you don't.(trip.-ing)

how can I be sure in a world that's constanly changing?

eram surprinsa de faptul ca aveam sa plec spre centrul tarii,totusi neintelegand prin ce mister cosmic am ajuns in acea situatie.invatasem mai demult,ca nu e tocmai bine sa pun prea multe intrebari in ceea ce priveste binele,ce m-a luat pe sus,ca un val imens.un val imens al destinului,aceluiasi destin plin oricum,de neintelesuri.

dimineata era soare,un soare puternic si trist de sfarsit de august si autobusele se inghesuiau in autocagara,odata moderna.n-am realizat nimic din tot ce se intampla,pana nu m-am trezit mergand singura pe strazile orasului destinatar.cred ca erau vreo 40 de grade-afara si-mi simteam fata scurgandu-mi-se spre centrul sufletului,spre inima si sani,de parca soarele m-ar fi spalat cu acid,acid necomestibil.cumva am reusit sa ajung in locul in care nebunia era-n floare,iar dezmatul si delirul se legalizasera,cu cateva zeci de ore-n urma,la un apus de soare.nu stiam ce avea sa urmeze,dar stiam ca tot ce am la picioare e ultima sansa sa umplu golul unei veri lenese,monotone.

ultimele ore de somn,fusesere incheiate cu o noapte inainte,nebanuind ca insomnia are sa se instaleze mai repede decat credeam,controlata de toate fortele exterioarele trupului meu.80 de ore din viata-mi scurta,aveam sa le petrec printre straini si prieteni,printre straini si prieteni straini,printre necunoscuti deveniti cunoscuti,printre doze de bere si foite sifonate ,pasi de dans deliranti si dusuri reci.pierderea controlului mental,devenise aproape inevitabil si-l simteam apropiindu-se de mine ,prin toti porii.pierderea contactului cu realitatea s-a instalat in cea de-a 48-a ora far' de somn,cand ochii-mi erau mari cat Luna si la fel de sclipitori ca ea-n noptile clare.

concentrarea devenise un efort incredibil de mare,asa ca am renuntat si la ea.purtata de vant si destin,calcand pamantul in pasi alarmanti,manipulata doar de muzica ce-mi incanta urechile am uitat complet ca viata trebuie sa se intoarca la normal odata si-odata.dar orele nu mai treceau si timpul isi recapatase vechea sa caracteristica.devenise iregular,instabil,fara substanta sau logica.

nu stiu ce s-a intamplat dupa.intr-un final toate s-au oprit,de parca frigul venit peste noapte in acel olt de rai,ar fi inghetat actiunea in spacetimecontinuum.

corturile au inceput sa se stranga,pe rand fiecare suflet mergand inapoi spre golul lasat in urma.

doar al meu a ramas acolo,asteptand o solutie divina,spre castigarea biletului spre casa.dupa o cadere nervoasa si cateva suspine ce mi-au inclestat respiratia pana in pragul sufocarii,m-am ridicat si-am gasit solutia.era o masina rosie cu trei oameni minunati.mi-am continuat drumul cu ei,pana acasa,in ritmuri mentale halucinante.

***

you dont, you dont
you dont, you dont
you dont, you dont wanna even try

thoughts and feelings,

human behaviour and the grand dissapointment.

reviewing the past.all shall come..

soon enough.

pre-(millennium)concert tension.

recital sub clar de luna.seara de seara,un ecou nebun prin toata maiestria lui psihedelica,se lasa peste cartierul intreg.adesea muzica e asa de tare de parca greierii,interpretii veseli amintiti prin poezii si fabule,ar levita in spatiul gol dintre cer si pamant.

pe-acordurile lor adorm seara de seara,eliberata de toate relele pe care omenirea le-a construit,de-a lungul timpului si,chiar inainte ca ploapele grele sa-mi acopere ochii,un ultim gand imi incetoseaza mintea.e e un ciclu repetitiv,alcatuit din toate evenimentele ce-mi croiesc cele 24 de ceasuri ale existentei.ma intreb mereu ce-are sa se intample semnificativ in ziiua ce urmeaza.ma intreb...ce are sa-mi aduca noaptea ce urmeaza si unde are sa ma gaseasca.lasand totul,din nou,la mana destinului,in plina dezordine sufleteasca,tot cam pe cand incep sa ma adaptez situatiilor monotone si sa ma obisnuiesc cu gandurile lipsite de sclipirea specialului,mereu ia nastere un miracol al destinului,marcand capatul segmentului palid.

