I wish I were..

as strong and flexible,like an ancient tree...

vertical drift.

I hear you softly sleep amongst the cars and saluting songbirds,
For a city whose size had scared me for years right now it's a feeble evening row, not un-similar to a beach evening ending

camera mi s-a umplut de-un miros venit parca dintr-un loc de unde soarele rasare din mai multe directii si-apusul lui inseamna o alta zi.pernele s-au umplut de fire de par si piele exfoliata in timp ce pe fundul canilor ,zatul cafelei sta sa se intareasca pentru o viitoare citire.

pe jos ceara odata fierbinte si lichida,s-a solidificat intr-un corp opac fara inceput si fara sfarsit,ca si cum timpul ar fi oprit totul in loc.o jumatate de zi pare o infinitate cand,dintr-o data,linistea universului propriu e perturbata de zgomotul de fundal al unor energii pozitive venite din alte dimensiuni.ciudat e ca spre deosebire de toate celelalte dati,timpul nu s-a miscat cu viteza luminii.a stat in loc,facand cale povestilor,trairilor,experientelor si fumului din tigarile rasucite in jurul filtrelor ce altadat' construiau o piramida vesela si colorata.

prezenta exista inca in interiorul peretilor ce formeaza camera mica.prezenta e vie desi e demult plecata.si-mi face bine.mai bine decat credeam ca ma voi simti,in clipele in care corpul meu nu se putea opri din tremurat.

cliseul e mare,transformat iar in deja-vu.sentimentele sunt vechi desi parca au imbracat un strat nou,de constiinta revelatorie.senzatia de regret a fost inlocuita cu cea de fericire temporara dupa care ma astept ca lucrurile sa se intoarca la normal.

dupa cum spunea si vocea-mi interiora,pe tonul superior de comandant suprem,this is never going to end.pentru ca vreau si nu vreau,pentru ca mi-e bine si-apoi nu,pentru ca e alfa si omega,ying si yang,materie si antimaterie.balanta e echilibrata.

Now I'll be leaning over and waking you up, and you'll squint at me through the cracks between your eyelids, woozy with cider
As if you're asking exactly where we are and exactly what I wanted.
And I'll be happy because we won't be taking anything too seriously.

equi-nox

ziua egala cu noaptea,moment spectaculos dupa care soarele va rasari mai devreme si se va duce la somn mai tarziu.nopti mai scurte dar mai compacte,zile mai lungi si mai calde.ceaiuri si cafele infinite.haine subtiri si esarfe vaporoase purtate pe trup in loc de paltoanele groase de iarna.flori prin copaci si pe dealuri,iarba verde.gadilaturile de sub talpa.

primavara a venit in calendare de cateva saptamani,dar oficial abia azi a inceput.echinoxul a fost primul semn adevarat si-a durat cateva zeci de secunde,momente de-o maretia cosmica formidabila.

si parca,odata cu intregul proces de egalare a noptii cu ziua,se mai schimba ceva in univers.in cel personal,in cel extrapersonal,in cel micro si cel macro.in toate categoriile de univers,se schimba ceva.pauza in care circuitele electrice albastre au fost inghetate,a disparut.fluxul si viteza au revenit la normal.

regenararea,neinvierea,sarbatorile de primavara,lacul cu apa cristalina,binele suprem al linistii,al pacii,al vietii intr-o ambianta desprinsa dintr-o poveste antichita,cu multi zei.

astept cu interes sa ajung acasa in weekend.dac vremea se mentine asa,imi voi bea cafeaua pe balconul meu drag muzica draga sufletului meu,cu caldura diminetilor linistete,cu vuietul trenului din gara.

p.s -echinoctiul vine si cu vizite neasteptate ce transforma noaptea intr-un loc utopic.

things that happen,on a regular basis

ultimele 5 zile au fost...un haos emotional,un dans frenetic al neuronilor,o stimulare intensa a lobului temporar.o serie de intamplari si rememorari,de dimineti extensii-ale-unor-nopti-nedormite.argumente pro si contra,terminate in dispute,oferte si planuri de viitor.miroase a primavra cand asa ceva se intampla si miroase a creier prajit,in urma unui brainstorming imens.

regenerare,amorteala de peste iarna,tot mai departe de trup.

seri petrecute in ceainaria unde (in sfarsit!!) am gasit oameni care zambesc si nu acuza violent cu privirile,liniste divina degenerata in lenea totala cu aspect de ostenie de privamara.dureri de cap,de trup,de existenta, nascute din amintirile unor ani ce-au trecut dar viata lor exista in fiecare loc plin de dor.revizitarea lor,inevitabila,zilnic sau odata cu inmugurirea copacilor.

sentimentul copilului aflat intr-un magazin de dulciuri si jucarii.prezenta luminilor si-a fondului alb.prezenta oamenilor ce-si pun in practica talentul si sansa de a iesi la suprafata,din mocirla delafellafellafelfarapicdeunicitate,din viata de zi cu zi.zambete aruncate pe fuga,priviri sincronizate.

da,a venit primavara,desi nu pare.desi ninge,desi e frig,desi cerul albastru e bombardat de nori negri.