sfarsit de mai

dupa alte multe momente de nesiguranta,chiar inainte sa inceapa ploaia,m-am trezit pe terasa,nicidecum singura.mi-era frig si tremuram si nu trebuia sa caut motive sa ma cuibaresc langa corpul cel cald de langa mine.

dupa un timp n-am mai auzt nici ploaia,nici muzica de pe fundal.am auzit doar murmurii,care se izbeau de perete.a fost asa,o parte din noapte,pana cand somnul ne-a prins in lumea lui,si printre genele intredeschise mi-am amintit sa sting lumanarile.

dimineata,a parut de parca,peste noapte ar fi trecut ani buni si alarmele au inceput sa sune pe rand,pana a fost prea tarziu.patul a ramas pe jumatate gol,char daca jumateatea lui plina inseamna o supraaglomerare a saltelei mult prea mici.

zambetul mi s-a instalat dn nou pe fata,inlocuind orice forma de suparare sau paranoia.am petrecut o ultima noapte de mai,departe de snguratate si tristete.asa cum mi-am dorit si la inceputul ei.

***

ma gandesc adesea cum o singura poza-ti poate schimba intreaga stare de spirit,cum it poate provoca cele mai cudate stari,cele mai opuse si cat de usor mii de furnicii isi fac culcusl sub pielea ta.

cum,o poza-ti aminteste de-o stare,sau de-un moment unic in linia timpului.

in analza pe care-o fac de ani de zile,oamenilor apropiati sau necunoscuti,ba chiar si-n propria mea analiza,descopar lucruri ce ma fac sa ador omul,ca fiinta.starile unice,resimtite amintirile si pozele ce le reproiecteaza,sunt minuni care vin la pachet,odata cu nasterea noastra.

iubesc oamenii,chiar daca-ntr-o paralelitate ciudata,ii destest.iubesc trairea si scopul pentru care ne aflam aici acum.

s-acum ,exact in acest moment,urasc ca-n destinul meu,siguranta sa-si mparta in egala masura,sansele cu nesiguranta.urasc ambvalenta din "poate sa.." sau "poate sa nu.."

luand in considerare un "poate sa.." imi place sa ma gandesc la momentul de imediat dupa,cel in care i-as mai intai vedea chipul treaz si-apoi cel in extaza,ascunzator de gemenete si placere.

mi-ar placea o ultima noapte de mai,departe de singuratatea cu care eram obisnuita in anii trecuti.

luna mai si anii trecuti,momente la rascrucea drumului dintre prezent si viitor,dintre trecut si prezent si dintre trecut si viitor.o ecuatie matematica ciudata.anul acesta luna ma mi-a indeplinit toate dorintele,cred ca nu degeaba sunt nascuta in prima z.am ignorat oarecum,orice forma de legatura cu trecutul si-am incercat sa-m duc cat mai mult viata spre viitor,ignorand oarecum chiar si prezentul.toate pana intr-o zi.zi care s-a multiplicat rapid in zile,zile cu luna plina prinzadu-ma implinita si fericita,zile in care mintea-mi sta pe loc,la fel si chipul.zile-n care inima-mi bate pana ce ramane fara putere si zile in care viitorul pare ciudat,si greu de uitat cu drag la el.

random friday night.

usa era deschisa in acel moment si ploaia tocmai se oprise.soarele dadea semne de viata de dupa nori,iar lumina ce intra in casa avea culoarea parului meu,proaspat vopsit.mi-am dat seama atunci,ca nici arama,nici cogneacul si nici macar rosul phoenixulu nu par a avea culoarea cu pletelor mele.doar apusul,doar lumina calda a apusul de soare ,pe sfarsit de primavara,inceput de vara.

in oglinda,departe,traieste chipul,in spatele caruia tot felul de trairi emotionale se formeaza.paranoia e stratul de baza,impletit cu frica de a nu pierde ceva,ce pare ca in sfarsit da un sens unei vieti,lipsite de fericirea aceea emotionala,pe care la un moment sau altul,toate fiintele pamantului o simt.

tigarile se sting in scrumiera si pana cand somnul isi va intra in putere,sunt sigura ca sufletul va spera la o revenre la normal.un normal,dupa o noapte in care rolul prietenei a fost inlocuit cu cel de mama.in interiorul meu,o fiinta extraterestra vede intreaga situatie ca fiind un mare efort fizic,depus pentru un nimic definit doar de timp si spatiu.patura usoara,de puf,pare sa-i fie grea si la fel si intregul proces de vopsit si aranjat.dar exista,exista o sclipire a unei fiinte temporare,ce induce-n eroare extraterestrul.paturile cu care a fost invelit trupul,sarutul pe frunte,statul de veghe intrega noapte,culoarea apusului de soare.spre un viitor si un prezent.toate spre un viitor incert si-un prezent dulce-amarui.

nu.

