-spection

Me, I wanted, I wanted the right time

Me, I wanted, I wanted the fire in line

imi continui amintirea anului pe care ma grabesc cu atata nerabdare sa-l parasesc,de parca ar fi fost unul groaznic,cu o lista de oameni carora trebuie sa le multumesc.fie pentru ca mi-au fost aproape la nevoie,fie pentru ca mi-au ascultat povestile si dramatizarile,fie pentru ca pur si simplu au fost acolo.familia mea nu va aparea in lista,cred ca e subinteles faptul ca lor am sa le multumesc toata viata si cel mai mult,pentru ca m-au sustinut in decizile pe care le-am luat tot anul si pentru ca m-au indrumat spre alegerea unui drum bun.multumesc mamei ca m-a ascultat plangand in noaptea de revelion si tatalui meu ca m-a imbarbatat,fratelui meu ca m-a scos din tot felul de impasuri financiare si viitoarei lui sotii,ca mi-a fost sora pe care nu am avut-o.

Eli 

ea e persoana care a intrat in viata mea cand aveam nevoie cel mai mult de o persoana matura si inteleapta.a avut grija e mine si m-a sustinut moral,m-a certat si m-a scos la cafele si discutii interminabile,reusind intotdeauna sa ma faca sa zambesc si sa gandesc lucid.in ultima parte a anului nu am fost prietena o  prietena tocmai buna,marturisesc ca am uitat de ziua ei(aici e mai complicata povestea,n-am uitat de ziua ei ci doar data) si n-am apucat in ultimele doua luni sa-mi fac timp sa o vizitez.totusi,astept sa-i vad minunea de copil de care sunt deja indragostita,astept sa o vad mamica,pentru ca stiu ca va fi una extraordinara.stiu,pentru ca intr-un fel sau altul si mie mi-a fost o a doua mama.Asa cum i-am scris pe o poza ,mai in vara..ramane cea mai faina persoana pe care am cunoscut-o anul asta.

Nora. 

ei ii multumesc ,la fel ca si lui Eli,ca a fost alaturi de mine cand simteam ca innebunesc.ca in primele zile ale anului a desfacut sampania roz,ca sa o imparta cu mine,pentru ca mi-a ascultat dramele despre iepurele alb,pentru ca m-a primit in blogul ei colorat si minunat.pentru ca,pentru ca..pentru ca m-a rugat sa-i fiu alaturi in noaptea din ani si..uf..lista e lunga.foarte lunga. 

Raluca 

hehe,pentru ca am avut inca un revelion impreuna si urmeaza sa-l facem pe al 6-lea.pentru ca vara mea ar fi fost seaca fara ea,dar asa a fost grozava si lunga.pentru ca mi-a umplut playlistul de muzica minunata si imaginatia de filme extraordinare.pentru ca un om superb si exista (inca) 

in viata mea.

Mara 

ei ii multumesc ca mi-a acordat o a doua sansa.stiu ca vor fi ani buni in care dramul de neincredere va exista inca in sufletul ei,dar am sa fac tot posibilul sa fiu (in continuare)

 una din acele persoane la care poate apela when in need.ii multumesc pentru serile din vara cand mi-a intins zambetul pe chip,prin cartier cu rolele si pentru diminetile in care a batut podele pline de scartaieli ale livingului nostru,ca sa stam impreuna la cafea,pentru ca a impartit ultima tigara cu mine si a avut "curajul" sa-mi spuna amaru-i de pe suflet.

Daniela 

ei ii multumesc in mod special ca si anul asta a ramas cititoarea mea numarul unu,ca m-a suportat  ca fotograf.de fapt,ma bucura tare mult ca a reaparut in viata mea cand apele s-au calmat ,ca ne-am amintit copilaria si-am recitit impreuna toate scrisorile din timpuri vechi.si-i multumesc ca m-a ascultat si mi-a hranit plamanii cu tutun,cand bugetul nu mi-a mai permis acest tip de hrana. 

Iepurelui Alb  

pentru ca..a mai trecut un an si-au mai fost dimineti langa el. 

Boemului-Alternativa-Iepurelui-Alb 

pentru ca,dupa patru ani mi-a acordat o a doua sansa,pe care insa..tot din cauza celor patru ani trecuti peste si prin mine,a trebuit sa o refuz. 

B.N.

pentru ca m-a rugat odata sa-i fac niste poze la o proiectie si-am aflat acum,dupa luni buna ca mi-e profund indatodata.pentru ca e o persona extraordinara si desi abia ce-am inceput sa o cunosc mai bine,imi face o deosebita placere sa discut cu ea.pentru ca am ce discuta cu ea.

LUI .. 

pentru ca m-a primit in casa tigancilor si m-a imbatat cu ceaiurile si povestile lui,pentru ca ma halucineaza mereu cu privirea-i plina de mister,pentru ca ma face sa zambesc chiar si cand nu e langa mine.pentru ca..in mintea lui sunt o persoana extraordinara.

sunt sigura c-am uitat pe cineva.dar oricine-ai fi tu cel uitat,iti multumesc ca existi si ca esti in viata mea.iti multumesc chiar si daca-mi faci rau,caci doar din rau eu pot invata si-mi pot continua maturizarea si acumula cunostiinte despre psihicul uman..aaah..da!multumesc colegilor mei ca ma suporta si pentru ca-s asa niste oameni faini!

si-asa,in incheiere,o ultima lista.Un soudtrack al anului ce-a trecut,caci a fost un film si toate filmele-au in background cate-o melodie,ca sa mai taie din linistea monotonului.

1. The Devlins - Waiting
2. The Dandy Warhols - Bohemiam like you
3. The Dining Rooms - Pure & Easy
4. Nina Simone - Feeling Good
5. Lamb - Heaven
6. Shpongle - No Turn (Unstoned)
7. Shpongle - I am you
8. Shpongle - Innefable Mysteries
9. James Yorkstom - Woozy with cider
10. Adham Shaikh - Ohm
11. Vibrasphere - Forever Imaginary
12. Florence and the Machine - Howl
13. Cocosuma - Charlotte's on Fire
14. Tricky - Veronica
15. Damien Rice - 9 Crimes
16. The Black Keys - Psychotic Girl
17. Hold your horses - 70 Million
18. Tom Waits - Dead and Lovely
19. Tom Waits - Alice
20. Tom Waits - Goin' out west
21. Underworld - Always loved a film
22. Dual Logic - Restart
23. Massive Attack - Dissolved Girl
24. Munchausen by Proxy - Yes Man
25. Mystical Sun - 2012
26. Aes Dana - Aftermath #5
27. Beirut - Nantes
28. Beirut - Guyamas Sonora

Cred ca am spus tot ce am avut de spus.Trag o linie si realizez ca am avut un an superb,toate s-au intamplat exact asa cum am in acea prima zi,de Ianuarie.Hainarind prin delir,prin labirinturi,imbatandu-ma cu soare si nopti haotice,am reusit totusi sa ajung aici,la finele lui.Si chiar de am pierdut autobusul spre cluj,ma bucur c-am mai ramas o noapte alaturi de ai mei,chiar daca criza de nervi a fost spectaculos de mare.Am avut ocazia sa mai trag un pic de timp si sa-i mai strang un pic in brate.

Pentru 2011?N-am niciun plan si n-am decat o dorinta : sa fie o continuare frumoasa a unui an minunat.

La multi ani... si..."domnie-ajuta!"

retro-

pe la inceputul anului,cam in perioada in care era ratacita in abis,cam pe cand eram satula sa ma uit la el cu aceiasi ochi mari cu care el se uita inapoi la mine,citisem pe blogul lui Janos rezumatul anului din care tocmai iesise.Citindu-i scrierea mi-am propus ca atunci cand vremea vine,sa-mi rezum si eu anul douamiizece,asa cum stiu eu mai bine : in fraze lungi si halucinante,captusite pe alocuri cu versuri de prin melodiile ce mi-au ramas in suflet si incarcate de poze , din toate situatiile,starile,locurile si cu toti oamenii care mi-au luminat calea.Mi-a trebuit ceva vreme sa ma apuc de scris,caci asa cum imi sta in fire,procrastinez prea mult,cand dau startul unui lucru important.Si pentru ca,tot tipic mie,e sa fac liste,lunga mea scriere va fi impartita si in listute,ca nu se poate in niciun caz,altfel.Asadar..

