vineri de la 12...

si un zambter ironic dar oarecum plin de bucurie ascunsa a aparut pe fata acelei persoane.


-vineri plec la cluj,cu autobusul de 2.de la 12 imi iau liber.e sub inteles ca am sa lipsesc,nu?
-te duci sa-ti iei portia de pelin?sau...?"
-fie ce-o fi,ma duc in cluj si e un motiv intemeiatsa lipsesc.e bun motivul nu?PLEC IN CLUJ!
-...orasul studentiei mele...tineretii mele,oras pe care nu-l mai recunosc
-...ii stiu strazile si gara,ii stiu frigul si caldura.dar cel mai bine stiu ca in weekend vreau sa cunosc detasarea emotionala de tot ce sunt si am fost.cel putin incerc..

acelasi zambet pe chip,aceleasi remarci subintelese si putin mai tarziu poezii de eminescu alese 'fara intentie'.


"Cand amintirile..."
"O ramai"
"De cate ori,iubito"
"Departe sunt de tine"
"Despartire"


Fara sa realizez,vocea calda ce recitea poeziile,m-a linistit.In esenta,erau alese special pentru ce am fost pana acum in viata mea.Menite oarecum sa ma raneaca,intr-un punct unde nu mai pot fi ranita.Asa s-a asezat linistea...


A mai trecut o zi.Am aflat ,printre altele,ca,seful meu si fratele meu,s-au certat cu seful cel mai mare.Motivul e bine intemeiat.Muncim ca sclavii si nu primim nici macar un banut.Si eu,cea care face munca de jos,am fost cea mai suparata.Am fost,dar mi-a trecut cand mi-am imaginat scandalul.
Morala (bine gandita de mine!):we are working PRO-BONER.


Mmmm,ce seara placuta am avut.Ne-am adunat cu totii in bucatarie:mama ,tata,eu si fratemiu.
Tata manca linistit ceea ce i-am gatit.Ceilalti doi faceau registrul de casa al firmei si eu,stand 'gramada' calare pe ghiuveta,imi faceam unghile.Am prins firimituri de disctutii inuile,insa mintea mi-era pe alte lumi.Meth...


Vineri pare sa nu mai vina.Eliberarea de tot raul pare sa fie de necucerit.TREBUIE sa se miste mai repede timpul..TREBUIE.
Eu si Adina avem special things pentru weekend.Prefer sa le tin inca in secret.
Sunt superbe.Vom fi superbe!

P.S - 14,15,16 Decembrie 2007 [Vineri,Sambata,Duminica](Metalheadz Night @ Horia Demian Cluj Napoca+Dev Meet Transilvania.)14,15,16 Martie 2008 [Vineri,Sambata,Duminica](Noisia @ Horia Demian Cluj Napoca + Dev Meet Transilvania)Se repeta datele si evenimentele.Sper sa nu se mai repete nimic altceva.

ganduri adunate.

ma gandesc cam de-o saptamana la ce vreau sa scriu,insa niciodata nu-mi vine pofta de a-mi insira pietrele din inima si suflet pe acest sirag.

incep prin a spune ca am realizat abia vineri ca iarna a trecut peste mine fara sa-mi dau seama.

n-am constientizat cat de taziu apune soarele sau cat de placut e vantul de primavara pana vineru,cand,imi aprindeam o tigara la ora 6 intr-o statie de autobus goala.atunci,fix in acel moment,mi-am dat seama ca soarele e pe cer.l-am vazut cat e de mare si frumos,cat de rosu ,inainte de asfiintit.oricat am incercat sa imortalizez clipa,n-am reusit.dar am reusit sa o salvez in dosarul cu imagini frumoase din viata mea.

m-am gandit cati oameni au simtit ce am simtit eu in acele clipe.

e adevarat,iarna a trecut peste mine fara sa o sit cu adevarat.ceva imi spune ca as vrea sa fie fiecare iarna asa,sa nu simt raceala zapezii,asprimea vantului.dar tot acel ceva imi aminteste cat de mult am plans in ultimele 3 luni si de cate ori mi-am spus" nu mai pot"...

am inteles de curand si un vers dintr-o melodie mai veche,dar foarte draga.

vers pe care am sa-l rostesc in gand,in mai putin de 6 zile:

its been a long cold winter without you

in toata goliciunea mea sufleasca,incerc sa ignor lipsa lui,faptul ca nu-mi mai vorbeste,faptul ca niciodata nu a vrut sa accepte ca eu l-am vazut asa cum e el de fapt.il inteleg ,chiar si acum,dupa ce nimic nu pare sa ne mai uneasca,desi au fost atat de multe,constentizate si ignorate.

azi noapte,am fost la niste prieteni.m-au chemat pentru ca unul din ei tinea o petrecere,dedicata noua,femeilor.aseara am auzit o declaratie magnifica,am primit cadouri si am plecat trista si plina de ganduri triste.am realizat ca nu merit binele de care as putea abuza,intr-o tentativa sinuciasa de salvare a sufletului meu.

pe la 5,picura afara,iar eu ma indreptam spre casa.gandurile si imaginile,mi-au ramas imprimate si acum pe timpane si retina.

ploua,picura si bate vantul,iar eu ma indrept spre nicaieri,spre casa,spre ceva unde nu gasesc decat un anumit tip de iubire.l-am ascultat pe m. toata noaptea cantandu-mi lenny kravitz(i'mm be waiting).conexiunea lui in melodie e aceeasi pe care o am eu pentru b.

m. stie asta. stie ca nu pot ,ca nu vreau,ca orice ar face e in zadar.

saracul,a fost asa de praf ca in tip ce-mi canta a adormit cu capul pe picioarele mele.

si eu?eu in continuare cu gandul la b.,la cum mi-as fi dorit sa fie el acolo.