Seriously just imagine the thought.

Flashing through thunderclouds in space time, barriers just

seem to dissolve as we move forth into the divine.

From dimension to dimension.

When shall I be free?

pentru prima oara in viata mea,am avut curajul sa-i zic nu.un nu gandit la rece in cateva secunde.un nu spus cu o oarecare urma de durere,dar multa,multa mandrie.nu i-am spui numai lui.mi-am spus si mie,in acele clipe.am interpretat totul,ca fiind,un ultim si eliminatoriu test al destinului.

aveam doua optuni.fie spuneam da si dadea cu piciorul unui om de care ma atasez zilnic tot mai mult,fie spuneam nu si opream orice proces de traire intr-un trecut utopic,pastrand astfel prezentul si viitorul cu dimineti insorite si imbratisari pana-n pragul sufocarii.

sunt sigura ca ,daca nu ar fi existat el-ul de care ma bucur acum zilnic,acum ar fi fost o dimineata urata si probabil ca nici soarele nu ar fi tronat pe cer.sunt sigura ca m-as fi umplut de sperante ,numai ca in urmatoarele zeci de zile sa ma secatuiesc de ele,pana in pragul depresiei.nu stiu de unde am avut curajul sa-mi intorc spatele dorintelor de altadat',viselor adolescentine.nu stiu cum de m-am oprit din vechea cursa de alergat dupa acel iepure alb.probabil epuizarea psihica si-a spus in sfarst cuvantul.

dar am reusit.balanta a tras spre noua silueta,spre parfumul pe care-l lasa pe pielea mea,spre ochii mari ce-mi surprind mereu prvirea de copil.spre diminetile cu soare,sau cele friguroase cu picuri mari de ploaie.spre serile de condus aiurea prin oras,ascultand shpongle,sau spre minutele petrecute ,in trecere,pe terasa,la o tigara,doua ,trei.un fel de noapte buna.balatanta a tras spre gemete,saruturi pe frunte si zambete si spre privirea intoarsa spre varful dealului,unde deseori sulfetu-mi traieste.

nu i-as ma zice acum si timpului,batranului meu inamic.

nu i-as zice si mamei cand ma roaga sa ma mut odata acasa.dar cum sa-i explic ei nu-ul meu?

...no more I but we,

in perfect harmony.

eternal sunshine of the spotless mind.

cand m-am trezit,realitatea nu era deloc departe de visul pe care-l avusesem.camera era aceeasi,semi-obscura,cu ferestre mari si perdele groase,ce ascundeau soarele venit parca de nicaieri.ridicandu-mi capul,sa-i observ in detaliu trupul incovoiat,suvitele mele de par pe care le strangea in palma,i-au disparut printre degete,de parca ar fi fost firicele de nisip.le-a gasit,secunde mai tarziu,in somnul pe care-l urmaream cu atata atentie.si-apoi,brusc,s-a trezit,de parca o bucata importanta din energia cosmica ce se revarsa din trupul meu,i-ar fi soptit un "un buna dimineata".zambetul de pe chipul,cu ochii mari si-albastrii ca-ntr-o zi de vara fierbinte,mi-a ordonat sa-mi inchid ochii,de parca i-ar fi fost rusine ca-l observ si notez detaliile in agenda personala a sufletului meu.

n-am reusit sa mai dorm,dar am stat acolo,langa el,ascultandu-i rasuflarea,citindu-i ochii care se zbateau,de parca ar fi citit sau urmarit ceva foarte intens ,pe retina lor.si-apoi s-a trzit,iar printre genele incarcate m-a privit,dandu-mi la o parte parul de pe frunte si sarutand-o suav,nestiind ca ochii mei sunt inchisi,dar in spatele lor,somnul e plecat de mult.

