aftermath #5

si-urmeaza ultima luna,ultima luna dintr-un an plin de abis,confuz,mister,lucruri bune pe-alocuri,ipocrizie dezgropata din mormintele socialului demult aflat pe liniile delirului post-adolescentin.ma pregatesc pentru o luna incarcata,desi ar trebui sa fie coplesita doar de spiritul craciunului si-al dragului de familie,luminata de toate beculetele colorate de prin orase si mansarde,camere mici cu paturi imense.

departe de tot ce are sa fie luna decembrie,departe de tot de ea,inca-mi scald trupul in apele tulbure ale ultimei zile din ultima luna de toamna.aici unde,ar trebui sa fac un rezumat,dar nu pot ,caci mi-e mai mult decat greu sa rezulm chiar si-ultimele 10 zile,pardon,3.ce mai zile!e ciudat cum sclipirea spirituala m-a lovit din senin,chiar in momentele in care incepusem sa ma abat de la ea,sa gandesc mai mult prin prisma tuturor celor obietive,stiintifice.

destinul m-a pus din nou fata in fata cu o cale,pe care o aleg si nu o aleg,o cale ce-are la baza ei ceaiuri orientale,energizante,hipnotice,misterioase si betisoare parfumate cu miros de deja-vu,imbatranit putin de vreme.

si-am vazut prima zapada si-am primit primele complimente dupa-un lung si anevoios timp.si-am primit,tot in noiembrie,ocazia sa-mi intalnesc latura nealeasa a destinului ce-a luat nastere acum patru ani.si m-am trezit din nou,intr-un delir spiritual,intr-un vis macabru,presarat cu zahar si zambete.

departe de rutina pe care nu o mai cunosc asa ,ca altadat' gandu-mi zboara pe stradute intunecate,de parc-as fi o adolescenta pierduta-n drumul spre prima zi de liceu.de parc-as fi o copila de generala ce-nvata sa traiasca pasiunea,pasiunile,viata.

imi astern capul pe perna moale doar ca sa ma trezesc in delir,in dansul ielelor,in dupa-amieze fara sens,dar pline de inteles.ma tem si ma las coplesita de toata energia,doar ca sa o iau de la capat.ma las hipnotizata,doar pentru ca-mi place,dar ma trezesc la cel mai mic impuls al subcontientului,care,cred ca e singura farama de inteligenta din toata fiinta mea.un om batran ce-mi gazduieste sufletul si-l scutura din tzatzani pana-si inlatura orice urma de reverie.

si-apoi,apoi ma trezesc la realitatea determinata de toate impulsurile electrice de la surpafata pielii.ma trezesc urand,detestand,dorindu-mi totusi sa intelg nu doar de unde ci si de ce am parte de toate extremele negative,pe scala sentimentelor umane,la rasarit de soare si aproape intinse peste zi,de parca ar fi saraca,o felie de paine frageda.

ma trezesc si-adorm la loc,doar ca sa atipesc,fara sa ma odihnes intr-un somn iepuresc.si ce ma fac,daca acum,dupa atatia ani de dor si nevoie am regasit iepurele alb?si nu cel de care m-am inragostit,ci varianta lui mai inteleapta,mai matura si cunoscatoare de toate cele ,ale vietii?ce ma fac,daa mi-e teama de-acel iepure,dar visez la el in somn iepuresc?

e sfarsit de noiembrie si-o floare de colt imi mangaie degetele.si jadul din gat,si petrele de foc.

si toate pietrele in general.


the day that you stop running,is the day that you arrive.
stop chasing shadows,just enjoy the ride.
si ..stau de-un an in cluj,ducand o viata cvasi-boema.o viata la care visam altadat' ,dar n care ma trezesc fara sa-m dau seama ,cat de lipsita de semnificatie e.

brumar

doua lucruri m-au atras intotdeauna la calendarul crestin ortodox .unul din ele e fazele lunii si lungimea zilelor,iar celalalt,denumirea populara a lunilor anului.in copilarie traiam intr-o lume de poveste.primavara infloreau toti copaii si-n locurile unde-acum s-a latit asfaltul,cresteau flori din toate soiurile.era o simfonie a culorilor e preceda vara,ferbinte si plina de libertate,de voiosie,de genunchi pleznind a sange si seri lungi,ce gazduau jocul de-a v-ati ascunselea,pana cand,pe rand,cartierul se elibera de copii,dupa ce vocile calde ale mamelor pictau ecouri pe peretii grosi ai blocurilor.toamna era toamna,cu frunze galbene.toamna,la fel ca toate anotimpurile ,isi respecta denumirile folclorice.in noiembrie,acum ceva vreme,acum cativa ani,asteptam u drag prima zapada,inainte de primul mos.si cand prima zapada cadea peste natura uscata si rece,fugeam seara sa culeg si sa leg de-o-lalta bulgari de zapada.