si-uite-asa,ma obisnuisem cu ideea ca n-am sa ajung sa simt orgasmul audiovizual,in fata greierului cu chip de om,ce-mi incanta auzul de cativa ani,legandu-ma totodata de toate amintirile frumoase,de schimbarile prin care-am trecut si oamenii pe care i-am cunoscut.ma obisnuisem cu gandul ca vara are sa se termine,la fel cum a inceput,fara pic de entuziasm,fara nicio calatorie spre-un loc unde magia ia nastere,din pamant si cer,sisteme audio si scene inalte.

dar miracolul,miracolul a luat nastere din nou,dandu-mi o ultima sansa de-a ma reuni cu fiinta ce-altadat' mergea pana la capatul universului pentru a-si indepli visul,cunoscand in tot drumul ei toate placerile mici ale vietii.

si-asa,cu-un concurs castigat si invitatia calda asteptandu-ma,am sa-mi educ corpul pentru o rezistenta supra omeneasca,lipindu-l de-un gard,adunand rabdare din toate partile universului si-asteptand momentul in care zgomotul se va opri si muzica va inlocui totul.am sa casc ochii pentru a ma asigura ca totul e real si-am sa ating climaxul sufletesc,in fata celui ce-mi incanta urechile si-mi gadila emotiile,de-atatia ani,prin muzica lui divina.

sambata,28 august,la 30 de ani si-o zi dupa prima intalnire a parintilor mei,am sa celebrez unirea destinelor si viata pe care-au construit-o impreuna si sansa pe care mi-au dat-o cand mi-au dat viata in acest capat de galaxie,prin muzica si delir sufletesc,emotional si fizic.

this & that

a fost o zi frumoasa,scaldata-n soare si veselie.cu zambetele pe buze am pornit la drum,incarcati de emotie ,doze si sticle ce aveau sa fie golite mai repede de rasarit.apropiindu-ne de destinatie,am simtit cu totii ca ne apropiem de paradis,un paradis cu cel mai albastru cer,cea mai verde padure si cele mai frumoase rotunjimi pe care mama natura le-a cre

at.irealitatea frumusetii locului,mi-a trezit la viata cele mai puternice sentimente de

mandrie,dorindu-mi sa-i multumesc mamei,tatalui meu,bunicilor si strabunicilor ca mi-au dat sansa sa am radacini genetice in acel colt de rai.

delirul s-a instalat rapid si ne-am lasat purtati de muzica,schimband frecvent locatiile,alergand pe campul umed peste care luna alba arunca cu sclipici.frigul ne-a rupt oasele,dar eram mult prea amortiti sa simtim vreo urma de durere.

spre dimineata,coplesite de oboseala,cu paranoia halucinanta instalata-n suflet,ne-am asezat cortul pe-un deal.am stat acolo si-am privit cum incet ,incet soarele iese de dupa dealuri si ceata se lasa usor peste orizonutul,pe care calcaseram in urma cu cateva ore.am adormit,acoperite de paturile prin care frigul intepator trecea.

dimineata,ochii-mi erau incetosati si-mi era greu sa ma plimb printre toti oamenii.am fumat doua,trei,patru tigari incercand sa-mi eliberez nodul din gat,acelasi nod din gat pe care-l simt inainte ca ceva rau sa se intample.mi-am ridicat privirea sper cer si-am inteles ca singura cale sa scap de piatra ce-mi bloca accesul aerului in plamani,e sa-mi iau ramas bun de la bucata de paradis.mi-am indesat toate lucrurile in bagajul mic si-am plecat spre casa.dupa 7 kilometri de mers pe jos,cand mainile si talpile-mi erau pline de besici si sentimentul ca sunt singura persoana de pe pamant,parea mai greu de suportat ca niciodata,salvarea mi-a iesit in cale.4 baimareni au oprit si m-au luat cu tot cu bagaje,pana acasa.am ras si-am impartit cu ei ultimele mele tigari si restul de cola cald.

cand am ajuns acasa,piatra de pe suflet disparuse,dar ecoul muzicii ramasese lipit pe timpanele mele.dupa ce m-am trezit din somnul ce-a tinut aproape 24deore,am gasit si raspunsul sentmentului de rau,pe care-l avusesem cu o zi in urma,confirmand-mi totodata teoria ,veche de cativa ani.pentru prima data insa,am ascultat de vocea nodului din gat,evitand colapsul sufletesc.

let's go for a ride.

