terror starts at home.

ploua afara cand l-am cunoscut si mi-era frig.vroiam sa intru in vorba cu el,sa vad de ce sta la masa mea,de ce ar trebui sa-l cunosc,de unde a aparut.momentul in care mi-am pierdut cuvintele au fost imediat urmatoare,intrebarilor mele.raspundea la fel cum as fi raspuns eu,daca m-ar fi abordat.mai spre dimineata,ne-am urcat toti patru intr-o masina,si-am ajuns intr-o casa. culoarea parchetului si-a peretilor m-a fascinat intr-un mod aparte,un simt izvorat parca de nicaieri.si-eram nervoasa si plouata,in casa omului ce mai devreme statea la masa mea,tacut.din senin,ne-am trezit vorbind si razand.nu mai vroiam sa plec acasa.

sentimentul a ramas.nu m-as mai intoare acasa niciodata.

***

teroarea domina casa si nu doar cea pe care-am lasat-o acum aproape un an.teroarea acopera orice alta casa,cu dulcele parfum al ocrotirii si comfortului.exista prin prezenta nemateriala a fizicului,prin sufletul si spiritul lasat sa colinde camerele,paturile si pernele.

toarea incepe si exista-n casa,casa draga.

m-as intoarce pentru petrecerile prietenoase pe care vara si-ai ei oameni veseli ,le aduc orasului mic si sufocant.m-as intoarce pentru atmosfera lor,pentru evitarile oarecum normale,pentru zambete si imbratiri cu oameni pe care nu i-ai cunoscut bine niciodata,dar tot iti sunt dragi.pentru atmosfera de exterior si plecarile subtile pana intr-un parculet ascuns.

m-as intoarce pentru durerile de cap de-a doua zi,petrecute si combatute in camera intunecata,sub baldachin.m-as intoarce pentru zilele de duminica,calde si plictisitoare.

eh,m-as intoarce si de dragul noptilor ,petrecute pe pajistile de oras,printre stele si mult fum.

m-as intoarce pentru amintiri.doar ca ele ,ca fapte sunt demult apuse.

cateodata dorinta materiala de a ma intoarce spre locul drag,e atat de mare,incat nici cele mai vii vise nu mai satura pofta.cateodata dorinta e apasatoare si distruge fiecare neuron stabil,printr-o durere greu de explicat.mainile amortesc si inima-n tepeneste,facand fiecare gura de aer,tot mai greu de luat.

toate sentimentele se inmultesc semnificativ,in momentul in care terminatiile nervoase sufletesti,trebuie impartite.atasarea si dependenta fizica de-un loc anume,de-un altul imi incarca si intuneca gandirea,printr-un alt si nou val de amintiri.cateodata corpul amorteste,in transpunerea aproape reusita ale unor momente apocalitice neuronal.gemetele sunt reproduse-n interiorul capului,si umbra corpului transpirat e apoape grea peste stratul de piele.zambetele si momentele de extaz schiteaza pe buze un zambet usor.

si-apoi totul dispare.

moment in care impartirea reintra-n joc si-odata cu ea si nevoia de a fugi de tot,in cautarea unui nimic existential.nevoia de a lasa totul in urma si de-a uita apoi fiecare clipa de glorie trupeasca si emotionala.fiecare sentiment pe care-l aveam odata,cand picioarele si vocea-mi tremurau si absenta cuvintelor nu parea un lucru major.nevoia de a uita si-a fugi de entitatea pamanteana,ce-mi permite sa-i cunosc orizontul si ma uimeste zilnic cu cate-un lucru nou.

orizont la care am inceput sa tin,de ceva vreme.intr-un mod cosmic-misterios.

si-as pleca de asta.ca sa uit c-am inceput sa tin la un orizont cu limite temporale,comunicative.

c-am inceput sa tin la un orizont ce-mi aduce aminte de al meu,c-am inceput sa-mi pierd cuvintele,asa cum am facut-o odata ,mai demult.sa invat din greseli mi se pare cea mai dificila misiune,si boala mea de drag nu poate fi remediata?

dar eu n-am sa plec.am sa raman,caci orizontul paralel imi va disparea din fata ochilor,lasandu-ma sa-mi pun intrebari despre cum va fi,cand si daca.

curajul imi lipseste,si starea pe care o simt e un deja-vu dureros.

vise,visez.

come close your eyes and wake youself,from evil dreams.

cafea cu spuma.cafea dizolvata-n apa fierbinte,racita cu lapte,indulcita cu patru lingurite de zahar.cafea cu spuma,dulce si pufoasa ca in niste amintiri care par sterse,dar gustul lor ramane amarui pe buze.

si tigari,prea multe,fumate si lasate-n scrumiera.mucegai de tutun depus pe plamani,peste suflet, apasator peste inima cu batai iregulate.cerul a fost roz,bombardat de lumina orasului,saturat de ploaia verii fierbinti.

cativa zeci de metri,camera mica si incarcata de poze,sta goala.lipsesc din ea,patura moale si verde cu imprimeuri corporale ale unor nopti topite-n caldura trupurilor.si tricoul alb,sifonat.si el lipseste.s-au mutat sub fereastra mare care face cerul sa fie mai aproape de pamant,de parca apropierea lui ar calma spiritul nelnistit,nesaturat.

tricoul si-a perdut aroma,dar textura ma ajuta sa dorm.ursi polari inzapeziti cu trasaturi umane,rezistenta la greu,maturizare.dimineti cu ntoarcere la realitate.nesiguranta psihica si declin emotional.revenire la normal.normalul limitat de timp si spatiu.deja-vu.

