summertime.

s-a mai dus o lună şi regretul-mi apasă oarecum fiecare coastă,adânc în plămânii intoxicaţi de fum.

mi-ar fi plăcut să-mi petrec dimineţile în aşteptarea unui răsărit cald,sorbind ceai verde pe balcom,obosindu-mi ochii cu rânduri din cărţi vechi.undeva în toată imaginea asta.regăsesc momente din trecut,din veri ce se-ncheiau la mijloc de septembrie.undeva în toată imaginea asta,regăsesc fericirea în forma ei cea pură şi îndrăgosteala plină de erotism imatur,adolescentin.

mi-aş fi dorit să-mi sorb cafeaua la amiaz.cu pulpele întinse spre soare,oferite de ofrandă.să-mi topesc pielea şi carnea,în duminici leneşe şi calde,pe maluri de lac şi râuri plictisite.să uit de.apusul soarelui alaturi de fiinţe dragi,ca să resimt primele forme ale mahmurelii,în negura nopţii.

mi-ar fi plăcut...dar toamna a venit în mijloc de vară şi mi-a spălat chipul cu ploile reci,zilnice,apăsătoare.mi-a omorât pornirile adolescentine,lăsându-mi trupul să se-nnece în pat,frânt de tutun şi vicii deprinse din bătrâni.

şi-a rămas sufletul sărac de boemie,de dragul zilelor de-altădat.şi-a rămas pielea albă şi poftele de poet francez,atârnate-n cui.şi contururile trupeşti s-au umplut de carnal şi-erotic murdar,lăsând loc prea puţin speranţei,de trăit.

half a century.

mama îşi schimbă astăzi prefixul,privind în urmă spre toţi cei 5O de ani de alergări pe culoarele destinului.jumătate de secol nu-i deloc aşa de mult,nu atunci când sufletul rămâne tânăr şi mintea limpede,fără legături blocate de trecut.

trecerea sumară în revistă.(batmen viziting)

mi-am petrecut o bună bucată din weekend,confruntând emoţii şi bucurii.hei,ştii cum e să amesteci  îndrăgosteli copilăroase cu imagini mentale în care toată lumea dispare şi hainele s-azvârlesc pe pereţi frenetic,iar apoi,la scurt timp să adaugi adrenalin şi bucuria revederii,peste primul cocktail?

n-am ştiut nici eu.n-am făcut niciodată aluat din mai multe stări de bine.nu pe cale naturală şi nu într-un timp mai scurt decât limitele unei zile.

vara-mi prieşte şi statul acasă la fel.ştiam că are să-mi facă bine leneveala şi odihna şi nopţile cu răsărituri calde de pe balcon.ştiam că duminicile au să fie frumoase,cu mese în familie,dar nu-mi imaginam că familiei se mai poate alătura încă una,fără să fie întreruptă monotonia comfortabilă a binelui.

părăsind temporar marele oraş,familia de lilieci s-a oprit în culcuşul meu cald,pentru câteva ore de emoţie şi răsfăţ.sentimentele au fost vaste,căci m.am simtit din nou ca-n copilărie,avănd impresia că vizita e pentru părinţii mei şi nu pentru mine.sentmentele au fost din cele mai diferite,dar rezultatul amestecului lor mi-au lăsat un zâmbet dulce pe chip,spre dimineaţă,când memoria audiovizuală-mi era încă activă şi vocile şi chipurile încă se derulau prin minte.am realizat atunci,că deşi timpul trece cu viteza luminii,viitorul are să aducă odată şi-odată tot mai multe file de cărţi,secvenţe din filme,la care visăm cu toţii la un moment dat.adică,are să aducămai multe momente calde : familii multe la mese mari,zămbete de copii,plănsete de bebeluşi,feluri de măncare născând arome în bucătării încărcate de cafele şi ţigări neterminate în scrumiere.

după vizita liliecilor,am învăţat să privesc altfel vitorul,să încerc să-l prvesc în mare,ca fiind unul fericit,fără ţipete sufleteşti.