***

si-am stat la cafea pusa in cani rosii,contrastante cu peretii de-un verde prmavaratic,parca plin de sperante si energii pozitive.simetria incaperlor m-a fascinat si continua sa ma fascineze.liniile drepte,pozitionarea corpurilor,materialele din care toate au fost facute la un moment dat.o organizare perfecta,fara defecte.un aliniament divin,paralel si identic cu cel din universul meu,in care,odata,exista doar haos.

linistea din incapere,era din cand in cand,tulburata de cuvintele din propozitiile fara rost,pe care i le ziceam.mi-am dat seama atunci,ca intreaga situatie,e parca desprinsa dintr-un film,in care ea era impulsiva,colorata si pasionata de diferite culturi curcubeice,in timp ce el reprezenta tipicul barbatului retras,plin de sentimente,pe care insa nu le poate organiza verbal si pentru care "constantly talking isn't nececesarly communicating".

mi-am dat seama atunci,ca viata mea pare a fi desprinsa dintr-un film,dintr-o carte si singurele tangente cu realul sunt personajele.respectiv eu si el,intr-o productie a destinului.productie in care eu sunt ba foarte fericita,ba extrem de paranoica(si cum altfel dupa trairile cu iepurele alb,din ultimii ani?).

vote,please :)

this is a picture I took,last summer,in the Gutui mountains,[Creasta Cocosului],of my brother and his fiancée.please vote it here .the prize won't go to me,because the contest entry is on his name,but I'm trying to do a great job as a little sister...and well..also trying to promote my work a little.

thanks!

p.s - you cand find the whole set [there are 5 panoramas] I took on Creasta Cocosului ,last summer, on my fl!ckr account.

spoil the happyness.

pentru prima data in foarte ,foarte multe luni,pot sa spun ca sunt fericita.asa cum imi imaginam intotdeauna ca ar trebui sa fiu.fara dureri de cap dimineata,fara gandul ca va mai trece o zi fara sa prind iepurele alb de coada.ascultand atat de mult acel zgomot universal,static,am descoperit si mesaul ascuns.nu stiu cum sa-l definesc in cuvinte,pentru ca alegerea lor e prea grea.sufletul imi vibreaza,corpul imi tremura si zambetul nu oboseste sa apara pe chip,la cea mai mica scanteie.

nu,nu vreau sa numesc in niciun fel fenomenul.nu are un nume.nu vreau sa aiba un nume,pentru ca atunci interpretarea ar fi atat de urata si monotona.

ma bucur de fiecare clipa,si cand sunt singura,ignor toate celalte zgomote ,bucurandu-ma doar de cele pe care mintea le-a inregistrat la un punct dat,nu departe de cel din prezent.muzica de fericire.

viniluri cu vin,atingeri cu gust de vara.

si pentru prima data nu ma mai gandesc nici la un viitor indepartat.nu are rost,momentan,sa ma stresez cu alegeri,cu distante si cu stres.deocamdata mi-e bine,asa la distanta aceea infima de 6 lei.numere norocoase,verde brotacel,timiditate in spatele careia o bestie se ascunde.

da.sunt fericita si de data asta sunt h o t a r a t a sa nu mai mai las asuprita de comparatii,amintiri si vise pe care odata le-am avut cu acel iepure alb.

Now I'll be leaning over and waking you up, and you'll squint at me through the cracks between your eyelids, woozy with cider as if you're asking exactly where we are and exactly what I wanted.

woozy with cider.

zorii au prins universul intr-o armonie perfecta.un loc utopic,intr-o camera rece,peste care roua s-a lasat,mai inainte de norul dens de ceata.picurii de apa corporala s-au transformat in rauri de placere,la scurt timp dupa ce zgomotele s-au oprit.

buze vinete,muscate si pictate-n nuante de vin rosu.coincidente universale in doua universuri paralele,unite printr-o legatura armonioasa.cosmosul cel fara de sfarsit,sub o patura subtire,sub care caldura atingere temperatura soarelui.

dimineata,cand soarele de dupa nori nu se vede,dar existenta luminii transforma trupurile in doua corpuri separate.poarta de metal,ochi injectati cu nesomn,oase in care maduva a fost inlocuita cu oboseala.

coincidente universale.

senzatii de deja-vu,intr-o lume demult schimbata.trairi extrasenzoriale si senzatia unui an in care diminetile au reprezentat aceasi stare utopica.visul unei nopti de vara,visele unor nopti de vara.

armonie sufleteasca,delir emotional.toate la un ultra nivel cosmic.nonsensuri verbale.parfum de noapte,batut in piele,adanc,ca un tatuaj.