Ianuarie.

Mi-am inceput anul alaturi de niste oameni geniali,care au epus un efort imens sa ma inveseleasca in noaptea dintre ani.Imi amintesc ca imediat dupa ce ceasul a batut ora 12,am iesit afara din baruletul in care ma aflam,ca sa-mi aprind o tigara,sa admir oamenii cu zambet larg pe chip ce,din betia fericirii,neatentiei si alcoolului, rasturnau paharele de plastic pline de sampanie.Stateam singura si golul in care ma pierdusem,fusese intr-un moment umplut de toti cei alaturi de care-mi petrecusem seara.Pe rand,fiecare persoana m-a strans in brate,m-a pupat si mi-a urat un an fericit.Simteam ca va fi unul si ca voi incepe sa ies din abis.

Acum,la sfarsit de an,realizez ca toti oamenii alaturi de care mi-am petrecut inceputul de an,au ramas in vata mea si intr-un fel sau altul,alaturi de mine,facandu-ma sa zambesc si sa ma simt bine,in toate cele 12 luni,pe care le las acum in urma.

Tot in acea noapte,mai spre dimineata,in urma unui atac de panica,mi-am sunat mama si i-am spus ca renunt la facultate.In acea dimineata,impulsul meu era de a ma intoarce acasa si a ma complace intr-un monoton,tipic unui oras mic.Slava cerului,m-am rezumat la a nu-mi plati rata a 2-a si a ma intoarce acasa,doar pentru odihna si recuperare psihica.Cu banii de pe facultate,mi-am platit un curs foto.In continuare cred ca a fost cea mai buna investitie,nu doar pentru ca am invatat o multime de lucruri ci si pentru ca am cunoscut cei mai faini oameni,care m-au ajutat sa trec peste tot greul.

Februarie. 

Marturisesc ca din cea de-a doua luna a anului ,putine lururi imi trec prin mine.Ar trebui sa tin mintez ziua lui fratemeu,dar prea totul e prea vag.Probabl ca a fost o masa in familia-mi calda.Stiu doar ca pe la mijlocul lui februarie,ma uitam la Eternal Sunshine of The Spotless Mind,traind alaturi de Clementine si Joel,fiecare secunda din visul halucinant.Totul se intampla dupa o noapte de baut,dansat si tentative esuate de agatat, in oras cu Tibi,pe vremea aceea la fel e neconsolat si trist ca mine.A fost o luna scurta,poate prea scurta ca sa se intampla evenimente importante.Dar in .. 

Martie.. 

In martie,la fel ca in toti anii,am reinviat odata cu natura.Am ineput sa ies mai des din viziuna-mi(pe vremea aceea) manjita-n alb.Imi placea tare mult sa merg la etajul 7 al bibliotecii,sa va apusul e soare peste marele oras.Nu stiam atunci,dar in martie casa tigancilor isi deschidea portile.Aceeasi casa care,la sfarsit de an avea sa-mi umple sufletul de bucurie si de dor.Am primit martisoare,am lipit postere pe ploaie si pe vant cu Roli si Tibi,in pur act patriotic de sustinere a proiectului EasternBlock si am inceput activitatea practica la studioul asociatiei.Am avut onoarea sa am cei mai faini colegi de echipa si cel mai fain indrumator.Tot acolo si tot atunci,am devenit modelul pe care toate grupele il doreau,dand dovada ca orele petrecute in lunile de iarna,privind tutoriale si portofolii ale unor nume grele,nu au fost in zadar.In martie a fost si ziua viitoarei mele cumnate,o zi c-un apus superb si-un drum aburit,la fel ca toate drumurile BM-BS.Si-apoi a venit luna 

Aprilie 

Si ,odata cu ea, lumina mai multa ,rochite subtiri,entuziasm si energie mai multa.Luna aprilie a fost interesanta,caci sarbatorile pascale nu mi-au adus doar odihna si pace,ci si drumuri spre Ungaria ,drumuri revelatorii,pline de simtaminte divine,si cai pline de lumina si culori.Cand m-am intors in Cluj,totul parea schimbat,realizand la acea vreme,ca-n toate lunile dinainte pregatisem terenul pentru schimbarea pe care luna 4 a anului mi-o aducea.Insa,acelasi iepure alb mi-a innegrit intregul rasarit ce-l aveam in fata,destabilizandu-mi temporar,intreaga ordine sufleteasca.La sfarsitul lui aprilie,am stiut ca e de mers acasa pentru ziua mea de nastere.Si bine am facut. 

Mai 

 1 Mai,oh ce zi minunata!Am primit cadouri multe si minunate,dar si doua torturi pline de lumanari,pe care am avut ocazia sa le suflu de 3 ori,ergo 3 dorinte,care s-au implinit intr-un timp relativ scurt.O zi calda de primavara tarzie,presarata cu oameni dragi si-o baie de soare in mijlocul naturii.Am jucat dartz,intr-un copac si,spre seara mi-am sarbatorit ziua cu cele doua magnifice si dragi mie mie,Madalina si Ioana.Si cum,nicio sarbatoare cu ele nu se termina fara vreun blackout,nici ziua mea nu a facut exceptie,noaptea gasindu-ne infuleand hamburgeri de la the munchies place al nostru,din liceu. 

O saptamana mai tarziu,de ziua Adinei,mi-am sarbatorit separat ziua cu grupuletul magic de la asociatie si marturisesc ca,starea in care-am ajuns acasa dupa acea intalnire,a fost cat se poate de vesela.Pierdusem introul petrecerii Adinutei,dar nu-mi prea pasa asa,cai pierdusem pana la urma doar linistea aceea stanjenitoare.A fost o noapte haotica si-am ramas in istorie cu blackoutul luat,in urma impatului capului meu cu peretele din living.In urmatoare dimineata,o pisica a furat de pe masuta din living o bucata imensa de sunca,oareum mancarea noastra pe saptamana care urma.N-am murit de foame,totusi.S-au intamplat doua lucruri bune in acel weekend si ma bucur cel mai mult de unul singur,care e altfel s-a intamplat sa si ramana in viata mea:impacarea cu Mara.Celalalt,acum insignifiant,e ..uf..relatia mea cu ciudatelul profesor de arte,alaturi de care pot sa spun ca m-am simtit bine si-am trait cateva saptamani spectaculoase. 

Iunie 

 Imi amintesc prima zi din iunie,sarbatorita cu un beerie roz in booha.S-a luat curentul cand ne era lumea mai draga,si cele douzecideminuntedesuspans au fost de-a dreptul interesante si recunosc ca am profitat de ele ca sa fac cateva poze bune.[nu stiu ce s-a intamplat cu ele,or fi aruncate pe ceva dvd prafuit]. 

Ah si tot in prima luna de vara,caldura s-a instalat cu nesimtire in casuta de lemn de la Cluj.Au fost cateva zile bune,fierbinti de-a dreptul.In casa era mai cald ca afara,iar centrala o luase razna,calorifere erau fierbinti si nu mai suportam nici macar chilotii pe noi.Au fost zile in care faceam plaja direct din camera fetelor,caci dupa-masa tare bine batea soarele pe patul moale de langa fereastra.Seara ieseam cu rolele in cartier,si stateam ore bune,batand stradutele cu asfalt plin,pana in pragul epuizarii fizice totale.

