men,the false advertising&our chat about them

"Oh,si el m-a dezamagit ,c***ul dracului"

Ploua.Afara ploua si e frig si soarele parca a apus de prea mult timp.Discutiile sunt in floare,intr-o floare cu petale de film,ce stau imprejurul unui diapozitiv cu miros de deja-vu.poate ca e un serial,poate ca e o carte.poate totul va fi un best seller intr-o zi.cine stie?
dar discutia mea,din acest moment al delirului ce-l prezinta prezentul e urmarea trecutului ce-apare ciudat prin linia povestii mele.

barbatii,o barbatii!

costumele camufleaza adesea sufletul pervers si meschin al speciei ce ne domnima si constituie viata noastra,a femeilor.camasi cambrate,din materiale fine si pantaloni calcati la dunga.chipurile sfinte-n care din cand in cand gasesti la un zambet,atasate gropitele inocente ...barbatii sunt niste conserve.un ambalaj frumos,facut din alama.o alama ce la o doua analiza poate fi chiar aur.dar cine stie,materialul nu mai conteaza,cel putin,nu atunci cand inuntru gasesti toate tipurile de viermi,pe care dumnezeu le-a dat pe pamant.

you're restless at home.

ramanem acasa,pentru ca ploaia ne creeaza acea depresie primitiva,tomnatica.nici noi nu suntem mai bune,pentru ca eventual,cand realatia se raceste,incepem sa nastem copii,cu relatia dintre imaginatia si fantezia extaziasta.copii nostri raman inchisi in interiorul peretilor rotunzi,constituind craniul nostru,in cele ma multe cazuri,caci in putine din ele,specia nostra se-perecheaza prin saruturi si-atingeri obscene-n toate partile corpului,cu trupuri de-acelasi gen,de gen opus.

dar in toate-acelea cazuri in care suferim,inchise-n casa de morala incarcata de remuscari,de nervii ce rod constinta decenta transormand neuronii-n cenusa, in toate acele cazuri fumam tigarete scurte si compacte,sorbind din vinuri reci si sifonate,dansand pe ritmuri de cocosuma.in toate acele cazuri,ne trezim urand din tot suletul plin de tutun si-arome halucinante,conservele pline de vermi,lastate si-uitate pe-asternuri,pe strazi si prin crasmele-n care le-am savurat.ne trezim urand toata durererea de trup,toata macinarea psihica, ce ramane in urma consumului excesiv de carne alterata,impachetata in toate-acele ambalaje pe care ,le-am adorat si luat acasa,in urma reclamelor si-advertisingului,atat de bine infaptuit,de insasi producatoarea lor,mama natura,mama lor.

si-apoi pe cand,inevitabila trezire la viata,realitatea,soarele de dupa toate ploile ne spala chipul si elibereaza tot fumul din plamani.sub curcubee pline de speranta,apare cate-un chip diavolicesc,cate-un trup plin de sperante,oferind nopti d-amor,de care ne e frica sa ne bucuram.tot momentul,tot trupul si chipul,e acel om pe care-l gasim intr-un final de delir.omul ce-anunta un alt delir,dar eticheta nou produsa inlocuieste toate amintirile ultimei gropi,in care ne-am muruit sufletul.gasim fructul interzis,raul si binele,copii in trupuri batrane.gasim constitutia fizica si-mpulsul si nevoia,de-a da tot.pentru ca totul ar reprezenta binele,intr-un viitor egoist.si dam totul,realizand ca tot ce dam,e inca-o boala a dragostei,inca-un copil al viselor,inc-o perioada pierduta,adesea-n van.si-aara ploua si mintea ne zboara la ei.la toti cei pe care i-am iubit,la toti cei pe care-i iubim,dar de care incarcam sa ne protejam,ascunzand orice urma de drag si dor.gandul se pierde prin toate noptile petrecute prin paturi straine,ramase-asa sau schimbate-n totul familiar si-apoi in farame de necunoscut.ne gandim la ei,la cei ce ne-au inselat,la ce ce ne-au iubit si pretuit,dar pe care nu i-am acceptat,caci insasi natura noastra,ne-a orbit,indreptandu-ne atentia,totusi,spre-acei ce ne-au ignorat.ne gandim la ei,la ce ce vor urma,la cei ce exista deja,dar secretul ii tine-n ascunzis.ne gandim la toate filmele posibile cu ei,iesiti din ascunzatoare,pe strada de mana,cu noi.

ne gandim la multe,prea multe,printre resturi de tigari si mucuri de cartor,printre pahare cu urme de vin si buze,printre toate zambetele pierdute-n aerul rarefiat.si-altceva ce sa face,caci totul se rezuma la ei,chiar si-a noastra existenta.