quietly dreaming.

if you find the soul that you lost frozen in a starry void 

take it within and hope the sight of blood

can will signs of life to return 

back to the way that it was 

long before it made a noise 

to keep on quietly reminding you 

what's never created or destroyed

lss (long story short)

thereţs something about his body that reminds me of the white rabbit.

sinele interior se află într-o luptă apringă cu ochii ieşiţi din orbite.o luptă între nevoia de a inspecta fiecare bucată de piele ce-i acoperă scheletul,muşchii şi predispoziţia spre afişarea unui comportament moral,de faţă cu un public sever,poate chiar restrictiv,câteoată chiar impunător în stabilirea unor relaţii amicale între trupul semi dezbrăcat şi puiul de drac ce nu-şi poate controla glandele salivare.fugitiv prin minte,fantasme şi memorii se îmbină,instaurând dorinţa eliberării încăperii de toate sufletele-n plus,prezente.

şi-apoi apare delirul.se naşte suav din nevoie şi din nevoia revederii.

sudoarea-i arde trupul ca acidul şi cutele de pe abomen îmi amintesc de glumele aruncate-n drag,altă dată,spre iepure.

nevoia creşte ,în timp ce camera se goleşte de oxigen.fumul îmi topeşte creierii şi-mi obligă capul să stea plecat.spre răsărit de soare,subconştientul îmi va îndeplini dorinţa, exprimând dorinţele ascunse,sub formă de proiecţii mentale,dulci din REM.şi-apoi,şi-apoi dacă apar în vis,realitatea are schiţat un plan de evadare.

vote me,please?

so I am taking part at a Facebook contest sponsored by a local piercing shop.

the theme is : PIERCED TONGUE and since the adolecent me decided 5 years ago to pierce her tongue,the now-more-mature-me has decided to take part at this contest,hopefully winning some nice things from PIERCE YOURSELF .

you can help me win by clicking on THIS LINK  and hitting the LIKE button.(yes,being a fb contest the number of  LIKES count as votes)

I promise cookies from the dark side,if I win.

thank you and have a nice day!

uleiuri de noapte.

într-un capăt paralel de univers,în coordonate identice cu cele-n care tu îţi cauţi rolul existenţei şi eu,eu mă hrănesc cu fărâmituri de lume,într-un capăt paralel de univers,noaptea-ţi ung trupul cu uleiuri stoarse din fructe şi plante,furate din poveşti biblice,din grădini edenice,din lumi mitologice.

lumi paralele sau doar imaginare,desprinse din viitoruri sau trecuturi neîmplinite,rămase nascute,în minţile şi sufletele muribunde,printre toţi oamenii ce-şi pierd capul,în mereu alte şi alte circumstanţe,potrivit numite sociale.

dar eu ,eu îţi ung trupul,seară de seară,cu uleiuri.,după apus de soare,după răsărit de lună,între asternuturi vaporoase,crem,albe,plămânii.şi-ţi mai simt pielea cum capătă tremurul vieţii şi-ti aud răsuflarea,lină,încercând să facă faţa prezentului de care,uiţi aşa de-uşor.citesc mereu în ochii tăi,toată neînţelegerea pe care-o am faţă de bătrâul timp,când soarele se scaldă în marea albastră a cerului şi sudoarea-mi topeşte minţile.citesc în ochii tăi confuzia-mi pentru variabilele pământeşti,dar niciodată nu mă opresc să-i iau in braţe ,să-i linistesc.nu-mi pot explica de ce,de ce continui mereu să-ţi frământ trupul,cu mâinile-mi alunecoase - o fi  vreo formă de pedeapsă ,pe care egoul mi-e dator să ţi-o aplice,pentru toate nopţile acelea de ger cumplit,din mijloc de vară.