15

un sentiment absurd ma apasa de cateva zile.tot de atatea zile,ma chinui sa-mi tin ochii deschisi,spre cerul instelat.dar soarele rasare mai devreme,atat de devreme incat nu apuc niciodata sa-mi pun in ordine gandurile,cautand constelatiile cerului.

ma uita adesea in urma,cautand sa alfu ce-am fost odata,starile prin care-am trecut,vietile pe care le-am iubit.melancolia si dorul ma cuprind,cand subit,imagini mi se instaleaza pe retina.imagini dintr-un trecut in care niciodata n-am inteles ca grijile cele mai mari,urmau sa fie intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat,lucruri insignificante.

evenimente ce alta data pareau fara sens si-au capatat acum intelesul.dar niciodata prezentul nu e perfect.din nou,ma aflu in acel punct in care intrebarile-mi misuna prin cap,de parca ar fi mii de furnici carnivore.

imi pierd rabdarea si rationamentul,cand ma uit la ceas si-observ cum timpul se scurge si nu pot face nimic sa-l opresc,ca sa ma mai pot bucura un pic,de tot ce e bun acum,in viata mea.

nu sunt multe.dar printre ele,pe primul loc,ochii albastrii se regasesc.ochii albastrii de buna dimneata,in aceste zile de vara,dure si fierbinti.

stiu ca luna ce urmeaza are sa treaca foarte repede.alta data 15 iunie marca inceputul a 3 luni de copilarit,de iubit soarele,de visare,de lecturi suplmentare sufletesti ale unor alte vieti in care-mi regaseam adesea povestea.acum 15 iunie marcheaza inceputul unei luni.unei luni mult mai incerte decat cea care a trecut.o luna in care stiu ca am sa ma bucur si-am sa ma leg de fiecare clipa de bucurie pe care o voi avea la dispoztie.

si-apoi are sa se instaleze linistea si nelinistea.

incertitudinea.

nevoia.

singuratatea.

nu vreau sa stiu care va fi starea mea psihica pe 15 iulie.

probabil cea de azi amplificata de zeci de mii de ori.

the hardest of hearts.

There is love in your body but you can't get it out
It gets stuck in your head, won't come out of your mouth
Sticks to your tongue and it shows on your face that

The sweetest of words have the bitterest taste

evit.de cateva zile tot evit.sa scriu.evit sa scriu si nu pentru ca mi-e lene.de data asta,lenea nu are nimic de-a face si nici caldura.sunt doua elemente care ma tin in aer,intr-un aer vesel.dar are sa vina si ploaia si veselia imi va zbura de pe chip,chiar daca o parte din corpul meu cere picuri de apa reci pe pamnatul ferbinte.

aburi.

si-aburii de pasiune,visare,fericire.ploaia fierbinte trupeasca,la granta dintre noapte si zi,la limita nebuniei cauzate de migrenele caldurii de peste zi.ziua in care mi-am vopsit,din nou,parul in culoarea apusului si-am legat de el,printre bucle,o foare galbena.

si-am tot evitat sa scriu,pentru ca nu-mi pot lega cuvintele.pentru ca nu-s puse in ordine,pentru ca sunt multe,nascute din tot atatea sau poate si mai multe situatii si emotii.

niciodata n-am avut asa de multe emotii,la intrarea in biblioteca.nici macar in prima zi a cursului.

dar in ultima.doar in ultima.in ultima zi,cand pozele atarnau de perete ,captusite cu o mica urma de mandrie.da,in ultima zi am simtit emotii si zambetul meu nu putea fi sters de pe fata.nu,nici macar de mama care,prezenta la fata locului,mi-a tocat la propriu fiecare nerv sanatos mintal pe care-l mai aveam.prezenta ei m-a agitat.

cand noaptea s-a lasat peste oras,peste vernsajul inchis,peste baruri si crasme,strazile m-au prins in bratele lui,ca si cum,el ar fi fost cadoul mult asteptat.

premiul intai cu coronita,primit cu fericire.mainile-i reci pe fruntea mea indurerata si trupul lui cald,sa-mi tina companie,ntr-o dimineata in care lumina m-a orbit.

noapte prelungita-ntr-un drum scaldat in soare,cu geamurile deschise si vantul suflandu-ne puternc parul.amintiri dintr-o vara,dintr-un alt oras si dintr-o alta lume.amintiri noi,legate puternic de prezentul emotionat,legat la randul lui de-un viitor de care mi-e mai mult decat frica.

sevraj puternic instalat imediat dupa momentul in care-mi saruta buzele si fruntea.

e vara.e cald si furtuna se apropie,.cea din ceruri si cea din suflet.

nu stiu de care sa ma tem.