It's a calm night, a lonely night
You're restless at home
and you wonder where's he tonight
as you drink wine alone

things ain't like they used to be (roiu style!)

de cateva zile,imi tarasc trupul prin toate mizeriile.oboseala fizica,scarba si dezgustul ce-mi intorc stomacul pe dos,ideile paranoice,mult mai accentuate ca niciodata,nu sunt insa,luate de existenta mea,in forma lor improprie,de-un metaforicism sadic,aproape oribil.

mintea-mi e departe de de tot ce inseamna repulsia obisnuita,fata de societatea in care traiesc,de scarba injectata in mod nomal,de toti cei ce,nemultumiti cu un singur chip,decid sa-si construiasca un altul si-un altul si-un altul,pana cand rata de multiplicare a acestora devine intolerabil de mare.

nu.

nici azi,nici maine,nu voi avea energia suficienta sa ma gandesc la toate poblemele de natura spirituala,morala sau sufleteasca,pe care le intalnesc,in fiecare zi,dupa ce ochii vad lumina zilei si urechile-mi aud primele acorduri muzicale.nu ma prea pot gandi nici la ideea ca maine-mi incep,din nou facultatea,ca iar sunt nevoita sa trec prin experienta primitiva si intolerabila a socializarii.nu pot si nici nu vreau sa ma gandesc ca frica imensa de-a cunoaste oameni noi si efortul imens,ce va fi depus pentru de a fi acceptata de viitorul colectiv,imi macina incet ,incet ultimii neuroni sanatosi.

ma sperie viitorul din nou,dar tot ce-am trait si tot ce-am invatat in ultimul an,imi ofera o oarecare solutie spre razbire,un oarecare curaj.o oarecare putere.

azi ma gandesc la camera roz,la prietenii nepoftiti ce-mi rod substratul podelelor,la paful ce-mi scarpina nasul,iritandu-m chipul.azi ma gandesc la felul in are-am dat startul noul an in marele oras,la felul in care-am intampinat toate problemele,reusind totusi,in mae parte,sa le rezolv.azi ma gandesc la floricelele colorate de pe birou,la sticla de roua,furata vineri,cand delirul era mare si -mi ocolea si proteja psihicul,transformand seara intr-o unitate placuta,universal valabila.

oh no,just a psychotic girl

Friday night in the party lights

You were acting like everything was alright

Till later on with no one around
Had me fighting for air, laying on the ground, oh no

leaving home soon,again II (indexing vs packing)

happy time.gelul de dus cu aroma de miere ma priveste de pe noptiera,pregatit sa se mute-n alta casa,casa noua,casa veche casamispeletrupuldemulte.happy time,mai putin happy si mai mult time,am inceput sa fac un inventar al tuturor lucrurilor pe care le le lasa acasa,le inchid in camera,sau le ordonez in liste,dupa categorii si intrebuintari.

happy time,fact.
mi-am petrecut vara cu ai mei,bucurandu-ma de familia mea,pe care am rasfatat-o cu dulcuri si voie buna.mi-am petrecut o alta mare parte din vara,uitandu-ma la cine stie ce fel de documentare ciudate,citind mituri si carti hipnotice.m-am uitat la serialul copilariei mele,baza nebuniei si pasiunii mele pentru tot ce inseamna civilizatii antice si istoria lor.au fost 12 zilex10sezoanex20episoade.delir temporar.temporalitate intinsa la maxim,caci delirul e departe de fin.am vizitat ungaria si mi-am bucurat de cerul lor senin si-albastru,de drumurile drepte,de aquaparcurile in care-am tipat pana m-au lasat plamanii.tot in ungaria,un vis mai vechi de-al meu s-a indeplinit si-n acea clipa aveam langa mine un om care-mi intelegea starea perfect.imi amintesc,cu zambetul larg pe buze,reactia pe care-am avut-o amandoi lasand fumul din plamanii nostri sa evadeze spre nicaieriul cosmic. una dintre cele mai mari impliniri ale verii a venit intr-o noapte,cand o doamna draguta-mi spunea intr-un mail ca redactia revistei la care lucreaza,e incantata de munca mea si ca,drept urmare mi-au facut un feature pe blogul reviste.era de la DuJour MAG,revista la care visam de ceva vreme.aceeasi doamna m-a rebloguit,sub categoria celor mai interesante descoperiri ale verii.o alta implinire,a fost mesajul primit in dimineata zilei de 24 august,prin care eram informata ca eram castigatoare unui abonament la Peninsula...unde timp de 3 zile am fost in delir.a fost,de fapt,o continuare a teknivalului,haotic si ciudat si el.

