lazy summer days.

plaja in mijloc de zi,intr-un colt de casa.departe de ochii pe care marele oras ii are.in centrul unui cartier,unde strazile noaptea adapostesc copilele pe role, trecute de majorat si obosite deja de rutina oamenilor mari.

plaja intr-o zi de iunie,cu parfum de iulie si sentiment de august.un sfarsit de august in care vara indiana se termina incet si nu mai ramane nimic de facut decat uitatul inapoi.inapoi spre un trecut mai bun.

in casa de lemn,imbracata in foi de vita si soare,in camera cu pereti albi,trupurile asudate de atmosfera clocotinda,in interiorul sufletului meu,adanc de tot,ca intr-un rabbit hole abisal,sentimente ciudate se amesteca.teama si mandrie,emotii si nervi,toate intr-un delir care-mi provoaca cele mai ciudate stari de irascibilitate.

se apropie marele final al unui capitol absolut superb.un capitol care mi-a schimbat nu doar viata ci si perspectivele de viitor...

ramane de vazut ce urmeaza de acum inainte.viitorul emotional sta sub semnul intrebarii si asta ma sperie cel mai tare.

As the sun glares through the hotel window I wonder of our future and where it will lead to,

I wonder if you'll be laying there 10 years 20 years 30 years down the line

I'll still be staring out at the street confused about love and life..

sentimente majore cu ochi plumburii

mi-e somn.mi-e atat de somn,iar ploapele par a-mi fi facute din plumb.n-am mai dormit bine sau sanatos de cateva saptamani,dar nu cred ca asta e problema.nici pe departe.sincera sa fiu,problema mea nu cred ca e nici macar stresul cu care ma lupt zilnic,cand vine vorba de el.de el-ul care ba ma evita,ba nu ma mai lasa sa plec,de el-ul care imi face sa-mi tremure picioarele si sufletul sa vibreze,sau nervii sa-mi ia foc,instant.

nu,nu el e cauza.desi mi-ar placea ca in toate noptile nedormite sa fie el cauza.

poate ca e vara de vina.a venit vara si cu ea,acel senzon de nopti,nopti nedormite,carti citite,lumanari aprinse,tigari uitate-n scrumiera pana la refuz.si poate mi-e dor de balconul de-acasa,de starea precedata de suieratul trenurilor.de diminetile cu rasarit romantic,in camera captusita cu lemn si pat acoperit de-un baldachin singuratic si trist.

astazi e o zi plina de emotii pentru mine.. si plina de intalniri ciudate,plina de controverse,plna de lucruri greu de rezolvat.e o zi de calibrat destinul si de pus intrebari.

azi e o zi in care invitatiile vor fi ridicate pentru un vernisaj,in care lucrarile-mi sunt importante,dar le vad ca pe niste mazgalituri urate.un vernisaj fata de care nu am avut niciun sentiment major,pana azi cand mi-am deschis ochii.poate ca ,tocmai de aia,imi sunt plini de plumb.

ar trebui sa-mi petrec ziua in pat.sa ma deconectez de lume,sa-mi inchid telelefonul si geamurile.

ar trebui sa ma vopsesc intr-o culoare invizibila.

egoism pe marginea timpului ramas.

mi se intampla adesea,sa-mi revisez serile de iunie,calde si cu rasarit insomniac de alta data.era o vreme in care ignoranta reusea sa acopere orice urma de paranoia,orice semn destructiv al supararii,orice gand negru ce-mi trecea prin minte.

era o vreme in care vare aducea nu doar caldura ci si zile lenese petrecute la soarele ce-mi lumina cartile cu file indoite,o vremea in care parca si cafeaua de buna dimineata avea un alt parfum,un alt gust,o alta senzatie.o vreme in care parul mi se transforma-n verde,asortandu-se cu viata din natura ce ma inconjura.

nu,nu mai regret nimic din tot ce-am trait,de-a lungul anilor.nu mai regret toamna si iarna deprimanta,nu mai regret deciziile de moment,cu sau fara consecinte.nu ma regret nici serile in care ma ascundeam undeva,sa-mi pot plange sufletul si nici diminetile ce ma gaseau furioasa.

in definitiv,nu regret decat acel proces straniu,existent in fiecare vata de om.regret maturizarea corporala si odata cu ea,pe cea spirituala.

mi-e dor de sufletul de copil rebel pe care-l aveam altadata.

momente de scapare si eroare specifica oamenilor mari.momente in care wywh imi amintesc de cu totul altceva,de acele seri si dimineti,din acea vreme in care ignorance was bliss.

mi-ar placea ,din nou,ca ignoranta sa fie o binecuvantare.sa pot ignora timpul ce trece galopant,pe langa mine,prin mine,tragandu-ma odata cu el,spre noi etape,spre noi bariere,spre noi teste de control.spre granitele unei scoli ce nu-si va gasi sfarstul,nici macar pe lumea de dincolo.

ma indrept spre o perioada agitata.spre poze-nramate,spre zambete incarcate de mandre,dar captusite cu pesimism.o perioada in care pot sa am totul,pret de cateva secunde,ca apoi sa-l pierd pentru o perioada (ne)determinata.frica ma curpinde,timpul ma preseaza si vreau sa ma bucur de tot ce mai am,acum,cat mai pot.

dar cum sa fac asta,cand omul mare,ce-mi alina noptile si-mi lasa diminetile goala,nu e constient de egoismul din spatele nevoii mele?

summer days,begining here.

I feel I should order a drink in celebration to welcome the summer, whose first day is ending.

m-am bucurat de prima zi de vara,de parca picurii de apa ar fi fost plini cu soare iar vantul rece ce-mi sufla esarfa de la gat,ar fi fost o briza calda-n mijloc de iulie.codite impletitite,prajituri colorate si acadele,bere roz si oameni fericiti.meniul zilei,scris cu litere mari si colorate in sufletele noastre de 1 iunie.o zi de vara,ce s-a imbinat frumos,spre seara si cu melodia lui Yorkston,asa cum,de fapt,orice moment al vietii se impleteste cu versurile melodiei.mi-as fi dorit sa-mi trec mainile prin firele-i de par si sa-i sarut ochii,intr-un atac copilaresc de adorare,dar timpul si responsabiltatea de a fi un om mare,mi-a interzis cu totul.cand eram copil imi doream sa cresc si sa ma inalt,cat sa nu mai trebuiasca sa sar ca sa aprind becurile prin casa.si-acum,cand ajung in sfarsit la intrerupatoare,ma uit inapoi,cu un fel de dor,dar fara nicio remuscare.copii sunt cele mai singure fapturi de pe pamant,copii sunt rai si lipsiti parca de sentimente umane,copii sunt mici bestii,facute pentru egoul vesnic cautator de fericire al oamenilor mari.si coplaria,asa lipsita de grijile materiale nu e neaparat cel mai frumos loc de pe pamant.imi place sa pastrez copilul din mine si sa-l celebrez in zile speciale,dar imi place si mai mult sa ma strezez,sa iubesc si sa ma trezesc dimineata langa el.sentimentul de buna dimineata,de prima cafea si tigara petrecute impreuna,sentimentul placerii trupesti,nu se compara cu niciun dulce colorat si adorat in copilarie.