"wywh"...

in trei luni de zile n-am reusit sa-mi vindec boala.int-o saptamana de cand nu mai vobim,durerea mea se agraveaza pe zi ce trece.

sa-mi spuna mie cineva cum sa sfidez realul,ca sa pot sa ma inchid intr-un univers cu b.?

mi-e la fel de drag ca in prima zi,mi-e la fel de dor de el ca in ultima zi in care l-am vazut si fluturi tot imi zboara prin stomac la gandul ca intr-o saptamana ne vedem.

incerc sa ignor tot ce simt,dar mi se pare absurd si imposibil.

mi-a zis cineva ,mai in varsta, mai demult ceva ce abia acum are sens si rost pentru mine.

iubirea adevarata se intalneste o data in viata.oricat de bun ar fi omul de langa tine si oricat de mult te-ar iubi ,daca tu nu-l iubesti,ai sa fii o persoana nefericita toata viata ta.nefericita penru ca inca iubesti pe cel ce nu mai e.

in fine,asa e.pana la urma asa e.

fara sa-mi dau seama,am ajuns acasa,am deschis usa,mi-am facut o cana de cafea,cu multa spuma si gust de duminica fericita(ca in amintirile mele).am adormit la scurt timp dupa ultima inghititura.

m-am trezit.

duminica,martie,2008.

temet nosce

cand in jurul tau exista prea multa galagie,iti cauti linistea de care ai nevoie,in interiorul tau.in ultima saptamana,pe fiecare bucata de drum calcata am simtit vibratii,am auzit masinile grabite,oamenii agitati.
in sistem 5.1 am auzit fiecare persoana din jurul meu vorbind cuvinte fara sens.
sistemul meu,2.0,a fost crapat si aruncat peste un teanc de cd-uri.
in fiecare dimineata,aceiasi pasi si aceeasi rutina zgomotoasa mi-au determinat fiinta din interiorul meu sa-si caute adevaratele ganduri,in gasirea eventuala a linistii.
intradevar,zgomotul exterior a fost absorbit,insa vocile pe care le-am auzit,venind chiar din sinea mea m-au nelinistit ingrozitor.mi-am regasit rautatea si nebunia aceea din copilarie.
mi-am dat cu sticle in cap,crezand ca totusi voile or sa iasa.
dar in mare parte au ramas.
le-am auzit si azi sub jetul de apa ce-mi batea capul.
niciodata ceea ce simti cu adevarat n-ai sa recunosti,pentru ca asta ar insemna acceptarea lumei monotone din care faci parte material.nici nu stiu daca am acceptat tot ce mi s-a zis.
nu vreau sa accept pentru acceptarea e imposibila,insa monotnia ma face sa cred ca totusi a acceptat adevarul.
fiecare voce mi-a zis acelasi lucru.
dar n-are rost sa-l pronunt.sa-l rostes ar fi imposibil pentru ca e in van.
asa cum a fost si pana acum.
fara efect.
fara sa cer.

temet nosce

fara continuare.

in mijloc de noapte,m-am trezit din visul lecturii,am deschis poarta ospiciului muzelor si-am ajuns in lumina monitorului.
un dor profund ma apasa de cateva saptamani,un dor acut.o durere psihica.o durere ce a depasit de mult barierele sunetului,luminii sau chiar cele ale realului.
de zile-ntregi golul din mine e mai mare si nu mai are cine sa-l umple.
si-mi amintesc lumina palida de la inceput de octombrie si-mbratisarea in mijlocul aleii.imi amintesc ultima ora in care am fost fericita.
renunt la vise,la amintiri.
renunt la orice,pentru ca totul reprezinta imposibil.
am realizat ca traiesc,in toata durerea si nepuntinta mea interioara.
mi-e greu sa ma misc,dar imi sacrific trupul.
mi-e greu sa zambesc,dar imi prind ultimele puteri si rad.
sunt trista de cand ma stiu,e o stare naturala,mascata de machiajul ipocriziei zambetelor.
de cateva zile ma doare pieptul si mi-e frig,dar mai aprind cate-o tigara,poate poate se absoarbe durerea.se absoarbe,trece.trece si frigul.tot ce e fizic si material trece,iar in urma ramane doar relatia.relatia definita odata prin "trup si spirit".ramane spiritul,care-si cauta calmul.
care calm,cand marea e agitata?
de ce marea nu-mi blocheaza gandurile?de ce...
pentru ca-n fiecare val,aud ecoul lagaturii supranaturale ce-a ramas.
si-n fiecare val gasesc urme de nisip,fin,intr-o cutie verde.

mi-e dor,si nu-mi place sa o mai zic.
dar mi-e dor sa-l strang in brate ,gandindu-ma ca e doar al meu.
mi-e dor de siguranta ca nimeni si nimic nu ne va desparti.
mi-e dor de privirea lui dimineata,de lumina diminetii,de gustul cafelei,parfumata de miezul zilei.


si-n fumul de tigara impletit cu tesaturi fine,ma intorc la o alta lume.
ma intorc la alte litere scrise cu negru pe alb