there and back again(IV)

din nou acasa,dupa (deja) prea multe intoarceri si reveniri,dupa o saptamana plina de emotii si intamplari ciudate,dupa intalniri pe neprevazute sau poate prea programate si aranjate.dupa acelasi stres al inscrierii si-al statului la rand printre toti necunoscutii.

ne-am oborat din masina,in jurul orei 8,undeva pe langa satulung.ne-am aprin o tigara si ne-am lasat corpurile sa ni se scalde in zapuseala de-afara.culorile cerului pregatit pentru apusul soarelui ne-au creat senzatia ca am fi parasit clujul intr-o alta zi.drumul nostru parea a fi durat mai mult decat o viatam,o viata in care am retrait si uitat toate emotiile,intamplarile si oamenii.intoarcerea la origini,cu zambetul amar pe buze.toate dealurile lasate-n urme,toate dealurile si muntii ce-nconjoara ,dau nastere si adesea adapostesc sufletele dragi.

nu ne-am dus tot inainte de la dej.am virat usor spre dreapta si drumul perfect intins ne-a impins masina tot mai aproape de locul in care,oameni s-au nascut si-au trait,spre locul in care omul s-a nascut si-a trait ca sa intre apoi in viata mea si sa o intoarca pe dos,in cel mai cumplit,dar placut mod posibil.

ne-am oprit la o casa.masa din curte era inconjurata de totii pomii datatori de roade gustoase.mirosul imi facea o pofta de viata direct proportionala cu pofta pe care inima mea o are.

acea pofta de nestapanit,de-a fugi si-a uita totul,de a tine totul in suspensie,de a opri timpul in loc.oamenii au vorbit pe-accentul lor,acelasi accent de care-mi era drag si dor.cuvintele incarcate de ş si toate aprobarile imbracate-n ye mi-au adus pe chip o masca ciudata ,facuta de bucurie si tristete si dor.

si-apoi am plecat,cu soarele batandu-ne in ochi,cu ochii incarcati de oboseala,cu dorinta vie de-a ajunge spre nicaieriul pe care casa-l inconjoara.

acasa e bine,pentru ca acasa e mereu bine.asa trebuie sa fie.e cald,poate chiar prea cald cateodata.dar noptile sunt lungi si imbelsugate de somn odihnitor sau pasi repezi pe strazile linistite.acasa e mama pe care-mi place sa o astept cu masa pregatita,doar ca sa-i citesc bucuria in ochi si tata care-n putinul lui timp liber imi asculta toate povestile conspirationiste si-mi fumeaza kenturile ,chiar daca tigarile lui sunt mai multe.

si-acasa e fratemeu ,cu care ador sa ma inteleg bine,la fel de mult pe cat ador sa ma ciondnesc.si e prietena lui,de care mi-e drag ,pentru ca inteleg ce inseamna sa ai si o sora.

si -acasa sunt toate locurile pe care doar vara le umple de viata si pasiune.strazile ce altadata parea infinite si-acum sunt mai scurte ca niciodata.

acasa e bine,pentru ca si cafeaua are alt gust si tigarile de buna dimineata sunt magice si balonul e la fel de incarcat de vise si-emotii.

note bridgetjonesniene

Baia Mare.

3:30 am: stau pe-o terasa.afara e placut si linistea in care catelul cu chip de caprioara a adormit,a fost perturbata de tipii de la masa alaturata.vama veche,in orasul prafuit de ora 3 a noptii.

3:35 am: nu mi-e dor de el,cum nu mie dor de-o sangria rece,in mijlocul unei zile fierbinti de plaja,la mare.

Pe drum.

18:45 pm: raman la ideea ca rex the dog,circulate e una din cele mai bune melodii,pentru calatorit printre 40sicevadenecunoscuti.un sentiment ciudat de a-mi continua drumul spre un nicaieri usor de gasit,imi loveste sufletul.o fi soarele placut de dupa amiaza de vina..sau probabil dorul incontrolabil de a calatori,asa ca altadata.ca intotdeauna,invat sa ma bucur de putinul pe care-l pot poseda,ca pe-o pedeapsa capitala karmica,primita in urma micilor si nenumaratelor greseli.

18:55 pm: drumul spre cluj e chinuitor si plictisitor,dar ma bucur de fiecare centimetru pe care-l parcurg.nu-mi permit nimic mai mult si-orgoliul meu e prea mare ca sa am grija de-un job,de-un salar,de-un sef in speranta atingerii independentei financiare si tuturor lucrurilor ce-mi croiesc fundatia stilului meu de viata.

19:26 pm: vreau sa rulez ,sa fumez,sa merg pe drumuri pe care-am mai mers!da..e al naibii de buna piesa!

20:09 pm:recunosc ca mi-e sila de mine ca mi-am pus pe player piesa noua a monstrului gaga.ba mai mult mi-e rusine ca sunt la a zecea ascultare,in mai putin de doua ore.imi amintesc seara in care,din senin,s-a ridicat de pe canapea si mi-a pus clipul.am pufnit in ras,realizand ca si mai devreme,cand ma sunase,aceasi gaga tipand dupa acest alexandru exotic,se auzea pe fundal.au urmat apoi cateva ore imbibate in ironie acuta si de fiecare data isi punea pe chip zambetul vinovatnu trebuia sa pornesc aseara televizorul din camera lui fratemeu.am auzit melodia si mi s-a facut instant dor de el si-acum,ma pregatesc sa dau din nou play.