Now I'll be leaning over and waking you up, and you'll squint at me through the cracks between your eyelids, woozy with cider...

alter reality.

cand energia si-a atins maximul,intregul orizont s-a schimbat.moartea sufletului si invierea sa intr-un loc ce parea a fi un alt univers,cu forme de viata asemanatoare.casa avea peretii fluizi si ferestrele mari,invadate de multa lumina alba,ce parea sa mentina spiritul tututor locuitorilor intr-un soi de transa.in jurul trupurilor,energia era vizibila,iar in jurul meu,un scut urias proteja amintirea celeilalte lumi ,de cea prezenta,in care halucinatia nu era altceva decat o realitate aproape sumbra.

la scurt timp dupa sosirea mea,am realizat cu ajutorul senzatiei de bine,din centrul trupului meu,ca toti cei ce ma inconjurau mi-erau cunoscuti.erau membrii ai familiei mele,prieteni,oameni cu care intrasem in contact de-a lungul vremii.mediul in care traiau denaturase nu doar infatisarea lor ci si a mea.am invatat ca lumea in care ma aflam nu mai era cea cu care ma obisnuisem sa traiesc ci una paralela,superioara,cu alte asteptari,altfel de trairi.

pe platoul din camera cu pereti alungiti pana la soarele curcubeic,onduiti si totusi drepti,se alfau cateva fructe pictate in cele mai frumoase nuante de verde.tepii ,desi provocau durere la o prima atingere,se transformau intr-un praf usor portocaliu,usor de tinut in plamani.

efectle secundare transformau fiintele in vietati plutioare,fizic,moral,spiritual.

fantomele unui trecut din ralitatea acum alterata,se asezau in jurul meu,amintindu-mi de evenimente inspaimantatoare,pe care nu le traisem niciodata desi sufletul imi oferea strania senzatia,ca de fapt totul fusese real odata.constiinta insa,ma tinea la pamant.la pamantul fluid din acea parte de univers,in care nu aveam ce cauta.in acea parte de univers,unde persoana mea lipsea cu desavarsire,dar fusese adusa,pentru anumite modificari comportamentale.in acea parte de univers,pe care am cunoscut-o doar ca sa vad cum ar fi.pe cand sentimentul apartenentei la un alter si paralel univers,se instalase,o lumina difuza ma tragea inapoi spre realitatea cu pereti de lemn si geamuri mici.

amintirile au ramas si cu ele si adevaratul sentiment,ca lumea in care exist e cea in care trebuie sa exist,pentru ca asa a a fost scris,in cartea acestui univers.

paralalela existenta,cea modificata spiritual,cea fara temeri,fara crima,fara suferinta, e doar un experiment in care sufletul meu evadeaza,cand isi atingele cotele maxime de energie pozitiva.energie pozitiva,captusita cu paranoia unui viitor apropiat.bucuria nu exista aici,in acele infinite unitati de masura.aici bucuria e portionata si mai mult,complet ilegala.

walking on clouds,reflected on the sand,

a stranger in paradise..

the blackout(S)

..reality is ripping out the scenes.

Izbiutra de perete a fost un fel de-a spune "noapte buna" ,intr-o dimineata suprasaturata in diversi aburi.Ceea ce a inceput printr-o iesire din monotonul editarilor,s-a sfarsit72 de ore mai tarziu.Desigur "sfarsitul" nu trebuie catalogat ca fiind unul normal,cand ultimul om a plecat spre casa nimic din tot ce incepuse mai devreme nu era cu adevarat terminat.

Paharele s-au umplut ,golit si aprt cu aceeasi viteza,una inimaginabila,oameni au cazut prin paturi,pe saltele,pe perne si pe jos precum soldatii din prima linie de razboi..si razboiul a fost unul moral,sufletesc,obscen.

Somnul si recuperarea nu au fost de ajuns...si cum sa fie cand casuta de lemn s-a umplut intr-un ritm alarmant de tipete,bucurie,muzica,mancare,multe sticle de vin si si mai mult fum.Cum sa existe recuperare cand recuperarea s-a incheiat printr-o alta sticla de vin rosu,desafacuta intr-o zi de marti cu un suspect parfum de luni.dar si lunea a avut,de fapt,un parfum aparte.Unul minunat,de duminica lenesa,presarat cu ploaie calda de cvasi vara si-o ultima,crunta si greu de fumat tigara,sorbita si adorata pe terasa casei in care desfraul a fost mare si delirul fara limite.