e cale lunga de-atunci.pamantul s-a maturizat,a mai imbatranit cativa ani si-odata cu el,si eu.nu mai suntem copii ce respectau u strictete legile mamei natura,dar adesea duem dorul acelor zile pline de boem.e o cale parca infinita de saptamana trecuta si pan-acum.e o cale lunga,strabatuta-n cateva zeci de ore,de la hanoracul pufos si verde,lasat deschis,purtat pe strada-n bataia ultimului soare cald,de toamna.ma intrebam cand are sa vina si prima zapada,nestiind ca am sa am parte de surpriza magnifica,de a o regasi,la fel ca-n alti ani,cu cateva zile bune-nainte de mos.

am batut orasul,pe jos,departe de autobuse,de masini.doar printre oameni,uitandu-ma la chipurile lor si-auzind,printre pauzele de muzica,glasurile incantate ale copiilor.

dead and lovely.

vin rosu si umbre fumegande de tutun fierbinte,sub cerul incetosat de norii reci,iernatici.vara e departe ,din orice punct ar fi ea privita,punctul zero pe axa zilelor fiind atat de aproape si-atat de palpabil.il ascult pe tom waits,cantand pe ritmuri triste,romantie,dorindu-mi sa fiu intr-un altfel de prezent.un alt viitor al trecutului,un al trecut al viitorului.ochi-mi sunt incetosati,de teama,de dor,de toate concluziile pe care ziua,dumurile,autobusele pline de oameni tristi si gri le-au tesut pe ploape.mi-as dori sa-mi conduc masina,asa noaptea,cand versurile domnului ce prin insusi numele lui,asteapta.dupa ce?nu stiu,probabil nici el nu stie.poate e,la fel ca mine,un suflet in cautarea unui etern moment plin de insemnatate,nestiind ca atatea au fost si tot atatea trecute cu vederea.

prin acriliul albastru,lumina-si pierde caldura dar isi misticizeaza intelesul..si umbre raman,raman,raman,lipite peste tot,prin camera,prin pet,pe-asternuturi.mintea-mi zburda pe meleaguri pline de comparatii si flori cenusii,aproape baudelairiene cu greutate bacoviana.de parca ar mai conta ei in povestea mea.si-am mai stins o tigare,fara sa-mi pun la capat gandurile,fara sa pot exprima in cuvinte cu inteles ideea ce-mi bantuie capul,lasandu-l gol,incins in ecou.

She made up someone to be
She made up somewhere to be from
This is one business in the
World where that's no
Problem at all

si-imagini imi strabat ochii,desprinse din amintiri,fugitive toate si toate pline de viata.

nu s-ar fi intamplat ,de fapt,nimic.cu timpl as fi ajuns aici.exact aici.as fi cazut in momente de halucinare si-as fi pierdut controlul ratiunii,la un sfant,unic,moment dat.un unic si plin de deja-vu moment dat.as fi cedat sufleteste in fata iubirilor de ordin multiplu pe care le-ar fi impus,cac toata-mi deschiderea e o aparenta crasa.

as fi suferit de aceeasi depresie,plangandu-mi soarta,intinsa-n pat,calcand in gol asfaltul ca apoi sa trec cu vederea toate momentele.as fi ramas mereu cu ideea-n minte,cu senzatia-n trup,cu gelozie eterna-n suflet.

as fi fugit si dupa el si poate  singura diferenta ar fi fost regnul si specia-i metaforica in care l-as fi incadrat.

ar fi lipsit niste impliniri,dar momentul de fata tot ar fi existat,doar cu alte amintiri.probabil n-as fi avut nici cea mai mica urma de vinovatie.caci acum,am,putina,foarte putina.dar o am,de fiecare data cand inchid ochii si-mi amintesc textura parului lung.varful degetelor au imprimat printre santurile amprentelor,urme din matasea bucalata,din pielea alba,total opusa de cea cafenie.

si nu stiu cum sa ma comport,cum sa raspund.mi-e mai usor sa fiu rece,moarta,ignorand orice urma de sentiment intalt,divin.mi-e mai usor,pentru ca asa am citit odata,in cartea invataturilor iepurelui alb.

dar m-as putea imagina cu zambetul larg pe buze,sorbind din cafeaua de dimineata,expirand fumul dens al primei tigari,in timp ce palme de drag alearga pe trupu-mi zgribilit.m-as putea imagina fericita,ignorand inca o data,orice latura asunsa,plina si ravasite de mii de universuri paralele,toate asteptand,toate suspinand dupa-acel zburator.

m-as putea vedea.

dar imi sorb vinul,pe care l-as vrea acum fiert,lang-o fereastra imensa,privind in gol spre fulgi mari.imi sorb vinul,incercand sa-mi fumez ultima tigara dinainte de somnul scurt,intepator.imi sorb vinul,complacandu-ma inca o data  cu intreaga situatie,in care m-am trezit,din senin.

the alternative question,life,answer.