In luna iunie,dar mai spre sfarsit,am realizat ca tot ce fusese frumos in relatia mea,timp de o luna,prindea forme de sfarsit .Am fost dezamagita,o buna parte din vara,dar doar dupa plecarea mea acasa in Iulie,mi-am revenit din pseudodepresie. 

Iulie. 

O luna ciudata de vara,in care urmatoarea faza a schimbarii mele,a inceput.Am fost nevoita sa-mi iau inima-n dinti,sa-mi reordonez dosarul pentru inscriere si sa ma asez la coada facultatii de psihologie.Discutii pro si contra pentru ID au fost duse la acea vreme in familie si-mi pare acum,tare bine ca i-am ascultat pe ai mei si-am rams la ZI.Iulie a insemnat acasa,odihna,pat si mute iesire de seara cu Raluca,Razvan si Podo,betii nocturne si-opriri matinala dupa placinte cu visine,de la McDs. 

Ocazional am suferit de melancoliile e vara,induse usor de ploile calde.  

August.. 

...a fost probabil una din cele mai bune luni ale anului si daca nu e pe locul 1(nu m-am hotarat inca asupra lunii castigatoare) sigur a intrat in top 3.Am avut parte de foarte multe surprize din partea destinului,din categoria lucrurilor care pur si simplu induc corpul intr-o trans haluinogenica,fara utilizarea narcoticelor.Am fost publicata in blogul revistei DuJour,am castigat bilet de 4 zile la Peninsula,am vizitat plaiurile maramuresene in cautarea Ro:Tek-ului.Am cunoscut oameni si oameni,artisti si mizerii,experiente din care am invatat atat de multe,incat,chiar daca la acea vreme nu mi-au cauzat numai bucurii,nu pot acum ecat sa multumes frumos.Caci cateodata e bine sa ma izbesc cu capul de peretele gros al vietii ,doar asa-mi pot ghida viata dupa adevarate valori,experiente si oameni adevarati.La final de august,melanola si raceala m-au palit deodata astfel prima saptamana din

Septembrie 

am petrecut-o in pat,pe intuneric in camera mea de-acasa,uitandu-ma la toate cele zece sezoane din Stargate SG1 si totodata,reluand legatura cu copila din mine pe care o uitasem,undeva in toti cei zece ani,ce trecusera pe langa mine pana in acea vreme.Tot in perioada in care mi-am reluat vizionarea serialului,am reluat si invatarea mitologiei,de data asta fara a ma rezuma doar la cea egipteana.Am halucinat alaturi de civilizatii demult apuse,o vreme buna,pana cand am fost nevoita sa ma intorc in Cluj.Asa,sfarsitul lui spetembrie m-a prins reluandu-mi ativitatea cotidiana,specifica marelui oras dar si pictandu-mi camera in ceea ce ar fi trebuit sa fie rosu,dar a iesit roz.Ultima saptamana din prima luna de toamna nu m-a prins decat o data la scoala si-odata la o intalnire cu colegii,intalnire in care mi-am dat greata si-am fost cat se poate de sociabila si de draguta,intran intr-un grupulet de oameni minunati,care acum imi tin mereu loc in primele randuri la cursuri.Tot in acea saptamana,am pierdut vremea intens cu Mara,ascultand muzica,uitandu-ne la How I met your mother sau iesind fara pic de entuziasm din casa,intoracndu-ne cu coada intre pricioare si cu dimineti pline de mancare infulecata compulsiv.

Octombrie. 

 Luna in care am descoperit ce inseamna sa te duci cu un imens entuziasm si-o enorma placere la scoala.Imi amintesc ca la primele cursuri de genetica,am fost atat de incantata incat repetam incontinuu tututor prietenilor "deci asta inseamna sa-ti placa la scoala!".Mai curand decat ma asteptam,am intrat si in paine cu tot ce inseamna scoala,incepand astfel o lunga,foarte lunga serie de nopti nedormite/dormit la cursurile plitisitoare. 

Din pacate si luna octombrie a fost o luna a iesirilor esuate,incepand cu Absent Loversul din 1 si terminand cu weekednul e Halloween,foarte ciudat si mahmuro-degeaba.

Noiembrie  

O luna plina de evenimente din toate felurile,de la bune la rele,de la cudate la senzationale.In ceea ce priveste scoala,noiembrie m-a prins jucand wist cu colegii,in serile in care ne intalneam sa lucram la proiect,dar m-a prins si intr-o prima si emotionata/ciudata experienta pratia,desfasurata la o gradinita din Dej.Copii au fost fantastici si inca o data,mi-am dat seama ca viata nu ar insemna nimic fara micutii oameni.Sentimental,noiembrie mi-a oferit ocazia sa traiesc ceea ce patru ani am considerat o alternativa frumoasa si boema a iepurelui alb.A fost un weekend superb in care mi-am imaginat cat de diferita ar fi fost viata mea acum.Nu stiu daca mi-ar fi placut,dar stiu ca m-am bucurat de fiecare clipa din acele zile.La sfarsitul lunii,mergand spre casa dupa o zi obositoare si lunga de vreo zece ore, cu colegul meu cel mai drag, pe straduta pe care pana atunci o batusem zeci de ori fara sa constientizez adevarata ei valoare,mi-am ridicat capul in dreptul unor ferestre.Un impuls puternic m-a lovit in acel moment si fara sa-mi dau seama,in secunda urmatoare m-am trezit in casa tigancilor.acolo de unde n-am mai plecat,acolo unde acum ma intorc a sa-mi umplu sufletul de lumina si bucurie.

Decembrie  

..si intoarcerile acasa,revenirile la cluj si zile boeme,indulcite de oameni si bauturi fine,tutun si armonie.Decembrie e una din lunile din topul celor mai bune.M-am trezit dimineti la rand,cu zambetul pe buze,obosita si totusi,fericita.Casa tigancilor mi-a umplut sufletul de revelatii,de lumina si de oameni fascinanti,iar casuta noastra de lemn mi-a umplut la randul ei,sufletul de distractia de sfarsit de an.Au fost 4 zile boeme,dimineti pline de ninsoare si portocale si vizite de la tot felul de oameni pe care nu am cum sa nu-i trec in catastiful celor dragi.In timpul celor 4 zile,am avut din nou ocazia sa ma bucur de alternativa iepurelui alb dar,traind clipa,am trait si urmarile,trezindu-ma la finul boemitatii speriata de schimbarea prin care trecusem,de-a lungul vremii.Schimbare care m-a pus in fata acceptarii persoanei mele,fara nevoia de-o noua schimbare,doar de dragul unei persoane.Raman la concluzia ca,daca nu as fi intrat in acea seara la tiganci,as fi ales probabil sa-mi continui drumul alaturi de cantaretul boem si visator.Fericirea mi-ar fi fost temporara si schimbarea mi-ar fi adus depresii majore.Casa tigancilor mi-a redeschis ochii,arantandu-mi ca tot anticii si orientalii raman dragstea mea adevarata. 

In ultima saptamana petrecuta in marele oras,simultan si ultima saptamana de scoala,am trait intr-o fantezie totala.Fereastra mica de deaspura patului meu,gasindu-ma in fiecare dimineata,privind in gol spre fulgii albi,mari,tesand un dor imens fata de casa. 