am cunoscut oameni noi si oameni vechi,regasindu-mi oarecum si energia de a incepe totul de unde ar fi trebui sa incep anul trecut.veselie,liniste sufleteasca.

happy time,myth.

n-am calatorit asa de mult ca in alti ani.n-am reusit sa-mi repar masina,considerand ca prioritatile mele sunt altele,putinii bani pe care am reusit sa-i pun deoparte fiind folositi in alte scopuri.n-am iesit in public prea mult,incercand sa stau cat mai mult pe intuneric.nu m-am reapucat de desen,nu mi-am scos ultima masea beciznica(cele doua ore petrecute pe scaunul de tortura,la ultima extracte m-au speriat prea tare-inca nu mi-am revenit din socul psihic).

( happy )time,packing time.

si-asta e penultima seara din aceasta vara,petrecut-acasa.imi impachetez din nou viata,in pungulite si cutii,asezate-n geamanta si rucsaci.imi impachetez din nou sufletul si sper sa nu mi-l dezamagesc.nu astept sa ma intorc,desi dragostea mea pentru marele oras e la fel de mare.

desi mi-e dor de multi oameni,de noptile haotice si durerile de cap.

mi-e frica sa fiu om mare,pierderea-n vise e un lucru magic.mi-e frica de totul,de nimic,de viitor dar stiu ca tot ce are sa se intample face parte din drumul destinului,iar singurul leac pentru frica e sa o imbratisez,ca pe-un prunc,ignoranta ei ma va transforma din nou intr-o fiinta haotica,iar haoticul e ultimul lucru de care am nevoie in acest an.

leaving home soon,again I (summer this,summer that)

mi-e greu inca sa constientizez ca vara s-a dus demult,c-apusul e tot mai devreme,ca stele sunt altfel pozitionate si gandurile si faptele si sufletele odata cu ele.varfurile degetelor par a-mi fi inghetate,o senzatie teribila,ce-mi aminteste blestemul iernii.

azi e toamna si tot ce gasesc in jurul meu nu se opreste sa-mi confirme aceasta realitate,teribila.

afara e toamna si frunze odata verzi,tes pe strazi un covor galben,cu urme portocalii si-umbre rosii.

daca muntii de beton din jurul meu n-ar exista,as putea adesea sa jur,ca tot ce vad impletindu-se-n fata mea,la picioarele mele ,sunt carpete egiptene,mitologice,pline de mister.

misterul lipseste cu desavarsire-fascinatia pentru tristul anotimp,la fel.poate ca toamna e frumoasa in povesti de dragoste,imbibate-n ragasiri,in filme ecranizate-n culori vii,in mintea si-n sufletul celor ce,dimineata nu-i gaseste singuri si apusul ,fie el si gri,ii gaseste valsand printre picaturile galbene ale frunzelor muribunde.poate ca toamna e anotimpul revenirii la viata,a regasirilor,a desteptarii visului frumos,pe care vara l-a impus,tiranic ,de primele raze calde de soare,pe piele.vis frumos,in care nu exista rau si personaje malefice,sau tristetea de-a te trezi singur in pat.caci patul de-acasa e moale si cald,ocrotitor,coconic.

dar toamna e intoarcerea la vechile spaime,vechile depresii,vechile ganduri aproape sinucigase,marcate de ploi aspre si reci,prevestind iarna.toamna e delirul sufletesc pe care-l imbrac,atunci cand realitatea-n care-mi placea sa ma trezesc,nu mai exista.toamna,serile sunt lungi si lipsite de cerul clar si cald,in care-mi regaseam gandurile si ideile,inspiratia si nevoia.

toamna ma intorc acasa,la o alta casa,la o alta adresa,intr-un alt pat,in alta lume.acea lume-n care,dimineata mama lipseste sa-mi prepare cafeaua in care zaharul e mereu insuficient,e acea lume-n care dimineata e trista,pentru ca patul e gol.acea lume-n care serile nu se mai termina si oamenii apar de nicaieri,amiaza e plina de dureri mahmureice,combatute cu leacuri babesti.

and it's about time you see things ain't like they used to be
mai am cateva zile de stat acasa.acasa unde camera mea e intr-o bezna aproape continua,lumina nepetrand prin geamurile pictate in vremuri de restriste,copilaresti,adolescentine,marcate de filme si fumuri halucinante.acasa unde-mi e familia draga,comfortul absolut si vana adanca.