It's a new dawn

It's a new day

It's a new life

For me
And I'm feeling good

si daca atunci as fi ales sa ma duc pe acea cale,din care-am gustat,de care m-am bucurat,a carei viata a durat mai putin de-un moment,astazi ar fi fost totul schimbat.nu ma gandesc deloc la alegerile materiale pe care le-as fi facut,refuz sa ma gandesc ca mutarea si alegerea ar fi fost de alta natura.pana la urma,nu-mi detest prezentul ci il chiar ador.as fi fost o persoana implinita,fericita.cel putin,asa imi place sa-mi imaginez alternativa.

dar darul spiritualitatii..l-as mai fi cunoscut?m-as mai fi izbit cu capul de cei mai grosi pereti ai destinului doar ca sa-mi sparg craniul in bucatele si sa-l lipesc apoi,plangand,reconstituind totul de la un zero absolut ,doar ca sa invat sa vad lumina si toata pozitivitatea-i atasata?poate ca nu.poate ca daca totul ar parte dintr-un test psihologic as bifa casuta ce accentueaza si categorizeaza negativitatea raspunsului.

as fi iubit sa construiesc vara corturi,in care sa-mi duc visele,pe dealuri indepartate,apropiate de cer.as fi iubit sa-mi tes pe rochiile lungi,colorate florii din cele mai colorate gradini.as fi cunoscut alti oameni,alte suflete si alte scrieri ar fi existat despre ei.dar as fi trait intr-o boemitate mult prea paralela cu realitatea.si nu paralelul si nici pierderea contatului cu lumea in care traiesc,ar fi fost problema,caci aici,la finele povestii,realizez ca,oricum pastrarea contactului cu lumea exterioara mie,nu a fost o reusita demna de laude.am plans de-atatea ori,regretandu-mi soarta,alegerea,diminetile pline de cafea cu spuma fina,privitul in gol,spre chipul si mai gol,tinut viu in amintirile mele,din acea dupa-masa de vara tarzie,undeva la sfarsit de septembrie,chiar inainte de instalarea fizica a toamnei.

am plans de atatea ori dorindu-mi altceva,doar ca sa realizez ca altcevaul disponbil,m-ar fi facut o persoana mai buna.m-ar fi inlaturat de la adevarata-mi natura,de la sufletul trist,aproape monocrom.

exista o disrepanta,c-un ascunzis genetic clonat.exista o iscrepanta intre gandurile mele de-acumul prezent si-acumul prezent paralel.o alta lume,un alter,alter ego.o simpla prietenie,probabil uitata pe strazile micului oras,in are mi-am dus traiul o buna parte din viata.

in acea zi toate s-au schimbat,dar nu pot decat sa ma bucur,c-am reusit sa pun capat unei povesti la care visam.

ma bucur c-am avut ocazia sa-mi indeplinesc destinul,bucati de-ale sale,identice,venite din lumi diferite.

ma uit adesea la cer,cand seara acopera marele oras.sunt putine noptile-n care nu ma simt ca-n Wristcutters,in lumea celor ce nu aleg nici raul nici binele si raman blocati in lumea dintre cele doua poluri.ma uit adesea la cer si marchez inca o clipa-n care stele nu exista pe bolta asscutita si taiata de cabluri.fara stele si fara dorinte de indeplinit,seri fara de luna,dar pline de cercuri galbene,felinare si suflete goala.ma uit spre cer,simtind acel moment in care toate au sa se schimbe,din nou.acel moment in care am sa zambesc ,implinita de toate drumurile ce au dus la el.fericita de sufletul cunoscut ce ma asteapt-acasa c-un ceai de tei cald,in serile plaute de toamna si-un vin fiert incarcat de sortisoara-n serile de iarna.casa cu pereti plini de poze,de toate marimile,cu noi,cu ei,cu toti cei din viata noastra.pereti incarcati de picturi ciudate,podele intesate de mese de toate marimile,pline de vase cu flori albe si roz,intesate de rame vechi,scaldate-n broz.broderii fine si camasi de noapte transparente.

ma uit adesea la er,in marele oras,dorindu-mi sa ma intorc la casa mea de-acasa.la cerul instelat,plin de dorinte gata de indeplinit,de sperante,de nimicul inconcret,atat de departe de-acel sentiment de  implinire superioara al binelui,ce pare sa nu mai vina.

si daca are sa vina?am sa fiu fiinta plina de drag si-afectiune ravasita peste toate frontierele societatii?

nu.

niciodata.

pentru ca-n toate zidurile de care m-am izbit am lasat fragmente amnezice.am uiatat c-am invatat odat' despre manifestarea public-a iubirii,despre gesturi pline de tandrete,despre..tot ce-nseamna romantismul.tot ce-a mai ramas in mine,e fluidul din cavitatile odata pline de toate cele de drag.fluidul ce-mi aminteste ,doar intre patru pereti ca pot iubi,simti si fi fericita,pentru ca tanjesc dupa tot,dupa nimic.

si totul si nimicul ramane un secret ascuns,ascuns,ascuns macinandu-mi sufletul.