Acasa. Acasa a fost bine.Poate chiar prea bine,chiar daca suparari si certuri minore mi-au decolorat putin Craciunul de fericirea lui luminata in culori psihedelice.Raportandu-mi starea de spirit la cea pe care-o aveam cu un an in urma,Craciunul care tocmai a plecat,mi-a aus liniste.Si-o liniste simple,departe de cea pe care o simteam acum un an,cand as fi ramas acasa,doar ca sa stau cu ai mei parinti,terapeutii supremi in vindecarea sufletului ratacit.Acasa a fost bine si putin plictisitor,dar doar pentru ca acum in marele oras ma intorc cu drag,doar pentru ca am la cine sa ma intorc cu drag,doar pentru ca mi-e dor de casa tigancilor si orele pierdu-n gol,acolo.

la apus e plecarea fizica.

n-am sa-mi permit curand sa plec,nu mai departe de marele oras,unde ma intorc curand.curandul ultim,reprezinta mai putin de 24h,si cele mai putin de 24 de ore inseamna o serie de liste ce trebuiesc bifate.bagaje emotionale si bagaje fizice,haine si parfumuri,margele si sidefuri colorate.ma intorc in marele oras,unde nu e nevoie sa vad chipul speriat,gol al mamei si unde n-am sa simt raceala,distanta,granita mai nou instalata intre mine si fratele meu.are sa-mi fie dor de tata si de optimismul lui,care adesea mascheaza o urma de cvasi-predare in fata imposibilului.daca nu ar fi chipul lui,pe care citesc mereu izbanda,n-as pleca impacata cu gandul ca,poate ca saptamani bune n-am sa mai revin acasa.

dar mi-e mai bine acolo.in marele si golul de suflet,oras.mi-e mai bine,caci e mai usor sa ignor orice urma de problema,pe care micutul meu oras,dragul meu apartament,iubita-mi familie,o are tesuta intr-un substrat epidermic.si totusi,ignoranta,in toata splendoarea ei nu e nimic altceva decat o boala..de care sufar,de care suferi si tu ,si toti cei pe care-i cunosc,toti cei pe care-i cunoastem.uf,marele oras ma captiveaza si mi-e usor sa ma imbolnavesc pe strazile lui agitate.mi-e usor sa ies din depresii monetare si goluri abisale sentimentale,caci acolo mi-e scoala,mi-s oamenii,mi-e dragul si dorul,mi-e viata pe care-o respir.

nu stiu ce ma asteapta,destinul nu mi-a trimis niciun impuls electric semnificativ.n-am simtit nimic pana acum si nici nu stiu pe ce carari sa o iau,dupa ce pasesc pragul anului cu doi de 1,la sfarsit.poate ca aici e si cheia.poate am sa oscilez intre d o i de 1,cazand intr-un haotic cerc
vicios.
sau poate nu.poate-am sa mor de foame,cu note mari in buzunar.nu stiu,nu mi-e usor sa trec fara pic de sentiment in anul nou.

caci e ca si cum m-as pierde intr-un labirint,legata la ochi.

esarfele colorate si tesaturile indiene,pietrele fine si toate ceaiurile calde ma asteapta.

le duc dorul si-i duc dorul.lui,casei tigancilor si-atmosferei in care-mi pierd mintea.asta am sa fac la inceput de an.am sa beau un ceai cald acolo,in asteptarea revelatiei divine,cea care are sa-mi dezlege ochii ,aratandu-mi drumul bun,in labirinth.

All I want is the best for our lives my dear,

and you know my wishes are sincere.

What's to say for the days I cannot bear

A Sunday smile 

la rasarit e doar plecarea mentala

uite ce e,vreau sa fug.in lume,departe.m-as vedea maine dimineata la rasarit de soare,undeva in varanasi,acolo da,acolo unde se spune ca viata si moartea se impletesc in armonie.m-as pierde in temple vechi,mai vechi decat asfaltul pe care calc zilnic,iar la apus gangele mi-ar spala picioarele.as dezvolta sute de boli ciudate,pe care,cu timpul,sistemul meu imunitar le-ar combate si ,poate ca,daca as sta ani acolo,trupul meu s-ar obisnui sa nu mai gazduiasca comunitati de bacterii.

dar n-as sta ani,as sta saptamani,dupa care as fugi in munti,in nepal.m-as asunde de civilizatia urbana si m-as imprieteni cu localnicii,le-as invata obiceiurile si traditiile,mitologia,poate ca si limba.

si-apoi as pleca.nu stiu unde,spre o alta tara in care oamenii au pielea arsa de soare si bijuteriile fine si colorate.

m-as duce prin maroc,sa ma pierd in minunatele medine,printre condimente puternic aromate.m-as targui cu vanzatorii si-as face scandal.dar cum,religia spune multe despre femeie si-al sau statut,poate ca as fi condamnata la optzecidelovituridebici.sau poate nu.

dar as pleca,chiar maine de-as putea.departe.la capatul lumii si dincolo de el,tot cam pe-acolo unde legile fizicii nu mai prea conteaza,caci tot ce urca nu trebuie neaparat sa coboare in univers.

dar maine dimineata n-am sa plec niciunde,caci am sa stau pe fereastra sa privesc cartierul alb,purificat prin ritualul frenetic al fulgilor de nea.si-am de gand sa ma uit in gol,inducandu-mi mintea intr-o stare meditativa,vegetativa,fara sa fac legaturi sinaptice voite,sau daca e,fara sa fac vreo legatura intre tot ce simt si tot ce vreau,tot ce e o premonitie si toata teama pe care o inconjoare.

365 +/-

a happyer,later edit

Orele mi se par infiinite.Obsesia-mi capata radacini puternice,in timp ce ritmul cand alert,cand piano al muzicii,imi face corpul sa vibreze.As putea spune ca e ciudat,sentimentul meu desprins dintr-un saizecist Paris,o retro Franta.Ca intr-un film,ca intr-o carte,in lumini palide,cu viniluri invartinduse-n gol.Dar nu e,nu poate fi.Caci e un flash,unul mereu prezent in starile-mii pseudotrancedentale.

 Mi se parea la milioane de ani lumina departare,momentul in care Craciunul va reveni in casa.Timpul e insa irelevant si cele 365 de zile ce-au trecut din dimineata in care fratemeu a deci ca e timpul sa-si schimbe viata ,au trecut mai repede decat timpul de care are nevoie o pasare colibri sa bata o data din aripi.Ma gandesc adesea la acea zi,la haosul total in care ma voi ineca,in frenezia de sentimente si stari pe care o voi infrunta.Ma gandesc la pasul pe care trebuie sa-l fa si eu in viata mea.La atingerea unei maturitati ,la incheierea unui nou ciclu de cautari si shimbari interpersonale.

Dar ma pierd,.ma pier in infinitatea orelor,in detaliile vietii,fin cusute pe marginea filelor cartii cosmice.Imi derulez toate momentele,opresc,analizez,invat si apas mai departe pe butonul fastforward.Ma hipnotizeaza muzica,cea pe care am invatat-o in  dimineata alba,boema de iarna din mare oras.Vinul imi imbata simtirule,amintindu-mi de amortirea resimtita mereu in casa tigancilor.

Am regasit linistea,odata cu ea si irascibilitatea.Am gasit si-un cocktail bun.De stari si sentimente.

Si-am gasit vise si filme,trairile ale unor existente paralele.

Imi doresc Parisul si Fezul,si-un pic de zapada,peste putredul pamant de-afara.