şi mă amuză teribil spasmele trunchiului tău,când degetele-mi alunecă pe coloana-ţi vertebrală.de parcă ai ghici c-aş vrea să-ţi despic spatele osos,să-mi fac bici din stâlpul trupului tău şi să-ti lovesc pielea cafenie apoi cu el.şi-mi mai place să văd că uiţi să clipeşti,conturând mai mereu,un zâmbet amar,cu buzele uscate,pe care nu ţi le-am atins din fragedă tinereţe.şi-mi mai place să smulg pielea de pe ele,să ţi le umezesc apoi cu vârful degetelor scăldate-n uleiuri fierbinţi,să ţi le-nmoi şi să-ţi calmez durerea,lăsându-ţi frica vie în glandele-ţi vocale întrerupte.

şi înainte de răsărit,îţi las mereu,trupul epuizat,desfăşurat pe patul moale cu aşternuturi crem,albe,plămânii.

şi-ţi pierzi apoi minţile,scărmânat de trupul meu nerăbător,în primele bătai ale luminii solare.

all these other ways.

binenţeles că uneri e mai uşor,la fel cum câteodată e atât de greu,încat nici inima scoasă din piept şi servită ca fel principal,nu mi-ar alina puţin trăirea.dar devine tot mai uşor şi ideea că am să-l împart mereu,mereu în bucăţele,cu păsari sălbatic,pare să fie mai uşor de acceptat,atunci când,în profunde trase meditative,îmi trăiesc viaţa cu el,aşa cum ar trebui şi asa cum ar fi ea frumoasă  dacă viaţa s-ar derula ca-n poveşti şi Pământul nu ar fi un glob mare,înnecat în egoism morbid şi false existenţe.

trăiesc în lumea mea,dar nu mai e demult un păcat,căci toţi trăim în lumea pe care sistemul cognitiv o făureste între cei patru pereţi rotunzi ai craniului.trăiesc în lumea mea şi-acolo,în cele cincisprezeceminutedemeditaţie,sunt fericită,pentru că acolo,dimineaţa e mereu soare şi noaptea luna crapă cerul cu lumină,lasând celălalt capăt al galaxiei,expus unor atingeri suave.

carnea de iepure e bună şi din egoismul pe care-l întalnesc în transe,se naşte altruismul în viaţa reala.nu mi-aş împărţi masa şi nici măcar destinul,cu toate cele ce-i cad pradă animalului sălbatic,domesticit adesea prin paturi uitate de timp,în colţuri de Terră.

adesea mă pierd în alte timpuri,în timpuri în care ideea c-am să trăiesc mult şi bine,tânjind dup-un animal ce-şi pierde minţile-n păduri şi case desprinse din poveşti,părea imposibilă.dar,dacă e să mă uit în toţi acei ochi de timp,am să văd mereu copila tânjind după o poveste de drag şi dor.cel mai mult îmi place să vad orizontul,năcut dincolo de limita ferestrelor.oh,acelasi orizont ce se naşte şi conturează,în alte perspective şi.-n alte vieţi,ce cu atâta drag îmi amintesc de jurnalele secate de adolescenţa-mi rebelă.

îmi place să cred că mi-e mai uşor,că e una din acele perioade în care mă lipsesc de semnificaţiile existenţei lui.dar nu ştiu cum exact se face că ,mai uşor mi-e să uit de-acele timpuri în care nu alergam după blănuri albe,decât sa nu-mi pierd minţile noaptea,la gândul că la răsărituri cosmice,am să-i simt din nou sudoarea pe buzele-mi secate de dor şi nepăsare.

