entuziasm

partea cea mai importanta,nu e ca somnul isi redobandeste drepturile demult exilate..nu,nu.partea cea mai importanta e ca,pentru prima ora in ceva ani buni,gasesc pe buze un zambet plin de drag ,iar cand il sterg,scoarta entuziasmului le protejeaza.nu exista durerea craparii sau sarea dura,nu exista dimineti pline de motivatia falsa ce ma ridica altadata din pat.tot ce e exista e fustrarea aceea iminenta,cand observ cum timpul mi se scurge printre degete si tot din ce mi-as dori sa fac,devine aproape imposibil.

imposibilitatea mea nu s-a transformat inca intr-un handicap psihic,pentru ca "aproape" e mereu pe langa ea,"aproape"-mi ofera mereu 5 minute sa-mi gazduiesc toate ideile,in scrieri mici,pe foitele subtiri ale unei agende si mai mici.acele 5 minute-n care pun pauza si-mi ordonez orice gand si-orice idee.acele 5 minute-n care nu aud nimic pentru ca ma trasform in acel monstru perfectionist,ordonat.prea ordonat.

totul revine la normal,cand muzica-si reia ritmul si-atentia mea trebuie fie focalizata aspra unui singur subiect si razand,realizez ca alta data subiectul unic,ma deranja prin sufocarea pe care-o impunea.

sufocarea a disparut.oarecum.

entuziasmul a aparut.oarecum.din senin.

iar sentimentul ca pentru prima data invat(din) si ma bucur de alegerea facuta mai deunazi.

new project,coming soon! (link me in advance,'till then)

so I'm starting a yummy project,thanks to all those who supported and influenced me into choosing this magical ,mystical (and well..delicious) side of photography.wish me luck,and stay tuned for my colorfull happy things,cupcakes & cookies,tea & coffee delightments.

oh,and link me into your website and I promise you a cupcake!

oh!-those-3-days-and-2-nights-of-trainspotting

cand s-a trezit in toata multimea aceea,a simtit cum picioarele se descotoriseau de toata greutatea lor,ridicandu-se totusi de pe pamant ,ridicandu-mi tot trupul spre tavanul rotund.muzica era data la volumul cel mai mare si venea din toate partile,de nicaieri.oameni,eliberand fiare,blitzuri de lumina spaland chipuri.din cand in cand,aripile roz,plamande i se aranjau dar zanita inncecata-n toate paharele pe care le dusese odata la gura,isi pierduse toata energia.si farmecul.cu ultimul tub de sclipici fermecator,aruncase dupa chipul batran al unui om cu parul incalcit in mii de codite groase.aruncase dupa el,cu tubul de parca ar fi aruncat cu-n sac de cuie,toata facute din plumb.

ura disparea desi nu era ura nicaieri si somnul era tot mai plumburiu pe ploape.undeva,prin vis,vazuse-n lumini intrerupte niste chipuri cunoscute,dar luminile,orbind-o ii crea senzatia,ca toti o priveau precum ii privea si ea,in toate-acele farame spatiale-n care timpul scapase de sub control si viteza i se micsorase pana-aproape de oprire.

Whats that comming over the hill

Is it a monster?Is it a monster?

in seara urmatoare,tot avantul de peste zi ii disparuse,de cum se izbise peretele gros al vantului rece.muzica era trista,sau cel putin asa ii parea ei.versurile aveau profunzime si toata dintr-un soi sadic,disperant,alarmant.exista mereu in ele cate-o farama de durere,chiar daca era inteleasa doar prin descompunerea lor.barul era plin,lume era prin prea multe parti,singurele locuri in care-si gasise linistea erau infestate de multe albine agitate.dar totul parea sa dispara intr-o realitate paralela.vedea doar hologramele,iar mana-i trecea prin toate,lasand dare colorate,luminoase.tristetea ramanea suspendata totusi,in aer,legate prin fire subtiri de tavanul colorat.isi lua haina de pe masa si pleca spre casa,unde acelasi drum delirant parea tot mai scurt,desi nu se scurtase deloc in cat fusese disparuta-n alta lume.neoane verzi si oameni confuzi.

dimneat devreme,inainte de rasarit pe strazile marelui si iubitului oras.

viata in marele oras.acasa,in pat isi aprinsese tigara,cazand apoi intr-un somn adanc,halucinant.

Momentul in care seara s-a lasat m-a surprins prin acea teribila stare de tristete,apasata,aproape de inceputul unui alt episod depresiv.teama mi-a invadat mintea,caci linistea din toate saptamanile ce-au trecut ar fi putut cauza cofuzie.sa fi fost liniste cu adevarat sau doar acel mijloc dintre manie si depresie?oricum ar fi fost un dor absurd ma palise la apus de soare.mi-era dor de el de cateva seri bune,cam de cand plecase.numai ca,nu mai prea conta dorul meu,pentru ca nu puteam sa-l exprim nimanui,nici macar mie,recunoasterea lui la un nivel sonor ridicat,provocandu-mi o profunda stare de repulsie.

Seara trecuse peste mine,precum anii trec peste pamant.Spre dimineata-mi schimbasem intreaga stare de spirit,dar nu si dorul.Nu,el nu putea fi schimbat sau inlocuit,dar putea fi mascat de-o usoara si noua obsesie.a gandeam la trupul inalt cu bucle si zambetul imi aparea pe fata,vindecandu-mi oarecum dorul macabru,datator de greata.

Si-apoi soarele iesi pe cer,se facu zi.O ultima zi in paradisul datator de liniste,acelasi paradis pe care-acum catva ani il consideram iad,acelasi iad in care acum ma scald caci naste cele mai vinovate placeri.Pe strazi aproape ca simt urmele trecute ale copilei ce privea altadat' spre gara,spre plecari,niciodata spre reveniri.Pe strazi domneste linistea,char si-ntre toate masinariile zgomotoase,chiar si-n gara,cand sinele scartaie teribil.

O ultima zi de liniste,pe balconul de unde dimineata de dimineata Ra inca-si mai ridica barca solara spre bolta albastra a cerului,pentru ca seara,zeul intunericul,Apophis sa-ascunda lumina,deschizand poarta spre miile de alte lumi.