Imi doresc si mai multa liniste si-un mic preview al anului ce urmeaza,caci nu-mi place vinul cand e sec si nici anii fata de care universul nu-mi trimite nici un simtamant.Nu-mi doresc nimic,am de fapt totul.Un Craciun linistit si-o familie frumoasa,un adapost in care sa-mi beau vinul,presarat cu tutun.Si-am muzica si visele si oameni de care sa-m fie dor.Iepuri albi,fugind prin cadru 

***
Craciun Fericit!

In the hall I heard your faints falling,
your trial and my corrections made.

aftermath #5 (mornings after..)

ah,era o dimineata frumoasa de iarna,ne uitam pe fereastra mica la dansul frenetic al fulgilor de nea,in pauzele in care ne chinuiam sa ne bem cafelele ce nu alunecau pe gatlejele noastre insetate dupa tutunul ce lipsea cu desavarsire.mai aveam fiecare cate-o tigara si ceva resturi de foite,sifonate,din weekendul ce tocmai trecuse.in casa,in curte,in intregul cartier acoperit de zapada,linistea domnea.ma simteam ca intr-o poveste,caci ultimele trei zile fusesera file de carte,din cartea vietii noastre.evenimente ciudate,pline de muzica si de oameni,goliciune prin camere abia reumplute de suflet.blana se instalase-nauntrul nostru,crescand de-a lungul arterelor,halucinatii cinamatece.pofta mea de-mi povesti amarul se instalase si ea,desi amarul meu era fictiv.mi-era bine de fapt,mi-era foarte bine si eram foarte fericita.spaima ma clatina din loc,spaima unei eventuale karme negative ce astepta cu sete diaboliceasca sa se abata asupra mea,ca-n ultimii patru ani,pana la acel moment cand intrasem in spatiul tigancilor si fusesem eliberata de negrul vietii mele.

eram fericita si speriata,dar dimineata era un drog puternic,atmosfera in care traiam era boema si mi se parea mai usor sa-mi impletesc o codita roz,decat sa-mi innec sufletul in ce-a de-a doua sansa careia,psihic si spiritual,eram mai mult decat pregatita sa-i dau cu piciorul.careia ii dadusem deja cu piciorul de cum plecase,pentru ca asa simteam ca e mai bine.

urmatoarea dimineata,m-a gasit undeva in patul meu moale.nu mai era dimineata de mult,nu..nici macar amiaza.era zi,atat mai stiu.o zi ce trebuia sa se continue in aceeasi boemitate ca toate celelalte patru ce trecusera.totusi,parea imposibil sa reusesc atingerea magnificului din toata situatia in care ma trezisem,spaima isi marise intensitatea si ignorata granitele,la fel.spre seara ma intalnisem cu un Luca,un ciudat si retras fata de care nutrisem o adevarata admiratie si-un soi de drag,ce m-ar fi facut sa-l duc la casa tigancilor.ma tot gandeam la ziua in care aveam sa-l prezint misticului in care ma scaldam.nu era aceea o zi,caci nu puteam nici macar eu, sa intru acolo,sa-mi pierd mintile in lumea aceea ireala,doar ca sa ies din nou in zapada de trei metri.Luca-mi povestise pe scurta bucata e drum,batuta impreuna,despre irealitatea lui,despre boemul lui.despre a 5-a lui zi de continuat totul.vocea mea tremuranda ii spusese despre frica mea de a ma intoarece la real.

n-a trecut mult de-atunci si totusi,ma simt ca intr-o viata paralela.ma intreb cum e e posibil sa duc dorul unei entitati de care mi-e frica,mi-e frica sa ma intreb cum poate sa-mi fie sufletul atras de entitatea ce-mi provoaca teama.si-apoi ma intreb de ce toate coincidentele?de unde?din ce colt hazardos al universului?

dar asta e o alta poveste.

e o dimineata alba de iarna.mai sunt doar cateva zile pana la craciun iar bradutii colorati,cu subrol de prajiturele ,sunt deja facuti intr-un viitor apropiat.cafeaua mi-e rece si tutunul varsat pe podeaua lucioasa.

beculetele dau nastere boemului,baldachinul legat cu fundite roz ma apara de rele,si camera si casa si familia la fel.lenea pluteste in aer iar cizmele asteapta sa fie carate-n dunele de zapada de-afara.pentru prima oara intr-o lunga si nesuferita vreme,visele au avut toate continuari intre ele si moartea mea a fost transcedentala.

si-mi place agitatia din casa.zgomotul de fond,sutele de cani pline de cafea,lumintele de peste tot si ingredientele ce-si asteapta randul.craciunul e pana in 24.craciunul la mine tine 4 zile.ca asa e boem.

in 25 se instaleaza realul.

acelasi real instalat,in dimineata aceea tarzie de iarna.

home for christmas

acasa am intalnit acelasi dezastru rag dinantea sarbatorilor e iarna.cutii cu globuri peste tot,parinti agitati,prieteni care trag de mine din toate partile.in dulapurile in bucatarie stau cuminti toate ingredientele pentru viitoarele magice prajituri,iar formele au fost suflate de praful de-un an.muzica zbarnaie de peste tot si,undeva la mijloc de casa,se transforma-n zgomot de fond.

m-am trezit tarziu,caci in camera mea nu ajung razele soarelui,nici macar cele strecurate de norii pufosi si plini de fulgi de nea.m-am trezit tarziu,upa o noapte in care-am calatort printre pietre ,copii ale celor dibuite sau invatate,in spatiul tigancilor.m-am faurit bijuterii si mi-am incarcat trupul cu ele.fundite roz atarna acum baldahinul,alb suav.atmosferea pare rupta in povesti iar lumanarile o intretin.

m-am trezit tarziu,dar am avut timp sa gates pranzul pentru parntii mei.ne-am impartit locuri la masa incarcata de scule si vase,de cumparaturi si alte minunatii.mi-am privit un timp parintii,in timp ce disutau.pe chipurile lor am putut citi iubirea pe care si-o poarta,respectul si toata afetiunea.in acele momente am uitat de orice altceva.de haosul pe care-l evit si tot evit de zile bune,de spatiul mistic de care mi-e dor.am uitat,pentru ca atmosfera ma facea sa uit,blocandu-mi lobii temporali.am uitat,mememorand totusi imaginea parintilor mei la masa,pe fundalul alb,boem de iarna si multumind universului pentru ea.

untitled#2

it was a long time since you've seen us smile.

untitled#1

Shakti exists in a state of svātantrya, dependence on no-one, being interdependent with the entire universe.

cand zambetul de pe buze nu a mai contenit sa dispara,si-a dat seama de fericirea pe care locul,energia lui si misticismul persoanei lui,o emanau.ma gandesc ca acela trebuie sa fi fost momentul in care,am realizat ca eterna mea cautare a unui moment plin de insemnatate,eterna-mi cautare a fericirii,a luat sfarsit.ma gandesc ca,acela trebuie sa fi fost momentul de varf al schimbarii mele,iar tot ce a urmat dupa, tot ce inca e in procesul coborasului pantei cu nume sugestiv,"urmeaza" se intampla,pentru netezirea terenului pe care am sa-mi intind sufletul,trupul,mintea.

mi-a spus ca nimic nu e intamplator,ca o serie de factori,deitati si siluete mistice, m-au trimis in acea aseara acolo.

eu le-am numit coincidente cosmice,nestiind pe atunci rolul cosmosului in trecerea mea dincolo de realitate,in spatiul la tiganicilor sexului opus.

daca...atunci.

daca nu as fi intrat in acea seara acolo,gandul nu mi-ar fi zburat la entitati uitate,suprimate.

nu as fi realizat cat de puternica e legatura intre mine,spatiul tigancilor si misticul in care sufletu-mi adora sa se scale.as fi ramas nefericita o vreme,e decizia luata,orbita de fericire temporara.

s-acum tot ce-mi mai intuneca ziua,zilele e momentul in care va trebui sa spun nu.lui adam,caci din cauza lui sunt acum,in fata recunoasterii propriei mele shimbari,schimbarilor de plan si revenirii la stadiul initial.

daca nu as fi intrat acolo,nu as fi stiu ca modelarea taranii cosmice din care-am fost faurita,s-a incheiat.

si-am rams pe partea asta.pe partea luminii,pe partea misticului,pe partea pietrelor si-a obiectelor suflate-n auriul murdar,a betisoarelor fumegane si-a lumii de veci,in care sufletu-mi va ajunge,in legarea eterna cu mintea.

aftermath #5 (transa)

sunt deja zile bune de cand trec pe-aolo doar ca sa ma pierd in atmosfera divina.azi am ramas sa ma uit din exterior,auzind parca muzica cosmica,simtind ceaiul cald ,indian sau japonez,sud american sau european.am ramas acolo,uitandu-ma-n gold spre deoruri si spre pazitor lor.parca i-am auzt vocea inteleapta,calda,cateodata hipnotica.atunci,cand am incetat sa mai aud muzica,dar i-am auzit glasul,atunci mi-am dat ca locul are magnetiti prea puternci.atunciul a fost astazi.astazi cand am reust satre prin calea gravitationala a magnetilor ce se atrageau,in el mai ciudat mod.am trecut pe-acolo incercand sa-mi elberez mintea,dar in ea au intrat mai multe imagini din trecutul atat de apropiat,de parca ar fi fost chiar la minute departare.

in trecerea-mi haotica ma gandeam la cum am stat acolo,cateva ceasuri pamantene bun.Puteau fi ore,saptamani,ani sau banale secunde.Timpul era irelevant acolo,intre peretii infiniti de rosii,aranjati elegant de picturile,statuetele deice,lantisoarele si pietrele fine,indiene.