1460 days later.

m-am trezit in camera ce pana atunci fusese total golita de orice urma de afectiune.adesea ma gandeam la toate clipele petrecute acolo,la toate sufletele ce-mi zambisera dimineata,seara,in miez de zi,la soarele ce batea prin ferestrele mici,pe patul gol de orice urma de drag.m-am gandit la toate serile singuratice-n care mereu mi-am dorit opusul,si-apusul umplut de fericirea emotionala,dupa care ,tanjesc ,ca om,ca suflet ,ca prezenta fizica,in lumea-n care,la un moment dat,famlia pleaca doar ca sa se formeze o alta.

buclele ii urgeau peste perna imensa,grea si din cand in cand i-i le strangeam in pumni,doar ca sa aud chiuitul.violenta lipsise cu desavarsire,si cea fizica si cea verbala si totusi  prin minte iepuri albi fugeau,ca termeni de comparatie suprema.si ce altceva ar fi putut alerga prin mintea-mi bolnava,daca nu acel iepure alb,dupa care-am fugit si fugit,fara sa obosesc,in toate-acele zile in care alternativa era doar un semn de intrebare,o optiune folosita intr-o viata paralela,proiectata din cand in cand in vise si somnuri dulci?violenta lipsise desi era puternic suspendata in aer.

era dimineata si ceata,cand am aflat cum e..sa-mi beau cafeaua tinuta-n brate,coplesita de drag si-un dor necunosut.la fel de necunoscut ca si momentul in care firul povestii s-a schimbat si intreaga stare odata cu el.

undeva intre clipa in care si-a dat seama ca sunt acolo,intre imbratisarea spontana,copilareasca plina de dragoste si dimineata spre rasarit cand imi arata marele oras din perspetiva pe care o vazusem de-atatea ori,fara sa-i inteleg sentimenetele ascunse.eram in mijlocului orasului,aproape calcand pe apa furioasa si rece ,ca vantul de toamna,cand mi-a luat chipul in maini,sarutandu-mi buzele.nu ma simtisem niciodata asa,desi intalnisem in treaca fericirea.era un alt soi de fericire,una de-un nivel aproape spiritual.momente desprinse din toate filmele si toate cartile de care ma indragostisem odata,sperand sa gasesc si eu acel de nivel implinire.intreaga noastra cunoastere era desprinsa din filmul maret al cosmosului.

spre surprinderea mea,tinuse minte totul.ziua bomardata de soare,pozele facute pe-asuns,marul intins,toate povestile lungi de dupa si toate zilele in care i-am evitat prezenta,sperand sa scap de alegerea facuta in acea zi.

dimineata,eram fericita,pentru ca pentru prima oara,aflasem cu mi-ar fi fost prezentul.pentru ca,pentru avusesem ocazia sa pun apat cronometrarii absurde,a timpului pierdut,alergan pe campuri iluzorii dupa iepuri albi.

la scurt timp dupa,sentimentul de goliciune sufleteasca se instalase-ntre cei patru pereti.si-odata cu el,nevoia sa fug acasa.un alt si diferit sentiment,fata de cel pe care-l avusesem cu saptamani in urma,cand rutina intalnirii iepurelui,desenase cu cerc in sufletul meu.

until the major events will eventually happen.

pentru ca ma astept la un impact al asteroidului emotional,pentru ca-l simt aproape si i-am simtit primele unde atmosferice intreaga saptamana,las timpul sa-si spuna cuvantul si atat cat pot mai trag de el.tot ce se va intampla se va intampla pentru ca asa a fost sa fie.viata mea e aproape perfecta in acest moment si tot ce am sa vad in urmatoarele zile ,sunt transcrieri dintr-o viata paralele in care-am facut alte alegeri.

insa,pana atunci,am gasit un articol interesant pe blogul Ioanei si-am de gand sa-l publi aici,pentru ca ,la fel ca si ea,am ramas putin uimita de acuratetia lui.

Sa-nceapa lectura!

Taur, Intai Mai - Ziua Ironicului Inascut

Cei nascuti pe 1 mai au un talent deosebit de a urmari ceea ce se intampla in jurul (e adevarat a am darul de a observa tot ce se intampla in jnurul meu,dar pe care-l blestem cateodata,pentru intensele sentimente de greata pe care mi le provoaca) lor si de a-si expune parerile despre ceilalti. Capacitatea de a-si exprima observatiile referitoare la relatiile cu oamenii este in general manifestata verbal sau scris si foarte rar in ambele forme. Nativii zilei de 1 mai nu sunt foarte vorbareti, dar au o maniera foarte speciala de a-si impune parerile. Datorita faptului ca declaratiile lor sunt la obiect, concise si uneori polemice, cei nascuti astazi nu lasa loc de indoiala.

