sfarsit de iulie.

luna numarul doi de vara,e pe sfarsite.ma bucur de ea,pe-un soare minunat,companie draga,muzica buna si-o carte draga mie.i-as spune la multi ani verisoarei mele de care nu mai stiu nimic de vreo 10 ani si mi-as face planuri pentru ultima luna de vara,ce are sa vina si treaca mai repede decat sfarsitul lumii.

las filmele urata pentru altadata si-ncerc sa ma scufund in eterna stare de visare,haotica-n toate strafundurile ei.

mama.

...si-n dar ti-am adus inimaaa

nu tin minte ziua in care-am vazut-o pentru prima data,dar banuiesc ca frumusetea ei extraordinara mi-a adus lumina si liniste in suflet,aceeasi lumina si liniste cu care reuseste sa-mi umple sufletul si-acum,cand apele sunt linistite si tineretea mea bulversata,plina de neintelesuri si nonsesuri prostesti,nu-i innegreste orizontul..

mama.

mama mi-e draga.mi-e draga pentru ca e mama,pentru ca e fiinta pe care-o pot suna-n dimineata de revelion ca sa-i plang,e persoana care ma suna la 5 minute dupa ce-am inchis telefonul , pentru ca a uitat sa-mi spuna ca ma iubeste.e fiinta cu care-mi consum de fapt,aproape toate cele 400 de minute din abonament.e fiinta in ochii caruia nici eu si nici fratemeu n-am crescut.

e razboinca in stare sa calce-n picioare mii de oameni,doar ca sa-si apere familia dar si sufletul ce iarta orice pacat si orige jignire,chiar de ranile spirituale nu-i dispar niciodata.e cel mai scump cadou oferit de mama natura si tatal timp.persoana care se multumeste cu putin si nu cere mult niciodata,e femeia cu ochi calzi,stralucitori mereu conturati cu tus negru si culorile cerului,ce pastreaza toate felicitarile si scrisorile din copilarie.e femeia ce de 30 de ani isi adora si pretuieste sotul,primind la randu-i la fel de multa iubire si cate-o garoafa alba in fiecare data de 27 a lunii.e hipioata ce iubeste marea si nisipul,cerul albastru si florile cele mai colorate,in ritmuri de folk.

e persoana pentru care asez masa zilnic,cu dragoste.

mama e prietena care-mi toaca nervii-n mii de bucatele simetrice,de cateva sute de ori pe zi.e titirezul ce se-nvarte neincetat prin casa,in putinul timp liber.dar o iubesc,pentru tot ce face.

mama mea e super! ...si-mi imaginez ca painea lui dumnezeu trebuie sa fie o copie de-a ei,moale,blanda si mereu calda.

La multi ani,mama!

5 secunde.(visul unei nopti de vara)

oooh,que terror..

era inceput de vara,cam p-atunci pe cand soarele rasarea mult mai devreme decat vroiam si lumina intotdeauna iesea printre draperiile groase,verzi.era dimineata de fapt si setea ma trezise din somnul iepuresc pe care-l aveam mereu, cand dormeam acolo.

dvd-ul se oprise ,dar nu si muzica,nu si cele 5 secunde cu care star shpongled banner incepe,nu si cele 5 secunde,repetitive si aproape usturatoare.

mi-am ridicat trupul gol si l-am tarat prin bucataria frumos ordonata.mi-am baut paharul de apa,privind in gol.

in drum spre camera,m-am oprit in dreptul mecanismului din care muzica izvora si cu degetul mare al piciorului stang am oprit intregul sistem.s-a lasat subit linistea si m-am intors sub plapuma groasa.m-a tras spre el si m-a strans in brate.somnul nu a revenit,dar nu mai conta.eram fericita si-mi placea sa-i aud bataile inimii ,simtindu-i totodata respiratia calda-n ceafa.

ritmul muzicii imi aminteste de el si de fiecare seara petrecuta impreuna.era obsesia mea in acea perioada si sa renunt la muzica mea draga a insemnat ca tot ce-am trait n-a fost doar un sentiment prelungit pret de cateva zeci de momente.cele 5 secunde mi-ai cutremurat trupul s-au adus la suprafata pielii ,toate urmele palmilor si-a degetelor.toate fantomele ,toate emotiile plutesc acum pe brate si pe spate,pe coapse si pe frunte,pe sani si pe buze.cele 5 secunde mi-au amntit,asta seara,ca dorul nu a trecut si nu poate sa treaca inca,oricat de mult il ignor si-oricat de mult incerc sa-l inlocuiesc cu alte trairi,cu alti oameni,cu oameni vechi si iepuri halucina(n)ti.

era o dimineata calda la un inceput de vara,cand am trait fericirea in toata insemnatatea ei.n-a trecut mult timp de-atunci,dar am uitat cu totul intelesul ei.s-a golit de profunzime si-a ramas invelisul ei,fragil.si la finele lui,ramane golul,la fel de rece si-ntepator ca toate zilele de vara,acaparate de multa ploaie si multi nori.

recovery,recovery.

era amiaza cand m-am trezit.in camera,soarele se strecura printre draperiile groase,de culoarea razelor,iar picaturile de sudoare-mi gadilau fruntea,in care-mi doream sa am o gaura mare,pentru eliberarea presiunii intercraniene,dobandite cu o noapte in urma.

aceeasi noapte,in care-am traversat strada desculta de cateva ori,ca sa ajung la magazinul din colt,unde o doamna de proporti semnificative radea de mine,cand ma chinuiam sa comport foarte natural,de parca sangele meu nu ar fi fost (prea) diluat cu alcool.

m-am simtit de parca-as fi aterizat intr-o alta lume,una de care mi-era dor,una in care,altadata nu indrazneam sa-mi dau drumul demonilor.m-am simtit bine,lipsita de inhibitii.o boxa imensa si neagra mi-a sustinut greutatea jumatate din noapte,dupa ce teama ca am sa fiu privita si analizata si-a luat zborul.am picat,am rasturnat bauturi,am furat palarii si sepci si-am dansat cu oameni necunoscuti,am fost imbratisata c-un dor alcoolic de oameni pe care nu-i vazusem de mult si-ntr-un final glorios m-am trezit in drum spre casa,ascultand acelasi alejandro,in timp ce duceam o discutie foarte prietenoasa cu tipa de la nonstopul (proaspat deschis) de langa blocul meu.

era amiaza cand m-am trezit,capul imi exploda si febra musculara isi facea loc in trupul meu.primele pete vinetii s-au tatuat timid pe maini si picioare.stomacul imi cerea disperat,mancare si m-am straduit cat a fost ziua de lunga sa-i ofer cele mai unsuroase mancaruri si cele mai acre bauturi.

prima petrecere de-acasa,va sa zica.prima petrecere de-acasa la care m-am simtit foarte bine.

mai urmeaza cateva,mai urmeaza cateva seri petrecute pe strazile orasului,mai urmeaza cateva evenimente pline de artificii si focuri reaprinse.emotiile au trecut si tot cea ramas in urma e febra musculara mult mai accentuata si vanataile acum mature.