Ma gandeam la momentul de trezire in mjlocul discutiei,scriind pe-un carnetel,de situatia si discutia absura in care ma aflam,despre oamneii cu care disutam,despre ideile si gandurile,planurile si credintele lor.

Ma gandeam sa asult muzica ce-mi batea prin cap.

M-am trezit uitandu-ma la postura drapta,impunatoare aproape mareata a trupului  inalt,imbracat in negru.

Imi amintesc ca-i imaginam capul ca fiind o bomba,una alcatuita din informatii si mitologie,mindcontrol,istorie si-o adevarata pasiune pentru orient.stiu ca ma asteptam,ca din clipa in clipa ,parul lui,frumos ondulat la capete,transformat in fitil.,sa arda pana la contatul cu toatecele dinauntru-i craniului.

Ma gandeam la dezamgirea pe care-o aveam intr-un mod ciudat,la neintamplarea faptului,astptand un mare boom.In zadar.

can you feel alive today?

mai in saptamanile trecute imi suna in golul capului,ritmul unei melodii pagane,condimentata cu putina mitologie nordica.nu stiam ca trebuie sa dorm incontinuu 12 ore,ca sa se limpezeasa versurile-n mintea mea.am dormit jumatate de zi,dupa mai bine de o luna.si-am visat,mult,pre mult.multe lururi pline de inteles,doar pentru subonstientul meu.

cand am realizat ca e lumina afara,ca e miez de zi si eu ar trebui sa-mi pun in miscare trupul,mintea,viata,am constatat de asemenea ca buzele-mi mimau in soapta "alive..alive".era melodia care primise in sfarsit forma finalay in capu-mi pana de curand,obosit.

trupul ma doare,dar e toata oboseala are se desprinde din el ,de vina.

are sa-si revina,curand.pana atunci ma lupt.cu toate.cu teama si proiectele care ma fac sa uit de ea.

si asta e melodia.imi aminteste de vremuri innorate.dar aum e senin si-mi place cum se realizeaza asocierea intre cantesc si seninul cerului din lumea mea.

( 3 ani ) reactiile alergice si neutralitatea.

But now she's dead
She's so dead
Forever dead and lovely now

era frig si praf peste tot,in toata casa.peretii se decojeau,se topeau si tavanul se lichefia prin colturile-n care ma ascundeam sa-mi trag sufletul oftand a dor.ochii-mi erau coplesiti de oboseala,oboseala parea a izvori de nicaieri,din somnuri abisale,din rutina unui eseu melanolic,pe care viata-l scria la acea vreme.bomboane dulci,mici si rosii ma tineau in priza.aveau un parfum aparte,ce schimba intreaga compozitie chimica a intregului meu corp.imi placea sa le numesc antidepresive,desi ele suprimau mai tare fericirea,aflata-n sistemul meu cirulator,in cantitati infime,oricum.

intr-una din acele seri,bluza neagra ce-mi acoperea jumatatea superioara a trupului,fusese saldata-n emotie,colorand-o-n oricare alta culoara.avampremierea Craciunulu avusese loc si-nercam sa ma buur de spiritul magic.incercam sa fiu opil,sa ma bucur de nimicuri.mi se parea destul de greu,caci tristetea-mi macina oricum toate celulele fericite,sanatoase din organism.

cateva zile mai tarziu,spaima,pesimismul,regretul,ura,toate sentimentele purtau culoarea acelei bluze.

cateva zile mai tarziu,peretii si tavanul se lichefiasera de tot,lasand in urma goluri mari,deschizaturi imense spre cerul negru,lipsind a stele.

reactii alergie fara antihistaminice.carnea ma manca si-mi scarpinam toate straturile pielii pana cand suprafata era inundata in sange.vedeam venele prin care cirula lichidul rosu,ligamente,oase.imi vedeam trupul sectionat si sufltul imprastiat in mii de bucati.ochi-mi erau cioburi,dintr-o oglinda mare,transparenta,iluzorie,in care vazusem multa,prea multa vreme doar imagini atent selectate.focul din soba spiritului fusese stins,sau redus semnificativ.poate ca era doar jar,dar jarul parea a fi rece si ,prin urmare,nu ma mai ajuta la nimic putina caldura pe care o emitea.

cativa ani mai tarziu si nenumarate reactii alergice manifestate prin cele mai ciudate ,diferite si contrare simptome,sistemul imunitar al intregei mele fiinte-si gaseste,in sfarsit,pielita fina,pierduta-n acea iarna,cand speranta inca mai exista,desi oarba si natanga.ar putea fi strapunsa cu un ac,si tot ce s-a strans dedesupt,tot ce s-a recuperat,toate datele si toate bacteriile ce nasc eruptii pe pielea psihiului,ar putea usor sa iasa la suprafata,in cantitati mici,lasand goluri usturatoare.

povestea ar putea fi continuata-n multe feluri.ar putea urma un sir de ganduri,pe o scala imensa,aproape infinita.ar putea fi continuari pozitive,inaltatoare,datatoare de fericire si zambete fara sfarsit pe buze.dar ,in acelasi timp as putea sa cad in golul negativismului,a diminetilor lungi si triste..

si,la trei ani dupa ce m-am trezit plangand,langa iepurele alb,cu suflet confuz si rece,mai rece decat aerul ce-mi degerase degetele afara,trei ore,in fata vizuinii in care traia..la trei ani dupa acea dimineata in care rozul Turnului Sinucigasilor,era gri..m-am trezit calda,plina de viata si de emotie.caldura venea de peste tot,de langa trupul ferbinte langa care ma trezisem.in acea zi,la trei ani dupa ce aflasem primul indiciu despre cat de nenorocit avea sa fie tot cadrul spatialo-temporal intins intre acea dimineata si dimineata in care ma trezisem goala,imbracata doar de afectiune,in acea dimineata am infrant iarna.reatiile alergice si depresia rece..

*** 

trei ani mai tarziu,dimineata m-a gasit rece.in minte expresia "alice woke up dead the next day" imi zbura prin minte,intelegand mai bine ca niciodata semnificatia ei.eh,trei ani si la anul au sa fie patru.in basme 3-ul e o cifra magica.dar in realitate nu e,e doar ceea ce urmeaza dupa 2,respetiv situatia in care m-am gast de cand l-am cunoscut.la anul am sa pun capat . dar asa mi-am zis si la inceputul anului.si-apoi tot au fost dimineti in care-am suspinat de fericire,doar ca sa-ntampin cum trebuie dupa-amiezile,serile,noptile de dupa,pline de suspine de maxima tragedie sufleteasca.m-am trezit trei ani mai tarziu in golul cu care m-am obisnuit,doar ca sa-mi beau inca o zi,cafeaua singura,citind stirile,updaturile oamenilor mai fericiti ca mine.m-am trezit goala,scarpinandu-mi pielea,pana la sange,in urma reactiilor alergice pe care subconstientul meu,le are in urma suprasaturarii,supraincarcarii cu blana inexistenta de iepuri albi.

