tonuri de alb.

-Tu vezi cât de repede se mişcă norii aceia?

-Fug de apus.

-Mă simt de parcă aş fi apăsat butonul de accelare.

-Ei bine,asta păţim cu toţii când ne pierdem mintea în irealitate.

Vântul sufla cu o viteză aproape fantastică , tăind în drumul său chipuri pe care lacrimiri născute din rece,oricum ar fi îngheţat.Temperatura scădea spre absolut iar soarele fugea de pământ , înghiţându-l cu poftă.Venise iarna , venise iarna şi într-un fel aparte,nu puteam să nu mă bucur de atmosfera din juru-mi , ce îmi degera extremităţile.

Puţin după apus,vântul se înteţise şi norii , rămaşi fără adăpost în partea răsăritului ,formaseră un aglomerat de griuri pictate de oraş, într-un roz murdar.Cu ei şi-un vuiet ciudat venise,dar muzica-mi răsuna în cei patru şi goi pereţi ai craniului,muţind seara şi zgomotele fantastice.Paşii trupurilor din jurul meu , loveau asfaltul cu frenezie,cu o grabă pe care o văzusem mai demult,pe când ziua era încă lungă şi soarele cald,într-un mijloc de ploaie de vară.Mă oprisem şi-atunci să-mi ridic capul spre cer,cum mă oprisem şi-n miez de vânt haotic ce aducea cu el , primii fulgi de zăpadă.Era o minune să privesc bucăţile de apă îngheţate, lovindu-se de particulele de lumină câzând dintr-un stâlp vechi sau cel puţin,aşa mi se părea.Un deja-vu,mai degrabă,căci înăuntrul trupului meu răsuna imnul iernii,îmnul iernilor anterioare şi dorul vremurilor din casa de lemn,îmi accentua întreaga trăirire.

Câţiva metri mai sus,la mansarda casei în faţa căreia fusesem martoră la minunea naşterii iernii , apa fierbea sub un foc mic şi lângă,pe-o bucată veche de lemn, un ceainic bătrân se pregătea să infuzeze petale de trandafiri împletite cu flori de cireş , legate la capăt cu ghimbir şi scorţişoară.Mansarda purta parfumul altor timpuri,amestecând dor şi India-mi dragă,între câţiva pereţi albi,pe culoare strâmte şi lungi.Prezentul era mărginit de o irealitate pe care o mai trăisem în multe vieţi anterioare şi puteam numi cel puţin trei din ele , în care întreaga atmosferă mi-ar fi gâdilat simţurile.Dar prezentul era o realitate aparte,în care tot ce exista în jurul meu se transforma într-un surâs mai degrabă trist,decât înălţător.Timpul născuse dorinţele de altădată,mult prea târziu,căci mintea mi se golise de nevoi mitice şi aşa,în golul ei se mai găseau doar doruri născute în trecuturi mult prea apropiate şi palpabile.Albul încăperilor aducea dorul altui alb,altor parfumuri,altor chipuri şi altor decoruri vechi.Şi probabil că tot albul ce urma să să apară , în toată magia sa , avea să aducă aceleaşi sentimente.

continuare (I)

pe cand sfarsitul se apropia,stiam ca fie trebuia sa fac un imens efort si sa depun un act de curaj suprem-ca ofranda,destinului meu.-fie trebuia sa-mi schimb orizontul cu 180 de grade,ceea ce ar fi insemnat automat un act de lasitate.n-am avut mult timp de gandit,caci la acea  vreme frica-mi inlocuia sangele din vene si sclipiri ciudate se aprindeau in sufletu-mi confuz.

eram inchisa-n casa printre carti si pagini rupte,luptandu-ma cu tot ceea ce constituie baza viitoarei mele vieti.primeam adesea mesaje de tip testfulger care ma faceau sa zambesc.cam pe-atunci am gandit ca sclipirile nu erau doar izbucniri alternative ale temerilor mele,ci simple si placute furnicaturi,din acelea pe care-un om normal le simte cand mintea-i bantuita benefic, de-o persoana.

