if I ever feel better

vineri.un fel de vinerea mare,scaldata in soare.livingul arata ca dupa razboi,dar probabil ca asa trebuie sa arate o casa dupa cate-un chef,mai ales cand e unul de ramas bun.printre amintirile ce impanzesc casa,sticlele in care pana ieri se gasea alcool,zac pe jos tinand de urat pachetelor goale de tigari.

camera mea e inca plina ,dar parca somnul a fost ,totusi, dulce ,in ultimele doua nopti acolo.mai dulce ca in toate serile,in care salteaua m-a gasit singura.si frica,si pe ea am infruntat-o ,dormind din nou in camera cu peretii acoperiti de poze si-esarfe.ar trebui sa ma apuc de impachetat,de sortat,de visat la vara ce ma asteapta,dar plecatul acasa sta sub semnul intrebarii,cand banii nu-mi ajung sa parcurg cei osutacincizecisicevadekilometri.

am nevoie de liniste.de aceeasi liniste interioara de care ma bucuram acum doua luni.acum doua luni si-o zi,dinainte sa stiu ca exista,dinainte sa stiu ca mai exista o persoana pe lumea asta,care sa-mi tulbure universul,sa-mi transfoarme oasele-n gelatina si trupul in extaz.mi-era bine pana in acea seara si-apoi totul s-a schimbat.in mare parte e vina mea,dar intr-o alta parte e si vina unversului.nu m-as fi gandit exact acum doua luni,ca am sa-mi petrec inceputul lui iulie,dorindu-mi sa plec acasa,sa ma izolez de lume,de viata,de oameni,ca sa uit ca am reusit sa am din nou speranta si-apoi toata speranta sa-mi fie calcata in picioare.

orasul e bombardat e pasi ,dar gol de oameni,de tineri si suflete.nu vreau decat sa plec.acum.

there and back again(III)

you can't see past a choice you don't understand.

am alergat trei dimineti la rand,prin orasul cu strazi lungi,pline de necunoscuti.ploia m-a prins de fiecare data si frigul mi-a izolat toate sentmentele,adanc in centrul sistemului nervos.acelasi traseu,aceleasi sentimente,vechea si draga senzatie de deja-vu,tremuranda-n corpul lipsit de energie.stampile si zambete,si-apoi libertatea oficiala.schisma dintre mintea mea si mintea lor.

schimsa intre mintea mea de-atunci si mintea mea de-acum.

calea turzii parea batuta de soare,dar sus,norii pareau sa deseneze spatiul gol dintre cer si pamant.pictau ploaia.ochii mi-au ramas atintiti o vreme acolo.si-asa a fost si ieri,si-asa a fost si-acum doua zile,de parca asteptam sa se intample ceva bun.de parca mintea mea ar fi putut transforma toata indiferenta intr-un vis urat.

senzatie de deja-vu,intr-un an in care desi totul e schimbat,timpul pare sa nu fi trecut deloc peste mine.umilita de mahnirea si amaraciunea unor neimpliniri,incerc sa-mi pastrez rationamentul.nu stiu daca mi-au mai ramas dorinte de indeplinit,dar stiu ca-mi doresc sa nu regret alegerea pe care urmeaza sa o duc la capat.

alegerea pe care-am facut-o,inca din primele clipe ale anului,cand mi-am fumat prima tigara pe terasa barului,in care mi-am petrecut ultimele doua luni,la concerte si intalniri.pe terasa barului unde m-am indragostit de berea cu sirop.pe terasa barului unde exista mereu cateo persoana cu care sa conversez,transformand astfel antisociabltatea mea intr-o stare practic inexistenta.pe terasa baralui unde,intr-o noapte de mai,am cunoscut acea fiinta,care,la fel ca toate fiintele ce-i poarta genul,m-a dezamagit.

in capul meu,haosul domina.in exteriorul meu dezordinea universala imi copleseste trupul.

pe strazi noaptea,vantul imi sufla parul cu putere,si-n pat golul apasa salteaua.acelasi gol pe care-l am in suflet,dar pe care incerc sa-l umplu cu mici placeri.pana la un punct,in care,asemenea unor droguri puternice,micile placeri imi vor distruge neuronii si dozele mici nu vor mai fi de ajuns.

ah,moment de deja-vu.voi trai cu tine vesnic.

there and back again(II)

nu mai stiu de ce trag de timp,cand timpul nu are nicio logica momentan.si-a pierdut intelesul undeva,la mijlocul drumului dintre bine si nimic.ma gandesc sa-mi impachtez toate lucrurile dragi,pline de amintiri si sa le las,la invechit peste ani,intr-o cutie.si-acasa am cateva,pline de bilete si bratari,poze-n-ramate si pixuri,pe care le deschid cand vreau sa ma cufund in amintirea fiintei de altadat'.

cand mi-am deschis ochii,am vazut cerul albastru.semana cu acel cer albastru sub care-am zambit ultima oara,fara nicio grija.pe cand am iesit sa-l intampin,norii l-au acoperit.pe strazi,ploaia mi-a lovit cu sadism pielea,iar tremuratul imediat urmator loviturilor m-a trezit la inceputul strazii ce duce-n sus,pe dealul de unde rasaritul pare-un vis.

mi-am amintit cum priveam din spatele ferestrei,spre capat.spre capatul orasului,spre capatul primaverii.analizam autostopistii,masinile ce treaceau in graba pe langa ei,masinile care opreau si-i duceau spre alte bucati de pamant.zambeam in sinea mea si-mi doream ca intreaga activitate,ce devenise un fel de placere personala,sa nu se sfarseasca,nu atunci,nu niciodata.stiam ca,atunci cand totul are sa ramana povestea de mai,alungita pana-n sfarsitul incert si ciudat de iunie,fiecare drum de evadare spre restul tarii,are sa ma gaseasca cu capul intors,spre acel bloc,cu acea fereastra,si-acele asternuturi,in care mi-am gasit fericrea,la scurt timp dupa ce-am stins lumanarile de pe tortul zilei mele.

si trag de timp,pentru ca nu gasesc o cutie pe masura asteptarilor mele,nu ca as stii cum arata ele.nu stu daca vreau sa fie mare sau mica si nici ce-as putea sa pun in ea.o bucata de material alb,imbibata cu amintiri,urme adneice si nopti in care mi-am dorit ca acea bucata sa fie infasurata in jurul trupului ce-mi lipsea.o platforma rotunda,curcubeica,digitalizata,plina de poze,de toate pozele pe care la un moment dat sau altul le-am facut,crezand ca am sa pot uita la odata drumurile si soarele,texturile si zambetele.

Being there with you reminded me of what I was like before my suicide

am incercat sa-mi revin la normalul de altadata,dar n-am reusit decat sa vad cat de lipst de semnificatie era.

si-acum incerc sa gasesc o solutie,de-a ma intoarce acasa,fara sa stiu ca tot ce urmeaza,e o inca o vara,monotona si calda,plina de drumuri si nopti ciudate,in care stelele nu stralucesc pentru ca nu pot sa straluceasca pentru fiintele ce si-au pierdut mintile si sufletul,din nou,in marele si haoticul oras.incerc sa gasesc o solutie de-am evita suspinele,pe care am sa le intampin,la iesire din oras,spre tara,spre mare,spre alte lumi invadate de dor.

happy birthday...

1 iulie

si nimic mai mult :)