ar putea fi oricum.e inca viitor.e inca incer.dar eu ma pregatesc pentru el,pentru tot,plutind intr-o neutralitate aproape imposibil de sustinul.polii se atrag si se resping si gandurile-mi zboara prin cap,la fel ca si imaginile,cu viteza a o mie de lumini de la o mie de sori.
si-era acum trei ani cand casa mi-era sufundata-n vopsea si praf.asteptam sa plec,sa treaca timpul,sa-m revin,sa ies din depresii.si-acum sunt trei ani si mi-e casa din nou plina de chit si intunericul dinaintea luminitelor de craciun.dar acum sunt bine.mi-e doar teama.de viitor.de ultima saptamana a lunii,cand vraja craiunului va disparea,inevitabil.de momentul in care am sa realizez ca sunt pe cale sa pasesc in noul an,singura.(desi sper si sper si sper,ca macar anul asta sa zambesc la miez de noapte,incantata de toate cele bune din juru-mi,din viata-mi polivalenta,ambivalenta,bipolara.)
si-acum sunt bine,e o seara speciala si-l astept ca altadata pe Mosu'.am fost cu-minte in anul pe care l-am lasat in urma.

aftermath #5

si-urmeaza ultima luna,ultima luna dintr-un an plin de abis,confuz,mister,lucruri bune pe-alocuri,ipocrizie dezgropata din mormintele socialului demult aflat pe liniile delirului post-adolescentin.ma pregatesc pentru o luna incarcata,desi ar trebui sa fie coplesita doar de spiritul craciunului si-al dragului de familie,luminata de toate beculetele colorate de prin orase si mansarde,camere mici cu paturi imense.

departe de tot ce are sa fie luna decembrie,departe de tot de ea,inca-mi scald trupul in apele tulbure ale ultimei zile din ultima luna de toamna.aici unde,ar trebui sa fac un rezumat,dar nu pot ,caci mi-e mai mult decat greu sa rezulm chiar si-ultimele 10 zile,pardon,3.ce mai zile!e ciudat cum sclipirea spirituala m-a lovit din senin,chiar in momentele in care incepusem sa ma abat de la ea,sa gandesc mai mult prin prisma tuturor celor obietive,stiintifice.

destinul m-a pus din nou fata in fata cu o cale,pe care o aleg si nu o aleg,o cale ce-are la baza ei ceaiuri orientale,energizante,hipnotice,misterioase si betisoare parfumate cu miros de deja-vu,imbatranit putin de vreme.

si-am vazut prima zapada si-am primit primele complimente dupa-un lung si anevoios timp.si-am primit,tot in noiembrie,ocazia sa-mi intalnesc latura nealeasa a destinului ce-a luat nastere acum patru ani.si m-am trezit din nou,intr-un delir spiritual,intr-un vis macabru,presarat cu zahar si zambete.

departe de rutina pe care nu o mai cunosc asa ,ca altadat' gandu-mi zboara pe stradute intunecate,de parc-as fi o adolescenta pierduta-n drumul spre prima zi de liceu.de parc-as fi o copila de generala ce-nvata sa traiasca pasiunea,pasiunile,viata.

imi astern capul pe perna moale doar ca sa ma trezesc in delir,in dansul ielelor,in dupa-amieze fara sens,dar pline de inteles.ma tem si ma las coplesita de toata energia,doar ca sa o iau de la capat.ma las hipnotizata,doar pentru ca-mi place,dar ma trezesc la cel mai mic impuls al subcontientului,care,cred ca e singura farama de inteligenta din toata fiinta mea.un om batran ce-mi gazduieste sufletul si-l scutura din tzatzani pana-si inlatura orice urma de reverie.

si-apoi,apoi ma trezesc la realitatea determinata de toate impulsurile electrice de la surpafata pielii.ma trezesc urand,detestand,dorindu-mi totusi sa intelg nu doar de unde ci si de ce am parte de toate extremele negative,pe scala sentimentelor umane,la rasarit de soare si aproape intinse peste zi,de parca ar fi saraca,o felie de paine frageda.

ma trezesc si-adorm la loc,doar ca sa atipesc,fara sa ma odihnes intr-un somn iepuresc.si ce ma fac,daca acum,dupa atatia ani de dor si nevoie am regasit iepurele alb?si nu cel de care m-am inragostit,ci varianta lui mai inteleapta,mai matura si cunoscatoare de toate cele ,ale vietii?ce ma fac,daa mi-e teama de-acel iepure,dar visez la el in somn iepuresc?

e sfarsit de noiembrie si-o floare de colt imi mangaie degetele.si jadul din gat,si petrele de foc.

si toate pietrele in general.


the day that you stop running,is the day that you arrive.
stop chasing shadows,just enjoy the ride.
si ..stau de-un an in cluj,ducand o viata cvasi-boema.o viata la care visam altadat' ,dar n care ma trezesc fara sa-m dau seama ,cat de lipsita de semnificatie e.

brumar

doua lucruri m-au atras intotdeauna la calendarul crestin ortodox .unul din ele e fazele lunii si lungimea zilelor,iar celalalt,denumirea populara a lunilor anului.in copilarie traiam intr-o lume de poveste.primavara infloreau toti copaii si-n locurile unde-acum s-a latit asfaltul,cresteau flori din toate soiurile.era o simfonie a culorilor e preceda vara,ferbinte si plina de libertate,de voiosie,de genunchi pleznind a sange si seri lungi,ce gazduau jocul de-a v-ati ascunselea,pana cand,pe rand,cartierul se elibera de copii,dupa ce vocile calde ale mamelor pictau ecouri pe peretii grosi ai blocurilor.toamna era toamna,cu frunze galbene.toamna,la fel ca toate anotimpurile ,isi respecta denumirile folclorice.in noiembrie,acum ceva vreme,acum cativa ani,asteptam u drag prima zapada,inainte de primul mos.si cand prima zapada cadea peste natura uscata si rece,fugeam seara sa culeg si sa leg de-o-lalta bulgari de zapada.

e cale lunga de-atunci.pamantul s-a maturizat,a mai imbatranit cativa ani si-odata cu el,si eu.nu mai suntem copii ce respectau u strictete legile mamei natura,dar adesea duem dorul acelor zile pline de boem.e o cale parca infinita de saptamana trecuta si pan-acum.e o cale lunga,strabatuta-n cateva zeci de ore,de la hanoracul pufos si verde,lasat deschis,purtat pe strada-n bataia ultimului soare cald,de toamna.ma intrebam cand are sa vina si prima zapada,nestiind ca am sa am parte de surpriza magnifica,de a o regasi,la fel ca-n alti ani,cu cateva zile bune-nainte de mos.

am batut orasul,pe jos,departe de autobuse,de masini.doar printre oameni,uitandu-ma la chipurile lor si-auzind,printre pauzele de muzica,glasurile incantate ale copiilor.

dead and lovely.

vin rosu si umbre fumegande de tutun fierbinte,sub cerul incetosat de norii reci,iernatici.vara e departe ,din orice punct ar fi ea privita,punctul zero pe axa zilelor fiind atat de aproape si-atat de palpabil.il ascult pe tom waits,cantand pe ritmuri triste,romantie,dorindu-mi sa fiu intr-un altfel de prezent.un alt viitor al trecutului,un al trecut al viitorului.ochi-mi sunt incetosati,de teama,de dor,de toate concluziile pe care ziua,dumurile,autobusele pline de oameni tristi si gri le-au tesut pe ploape.mi-as dori sa-mi conduc masina,asa noaptea,cand versurile domnului ce prin insusi numele lui,asteapta.dupa ce?nu stiu,probabil nici el nu stie.poate e,la fel ca mine,un suflet in cautarea unui etern moment plin de insemnatate,nestiind ca atatea au fost si tot atatea trecute cu vederea.

prin acriliul albastru,lumina-si pierde caldura dar isi misticizeaza intelesul..si umbre raman,raman,raman,lipite peste tot,prin camera,prin pet,pe-asternuturi.mintea-mi zburda pe meleaguri pline de comparatii si flori cenusii,aproape baudelairiene cu greutate bacoviana.de parca ar mai conta ei in povestea mea.si-am mai stins o tigare,fara sa-mi pun la capat gandurile,fara sa pot exprima in cuvinte cu inteles ideea ce-mi bantuie capul,lasandu-l gol,incins in ecou.

