oh, suppose you'll never know

Nobody knows where they might end up
Nobody knows
Nobody knows where they might wake up
Nobody knows

sans electricite,cu accentele de riguare.
o noapte petrecuta pe intuneric,numai ca de data asta intr-o toamna rece si ploioasa,accentuata de diferite sentimente si stari sufletesti.o noapte lunga,petrecuta in ture de plans si somn,regret si bucurie,vise frumoase si cosmaruri,mesaje,lumanari si intr-un final ciudat,un gram de lumina natura pe cerul gri.
afara ploua,si eu eram la 8 si aproape un sfert in curtea scolii.petrecusem primele 15 minute ale orei 8 si cele 15 dinaintea orei 8 in trafic,intr-un trafic urat,agresat de drumurile neterminate,inca in lucru,udate pana la refuz de ploaia acida,a toamnei.

in cele 5 minute de la intrarea in curtea liceului pana la intrarea in incinta scolii,mi-au trecut prin minte 100 de ganduri toate legate de lenea mea si somnul si ochii rosii si mari.n-aveam chef de ora,aveam chef de-o cafea mare cu mult lapte.
pe la mijlocul orei 8 mi s-a indeplinit si dorinta.n-am stat la ore,am stat in scoala,intr-un frig intens si-un curent ce-mi provoaca inca durere dintilor mei.toata ideea aceea de frig si plictiseala,mi-a intarit toata oboseala pe care-o aveam in mine,toata lenea,toata neputinta.
cafeaua a venit pe la 2.
la 4 eram deja acasa,fumand tigara dupa tigara cu ochii lipiti de Miami Ink,simtind parca acele care intra in piela.am nevoie de-un tatuaj.un altul nou,care sa simbolizeze aceste momente din viata mea.

am avut o zi esuata.de fapt voi avea o saptamana monotona,plictisita,confuza...de parca confuze nu ar fi fost si ultimele luni.
e ironic,cat e de usor sa cazi intr-o astfel de stare,cand esti trecut prin anumite deliruri emotionale.e ironic cum ma astept sa fie confuza saptamana mea,desi "confuz" e ultimul lucru care-mi defineste starea.sunt cu mintea mai clara ca niciodat,dar asta nu ma ajuta la absolut nimic.nici asta,nici regretul,nici dorul acut,nici amintirile,nici nimic.pentru ca desi e viata mea,au fost si sunt momente in care actiunea chiar nu depinde de mine.
asa mi-a fost scris in destin,de moire.

si pana la urma,cine stie cum imi va fi saptamana.o avalansa deevenimente si posibilitati noi poate sa cada in fata mea.cine stie?nici macar la inceputul unei zile nu stiu unde voi fi seara,asa ca de ce mi-as mai vedea in viitor saptamana?

the way.,

Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness
And I would have stayed up with you all night
Had I known how to save a life?

am plecat cu soarele in fata mea si-am asteptat doua seri minunate.
le-am asteptat si au venit pe jumatate.am avut un pre-warmup destul de ok si-un warmup esuat,din lipsa de timp,din proasta organizare,etc.
prewarmupul a fost chiar dragut.am baut acasa la adina,am facut multe poze si filmari educative,"how to pirce Maria's ear".ne-am retras cu totii in gazeta unde m-am simtit mai mult decat ok.am stat cred ca in jur de-o ora afara cu tibi si-am discutat o tona de lucruri despre tot ce ne afecteaza,ne-a afectat despre viata in general,despre oameni si prieteni.apoi ne-am jucat de-a sorecele si pisica,pentru ca eu fugeam in toata gazeta de el si el dupa mine.un deja-vu continuu al oamenilor de la mese care din 2 in 2 secunde au observat o tipa cum fugea si-si pierdea ochelarii colorati si-un tip tip la 3 secunde distanta o prindea din urma.asta a fost partea cea mai funny a weekendului.we are friends,and being friends it's just what I need right now.