Yes man
Let's go for a ride
There's so many lanes that we could try

e dimineata,pentru ca in cana mea inca exista siropul dulce al boabelor de cafea.e dimineata pentru ca inca nu mi-am fumat toate tigarile lasate de mama pe masa din bucatarie si pentru ca nu am facut nimc inca.mi-am aranjat doar patul si mi-am sunat parintii,doar ca sa-mi povesteasca si demonstreze inca o data despre caracterul anim

alic si primitiv pe care multi oameni il au.si-aici "animalic si primitiv" nu are deloc substratul sexual.parca mi-am pierdut (aproape) de tot speranta ca lumea se poate vindeca de rau si poate ca,pana la urma chiar meritam toate dezastrele,toate tragediile si toata drama.

e dimineata,o dimineata innorata marcata de ora 2 a dupa-amiezii unei zile de joi,o joi asemanatoare cu ziua de miercuri,ce tocmai a trecut.toate zilele-s ase

manatoare acasa,pentru ca linistea domina aici,ca un tiran intr-un regim strict.vara e pe sfarsite si oricat de ciudat m-as simti ca n-am plecat nicaieri in toate cele trei luni fantastice si calduroase,nu regret profund nimic,pentru ca vacanta mea a durat un an intreg.mai am insa o sansa de eliberare din monotonia verii,petrecute pe asfaltul incins al orasului si-acea sansa imi intinde zambetul pana la baza urechilor.am sa revad oameni dragi,am sa impart priviri malefice,am sa petrec nopti sub clar de luna si-am sa ascult muzica buna.o saptamana de libertate spirituala,febra musculara si amnezie.o saptamana ca sa-mi

incarc bateriile pentru vesnicul si batranul nou inceput,vindecata de furia si ura pe care,oamenii primitivi,animalici si fara-coloana-vertebrala mi-au injectat-o in corp.

tata

despre tata as putea vorbi ore-n sir si sunt sigura ca tot as uita sa spun ceva despre el.e un om complex si fantastic ,din genul celora pe cale de disparitie azi.

tata are coloana vertebrala atat de dreapta,incat si barba-i e orientata spre cer.un om de-un caracter formidabil,cu fundatii sapate adanc de toate principiile si valorile,pe care ni le-a transmis mie si fratelui meu.valori pe care le respect si aplic,chiar daca,vremurile in care traiesc azi,nu se mai ghideaza dupa ele.

tata pare-un om dur si putini sunt cei ce-i cunosc sufletul bun pe care-l are.e un luptator,un invingator,un om ce nu se lasa calcat in picioare si niciun zid nu-l poate pune la pamant.

e un copil ce traieste vremuri despre care altadata citea doar in revistele SF si-adora sa desfaca toate "jucarioarele" pe care tehnologia i le serveste,sa analizeze si studieze componentele si-apoi sa le reorganizeze dupa bunul lui plac.pe vremea cand scoala de soferi nu-i manca tot timpul liber,se intampla adesea sa inventeze tot felul de jucarioare mecanice,de care era mereu mandru si care mie mi se pareau geniale.

tata nu e omul cu o singura meserie,pentru ca e multitalentat.e electrician,tamplar,instructor auto,secretar,filozof,psiholog,sot si tata,iar pentru ultimele doua meserii nu pot decat sa-l iubesc si mai mult si ii multumesc ca,de 30 de ani e stalpul de rezistenta al familiei.ca o iubeste si pretuieste pe mama,ca o respecta si nu uita niciodata sa o surprinda cu gesturi pline de dragoste.

ii multumesc pentru ca nu a cunoscut niciodata sensul cuvantului "bataie" ,dar a cunoscut in schimb,sensul discutiilor moralizatoare,pe care si eu si fratemeu le-am fi schimbat ,in copilaria si adolescenta noastra,oricand cu o palma.ii multumesc pentru ca m-a invatat primele lucruri despre univers si mi-a dat nastere marii mele pasiuni pentru Luna.ii multumesc ca m-a suportat cand ma invata sa conduc,ii multumesc pentru libertatea pe care mi-a oferit-o,pentru ca inca ma lasa sa ma izbesc cu capul de pereti si-apoi asteapta sa ma intorc,cu coada intre picioare,la sfatul lui.ii multumesc ca m-a crescut pe ritmuri de rock si rave si ca azi inca ma mai pune la teste muzicale.

ii multumesc pentru tot ce face,pentru ca exista,pentru ca e omul care e.