şi vara e lungă şi meditaţiile şi-au pierdut înţelesul din şcoli,câaştigân unul sfânt şi unic,unde existenţa fericirii absolute nu e o simplă variabilă,ci un fapt împlinit,când cele trei luni de căludură şi iubire,mă prindeau pe ţărmuri şi drumuri fără de sfârsit.

a plane that loops the loop [?]

când toate erau deja împachetate şi gata de drum,cam pe când drumul era anevoios şi fierbinte în bataia soarelui,toate s-au intensificat.orizontul a părut subit un infinit de posibilităti şi nici măcar secunda în care moneda se învartea în aer nu mă mai putea ajuta,căci mintea mi-era deja stabilită.

dimineaţa,furnicilor le-au crescut aripi şi pe fruntea mea au crescut boabe de sudoare.zborul insectelor a mai durat o vreme,dar boabele de căldura au dispărut pe bancheta din spate,încarcata de haine şi bagaje şi praf din alte ţări.în drum spre casa am ras şi-am uitat de probleme,probabil în acelasi fel în care şi tinerii căsătorişi au uitat că-n mai puţin de două zile ,viaţa avea să revină la normal.

şi-apoi mi-am reînceput odihna în patul de-acasă,unde inocenţa pluteşte şi resturile copilăriei se amestecă cu aerului unei maturităţi pentru care am semnat deja un contract,cu douăzeci şi ceva de ani în urmă.baldachinul se ondulează suav în bătaia vântului şi perdelele groase îi ţin companie,dansând într-un vals ţigănesc.eliade şi-a găsit culcusul pe balconul pe care leandrul roz aruncă cu parfum.

la un moment dat,între puţinul lucru şi orele de pratică la cabinet,mă gandesc să scot şi şevaletul,să-l curăţ de praf şi să-l trezesc la viaţă.

noaptea cand luna întarzie să apară pe cer,lampa în ceară galbenă şi lichid albastru are să-mi tină companie.

e vară şi-am ajuns acasă,în sfârşit.

nu mai contează restul.

nu mai contează nimic.

nici macar toamnă cand revederile au să-mi trezească emoţii şi furie şi melancolii profunde.

mai sus,pe deal.[s-ar putea]

în minte,mare e delirul.mare,mare de tot şi,deşi câteodată el pare să se sincronizeze cu cel exterior graniţelor trupului,în ultimele zile pare să nu poată respecta regulile prestabilite.căci în minte,cutiile sunt pline şi drumul spre casă e lung şi plin de soare şi poveşti,iar lenea pare să existe în cu totul şi cu totul alte forme,decât cele ce-acum se lungesc de la apus şi pân la răsărit.noaptea e lungă.e lungă mereu şi-oricât de mult visam altădată la nesomn întins pe bolta înstelată,totul pare să fie-un mare nimic,când norii par să domnească ca-n poveşti de groază.

mai sus,pe deal,strădutele-s asfaltate-n tonuri de-abanos şi copacii ţin umbră ferestrelor.copii aleargă pe străzi şi freamătul oraşului ajunge doar în ecouri târzii.pare să fie plăcut şi-apusul pare mai aproape de viaţă.când am intrat într-una din cămeruţe,îmi amintesc că soarele picta pe pereţii albi,umbre aurii.ferestrele-s încăpătoare şi largi,de parc-ar  încerca să curprindă în braţe imaginare,tot orizontul.

totul e mai sus.aproape plutind.pe deal,pe scara cu trepte mici şi înguste.viitorul se conturează uşor, în imaginaţie,împingând ultimii ani,adânc în amintiri.

the beggining of the end.( p.I )

everything that has a beggining has an end.

e o poveste lungă şi veche de când oamenii s-au trezit din visul adânc al inconştientului.mda,da,da!tot ce are un început are şi-un sfârşit.e un fel de blestem universal.de fapt,chiar şi universul e sortit pierzaniei,lucru care mă întristează adesea,profund.poate că spiritele au să ramână pe-undeva prin golul întunericului,blocate.poate vom fi o mare de suflete,binecuvantate cu plutirea,scăpate de blestemul sfârşitului şi-al esenţei materiale.