Nativii sunt sinceri si foarte interesati de ceea ce se intampla cu cei din jur. Chiar si cei mai timizi iau masuri in cadrul familiei, activitatii profesionale sau grupului social din care fac parte. Cei nascuti astazi nu sunt intotdeauna usor de suportat si nici nu cauta in mod special sa intre in gratiile celor din jur(buzele mele au o problema cu pupatul in fund,un alt lucru pe care-l regret adesea,dar de care totusi ma bucur-in felul acesta substanta mea morala ramane la valorile standard). Totusi, sunt respectati pentru onestitatea lor(sunt tot mai putin cei ce respecta adevarate valori,mare mare pacat!) si, de obicei, abordeaza cu sinceritate problemele importante pentru ei. Ei sunt fara indoiala venusieni in dragostea lor pentru armonie si frumos. Faptul ca nu prea ies din standardele lor obisnuite poate provoca certuri cu cei din jur. Totusi, nativii demonstreaza capacitatea de a evita confruntarile de dragul pacii si linistii.

Arma de aparare majora folosita de persoanele nascute pe 1 mai impotriva celor care le-ar putea perturba linistea este reprezentata de agerimea lor ascutita. O alta arma ar putea fi simtul umorului care este foarte bine dezvoltat(ma prind rapid de toate glumele si stiu sa le intorc la fel precum mi-au fost aruncate-fie cu-un zambet larg si ironic fie c-un zambet natural si cinstit). Tendinta lor de a supraveghea si de a observa tot ce ii inconjoara le furnizeaza multa munitie in acest sens(foarte adevarat!). Prin talentul de a parea umili, nativii acestei zile reusesc de obicei sa castige respectul cercului social din care fac parte. Persoanele nascute pe 1 mai sunt constiente de puterea rasului atunci cand este vorba de desumflarea unui ego maret sau minimalizarea unei teorii depasite. Nefiind exagerat de intelectuali, ei au obiceiul de a critica si afiseaza dispret pentru generalitati si falsuri.(si din pacate societatea in care traiesc se bazeaza tot mai mult pe falsitate si ipocrizie,lucru care,asa cum am mai afirmat,imi provoaca scarba..)

Cei nascuti astazi sunt sexuali(hehe), se bucura teribil de placerile oferite de mancare si in pat(vinovata,recunosc!). De fapt, ei se simt mult mai confortabil in repaus, decat in miscare. In general, cei nascuti astazi nu vor risca prea mult, dar vor manifesta bun simt in sprijinirea castigatorului. Totusi, acest bun simt nu se manifesta si pe taramul dragostei. Adesea, acesta este domeniul in care ei demonstreaza o lipsa teribila de judecata, ajungand chiar pana la a-si alege in mod constant parteneri nepotriviti(ya' say?dragostea ma tampeste,barbatii ma tampesc). O explicatie in acest sens ar putea fi faptul ca in general ei sunt orbiti de iluziile romantice.(am crescut intr-o familie fericita,plina de valori morale si sentimentale pe care azi e greu sa le gases.No wonder I'm single!Vreau totul sau nimic!)

In majoritatea celorlalte domenii, nativii zilei de 1 mai sunt persoane pragmatice si cu picioarele pe pamant. Ei nu fac aceleasi greseli majore in cazul activitatii profesionale, negocieri de sume de bani sau chiar exprimari artistice. In acest sens, ei sunt foarte greu de pacalit. Ei anticipeaza dezastrele(inainte sa se intample ceva rau,mi se pune un nod in gat si nu mai pot respira!) si poseda cel de-al saselea simt in depistarea artistilor falsi(Mare-i gradina domnului...). Nefiind foarte grabiti sa obtina succese personale, cei nascuti pe 1 mai vor astepta adesea ani buni pana vor reusi sa le obtina(devine fustrant dupa o vreme,dar si cand ziua succesului vine..fereasca dumnezau,e delir!). Totusi, daca vor profita de sansa ce li se ofera o data in viata, fericirea va fi garantata. Destul de des, insa, persoanele nascute pe 1 mai lasa acel moment sa treaca, mai ales datorita precautiei exagerate si faptului ca nu au curajul sa indrazneasca.

SFATURI: In dragoste, incearca sa fii mai realist. In ceea ce priveste stilul de viata ai curajul sa privesti in viitor. Odata ce ti-ai proiectat planurile, nu uita sa le pui in aplicare. Asuma-ti riscul necesar la momentul potrivit pentru a reusi sa avansezi in viata.(done and done)

PUNCTE FORTE:

Calm(mai nou)

Realist(si paranoica din aceasta cauza)

Ironic(poate peste limitele acceptate

PUNCTE SLABE:

Tot amana(heeeei...se numeste PROCRASTINARE si e perfect normala:P)

Letargic

Fara menajamente

Dupa cum spuneam,am ramas uimita de analiza detaliata si scaldata-n acuratete.Totusi,pentru ca ma antrenez sa lucrez cu oamenii si mintea lor,socul se reduce la un minim absolut.Sunt constienta ca nu e doar un simplu articol si ca cel sau cea care l-a scris a facut cateva studii si observatii bune pe o mana mare de oameni.

pauza din miez de zi.

am hotarat sa iau multiple pauze azi,de la toate conceptele ce-mi strabat viata.bombardata de lipsa totala de entuziasm,la fel de mare pe cat era cand exista acum cateva saptamani undeva in interiorul meu,m-am decis sa-mi incep trairile,evenimentele majore prin mai multe pauza,ca orice zi bine-nceputa in natia mea,patria mea,tara mea.(cea draga?