La multi ani ,tata!

chasing wishes.

So here i am,standing in the middle of nowhere.anything could happen right now,but i have this nights sky to keep me safe.chasing wishes.

a falling star,fell from your heart,and landed in my eyes..

si asta noapte n-au fost pe cer nici norii anului trecut,nici desfraul confuz trait acum doi ani.n-am gasit pe cer nici macar dorintele minunatei veri pe care 2007 mi-a oferit-o si nici copila ce traia in mine,acum patru ani.dar am gasit..am gasit linistea,linistea dintre apusul unei stele, rasaritul si moartea urmatoarei.ochii-mi jucau feste cu mintea si delirul emotional se instalase,de ceva vreme.muzica se auzea-n surdina,eliminand orice urma a staticului universal.vrajita de-amintirile pe care vocea angelica mi le aducea la viata,am inceput sa leg dorintele din coada stelelor de oameni si oamenii de mine,intr-un mod pur egoistic.

am zambit la fiecare dara de lumina,lasata pe cer.mi-am aprins tigara dupa tigara,lasand fumul sa duca spre stele dorintele si nevoile,temerile si singuratatea,pe care-n mod ironic,am simtit-o mai usoara si mai normala,ca niciodata.in acele momente,n-aveam nevoie de niciun el,sa ma faca fericita,n-aveam nevoie de nicio realizare si niciun succes,pentru ca sufletul meu sa poata fi implinit.de ce as fi avut nevoie de-un alt trup si-atat de multe lucruri trecatoare,nascute de om,cand aveam in fata universul intreg ,panza plina de necunoscut si-animata,minut dupa minut,de toate stelele ce dansau frenetic?

intoarsa acum,la viata,pe drumul cel plin de cautari in speranta gasirii unui moment,in care-am sa pot fi fericita(din nou),nu pot decat sa sper,ca fiecare dorinta mi-a fost ascultata.nu pot decat sa sper ca cerul va ignora latura egoistica a dorintelor mele,selectand din ele doar fericirea.fericirea mea si-a celor ce-ar putea sorbi din ea.

Come close your eyes at last and wake yourself,form evil dreams.

best episode evaar!!!

I am so happy right now,I could scream for hours and still have enough energy to jump around my flat.DuJour Mag made my day!I got a small review and two photos(from my small-and-yet-not-finished-portfolio) published on the mag's blog.

some may say its not that important,but for me it's kind of a big succes,because I was in a really strange period,feeling down and unhappy regarding my career as a photographer and also not being able to find a job in this field.well,haters and employers who know nothing about photography,this wonderful magazine view my work,liked it and published it.meh.happy :D

thank you DuJour Mag for the support!

clipele de liniste.

exista un moment,prelungit timp de cateva ore,de parca timp

ul ar fi o bucata de elastic,in care linistea-mi domina viata si nu exista urma de disperare sufleteasa sau poluare fonica.exista un moment al zilei,in care-mi pot soarbe cafeaua linistita,fie ca e soare si picuri de apa-mi invadeaza fruntea,fie ca picurii inunda gradina verde din fata blocului.

exista un moment,prelungit,in care nu ma gandesc niciodata la modul ciudat,in care iubrea se poate transfora intr-o clipita,intr-o forma ciudata de ura,cu fundatii adanci sapate de fustrare,incompatibilatatea emotionala si sprtuala.

si-n acel moment,unic,pretios capul nu-mi vajaie si urechile nu-mi sunt scufundate-n zgomodul de fundal,staticul universal,nascut odata cu lumina.

momentul dispare,mai repede decat creierul meu poate procesa.usa se scutura si-apoi in casa intra primul om,urmat de prima doamna,urmat de primul cuplu,urmat de iesirea mea spre orasul unde noaptea,strazile dorm,betivii apar de dupa colturi luminate si masinile stau parcate frumos,in randuri.linistea e inlocuita de toti oamenii si toate destinele ce-mi apar incale,e scaldata-n bauturi reci si urme de tutun pe plamani.

fragmente.

eram intinsa pe patul mic,neincapator cand starea catatonica mi-a parasit corpul si-am inceput sa plang,din senin,de parca intreg raul din univers si-ar fi gasit calea de iesire prin ochii mei.cand mi-am curatat genele de picurii ce-mi incetosau vederea,mi-am dat dat seama ca trupul meu levita peste-un altul.doua brate mari,banale-n toata statura lor,dar destul de puternice incat sa-mi ridice kilogramele iernatice,m-au ridicat si,tarandu-ma prin aer,m-au scos din camera intunecata.