20:20 pm: soarele pregatit de apus e superb.imi pare rau ca nu mi-am folosit masina in scopuri artistice,prea mult,vara trecuta.daca-as avea-o acum,as opri in toate locurile minunate si aproape magice,la scufundarea in soare.as face poze.multe si frumoase.poate ca as putea iesi din anonimat.

20:23 pm:se pare ca tocmai am baut 200% din dzr-ul de b6 si b12.as putea sa zic ca nici nu e asa daunator energizantul,la urma urmei

20:25 pm:raluca avea dreptate aseara.poate ca am fost prea buna pt el.poate ca linistea aproape stanjenitoare ce se instala intre noi uneori,era datorata diferentelor de cultura si experienta.dar nu,nu eu sunt cea care avea minusuri la acele capitole,chiar daca sunt mai tanara cu 6 ani.

20:30 pm:totusi mi-e dor de el.

Cluj Napoca.

22:02 pm:vreau sa beau o bere.in cluj e cald si sus ,unde se termina calea turzii norii sunt roz.

22:06 pm:parazitii pe repeat.si ziua de maine un deja vu urat fata de care am emotii ciudate.

revenire.

strazile orasului au ramas manjite de noroul pe care ploaia dulce de vara l-a carat,parca de nicaieri.

m-am intalnit cu toate drumurile si locurile ce altadata-mi erau asa de drag,dar masca pe care-au capatat-o-n absenta mea,le-a facut necunoscute.muzica ce-mi canta-n urechi,mi-a transpus corpul in persoana de-acum cativa ani,desi in sufletul meu,persoana aceea nu mai exista demult.

rom cu suc de mere ,foite si tutun cu vanilie urmate de lungi discutii.terasa ce ne adaposteste vara,umpluta pana la refuz de toti oamenii entuziasmati de marele final al campionatului.urlete de disperare si bucurie.momentele de tacere si reluarea amintirilor si-a planurilor.

m-a intrebat daca nu cumva ma simt ca ea.daca nu cumva,sentimentul de superioritate s-a instalat oarecum si inauntrul meu.acea dulce starea de spirit ,ce-ti ridica fruntea de la pamant si-ti indreapta coloana vertebrala,spre un drept aproape dumnezeesc.acea senzate de bine pentru revenirea acasa,amestecata amar si frumos cu dorul de marele oras,in care singuratatea e in drecta proportionalitate cu independenta.intoarcerea la origini,la casa si camera in care-am crescut.alcoolul ascuns in sticlute si-n pleosca,pipe fierbinti,fumate pe-ascuns pe balcon.

tot ea m-a inteles ideea de intoarcere.intoarcere nu doar la momentul 0,cel dinaintea plecarii.momentul in care toate revin la normal,momentul in care intoarcerea la acea persoana e inevitabila,chiar daca comfortul e asigurat de o alta si noua fiinta.momentul in care sufletului,in toata implinirea lui,ii lipseste ceva.binele de moment,urmat de crunta si amara suferinta si-apoi revenirea la normalul dinaintea complicarii tuturor lucrurilor.

acasa e frumos si visele-s mai lungi si mai dulci sub baldachinul subtire.lumarile se creaza o ambianta de visare,si fumul betisoarelor parfumate misticizeaza atmosfera.cafele cu mama,povesti interminabile cu tata,sesiuni de prietenie cu eternul dusman,fratele.

acasa e bine,pentru ca insomnia pare sa fi disparut si fusul orar pe care micutul si comfortabilul oras,il impune ,imi calmeaza psihicul.

ma intreb daca tot ce simt acum,nu e doar linistea dinaintea furtunii.furtuna ce,inevitabil se instaleaza,la transformarea amintirilor si-a oamenilor de alta data ,in realitate.

homecoming.

tot entuziasmul de care sufeream pana de curand ,s-a redus la nimic.sunt acasa,beau un pahar de vin rosu,imi fumez a saptea tigara ,acompaniata de muzica ce-mi aduce aminte de toate serile minunate,petrecute-n orasul furator de minti.drumul mi s-a parut lung,parca mai lung ca niciodata si-abia pe la jumatatea lui am putut sa respir oarecum usurata.atunci am reust sa scap de toate indicatoarele ce-mi aduceau aminte de-orasul,unde sursa nelnistilor mele din ultimele doua luni,s-a nascut.

nu,nu e o intoarcere definitiva si nici macar mai de lunga durata.in mai putin de o saptamana,trebuie sa ma intorc,ca sa repet emotia inscrierii,emotia asteptarii si-a confirmarii locului.dar intoarcerea acasa,in mijloc de iulie,pe sfarsit de saptamana,mi-a cutremurat corpul intr-un mod greu de explicat.

stiu ca mi-am lasat sufletul in urma si-odata cu el si bucuria si zambetul de dimineata.stiu ca-mi va fi dor sa privesc spre deal,in amintrea zilelor si-a noptilor ce-au trecut.stiu ca cerul orasului meu e calm si niciun avion nu-i perturba linstea.am lasat tricoul alb,frumos impaturat,pe pat.am inchis ferestrele si-am plecat,sperand sa-mi revin cat de cat la realitatea pe care o impune existenta mea.mi-am amintit de acea ultima zi,de sentimentul premonitoriu usor detestabil,pe care l-am tinut in mine de cand mi-am deschis ochii ,si i-am vegheat somnul.

mi-era dor de gara si de-al ei sunet,mi-era dor de verdele din fata geamului.mi-era dor de copiii juliti ce ma saluta de parca as fi un om mare.mi-era dor de casa.