ar fi putut  sa cada azi picuri de ploaie in calea mea,ar fi putut sa apara un dublu,triplu,cvadruplu curcubeu in urma-mi posomarata,starea mea ar fi fost la fel.lipsa de energie-mi macina trupul,dar nu e nesomnul cel ce-mi stapaneste incontrolabil mintea si deci,printr-un raport absurd trupul.

nu mai stiu ce e de ceva vreme,dar simt ca am gasit intr-un mod aproape epifanic(nu cred ca exista cuvantul,mi-a strabatut pur si simplu mintea,dar cred ca sunt destui oameni care s-au mai gandit la el,pana acum) anumite raspunsuri la salvarea constientului meu.mi-ar placea sa pot pot pratica autohipnoza,caci stiu ca ar fi singura cale prin care m-as putea lamuri.subconstientul imi trimite vagi semne,dar nu ma pot multumi cu atat de putin,cand in el sunt stocate atat de multe informatii..niciodata nu ma pot multumi  cu (atat de) putin.

am auzit azi un lucru fascinant,in aceleasi doua ore-n care-mi chinuiam persoana sa uite toate-acele impulsuri ,toate acele dorinte,toate acele vise/fantezii.in acele doua ore-n care-mi doream din tot sufletul sa nu-mi pierd ochii-n genele ce-au creat buclele castanii si pielea cafenie,in acele doua ore-am auzit un soi de definitie al unor persoane ce-mi poarta conditia,multe de altfel.multe specimene apatice ce,aparent, fac umbra,la fel ca mine,pamantului,fara sa realizeze ca de fapt,sunt printre acele persoane,din interiorul acelui cerc de persoane ce afecteaza ..ah.e o poveste lunga.

am auzit in acele ore ca "persoanele depresive sunt de fapt,acele persoane ce percep realitatea in adevaratul sens al cuvantului.cele ce se vad asa cum sunt,imaginea lor in societate afetandu-le moralul".deci traim intr-o societate impartita nu pe rase,sexe,religii sau alte categorii.traim intr-o societate impartta in trei mari categorii.

suntem noi,cei din categoria celor ce indiferent de tehnologie si tratament,vom avea mereu in subconstient ideea exacta despre noi,cea care la raportata la mediul inconjurator provoaca anxietati,traume,deliruri,psihoze.sunt cei a caror programare genetica a avut parte de mici imperfectiuni,cauzatoare de mari afectiuni.intr-un final fericit,poate fals,daca e sa tin cont de intreaga definitie,raman cei pentru care genetica nu a avut erori de programare (mda,chiar suntem bieti roboti!),iar perceptia lor despre sine nu prezinta discrepante in raport cu perceptia societatii despre sinele lor,ingamfat.

deci traim intr-o lume falsa,reala,bolnava.traim,traiesc si,momentan,recunosc ca sufar de o usoara pasa depresiva.usoara,e putin spus,dar e mai usor sa spun usor decat sa recunosc ca depresia mi-a dat o palma,din nou.oricum e mai bine sa recunosc asa,decat sa ma ascund dupa false motive.sunt trista,dar nu am habar de ce.nimc nu ma intristeaza,nici nori inexistenti,caci clujul e scaldat in soare;nici singuratatea-mi de care ma bucur in secret cand pot sa mananc dimineata la patru paine cu unt,sare si-o cana mare de cacao cu lapte.

nu e nimic,toate ma fac fericita..chiar si mama care ma da disparuta pe la toti prietnii,din toate orasele.posibile si imposibile.nu e nimic.sunt doar trista.satula de nimic.de tot,de ..

pauza mea a luat sfarsit.ma intorc pe meleagurile psihologiei,ratiunii umane,gandirii logice.poate,poate gasesc un raspuns starii mele incontrolabile de tristete.

..and I'm not happy and I'm not sad...

500 days and nothing more

m-am trezit cu parul ud,din lumea inconstientului aproape acvatic al viselor.nu mai stiu de-o vreme buna,daca lumea aceea e rezultatul unei altei lumi,unei lumi mai paralele decat cea in care-mi misc trupul zi de zi.m-am trezit cu parul ud,mirosind a migdale si-a mango,prins in bucle de soare tomna,legat la capete in culorile trandafirilor tarzii,plapanzi de noiembrie.

m-am trezit ascultand muzica,din nicaieriul tehnologiei ,in panza de paianjeni replcatori,electronici in care oamenii-si..traiesc o mare parte din viata.m-am trezit gandinu-ma la toti cei ce bantuie strazile-n mijloc de zi,in adierea calda a vantului,orbiti de lumina puternica si vesela a marelui,galbenului astru.m-am trezit cu parul ud,mirosind a migdale si-a avocado,imbibat in vise si imagini,in teorii ciudate despre oameni,oamenii dn juru-mi,despre propria-mi existenta.dar m-am rezumat la a ma gandii la altii,caci doar ganditul la propria-mi persoana ar fi dat nastere unui glob mare,opac de-un incontrolabil egoism,pe care,in virtutea unor valori morale,l-as fi pastrat si iubit,ca pe-un copil din carne si oase.