***

plaja era neincapatoare si gardurile ce ne desparteau de restul lumi ,mi se pareau infinite.imi placea sa ma rup grup si sa-mi scald picioarele-n apa rece.ma gandeam daca exista cel putin o persoana pe langa mine ,sa fi trecut prin apa ,granita spre scena ce parea a fii o pista de aterizare pentru civilzatiile extraterestre.

in acea seara,insa,dezamagirea a patruns,prin urechi,in sangele nostru.dupa aproape 3 ore de delir sufletesc,de dans si fuga la standurile cu bere si energizante,amestecate-apoi in cel mai minunat cocktail,tot ce ne-a mai ramas a fost plecarea spre casa.djul se schimbase si-odata cu el si atmosfera si sentimentele si febra musculara de a doua zi.

online on another level.

well... so far,so good my P O R T F O L I O is ready.still working on it,and still searching for models (right now I have only 2)

***

am intrat intr-o perioada de stagnare emotionala si cum,momentan,absolut nimic sentimentalo-amoros nu ma atinge si niciun film bun nu-mi mai binecuvinteaza mintea spre procreerea unui prunc al liricismului,am decis sa-mi concentrez atentia intr-ale vizualului mult iubit.lupa e mare si doamne cum arde, punctul in care focalzez caldura creatiei!

momentan experimentez.ma auto-tutor-izez.se mai ia si curentul prin cartier,cand creieru-mi absoarbe informatia,dar nu mai e o problema.aprind lumanari si betisoare,tutun si rabdare.

portofoliul e in lucru si marturisesc cu o oarecare urma de disperare ,ca perfectionismul de care sufar,imi afecteaza putin sanatatea globilor oculari.dar asta e doar in timpul liber(.putin de altfel.)

eh,nu ca timpul ce nu e liber m-ar scuti un picut de patima tehnologiei concentrata-n calculatoare si programe de editat.ochii mei o vor lua la fuga pana la sfarsitul verii indiene.

si logoul nou al blogului sta sa fie scos din cuptorul fierbinte al norisorului cu chip de femeie.suferinda de aceeasi boala a perfectionismului,nici ei nu-i e usor sa mi-l predea.

insa rezultatul merita asteptat si scaldat in toate bauturile si foitele fine.

pana atunci,leg cele 2 preview-uri click aici pentru cateva imagini din cele ale celor doua serii pe care le-am lucrat cu drag.

..ah..si mai CAUT MODELE,ca m-am saturat de aparentul narcisism ce-mi roade nervii.

last chance.

The street heats the urgency of sound

As you can see there's no one around

August si-al lui inceput.o ultima luna de vara,o ultima luna de irealitate halucinanta scaldata-n sudoare,vise si planuri neimplinite.o ultima luna in care pot uita pesimismul si cenzura sufleteasca,o ultima luna-n care filmele urate dispar,pentru ca sutele de grade coborate direct de pe soare,topesc totul.

nu exista motiv sau scuze pentru niciun comportament.exista doar egoul marit,egocentrismul fara limite si pipele fierbinti uitate pe dupa

carti,pe rafturi,secretele banale fata de parinti si frigiderul vesnic plin,daunator coapselor,feselor si-abdomenului,toate rafaeliene acum,somaleze altadat.luna august,ultima luna-n care exista mereu timp pentru oameni din alta viata,pentru colegi de liceu si prieteni din copilarie.ultima luna in care uit si las grijile pe seama parintilor,ultima luna in care orasul natal e prea mic si-a doua casa e prea goala de oameni.

august e o luna frumoasa,dar trista in toata esenta ei.un opus de iunie,un septembrie mai cald si mai fericit.o ultima sansa

si daca pentru sfarsitul primei zile a primei luni de vara sarbatorirea era scaldata-n berea roz de pe piezisa ,cea vesnic plina de suflete, si-acadele colorate,prima zi a ultimei luni de vara a fost celebrata-n toate formele pe care placerile trupesti si sufletesti,le au.in drumuri drepte interminabile,in popasuri printre lanuri fantastice,desprinse din vise.

ultima luna de vara,ultima luna de vise si-alunecari in gol spre ecoul enigmatic al destinului

00:44, Mon 02-08-2010