acasa mi-e patul mare,plin de perne,acoperit de-un baldachin vechi si gaurit pe-alocuri de varfuri de tigara-aprinsa.mai am cateva zile-n care ma pot rasfata si pot fi rasfata,cateva zile in care am dreptul sa substitui toamna,cu vara din capul meu,cu bucataria insorita.

mi-e frica sa ma intorc.dar trebuie.

early a.m

totul isi pierduse din inteles in acea dimineata.drumul parea asfaltat cu cateva zeci de ore inainte,dar se putea ca totul sa fi fost o iluzie.pana la urma,nu se uitase atent la el.nu,nici macar in miez de zi,cand soarele-i batea-n cap si ochii-i erau fortati sa priveasca-n jos.era captiva,fortata si-atunci ,sa depuna un efort urias,in vederea mentnerii contactului cu realitatea.

si-n acea dimineata,se intreba incontinuu,de unde aparuse noroiul de pe cizme,de pe picioarele-i tremurande,cand toate celelate incaltari si toti ceilalti oameni pareau curati.nu putea fi ploaia de vina,pentru ca ploaia,parea sa inrautateasca starea drumului,ce-n amintirile ei vagi,parea odata asfaltat.

era frig si griul acoperea intregul orizont,de parca ar fi fost un blestem antic.de parca toate sufletele existente acolo,ar fi maniat zeii.dar si griul putea fi doar o iluzie pe care,creierul lipsit de oxigen si odihna,l-ar fi putut crea in acele moment de pierzanie sufleteasca.dar era liniste,un altfel de liniste.o liniste diferita de cea pe care-o putea simti inainte unei furtuni emotionale,un altfel de liniste pe care-o gasea cand evada-n propria-i lume fortata de volumul mult prea ridicat al mediului in care traia.o liniste sinistra,ce-i amintea de moarte.o liniste pe care,parea sa o stie,de parca s-ar mai fi intalnit cu ea odata.poate-n alta viata,poate-n alta realitate.

what I want from you is empty your head they say be true, don't stain your bed we do what we need to be free and it leans on me like a rootless tree

destul de tarziu,cam pe cand toate celelalte trupuri isi reveneau din somnul odihnitor,reusi sa izbucneasca in plans.stia ca nu poate fi evitat la infinit,dar avea nevoie de o ultima scanteie,ca sa-si poata scoate lacrimile din ochi,de parca ar fi fost cioburi sau gene,firecele de praf sau efemeride haotice.nu cunostea aproape pe nimeni,si totusi aproapele acela ii fusese mai mult decat necesar in acele momente.destul incat sa-si poata puna capul pe masa rece.destul cat sa inchida ochii pentru o clipa de evadare intr-un timp si spatiu imaginar,comfortabil,ocrotitor.hanoracu-i era ud,imbibat de toata ploaia pe care-o intalnise pe drum ,iar pe maneci se puteau citi urme limpezi de suspine.isi aminti ca ,in copilarie,toata lumea-i spunea ca e un gest mizerabil.dar cum era sa-si lase fata manjita de saruri lichide,transparente?n-avea o esarfa,in care sa-si lase chipul,ca la ultima izbucnire-n larimi.manecile erau suficiente,ploaia avea sa le stearga oricum.

o persoana ciudata,cu chip de pasare,desprinsa parca din desene,ducea o conversatie cu o persoana imaginara.pentru un timp crezuse ca vorbea cu ea,cu cei din jurul ei,dar apoi realizase ca persoana-cu-chip-de-pasare(careia,in capul ei ii zicea loki,dupa o poveste veche,pe care nimeni din juru-i nu o cunostea) vedea prin ei,de parca ar fi fost transparenti.de parca ar fi fost doar mase de energie,plutind in juru-i.din cand in cand se uita atent la cate unul,de parca ar fi gasit nucleul sufletul,dar ochii ii erau mult prea translucizi ca citeasca ceva.loki vorbea cu un al doilea loki.cu o clona invizibila celor prezenti.vorbea din si cu suflet si parea afectat de tot ceea ce spunea.parea afectat.

mintea-i era afectata.

si ei,mintea-i era afectata dar cel ce o gasi,aproapele ce-i cauzase izbucnirea in lacrimi,eliberarea incarcaturii emotionale,nu parea deranjat de starea ei.pe chipul lui nu se citea urma de frica,nu paru speriat de prezenta instabila,tremuranda de langa el.isi duse un brat pe dupa gatul ei si intr-un mod pur ciudat,intregul dezastru disparuse.din cand in cand ,ea ceda si-si lasa capul pe masa,peste manecile imbibate.aproape instantaneu,se trezea cu buzele umezite,fortata sa-si ridice greutate pe umeri si sa zambeasca.