nu mi-a luat mult timp sa realizez ca-n viata mea nu mai era,nu mai e loc de tabieturi batrane.caci in zadar am ales mereu calea batrana a timpului si-a parului putin grizonat-niciodata nu m-am ales cu ceva pozitiv,dar intotdeauna am invatat ca experienta de viata si-anii in plus,nu reprezinta decat nimicuri mizerabile,snobiste.

am lasat ceasca de ceai indian pe masa,la locul ei si-am decis ca e timpul sa plec,sa fug pentru o vreme,sa-mi clarific mintea si sufletul.dar timpul nu m-a mai asteptat si ca niciodata,s-a impus in luarea deciziilor mele.inainte sa-mi dau seama,luasem deja calea lasitatii,dar daca toate caile lase ar fi asa,absenta curajului in viata fiecaruia,ar duce lumea pa taramurile acelea pacifiste.

vorbesc de parca totul ar fi intr-un trecut indepartat,cand exact opusul are loc.micutul oras mi-a curatat mintea de tot raul aparent inexistent,infiltrat la fundatia sufletului meu.dorul s-a instalat cateva etaje mai sus si dragul odata cu el.astept sa ma intorc in marele oras,unde deja totul e schimbat si-unde diminetile nu ma vor mai gasi la fel de pustiita.dar nu,n-am uitat ca mi-e in continuare teama.o teama total opusa de cea cu care traiam pana cand sclipirile s-au aprins,la un miez de zi,dintr-o joaca,dintr-o gluma,dintr-o situatie bizara.

mi-e dor si mi-e drag si ma simt mai in viata ca niciodata,caci nu trebuie sa-mbatranesc inaintea timpului,nu mai am de ce sa m-ascund si tot ce fac e sa fiu fericita,ingorandu-mi trecutul si-alegerile si fantomele iepurelui alb.

Let the seasons begin - it rolls right on

Let the seasons begin - take the big game down

***

encore un matin.

whats to say,for the days,I cannot bear..a sunday smile?

dimineata s-a instalat din nou,tipica cu si mai tipica-i rutina,cu toate ritualurile de incantatie pentru o noua zi.cu o cafea clada,cu cateva zeci de grade mai calda ca aerul de-afara ce-ngheata copacii si casele si aerul si toate sufletele,cu tigari impachetate-n graba,din tutun uscat,uitat desfacut prin prosoape rosii de bucatarie,prin cutii si cutiute colorate,prin camere mai mici si mai mari.

si ganduri instalate si epuizarea fizica si mentala la care au contribuit toti oamenii si toate situatiile,timpul si miscarile lui neregulate.patul e-mbacsit e scrum si peretii s-ar fi imbolnavit e galben murdar,de-ar fi fost albi,de-ar fi fost din sanatoriu.dealurile-s albe si-ndepartare,sunetul primelor zvacniri ale realitatii,s-aude.

mi-s ohii obositi si nu e nesomnul de vina,nici macar sutele de pagini trecute prin cap.e golul,golul lasat pe drum,gasit din greseala,pe una din stradutele intalnite dintr-o eroare si mai mare.e incapacitatea de-ami lasa in urma ganurile si-amintirile,dezamagirea sansa si nesansa starii sufletesti.

si-apoi sunt toate intebarile conditionate,neconditionate,subtitrate-n toate limbile,toate ezitarile si intreaga analiza a spectrului calitativ care as putea-dar nu vreau si-as vrea-dar nu pot - sa,sa intru.

e prima zi din ce-a de-a doua luna,treizecisiunudezile-am lasat in urma,treizecisiunu de treziri matinale si tarzii,treizecisiunu de evenimente si tot atatea momente-n care cel putin odata,am fugit spre taramauri fantastice-n care n-am ezitat si-am trait,in care-am trait fericita in tot si purul sens al cuvantului.tot atatea momente-n care mi-am dorit,visat si instalat dezamagirea.

tot atatea cafele,multiplicate cu doi sau trei.tot atatea tigari fumate si rulate,multiplicate de cateva zeci e ori.

cutiuta galbena-si gaseste inca ultima pcatura de tutun pe fund si-ibricul e tot cald,la ceasurile insomniace-ale diminetii.de parca-as fi vrut vreodata,macar pentru-o secunda,sa renunt la ele.

meanwhile in the big city.

..yes,another morning spent in,drinking soft coffee,smoking cigarettes and listening to beirut 
while contemplating on our lives.