era vară şi cald şi părul meu lucea la soare,căci pe-atunci era pictat în violet şi-albastru şi nu prea cunoştea problemele reieşite din asemănarea cu câlţul.rochia albastră îmi atarna pe corp,făcând loc vantului şi boabelor de transpiraţie.şi-aveam şi maşina pe-atunci şi-mi ascundeam mereu centura pe sub braţe,ca să nu-mi păteze soarele,umerii goi.

era vara şi cald şi-eram sărace,poate că la fel de sărace ca acum.în centrul marelui oraş,cocoţate pe-o bancă,pierdute în pagini imense de-anunţuri,scăpând cate-un loc pe maşinuţa ce-avea ca tichet de parcare,avariile puse.bidonul de apă minerală,costase sub un leu şi-era deja cald,dar ce mai conta căci aveam deja în minte casa visurilor noastre.pe-atunci era înca o ipoteză,chiar de a doua zi,am strâns mâinile muncite şi ciobite ale bătrânului cu ochi albaştri şi pielea lăsată de timp.

la-nceput de toamnă,oglinda era pictată în culori fluorescente şi eşarfele atârnau de stâlp şi de pereţi.pe-atunci podelele nu tremurau aşa de tare şi nici terasa nu-şi avea capâtul sub fereastra mea cea mica.dar în timp,toate s-au adunat.şi sticlele de alcool şi oamenii opriţi pentru odihnă,pe saltele şi pe jos,prin paturi vechi şi-n baia ce adesea adaposteşte curcubee.

între pereţii de carton şi lemn ,au luat naştere,rapid,toate sentimentele umane şi la fel de rapid,chiar năucitor,toate s-au alterat şi s-au schimbat,până într-un colaps ciudat.un fel de big bang,dar la o scală mai mică,mai personală.

apoi a apărut hamacul şi-n el somnuri dulci şi poveşti scrise de Eliade.şi dupa-un timp şi grădiniţa s-a infiinţat ,grădiniţa de pisici pufoase şi agitate.

şi-apoi începutul sfarşitului.listele şi gruparea generală,somnuri perdute-n dimineţi,dimineţile şi-a lor lumină,ascunsă de draperiile groase.totul la-nceput de vară,cu miros de toamnă tarzie.

dimineaţa,ziarul are să ne fie din nou prieten şi-apoi probabil,alte ferestre vor sprijini coatele şi desele lacrimi de disperare şi fustrare.eu sper la ferestre mai mari,da,chiar de spaţiul va fi mai mic şi mai claustrofobic.

n-am văzut încă nimic,dar o primă idee naşte fluturi în stomac.

o primă idee cu picturi murale şi altfel de vise şi altfel de lumini.

şi poate versiunea erotică a baldachinului inocent,de-acasă

o primă idee,ce-mi aminteşte de-acea zi de vară,când primele vise au fost făurite.

salut,iulie(salut din nou)

dimineaţa celei de-a treia zi din iulie.

după masa celei de-a treia zi,căci dimineaţa m-a prins trează,aşteptând soarele să apară de după norii cenuşii,plini de praf si scântei universale aduse de timp,în spaţiul ceresc.afară pare toamnă şi câteodata chiar iarnă.noaptea vântul bate răutăcios şi ziua,soarele nu mai umple casa de amor.or fi blesteme,blestemelor tuturor zilelor în care existenţa era topită de sutele de grade ale unui Pământ prea aproape de Soare.

alte existenţe în ceea ce par acum,alte lumi.

într-o zi,toate au să revină la normal.într-o zi am să-mi pierd minţile lipită de pământul uscat,clătindu-mi ochii in albastrul cerului.şi-mi voi arde pielea,înnegrind-o până-n tonuri de carbune,în baia de soare ce mă aşteaptă-n timpuri viitoare apropiate.şi dacă nu va fi aşa,atunci mă voi mulţumi cu albul nobil,cules din alte timpuri.

şi toamna are sa aducă alte lumi şi alte existenţe.şi toate au să se schimbe şi-ntr-un final sufletu-mi va fi epuizat,cautând din nou,zilele delirului odihnitor,de la-nceput de iulie.