loki nu observase nimic,regretandu-si in continuare soarta,in acelasi mod amuzant.

nici celelalte persoane nu observasera nimic si daca observasera ceva,ea era sigura ca totul avea sa fie trecut sub registrul normalului.numai ca nimic nu era normal si tocmai asta o intrista si mai tare.

myth-ology (psychotic)

cand vremea unei analize a sinelui vine,descopar mereu substratul ironic,acea substanta ce-alcatuieste fundatia vietii mele.ma uimeste mereu existenta lui,descoperindu-l mereu altfel si totusi,mereu neschimbat.

nici nu mai tin minte cand am decis ultima oara sa-mi privesc viata,sa o desfac in bucatele,sa le dezintegrez in molecule,iar moleculele sa le-asez sub un microscop invizibil,oferit de destin.

probabil ca a fost in primavara,cand singuratatea-mi macina mintea,inducandu-mi o stare dureroasa de paranoia.psihoza temporara,cauzata de stagnarea sufleteasca si-ecoul propriei mele voci,venita din sufletul absorbit de-o gaura neagra alcatuita din tot ce era si tot ce ar fi putut sa fie.

nu stiu unde sunt acum,dar nu intunericul pare sa ma orbeasca.probabil ca nici nu exista intuneric,poate ca lumina m-a absorbit intru-totul si-mi provoaca falsa senzatie a orbirii temporare.poate ca mintea mea isi imagineaza intreaga viata,facand o recapitulare detaliata.acum,sunt in uterul mamei asteptand sa ies la suprafata,sa respir aerul poluat al lumii defectoase,al masinilor si masinariilor,al oamenilor-roboti,al cersetorilor emotionali,al trupurilor imorale,complet lipsite de substanta sufleteasca.

dar realitatea e cauzata de toate semnalale electrice,provenite din varful degetelor,din centrul ochilor si-al firelor de par roase de timp si chimie,semnalele electrice provenite din bucati de textile uitate prin case straine,alta data iubite,prin patul de-acasa,semnale electrice nascute de gustul cafelei de dimineata si-a primei tigari de dupa.

realitatea-mi creeaza o stare de siguranta.ironic,tocmai in lumea in care,siguranta e ultimul lucru trecut pe lista.caci nimic nu e sigur,nici macar atunci cand viata iti e similara unei carti deschise.

nimic nu e sigur,nici macar atunci cand intimitatea cunoaste doar limita emotionala,dintre secretul ce imbraca minciuna si secretul ce imbraca adevarul.acum,nu sunt un fetus in uterulul mamei.nu,caci au trecut mai bine de doua decenii de-atunci.

Oh no,just a psychotic girl and I won't get lost in your world

si-atunci?si-atunci unde sunt azi,acum,te mai intrebi?acasa.in camera inundata de soarele rece al toamnei.acasa,in camera unde-mi place sa ma adapostesc de lumea-n care,parca tot mai greu,imi duc traiul.azi sunt nicaieri,pentru ca nicaierul pare a fi un loc in care existenta spirituala pare a fi cel mai aproape de casa.azi sunt nicaieri,in camera mea,ascultand muzica,incercard sa ignor tot raul existent in juru-mi.incercand sa ignor toti cei fatarnici si fara constiinta,incercand sa ignor imoralitatea si-aparentele dupa care,tot mai multa lume isi croieste pielea,in societatea acestui minunat si evoluat secol.azi sunt departe de falsitate,de arta reprodusa pana-n pragul umilintei emotionale,departe de increderea pe care-o mai gasesc,doar in mine si-n familia mea.

azi sunt nicaieri,printre baloanele de sapun,scaldata-n apa fierbinte,fericita ca pot scapa,in lumea miturilor,pe care civilizatiile superioare noua,le-au lasat in urma.

myth(ology)

I found all the books in the "Mythology A-Z " series.I can't explain my happiness..but will share it with you guys! ...for those interested,check and download the books HERE.

roots,old roots.

imi place sa ma intalnesc cu persoanele pe care spiritul meu le-a intruchipat,pana in pozitia prezenta a trupului meu.sa ma ntorc in acel moment din timp,in care am invatat sa-mi leg neuronii de radacinile cunoasterii,momente ce-au dat startul unor carari spre drumul principal al destinului meu.imi place sa retraiesc zile si nopt pline de insemnatate,ce mi-au adus involutar zambetul cel mai pur pe buze.