am asteptat ziua de sambata c-un mare ghimpe in piept.mi-a batut inima foarte tare toata ziua si-am fost nelinistita,pentru ca stiam ca are sa se intampla ceva.s-a intamplt exact ce m-am asteptat si ce ,adanc ascuns in sufletul meu,imi doream sa se intample.
m-am intalnit cu el.l-am vazut acolo la intrare,stand singur si fumand.
e ciudat,m-am gandit atatea luni ca voi fi altfel,puternica si cu-un zambet larg pe fata, in clipa in care-l voi revedea si a fost total contrar imaginatiei mele.
poate ca am crezut ca-s bine,in ultimele luni.nu l-am mai vazut de la finele lui mai,am incercat sa nu ma mai gamndesc la el,mi-am varsat tot felul de pseudo-sentimente de afectiune in doi tipi cu care-am crezut ca o sa pot fi ok.a fost totul o iluzie si mi-a fost necesara o singura clipa sa realizez asta. o singura clipa de furtuna poate schimba dramatic o eternitate de liniste.
l-am vazut stand la intrare,fumand.am simtit cum picioarele mi se transforma din oase,carne si muschi in gelatina,cum inima nu mai are puls,cum mintea mi se scufunda intr-un delir al imaginilor de alta data si plamanii se ineaca in lichid.am incercat sa schitez un zambet,care a iesit al dracului de trist.ii tin minte privirea,desi nu am putut sa ma uit in ochii lui prea mult,pentru ca simteam cum ma pierd in ei.m-am uitat la gatul lui,la toate lucrurile care-i stau acolo,m-am uitat la parul lui scurt,la fata lui.am incercat sa-i zic ceva.am avut o mie de intrabari sa-i pun,o mie de lucruri sa-i spun,dar n-am reusit sa-mi deschid gura.
din toata privirea lui ,am observat un singur lucru.nu ii era bine.
l-am strans in brate,moment care mi s-a parut incredibil de lung si din care nu as fi vrut sa plec niciodata.
si cam atat a fost tot.mi-a trebuit mult timp sa-mi readuc picioarele la starea normala.
si-au revenit intr-un final,dar toata seara am fost prinsa intr-o tristete aparte,care ma leaga de el incredibil de tare.
mi-am amintit ca-n primul weekend din octombrie 2007,imi daduse cutiuta verde cu nisip,pe homer,si-apoi eram amandoi la ed rush.mi-am amintit multe,mi-am amintit si alte weekenduri si alte zile si nopti si discutii si..doamne cate si mai cate.
e ciudat,cum,cand crezi ca esti bine,realizezi ca nici macar pe jumatate binele nu exista.
mi-e dor de el,de tot ce e,de conversatiile cu el.
as face un pact faustian,casa mai pot trai o clipa toata fericirea aceea absoluta.

a fost un weekend ciudat.
am vazut o adina studenta si multumita,ceea ce m-a incantat,dar m-a facut sa realizez ca totusi,n-as putea sa stau cu cineva in casa,pentru ca de felul meu sunt o persoana solitara,singura fata de mine mai intai si apoi,caut ideea de singuratate de parca ar fi salvarea mea.poate chiar e.oricum mai am timp sa reflectez asupra intregii idei de a sta cu cineva ,in clipa in care ma voi muta in cluj,once and for all.
apoi,weekendul m-a readus pe lumea mea,de care mi-era enorm de dor.
si pana la urma asta e tot ce am cautat..


de maine incep serios sa invat,sa fac cumva sa treaca timpul.de maine continui procesul de schimbare,de upgradare a starii mele fizice si psihice,inceput weekendul ce tocmai s-a incheiat.

homecoming.

well,second homecoming.

clujul e a 2-a mea casa,asa ca e de inteles de ce ma bucur asa de tare ca plec maine incolo.
e doar un weekend,dar imi voi revedea prietenii,pe Adina(de care mi-e super dor,chiar daca a trecut abia o saptamana de cand a plecat),voi onora cu prezenta inca un party si in special,imi voi regasi eul,imi voi recapata constiinta.
e pauza de care am mare nevoie.in august s-a incheiat seria marilor petreceri/festivaluri pentru mine.atunci am rasuflat usurata,am fost oarecum impacata ca pot dormi in patul meu,in apartamentul meu.eram satula de autocare si trenuri,de bagaje,de case straine si pensiuni cu sapun si sampon in miniatura.
la putin timp dupa tot sentimentul de eliberare,cand credeam ca pot st linistita in orasul meu de mana a 2-a , am pierdut controlul si-am ajuns sa ma implic in niste lucruri atat de ciudate si de diferite (dar placute ,totusi) incat am devenit confuza,am uitat cum e sa zambesc avand in spate fericirea.am innebunit,mult mai mult decat eram.am devenit un om pe care-l detestam.
dar am reusit!am reusit sa punct tuturor greselilor si acum stiu ca voi gasi nu doar fericirea aceea din sptele zambetului ci si un bun motiv sa nu mai fug de timp,sa-l iu in maini si sa ma joc putin cu rotitele lui ca sa-l fac sa mearga mai repede...

time to pretend.

nimic iesit din comun sau special in 1 octombrie.bine,poate doar cafeaua la pachet de dimineata.delicioasa,calda,intr-o cutie alba Lavazza si-un pai roz ca bonus.
iui,da! si vestea minunata pe care mi-a dat-o taicameu.imi cumpara aparatul.

mi-e somn,parul imi sta aiurea si mintea mi-e deja la seara de maine,la bagaje,la ziua de vineri,la plecatu-n cluj,la warmupul in stilol nostru,la cate si mai cate.
abia astept sa-mi vad femela.mi-e dor de ea...

I'm feeling rough, I'm feeling raw, I'm in the prime of my life.
Let's make some music, make some money, find some models for wives.
I'll move to Paris, shoot some heroin, and fuck with the stars.
You man the island and the cocaine and the elegant cars.