si-am meditat,m-am gandit la toti oamenii,la tot ceea ce sunt si tot ceea ce reprezinta cu adevarat,in adancul sufletului.the core.m-am gandit la toate acele sentimente scapete din strictetea apararii centrului nervos al sufletului.tot ceea ce il reprezinta,toate tesuturile moi,vulnerabile pe care clipe de oboseala,nopti nedormite,petrecute studiind,citind,planificand sau doar macinate de insomnie,le sfarma intr-o distrugere aproape irecuperabila.toate gaurile ramase-n urma,umplute cu fluidul vietii continuate in toate diminetile anoste,pana la reuperarea finala.m-am gandit la timpul dintre cele doua extreme,la toate melodiile pline de amintiri,de drag sau de ura,la toate filmele de dragoste in care oamenii se ragesesc.la toate povestile pline de emotie,in care cei mai sensibili se regasesc.m-am gandit la stereotipul tuturor povestilor si-al tuturor sufletelor de gen feminin.la toate sufletele de gen masculin,aproape inobservabile.la micile lor scapari,la mimatul melodiilor,aparent fara nicio semnifcatie.la intrebarile cu toate subintelesurile aproape indetectabile.

m-am gandit o vreme la androginitatea ramasa vie nu doar in mituri si-n carti prefauite ci si-n trupul tuturor celor imbracati in strsturi milimetrice de otel,intru salvarea tesutului nervos.

m-am gandit o vreme la scenarii,la multe scenarii.si-apoi am privit pe fereastra,spre bolta albastra,imaginandu-mi ca trec de ea,si-ajung intr-o alta parte a galaxiei,in cu totul alta parte a universului.si-atunci am realizat maretia din infimitatea pe care o reprezentam noi,oamenii.ei oamenii,noi,sufletele.

Oh, he said he'd cure your ills

But he didn't and he never will

Oh, save your life

Because you've only got one

the sky.

We don't know who struck first, us or them. But we do know it was us that scorched the sky. At the time, they were dependent on solar power. It was believed they would be unable to survive without an energy source as abundant as the sun. 

Morpheus ( Matrix -1999)

life and it's stories

mi-a trecut la un moment dat,prin fata ochilor o imagine fugitiva.am deslusit-o si-am dedus ca ar putea f luata dintr-un film,dintr-o carte si-apoi suprapusa peste viata si peste-ale sale zile.traiesc in marele oras,in inima tarii.

acelasi mare oras de care eram indragostita in copilarie,orasul in care visam sa traiesc in adolescenta.orasul in care-mi vizitam altadata prietenii si-ale lor case inchiriate,orasul in care temporar locuia si iepurele alb.orasul cu suflete venite din toata tara,orasul cu sute de accente si sute de modele umane.traiesc in marele oras prin care oameni trec.dar cat din toti cei ce trec raman?nu pentru ca au ocazia,pentru ca vor,pentru ca simt cum sufletul lor se leaga de strazile lui in lumina apusului,de oamenii grabiti si traficul din acele momente ale zilei cand toti ar trebui sa fie la birourile si mesele lor,de zecile de case-n care picioarele le-au calcat,de sutele de oameni pe care i-au cunoscut si s-au cunoscut la randul lor?

cati din toti cei ce trec prin marele oras,se-ndragostesc?cati raman,ca sa-si traiasca iubirea-n casele-n care au cunoscut-o?cati isi cladesc familii si devin acei "oameni grabiti si prinsi in traficul din acele momente ale zilei cand toti ar trebui sa fie la birourile si mesele lor"?cati raman fericiti si tineri,chiar de ani buni trec?

cati din ei,din toti cei ce trec,devin locuitori stabili,viitori substituenti ai celor nascuti,traiti aici?

nu exista seara,apus sau rasarit,care sa ma prinda pe strazi,cu alte ganduri decat cele pe care le aveam acum cativa ani.nu exista moment in care pasii mei pe strazi,sa traga dupa ei ganduri dragi,vise la care-am renuntat de mult,sentimente de caldura,zambete pe buze.cand toate ma navalesc,imi doresc,inca-mi mai doresc,ca tot ce traiesc sa fie un produs al imaginatiei mele.totul sa fie un vis al copilei,pline de emotie,ce tremura stiind ca pasii ei o duc spre bucataria mica,spre camera ciudata,cu fereastra prin care trecea din cand in cand miros de paine calda.spre patul vechi,aproape de pamant,cu dulapul fantomatic si baia plina de apa.

nu exista zi in care sa pasasc pe strazile marelui oras,fara sa-mi doresc ca prezentul sa fie cel pe care mi-l imaginam ,pe cand el reprezenta viitorul.nu exista,capul mereu mi-e plin de-acele dorinte hasurate-n imagini.