cand ploaia cea rece mi-a intepat corpul,racindu-l pana in pragul febrei ,oboseala a disparut.am primit pauza de lume,de aglomeratie,de agitatie,pe care o cerseam de-o vreme,constient si inconstient.am imbracat linistea si inauntrul ei,in coconul energiei si-a recuperarii,m-am intalnit cu o copila,de care uitasem in ultimii ani.m-am intalnit cu sufletul pe care nu-l simtisem de-o duzina de ani,pentru ca timpul,trecerea mea prin tunele lui,izbiturile de peretii grosi ce-l construiesc si toate cararile pe care m-am pierdut,au facut aproape imposibila mentinerea unui contact.amintiri mi-au bantuit de-a lungul anilor mintea,contribuind la fundatia persoanei in care azi ma trezesc.

in linistea pe care-am imbracat-o,am redescoperit drumul oprit,la jumatate,spre cunoasterea unei lumi fantastice.am regasit sursa din care,pasiunea si iubirea mea pentru mitologie,pentru taramul faraonilor si-a zeilor pagani,s-a nascut.in toata linistea,am gasit si nevoia de a continua acel drum uitat.acum,pentru ca acum e momentul,pentru ca atunci intrebarile pareau fara raspuns,mintea neputand procesa informatia in deplina capacitate.pentru ca informatia nu era procesata si nici universal disponibila.pentru ca pana acum n-am rezilizat ca toate s-au intamplat,pentru c-au urmat cursul povestii scrise-n cartea destinului.That is at this point irrelevant, what matters is that whatever happened, happened for a reason.

marturisesc fara urma de rusine,dar plina de bucurie si entuziasm,c-am redescoperit cat de minunat e sa privesc prin ochii plini de fericire ai copilei de-altadat',toate lucrurile iubite-atunci,realizand ca dragostea mea pentru ele nu si-a diminuat din intensitate.copila ce nici macar nu avea habar,de toate emotiile si revelatiile ce-avea sa le intalneasca.

saturday night sentinels (mind-time-travel)

imi doream sa dau timpul inapoi...

departe de ostiltatea de care dadeam dovada,cu succes si fara urma de regret,departe si de toate sentimentele confuze pe care ea le intindea pe masa,de parca suprafata ar fi fost o panza moale,gata de pictat,departe de toti oamenii ce-mi innegreau mintea si aburii ce-mi incetosau privirea,imi doream ca din palmele albe,sa iasa un flux energetic.o putere supranaturala,prin care sa jonglez cu orele,minutele,zilele si situatiile.reuseam sa ma concentrez si sa gasesc aproape posibil acel moment in care prezentul s-ar fi schimbat,transfo

rmat in cu totul altceva,in alte situatii,in alti oameni,in alte stari.reuseam sa vad schimbarea ca fiind una posibila,amintirile dintr-un prezent inexistent ramanand imprimate insa pe cortex,sub forma unui secret conspirational.stiam ca totul e posibil in fascinanta lume a subconstientului,inauntrul cutiei craniene,unde eterna lupta a fiecarui om e dusa. the true nature of man is decided in the battle between the conscious mind and the desires of the subconscious.

stiam ca-n vise reusisem deja,sa schimb situatii si sentimente,nealterand totusi,prezentul.vroiam sa stiu care ar fi pretul transcrierii viselor in realitate,negand legile fizcii si toate ecuatiile formulate vreodata de mintile stralucite.

mi-as fi dorit,in acele momente sa ma intorc in timp,mai departe de-un an,mai departe de cinci.

mi-as fi dorit sa ajung in acel moment al copilariei mele,in care eram fascinata de bulinutele de grasime,de pe spuma laptelui fiert.imi doream sa revad banutii de aur,in dansul frenetic al fierberii.sa retraiesc trecerea mea prin coridoarele sumbre ale scolii generale,diminetile cand la ora 6 strazile erau pustii si-ntunecate,iar linistea era penetrata de picaturile de apa ce se izbeau puternic de stresini.acele dimineti in care mi se pareau absurde toate orele de cromatica si toate teoriile legate de culoare,pe care artistul nebun le insiruia mult prea devreme,unor copii obositi,confuzi.

imi doream sa dau timpul inapoi,s-alerg pe cararile ce-avusesera ,de-a lungul vietii mele scurte,destinatia in acel moment.acel moment in care realizasem cat de mult mi-ar fi placut sa am ocazia sa retraiesc totutul cu mintea prezentului.eram sigura ca toti marii intelepti deslusisera calea spre acea calatorie,alterandu-si viitorul,alterand viitorul umanitatii.