Zile de recuperare si betisoare emanand parfum de mandarina,ca-ntr-un vis de noapte calda de iulie.Tigari uitate in scrumiera.

Picurii mari de ploaie amestecati cu umbra de soare si-un "lazy summer days" cu sentimente vechi,retraite si recantate.

Recuperare si raste isterice,poze nenumarete acompaniate de niste senzatii ciudate de gol,de uitare,de-un negru morbid care acapareaza intrega amintire.

(photo : Johann Karlsson.)

no title/untitled

mi-e atat de greu sa exprim corect tot ceea ce simt in prezent.starea mea e un amestec dulce de viata si spiritualitate.un ceai cu infuzie de bine si visare,oboseala si nesomn,cafele dulci,reci sau calde,negre si simple,sau cu lapte;durere de cap,de trup,oase si viziunea sufletului ce leviteaza deasupra trupului.ore de nelisite si liniste,ore de dezmat si meditatie sufleteasca.

ma intreb de ce lumanarile parfumate in cele mai minunate arome,nu emana niciodata in timpul arderii,cantitatea necesara de parfum?am vrut sa o mananc,intrega zi.si-am asteptat sa fie seara si sa-i aprind fitilul.moment in care ,vraja ei,s-a stins.

ma simt un roman.unul de rand.am stat in pat,cu ochii lipiti de televizor,in ultimele minute de la dansez pentu tine(e trist si adevarat,stiu!).avusesem inainte o senzatie stranie,de parca cineva mi-ar fi aratat un filmulet cu mine,din viitor.unul in care o dorinta mica si stupida,se indeplinea.in momentele in care filmuletul s-a transpus in realitate,am renuntat la orice explicatie logica si-am zambit,realizand ca mi-am schimbat parerea despre catalin morosanu,desi nu stiam si nici nu stiu nimic prea important despre el.il vazusem la cateva emisiuni de dupa-masa,auzisem la stiri despre el si credeam ca-i o matahala,un viitor ceafa-lata,din genul celor pe care-i vezi in toate orasele din romania,in cele mai evidente locuri.ca si furnicile pe o boaba de orez sau porumb.dar in fine.am fost bucuroasa sa-l stiu castigator si bucuroasa ca ,asta fusese in sfarsit picatura care umpluse paharul.da da si cea mai mica dorinta se indeplineste daca iti doresti cu adevarat.

si tousi,paharul nu e plin.ramane o singura picatura,o singura dorinta.veche de cand lumea,cam de cand barca solara naviga spre rasarit si se lupta cu sarpele.si daca e veche si e atat de obsesiv dorita de ce sta timpul in loc ?de ce nu-mi calatoreste sufletul in viitor,sa-mi aduca toate sentimentele de bine sau de rau,inapoi?

viziune artistica.a 5-a dimensiune,care poate fi si a 7-a.am scris o poveste,in drum spre casa,vinerea trecuta.imi imaginam o lume perfecta,o legatura pur sufleteasca intre pamant si oamenii plutitori,imbracati in cele mai fine si colorate materiale.un cer minunat,violet si-un camp plin de flori crem spre roz.ah,dimensiunea dintre 5 si 7.ma intreb unde se opresc.daca la 6 e asa frumos..

ma intorc la lumea mea,care nu de fapt deloc a mea, acum.cred ca e cazul.

p.s : se apropie sfarsitul sezonului 6 din House.inca un sfarsit de sezon,pentru o vara chinuitoare pe you tube,asteptand noi preview-uri.ah!

the randomness.

ma intreb,cam care ar fi reactia oamenilor,in general daca as raspunde intrebarilor ,cu prima idee care-mi vine in minte,de obicei una foarte personala ,care are mereu vreo legatura stupida si inofensiva cu iepurele alb.am cateodata ocazia sa vad expresiile,dar sunt deja tipizate parca,poate si datorita faptului ca oamenii ale caror discutii isi au continuitatea in raspunsurile mele personale,fixiste si chiar exagerate,sunt destul de apropiati si stiu continuarea dinaintea adresarii intrebarii.