si-n serile tarzii,cand oboseala-n coboara pe chip,cand soarele e apus demult,prematur si umerii ma dor ,in acele momente-mi doresc sa plec mereu spre acea camera.acolo unde linistea era deplina si curativa,unde cafeaua de dimineata avea un parfum aparte al unicitatii cu un varf de scortisoara.

si toata imaginea mea,filmul in care lumea alege doar sa treaca sau alege sa ramana,nu tine niciodata mai mult de cateva secunde,secunde-contur,centrului plin de imagini din trecutul in care orbirea-mi era doar mie ,cel mai putin evidenta.in restul secundelor din clepsida vietii-n marele oras,in restul secundelor,imi doresc sa am sansa sa gasesc implinirea acelei nevoi,dorinte.imi doresc sa-mi dorm doar o parte din nopti acasa,imi doresc ca in toate celelalte sa raman patul meu,cu-un el.si-mi doresc sa sa fie asa,bine si zambetul pe buze sa-si pastreze inocenta si simplitatea ,pana spre-acea casa,pana in acel moment in care casele vor disparea si una singura va ramane.

imi doresc o casa,in centru.pentru e frumos si-aglomerat.si-mi doresc ferestre inalte si zvelte,cu rame marron,cu perdele fine si albe,ca sufletele de fecioare,din povestile nemuritoare.imi doresc lumina si buchete alb-rozalii de flori,imi doresc camere bombardate de mitologii din toate punctele cardinale.imi doresc biblioteci din lemn de stejar si carti imbracte-n piele.imi doresc un film.

imi doresc sa raman,in marele oras,pentru ca vreau sa raman vesnic indragostita de el.

pursuit of happiness

in lipsa somnului,pentru care nu aveam timp mai zilele trecute,in lipsa lui dar in prezenta unui timp ce ar trebui sa fie mult prea incarcat,in prezenta timpului cu substrat incarcat si strat pln de ignoranta,in melangeul pe care amandoua-l alcatuiesc,dau peste tot feluri de texte si-ntrebari interesante,ce-mi marcheaza gandurile adanci,sapate de toate lucrurile si toti oamenii ce-fi fac drum prin viata mea.

Which principle is the most important?

• Being unique
• Freedom from everyone
• Understanding and Knowledge
•  Happiness

fericirea e nascuta din mai multe elemente la un loc,cel putin trei.utopia fericirii ,e conceputa-n capul meu,de implinirea pe plan sentimental,familial si economico-sanitaro-social.utopie.

fericirea nu poate fi nascuta de toate cele trei la un loc,pentru ca nu suntem constienti de incompatibilitatea lor.

traim intr-o lume,impanzita de oameni rai,de oameni iresponsabili,de guri mari,ce latra precum cainii-n haita.

traiesc intr-o lume-n care par a nu exista toate acele prinicipii ce alcatuiesc fericirea, fericirea utopica.

traies intr-o lume in care fericirea e o gena,ce lipseste din cromozomul uman.o gena ce lipseste sau poate e doar defecta.o eroare de calcul universal.

problema e a gena,distruge capacitatea a 90% din populatia generatiei mele,generatiei cu 5,maxim 10 ani mai mare,sa schimbe viitorul,fara sa-l goleasca de principii,de suflet,de esenta.

de curand am realizat ca nu fac parte din acel mare procentaj.banuiam eu din copilarie,anumite lucruri,dar nu stiam ca trebuia sa culeg milioane de baloane de speranta,ca apoi sa le sparg in cele mai ascutite ace.de curand,am realizat ca toate greselile pe care le-am facut la un moment dat,au avut ca scop iluminarea mintii mele,deschiderea cufarului in care am gasit imaginea viitorului pe care vreau sa-l am,pentru ca pot,pentru ca trebuie.pentru ca viitorul e altfel decat mi-l imaginam pana mai ieri,pentru ca nu e roz,ca peretii camerei mele.

e pictat in toate nuantele vii si colorate pe care viata le ia,daca agenda mea e bine organizata.

pentru ca toate culorile erau odata una,neagra.pentru ca negrul m-a orbit si cadera mea in abisul societatii mi-a distrus trupul.

pentru ca greselle m-au inviat.invatat.

fericirea e acum,in cale de formare,caci tind sa o construiesc in toata-l splendoarea utopica.fericirea e in constructie si am la temeliile ei,fundatia si structura de rezistenta,familia,cea pe care n-am stiut pana de curand,cum sa o apreciez.lipseste doar polul opus,al casei fericirii.lipseste acoperisul,tiglele sentmentale ,cu rol de-aparare de toata ploaia de tristete.lipseste trupul,sufletul,acoperisul constructiei.

am cladit pereti din toate bucatiele economice,din toata schimbarile alimentare,mentale ce-acum protejeaza fizicul si ferestre din cunoasterea pe care zi de zi ochii mei o citesc.

fericirea e o utopie,pe care-am sa o construiesc si pastrez mai mult decat secunda pe care-o traim in univers.

fericirea e o stare pe care-am o expir in univers.

self portrait day

..and my crappy selfportraits made in my small kitchen,

with my what-it-seems-not-so-clean-yena-bowl.