imi doream sa dau timpul inapoi.sa schimb alegeri,sa ma joc cu sentimentele,sa modific pezentul pana in pragul epuizarii tuturor alternativelor.stiam ca n-am sa mai cunosc oameni,anumiti oameni,ca n-am sa gasesc latura ascunsa,perfida a multor suflete si nici adevarul despre propriul meu spirit.in acel moment toate pareau a avea pretul prea mic,toate pareau ieftine si-usor de lapadat.toate,pentru ca,in acel moment eram deja satula sa traiesc cu gandul ca inca un om fusese trecut pe lista celor ce,prin simpla lor trecere prin viata mea,imi schimbase felul de-a fi,felul de-a gandi.eram satula sa traiesc cu ideea deliranta ca as fi putut face o alta alegere,iar trupul meu ar fi putut fi scaldat intr-o forma de placere dupa care tanjeam,pentru ca nu o simtisem de mult.dar daca as fi avut puterea sa dau timpul inapoi,sa-mi schimb alegerile,sa-mi innec trupul in delir,acel moment in care pe panza se pictau sentimente confuze si-n jur exista prea mult zgomot nu ar fi existat.ar fi existat un alt fel de ceas,unul in care dorul ar fi gravat tunele in centrul sufletului meu,unul in care neuronii ar fi murit in numar mare,cu viteza luminii,bombardati de alegerea gresita.

daca din palme ar fi iesit acel flux energetc,schimbator de prezent,acel moment de dorinta nu ar fi existat,iar eu as fi fost inca-o persoana trecuta pe-o lista fara sfarsit.

saturday night sentinels (freaks)

It's the wrong kind of place

To be thinking of you

nu stiu ce anume imi doream in momentul acela.probabil liniste,sau cel putin un volum moderat al muzicii ,pe care alcoolul amestecat cu siropul dulce al fragilor,o transformase-ntr-o forma de tortura fonica.de fapt,intreaga incapere parea sa schimbe imaginea pe care o aveam noi despre lume,de parca odata trecute pragul barului,am fi trecut intr-o alta dimensiune,sfidatoare de legile fizicii.o lume-n care,desi timpul trece ,nimeni nu imbatraneste si nimeni nu imbatraneste pentru ca timpul trece mai mult decat incet pentru cei de pe marginea,din apropierea marii gauri negre,pe care oraselul nostru o reprezinta.

priveam de sus intreaga scena,luand cate-o gura de alcool.fiecare sorbitura,imbiba limba-ntr-un gust amar,de parca siropul nici nu ar fi existat.muzica era tot mai alerta si -aburii se ridicau spre tavan.dansul celor de jos ,imi amintea de-un ritual animalic de imperechere,de-un ritual de sacrificare-n triburile africane,de-un bal mascat suprasaturat de snobism.

ne-am continuat studiul,analiza,comentariile inutile ajungand la o concluzie aproape depresiva.nimeni din toata incaperea nu parea sa fie interesat de existenta noastra in acel univers,iar sentimentul era reciproc.pentru ei,noi eram prea departe,pentru a ne transforma in obiect de studiu-pentru noi,media lor de varsta era prea departe de limita impusa ,la un moment dat de subconstientul cautator de protectie.probabil ca baiatul blond,cu parul lung,legat frumos la spate s-astepta sa fiu una din acele multe figuri comune ale multimii.sunt sigura ca nu stia motivul pentru care ma aflam acolo,sus,cocotata pe-un scaun incomod,stresata de muzica tare si lumina deliranta.probabil ca nu se astepta ca vocea mea sa elibereze o cantitate aproape otravitoare de ostilitate si,sunt sigura ca ,daca nu ar fi avut bratara pe mana si foitele-n buzunar,nu m-as fi chinuit sa schitez zambetul de buna crestere.la urma urmei,a inteles si ea ca nu aveam nimic din castigat daca l-as fi cunoscut mai bine,chiar daca parea a fi singurul nostru observator.o conversatie cu el ar fi dus la epuizarea ultimei mele resurse rabdare.acea resursa,stoarsa din toate colturile trupului meu.acea resursa,mica.poate prea mica.

ne-am reluat conversatia,menita sa-i stearga amintirile unei dupa-amieze devastatoare,in care,pentru prima oara o auzisem suspinand.mi se parea atat de ciudat,sa-i aud sufletul scurgandu-i-se-n lumea cruda,incat confundasem suspinul cu o raceala.si-ntr-adevar,era o raceala,una a omului pe care ,realizase cat de mult il iubeste.

