un burete.de aceea il aseaman cu un copil.o fiinta inocenta ce paseste pentru prima oara printre oameni.printre masini si blocuri,in zgomotul oraselor,cautand linistea.imi imaginez cum isi casca ochii cand cucereste o noua informatie sau cand vede o noua pictura.cum halucineaza tot universul in mai putin de o fractiune de secunda.imi place ca-i poate atinge limitele,desi eu sunt convinsa ca nu exista limite in infinit.copilul din el tanjeste dupa bogatia informatiei si-a descoperirii.el cauta adevarul,insa adevarul ce nu poate fi perceput de mintea monotona a oamenilor de rand.e un copil special,probabil supradotat,tatuat cu raze x.
nu cunoaste limite si probabil ca asta l-a adus i ultimii ani la vesnicul si mereu schimbatorul apogeu spiritual.
in esenta,e acelasi trup cu acelasi suflet,dar ceva in toata firea lui s-a schimbat.imi amintesc cum era cand l-am cunoscut.era timid,si-i lipseau o mare parte din cunostintele pe care le are acum despre tot ce-l inconjoara.saracacios de lume,dar insetat sa o cunoasca si sa o perceapa.sa-i cunoasca istoria si miturile si apoi incet incet sa devina parte din ele.
si cautand acel el saracacios,descopar mereu ca nimic nu s-aschimbat.doar setea,setea ii e mai mare.si bagajul mai indesat.
si-n continuare,din exterior ii observ evolutia si ma intreb cata vreme are sa tina?pana la sfarsitul lumii materiale?pana la sfarsitul vietii sale?pana la sfarsitul vietii mele?niciodata nu are sa se sfarseasca,pentru ca un singur punct ii va fi greu de descoperit,analizat si inteles.
si acela sunt eu..

tehnici esentiale.

ultimele zile au fost delirante.accident de masina de ziua mea,drumul pana in hateg,privelistea,frigul,ploaia,oamenii pe care i-am cunoscut,cainele Mango nebun,oamenii care mi-au dat de gandit.zecile de filme pe care le-am avut,oamenii pe care i-as fi vrut langa mine,omul care a fost in minte,cu mine, in locurile delirante,dimineata la 5,la capadelume.totul a fost ciudat.
ma bucur sa fiu acasa.ma bucur de odihna.ma pregatesc de cava mai mare si sper mai reusit.

1 mai.

Wait in line

'Till your time

Ticking clock

Everyone stop

a mai trecut un an.la miezul noptii,cand am stins lumnarile tot aceasi dorinta am avut-o.

probabil ca va fi aceeasi pana se va implini.
cu vreo ora jumate inainte de asta,reflectam asupra ultimelor 12 luni.m-am gandit la tot ce-am facut,la tot ce n-am facut,la tot ce-am spus sau n-am indraznit sa spun.in mai,anul trecut,au inceput sa se schimbe foarte multe in viata mea si cred ca toate au fost in bine,chiar daca intr-un moment sau altul mi s-au parut infioratoare.
ce pot sa spun?sunt mai fericita ca anul trecut pe vremea asta.el nu mi-a dat niciun semn,dar nu ma astept pentru ca..eh,pentru ca sunt diferite si multiple motive.oricum 1 mai are 24 de ore,din care abia s-au scurs doua.ii raman destule minute sa faca analogia suz-1 mai.in fiecare an o face.
si si daca anul acesta nu ar face-o,tot nu as fi suparata,pentru ca fara sa vrea mi-a oferit un cadou superb.dimineata aceea a fost frumoasa,chiar daca nu i-am spus.noaptea aceea a fost frumoasa.
si chiar daca n-am sa recunosc in fata lui niciodata,a renascut ceva in mine,fiind cateva ore alaturi de el.

mm..jumatate din ziua de maine am sa mi-o petrec la volan si pentru ca ador sa conduc stiu ca va fi superb,chiar daca plec cu noaptea-n cap.probabil ca nu vom gasi cazare,dar nu ma demoralizez,masinuta e chiar comfy.eu vreau sa ma vad in fata scenei,dansand.restul nu mai conteaza.

am o burta cat o minge de fotbal.m-am indopat azi cu inghetata,cartofi aurii,cola,vin de porto,tort,iar inghetata.un rasfat total,dar o data in an imi permit.
am dansat cu fratemeu o jumate de ora pe tot felul de melodii stupide gen "I like big buts ..." si "Hammer Time".we nade fools of ourselves,luckily nobody saw us.
ciudat e ca el mi-a spus primul anul asta la multi ani si doar pentru ca de la diferiti prieteni de-ai lui veneau mesaje destinate mie.ne-am oprit sesiunea de Jamie Oliver si ne-am pleznit o vreme,apoi au venit si ai mei si mi-au cantat.la piece de resistance a fost '1 mai DNB'.
am primit un colier din aur alb cu briliant de 5 karate,parca.nu sunt sigura.arata bine.pacat ca n-am sa-l port prea des.am primit de la pretena lui fratemeu un aparat foto care e de fapt o jucarie gen caleidoscop si o chestie de facut baloane.le duc cu mine.sunt dragute.chiar psyhotice.
ah,am mai primit si-un buchet de flori absolut superb.ironic e ca nu-mi plac florile taiate.

ce sa mai spun,am primit o gramada de mesaje siropoase de la diverse personaje.mesaje copiate de pe internet,mai mult ca sigur.toate se incadreaza intr-un template urat,dar nah,apreciez efortul si multumesc tuturor pentru ca si-au amintit de zapacita fiinta,pe doua picioare numita Suz.

ar fi cazul sa ma bag in pat.la 7 ar trebui sa pornesc deja.(ceea ce cred ca va fi imposibil)

"coridoare lungi,halucinante cu model in sah"