cred ca va trebui sa ma conformez si sa nu raspund niciodata necunoscutilor,sau cel putin celor ce inca nu ma cunosc destul de bine,prin "ah-binenteles-ca-nu-am-pe-nimeni-pentru-ca-viata-mea-se-invarte-in-jurul-unei-persoane-pentru-care-desi-reprezint-multe-nu-reprezint-de-fapt-nimic-dar-e-ok-pentru-mine-acea-persoana-ramane-idealul-si-nicio-alta-persoana-nu-se-va-ridica-la-nivelul-asteptarilor-mele-deci-da-sunt-singura" ci prin "deocamdata-timpul-meu-este-impartit-intre-studii-si-munca-din-nefericire-nu-am-pe-nimeni" unei intrebari simple,menite sa evidentieze cantitatea timpului meu liber si-a eventualelor probleme personale care s-ar putea ivi.

dincolo de toate gandurile,raspunsurile si intrebarile,am ajuns la acel punct al punct al vietii mele in care ma intorc zilnic ,spre ultimele luni si bifez in dreptul tuturor presentimentelor pe care le-am avut.toate senzatiile plutitoare,toate senzatiile sufocante,toate emotiile s-au impletit intr-o situatie-franghie,pe care oarecum, am vazut-o ,cu ochii mintii,la un moment dat,in trecut.satisfactia pe care o am acum e de doua ori mai mare,fiindca am demonstrat nu numai fiintei emotive din interiorul meu,ca pot,ci si mamei,cea mai sceptica si pesimista persoana din univers.

am un zambet pe fata,pe care nu-l pot sterge.e un melange de bucurie,emotie,indragosteala aceea de o zi si dorul acut cu care sunt obisnuita.corpul meu si mintea mea s-au bucurat de o doza uriasa de amfetamina spirituala.

astept doar,sa ma intorc,la ultima luna de iesiri interminabile si aproape turistice,la plimbarile pe strazi,la zambetele si roseata din obraji,la iesirile in care desfiintarea unor portofolii,oameni sau personalitati e un lucru normal si absolut binevenit.astept serile cu apusuri colorate-n cel mai frumos fum si vizitele noctune.astep vara si bucuria incontrolabila ce vine odata cu ea.

1 Mai

later,later edit in a Brindget Jones mood:

9.00 pm : si m-am intors acasa putin cam ametita de diversi aburi.o zi scaldata in soare si atmosfera relaxata,in fum si bauturi reci,in alergatul dupa telefonul infocat de la atata sunat,in torturile reci si dulci,in senzatia de bine general,cauzat de diferiti factori cosmici si pamanteni.o zi fara tristete,sau cel putin cu ea ascunsa foarte bine,pe-acolo.

9:30m pm : oh,am vorbit cu fetele si va trebui sa ne intalnim toate, la un pahar.ele au inceput sa ma cinsteasca ,deja.

12:00 am:tocmai am sunat la CFR,in loc sa sun la taxi.tipa de la telefon parea panicata.

12:30 la Daytona:nu pot sa cred ca m-am trezit,din senin,in oras ca pe vremuri,facand provizii pentru etapa dintre bauturi.

1:30 :laaaa multtti ani mie si tocmai ce sunt la al (4-lea?) ..pahar de vodka.e ooooook..

2:30 am: fetele au cedat.la naiba,o,orasrl asta chiar functioneaza dupa alt fus orar.

2:50 am: doamne cat de bine suna live...

3:00 am:cee zi minunata de nastere.s-a intampalt o schimbare in univers ,din moment ce a decurs totul atat de bine..

3:05 am:ah si mi-era dor de fete si de serile noastre de barfa si amintiri din copilarie.

3:07 am:n-am petrecut ziua mea cu ele,de vreo 5 ani.

3:08 am: ahahaha,atunci m-a sunat madalina sa ma intrebe unde sta(nu stiu cum se faca ca eu niciodata n-am uitat unde stau-probabil nu o sa am alzheimer)

3:10 am: cred ca ma pun in pat.

3:11am:of,cacat mi-am uitat florile la madalina.ce bine ca maine ne vedem toate la cafea!

later edit :

pe langa mesajele,telefoanele,torturile si cadourile de ordin material,am primit azi ceva foarte dragut,de la un om alaturi de care mi-a facut placere sa lucrez in ultimele saptamani(desi ocazional,l'am luat putin peste picior-doar ca sa-i vad chipul inrosind).

deocamdata nu pot sa pun poza,pentru ca nu sunt pe calculatorul personal,dar sper sa puteti accesa linkul.

(http://www.facebook.com/profile.php?id=100000342546164&v=box_3#!/photo.php?pid=30554344&id=1579730986)

(m-a surprins gestul,foarte dragut..si poze,de a carui existenta nu stiam)

first edit

are placuta emotie ,parfumata asa :