am crescut intr-o lume frumoasa,toamna era superba si plina de frunze portocalii,iarna aducea munti de zapada si copii cu saniute,primavara imi aducea martisoare,copaci infloriti parca de-o eternitate si vara multe zile de sarit coarda si jucat tupu(the hide-and-seek game) cu zeci de copii,la apus de soare.traiam in lumea mea,boema.
de dezastrele din lume nu am mai fost ferita cand adolescenta a intrat in posesia normala a corpului meu si mintea a primit un flux enorm de informatii.paranoia s-a instalat la putina vreme dupa.aproape un deceniu mai tarziu e inca aici,manifestandu-se tot mai mult in subconstientul meu,ergo in vise.in primele minute de constienta le retraiesc cu o intenstate imensa,ca apoi sa le uit subit.imagini ce par reale,chiar traite se instaleaza apoi pe retina in cele mai spontane momente.fractiuni din vise.
fractiuni din visul meu de acum cateva seri s-au instalat ieri dimineata pe ecranul lat.mama deja ma treziste cu cafeaua la pat si-un "draga,a fost un cutremur urias in chile".zambetul ironic de pe chipul ei a disparut spre seara cand,numarul victimelor ce se schimba de la un buletin de stiri la altul,coincidea cu cel pe care il estimasem eu deja.
n-ar fi prima oara cand se intampla asa ceva.fie ca e vorba de evenimente internationale sau simple intamplari ,raportatele la umila-mi existenta,in ultimii ani numarul viselor premonitorii s-a marit considerabil.m-am decis sa renunt , o vreme , la cartile minunate ale lui McKenna si sa incep sa caut metode de a-mi interpreta intr-un mod rapid si eficient visele si trairile extrasenzoriale prin care sunt nevoita sa trec.poate ca am sa gasesc o finalitate logica.
We are holding off the year
And now our season is here
All the ballances are clear
Now that our time is here
stiu trebuia sa fie un simplu post de blog,pe care-l concepusem la inceputul lui februarie,gandindu-ma la film si coincidenta nume-numarul de zile al lunii.vroiam sa-mi rezum experientele si cunostiintele ultimelor 4 saptamani.se pare insa ca tot ce traiesc in viata mea de zi cu zi,nu are sens atunci cand tot ce traiesc in vise,se transpune tot mai des in realitate.planurile mele marete pentru existenta mea materiala par a-si dona din semnificatie ,existentei spirituale.ergo,"there really is more to life than this".chiar daca sunt interpretata gresit "nu te mai uita la filme/nu mai citi atatea carti/nu mai despica firul in patru/nu mai..." certitudinea din interiorul meu,ca viata nu se rezuma la banalele trairi cotidiene,imi confera o senzatie de bine.un bine nelinistitor insa.un "life is like a box of chocolate,you never know what you're gonna get".
asa ca incerc sa-mi duc fiecare zi la capat,in asteptarea unui alt eveniment care sa-mi trezeasca fiorii in intreg corpul.
si ca sa readuc la normal intreaga postare,acasa e bine,chiar daca intreaga zi de vineri a fost un fiasco incheiat prin nevoia mea demonica de a-mi calma supararea, facand rau moral celor din jur.vizati au fost fratemeu,maica-mea si taicameu,ca tot ei mi-au si provocat acel sentiment apasator.parintii s-au calmat oarecum,cel putin tata.mama e inca stresata pentru ca sunt blonda,desi mi-am mai cumparat o vopsea pentru schimbarea nuantei si niste masti pentru tratament intensiv si reparator.fratemeu s-a revansat putin in fata mea,insa mi se pare ca vrea sa-si ia,la randul lui, revansa pentru sentimentul de vinovatie pe care l-am fortat sa-l ia in brate vineri seara.
targul de nunti la care a fost si ofertele foto care l-au pus pe ganduri (spuse cu voce tare si pastrate pentru el) m-au lovit in centrul nervos al fotografei din mine.si asa intregul meu centru artistic e umilit ,pentru ca trebuie inlocuit cat de curand,cu fotografie de nunta,pentru perpetuarea experientiei cotidiene si deci a celei spiriatuale,paralele,de ce sa-mi mai spuna si fratemeu,indirect,ca nu m-ar vrea ca fotograf la nunta lui,desi am si calitatile si aptitudinile(in curand certificate) si aparatura necesara pentru a-i face din albumul de nunta,o amintire frumoasa?.mi-a spus niste preturi imposibil de digerat pentru albumele printate si,intre timp,ca sa-i demonstrez ce aberatie reprezinta ofertele,am gasit numeroase tipografii si centre foto,specializate in print digital,cu scoruri mai mult decat acceptabile.astept sa se faca dimineata,ca sa-i dau peste bot cu ele.
ma gandesc ,ca dupa ce-mi pun la punct portofoliul si niste bani la saltea,sa -mi comand si eu unul.
si ca nunta lui,tot, se apropie,ma sperie si gandul ca o sa fiu singura acolo.desigur ca o sa fie prietenii lui pe care-i cunosc si cu care am sa discut si rememorez amintiri din copilarie,dar sora mirelui singura?asta e o blasmefie urata.de fapt,cred ca si la nunta mea am sa fiu singura,asta desigur,daca o mai prind..(cu toate evenimentele catastrofale,visate si intamplate in intreaga lume...)
de ascultat : Blue States - Season Song