She made up someone to be
She made up somewhere to be from
This is one business in the
World where that's no
Problem at all

si-imagini imi strabat ochii,desprinse din amintiri,fugitive toate si toate pline de viata.

nu s-ar fi intamplat ,de fapt,nimic.cu timpl as fi ajuns aici.exact aici.as fi cazut in momente de halucinare si-as fi pierdut controlul ratiunii,la un sfant,unic,moment dat.un unic si plin de deja-vu moment dat.as fi cedat sufleteste in fata iubirilor de ordin multiplu pe care le-ar fi impus,cac toata-mi deschiderea e o aparenta crasa.

as fi suferit de aceeasi depresie,plangandu-mi soarta,intinsa-n pat,calcand in gol asfaltul ca apoi sa trec cu vederea toate momentele.as fi ramas mereu cu ideea-n minte,cu senzatia-n trup,cu gelozie eterna-n suflet.

as fi fugit si dupa el si poate  singura diferenta ar fi fost regnul si specia-i metaforica in care l-as fi incadrat.

ar fi lipsit niste impliniri,dar momentul de fata tot ar fi existat,doar cu alte amintiri.probabil n-as fi avut nici cea mai mica urma de vinovatie.caci acum,am,putina,foarte putina.dar o am,de fiecare data cand inchid ochii si-mi amintesc textura parului lung.varful degetelor au imprimat printre santurile amprentelor,urme din matasea bucalata,din pielea alba,total opusa de cea cafenie.

si nu stiu cum sa ma comport,cum sa raspund.mi-e mai usor sa fiu rece,moarta,ignorand orice urma de sentiment intalt,divin.mi-e mai usor,pentru ca asa am citit odata,in cartea invataturilor iepurelui alb.

dar m-as putea imagina cu zambetul larg pe buze,sorbind din cafeaua de dimineata,expirand fumul dens al primei tigari,in timp ce palme de drag alearga pe trupu-mi zgribilit.m-as putea imagina fericita,ignorand inca o data,orice latura asunsa,plina si ravasite de mii de universuri paralele,toate asteptand,toate suspinand dupa-acel zburator.

m-as putea vedea.

dar imi sorb vinul,pe care l-as vrea acum fiert,lang-o fereastra imensa,privind in gol spre fulgi mari.imi sorb vinul,incercand sa-mi fumez ultima tigara dinainte de somnul scurt,intepator.imi sorb vinul,complacandu-ma inca o data  cu intreaga situatie,in care m-am trezit,din senin.

the alternative question,life,answer.

It's a new dawn

It's a new day

It's a new life

For me
And I'm feeling good

si daca atunci as fi ales sa ma duc pe acea cale,din care-am gustat,de care m-am bucurat,a carei viata a durat mai putin de-un moment,astazi ar fi fost totul schimbat.nu ma gandesc deloc la alegerile materiale pe care le-as fi facut,refuz sa ma gandesc ca mutarea si alegerea ar fi fost de alta natura.pana la urma,nu-mi detest prezentul ci il chiar ador.as fi fost o persoana implinita,fericita.cel putin,asa imi place sa-mi imaginez alternativa.

dar darul spiritualitatii..l-as mai fi cunoscut?m-as mai fi izbit cu capul de cei mai grosi pereti ai destinului doar ca sa-mi sparg craniul in bucatele si sa-l lipesc apoi,plangand,reconstituind totul de la un zero absolut ,doar ca sa invat sa vad lumina si toata pozitivitatea-i atasata?poate ca nu.poate ca daca totul ar parte dintr-un test psihologic as bifa casuta ce accentueaza si categorizeaza negativitatea raspunsului.

as fi iubit sa construiesc vara corturi,in care sa-mi duc visele,pe dealuri indepartate,apropiate de cer.as fi iubit sa-mi tes pe rochiile lungi,colorate florii din cele mai colorate gradini.as fi cunoscut alti oameni,alte suflete si alte scrieri ar fi existat despre ei.dar as fi trait intr-o boemitate mult prea paralela cu realitatea.si nu paralelul si nici pierderea contatului cu lumea in care traiesc,ar fi fost problema,caci aici,la finele povestii,realizez ca,oricum pastrarea contactului cu lumea exterioara mie,nu a fost o reusita demna de laude.am plans de-atatea ori,regretandu-mi soarta,alegerea,diminetile pline de cafea cu spuma fina,privitul in gol,spre chipul si mai gol,tinut viu in amintirile mele,din acea dupa-masa de vara tarzie,undeva la sfarsit de septembrie,chiar inainte de instalarea fizica a toamnei.

am plans de atatea ori dorindu-mi altceva,doar ca sa realizez ca altcevaul disponbil,m-ar fi facut o persoana mai buna.m-ar fi inlaturat de la adevarata-mi natura,de la sufletul trist,aproape monocrom.

exista o disrepanta,c-un ascunzis genetic clonat.exista o iscrepanta intre gandurile mele de-acumul prezent si-acumul prezent paralel.o alta lume,un alter,alter ego.o simpla prietenie,probabil uitata pe strazile micului oras,in are mi-am dus traiul o buna parte din viata.

in acea zi toate s-au schimbat,dar nu pot decat sa ma bucur,c-am reusit sa pun capat unei povesti la care visam.

ma bucur c-am avut ocazia sa-mi indeplinesc destinul,bucati de-ale sale,identice,venite din lumi diferite.

ma uit adesea la cer,cand seara acopera marele oras.sunt putine noptile-n care nu ma simt ca-n Wristcutters,in lumea celor ce nu aleg nici raul nici binele si raman blocati in lumea dintre cele doua poluri.ma uit adesea la cer si marchez inca o clipa-n care stele nu exista pe bolta asscutita si taiata de cabluri.fara stele si fara dorinte de indeplinit,seri fara de luna,dar pline de cercuri galbene,felinare si suflete goala.ma uit spre cer,simtind acel moment in care toate au sa se schimbe,din nou.acel moment in care am sa zambesc ,implinita de toate drumurile ce au dus la el.fericita de sufletul cunoscut ce ma asteapt-acasa c-un ceai de tei cald,in serile plaute de toamna si-un vin fiert incarcat de sortisoara-n serile de iarna.casa cu pereti plini de poze,de toate marimile,cu noi,cu ei,cu toti cei din viata noastra.pereti incarcati de picturi ciudate,podele intesate de mese de toate marimile,pline de vase cu flori albe si roz,intesate de rame vechi,scaldate-n broz.broderii fine si camasi de noapte transparente.

ma uit adesea la er,in marele oras,dorindu-mi sa ma intorc la casa mea de-acasa.la cerul instelat,plin de dorinte gata de indeplinit,de sperante,de nimicul inconcret,atat de departe de-acel sentiment de  implinire superioara al binelui,ce pare sa nu mai vina.

si daca are sa vina?am sa fiu fiinta plina de drag si-afectiune ravasita peste toate frontierele societatii?

nu.

niciodata.

pentru ca-n toate zidurile de care m-am izbit am lasat fragmente amnezice.am uiatat c-am invatat odat' despre manifestarea public-a iubirii,despre gesturi pline de tandrete,despre..tot ce-nseamna romantismul.tot ce-a mai ramas in mine,e fluidul din cavitatile odata pline de toate cele de drag.fluidul ce-mi aminteste ,doar intre patru pereti ca pot iubi,simti si fi fericita,pentru ca tanjesc dupa tot,dupa nimic.

si totul si nimicul ramane un secret ascuns,ascuns,ascuns macinandu-mi sufletul.