imi aducea aminte de copila ce visa la iepurele alb,imi aducea aminte de visele pe care le-avusesem altadata,de seara in care-l cunoscusem.imi aducea aminte de toate clipele in care simtisem fericirea absoluta-n prezenta lui.nu stiam cum sa-i explic ca tot ce simte ,are sa se metamorfozeze cu timpul,cum sa-i spun ca au sa existe mereu momente apogeice de dor si durere,adorare si visare,sa-i explic cat de normala e ura de moment si clipele de neutralitate,in care viata-si continua ritmul?cumva a inteles tot ceea ce,prin cuvinte,sufletul incerca sa defineasca.la mijlocul dictionarului sentimental,realizasem ca e iar ziua iepurelui alb.realizasem ca trecusera doua luni ,de cand stateam intinsa-n pat,agonizand dupa-un trup,pe care-l vad azi ca fiind inca-o entitate ce s-a hranit din spiritul meu,lasandu-l gol si instabil.

acasa mi-a prins bine,de parca apartamentul ar fi fost un salon mare recuperatoriu,intr-un spital de nebuni.acasa mi-am regasit linistea,la fel de usor pe cat am pierdut-o,la cateva sute de kilometri,imediat dupa eliberare.

imi doream sa dau timpul inapoi...

battle or ascension.

the true nature of man is decided in the battle between the conscious mind and the desires of the subconscious.

ascension.

dreaming of it.

from a whisper to a scream.

how can I be sure,in a world that's constantly changing?

toata viata mea am fugit de zgomotul de fundal,acel static universal ce mi-a gaurit mereu timpanele si macinat neuronii pana in pragul amneziei,insomniei,nebuniei.am fugit nestiind ca singura cale de-a scapa de ele e sa-l instampin si sa ma bucur de secretele pe care,prin frecventa lui batrana,le impartaseste.

n-am stiut,niciodata,ca de fapt,linistea se afla in interiorul meu si nu in afara trupului meu,pe campul bruiat si deranjat de oameni.in mintea mea,exista mereu un refugiu,intru salvarea sufletului si-asigurarea locului in eternitatea descrisa prin cartile bisericesti,picturile antice,miturile ce-odata reprezentau traiul zilnic.in mintea mea realitatea era usor modelabila,pentru ca ea reprezenta doar un produs al propriei mele imaginatii.

cand m-am izbit de ziua in care ,brusc soarele a apus mai devreme decat ochii mei s-au putut deschide si lumina lui a patruns prin ploape,arzand retina,am reusit in sfarsit sa aud linistea,iar realitatea a devenit un material solid,nemaleabic,cu un invelis protector lipsit de finetea de care fugeam pana atunci.am simtit pentru prima data,cu varful degetelor brutalitatea mediului in carea traisem in tot acest timp,vulgaritatea centrului nervos in care neuronii mei isi aveam aveau de fapt,radacinile.

m-am trezit la viata intr-o lume plina de falsitate.falsitatea intelectuala,intr-o lipsta de moralitate,de omenie.m-am trezit in lumea in care ai mei parinti nu m-au invatat sa traiesc,pentru ca sperau ca,lumea in care aveam sa ma nasc si sa traiesc sa fie departe de cea in care-au fost nevoiti sa razbeasca.

e un inceput frumos de toamna.afara ploua linistit,asa cum ar trebui.frigul nu-mi mai atinge demult pielea,pentru ca a amortit in tot procesul constientizarii.amintirile nu-mi mai freamata mintea,pentru ca au fost uitate de mult si daca nu ar fi fost uitate,as fi fost inca o persoana schizofrenica,ignorandu-si vocile.e un inceput de toamana,in care inteleg concluzia pictata peste vara,pe toate frunzele verzi,pe cerul albastru,pe cladirile gri ,pe soselele ce-au dus spre lumi paradiziace,.

n-am sa-mi simt linistea,desi e in interiorul meu.n-am sa scap de staticul universal,pentru ca ne-am..m-am nascut cu el in sange.n-am sa scap de durerea spirituala,generata de lumea agresiva in care traiesc.nu,nu atata vreme cat,oricat de mari mi-ar fi greselile si oricat de multe mi-ar fi iertate,mereu vor exista fiinte ce,prin prorpriile greseli imi vor scutura din radacini granitele persoanei mele.nu,nu atata vreme cat,voit sau nevoit,voi face mereu loc ,in viata mea,fiintelor ce poarta fara drept,titul de "om".