But now she's dead
She's so dead
Forever dead and lovely now
era frig si praf peste tot,in toata casa.peretii se decojeau,se topeau si tavanul se lichefia prin colturile-n care ma ascundeam sa-mi trag sufletul oftand a dor.ochii-mi erau coplesiti de oboseala,oboseala parea a izvori de nicaieri,din somnuri abisale,din rutina unui eseu melanolic,pe care viata-l scria la acea vreme.bomboane dulci,mici si rosii ma tineau in priza.aveau un parfum aparte,ce schimba intreaga compozitie chimica a intregului meu corp.imi placea sa le numesc antidepresive,desi ele suprimau mai tare fericirea,aflata-n sistemul meu cirulator,in cantitati infime,oricum.intr-una din acele seri,bluza neagra ce-mi acoperea jumatatea superioara a trupului,fusese saldata-n emotie,colorand-o-n oricare alta culoara.avampremierea Craciunulu avusese loc si-nercam sa ma buur de spiritul magic.incercam sa fiu opil,sa ma bucur de nimicuri.mi se parea destul de greu,caci tristetea-mi macina oricum toate celulele fericite,sanatoase din organism.
cateva zile mai tarziu,spaima,pesimismul,regretul,ura,toate sentimentele purtau culoarea acelei bluze.
cateva zile mai tarziu,peretii si tavanul se lichefiasera de tot,lasand in urma goluri mari,deschizaturi imense spre cerul negru,lipsind a stele.
reactii alergie fara antihistaminice.carnea ma manca si-mi scarpinam toate straturile pielii pana cand suprafata era inundata in sange.vedeam venele prin care cirula lichidul rosu,ligamente,oase.imi vedeam trupul sectionat si sufltul imprastiat in mii de bucati.ochi-mi erau cioburi,dintr-o oglinda mare,transparenta,iluzorie,in care vazusem multa,prea multa vreme doar imagini atent selectate.focul din soba spiritului fusese stins,sau redus semnificativ.poate ca era doar jar,dar jarul parea a fi rece si ,prin urmare,nu ma mai ajuta la nimic putina caldura pe care o emitea.
cativa ani mai tarziu si nenumarate reactii alergice manifestate prin cele mai ciudate ,diferite si contrare simptome,sistemul imunitar al intregei mele fiinte-si gaseste,in sfarsit,pielita fina,pierduta-n acea iarna,cand speranta inca mai exista,desi oarba si natanga.ar putea fi strapunsa cu un ac,si tot ce s-a strans dedesupt,tot ce s-a recuperat,toate datele si toate bacteriile ce nasc eruptii pe pielea psihiului,ar putea usor sa iasa la suprafata,in cantitati mici,lasand goluri usturatoare.
povestea ar putea fi continuata-n multe feluri.ar putea urma un sir de ganduri,pe o scala imensa,aproape infinita.ar putea fi continuari pozitive,inaltatoare,datatoare de fericire si zambete fara sfarsit pe buze.dar ,in acelasi timp as putea sa cad in golul negativismului,a diminetilor lungi si triste..
si,la trei ani dupa ce m-am trezit plangand,langa iepurele alb,cu suflet confuz si rece,mai rece decat aerul ce-mi degerase degetele afara,trei ore,in fata vizuinii in care traia..la trei ani dupa acea dimineata in care rozul Turnului Sinucigasilor,era gri..m-am trezit calda,plina de viata si de emotie.caldura venea de peste tot,de langa trupul ferbinte langa care ma trezisem.in acea zi,la trei ani dupa ce aflasem primul indiciu despre cat de nenorocit avea sa fie tot cadrul spatialo-temporal intins intre acea dimineata si dimineata in care ma trezisem goala,imbracata doar de afectiune,in acea dimineata am infrant iarna.reatiile alergice si depresia rece..
***
trei ani mai tarziu,dimineata m-a gasit rece.in minte expresia "alice woke up dead the next day" imi zbura prin minte,intelegand mai bine ca niciodata semnificatia ei.eh,trei ani si la anul au sa fie patru.in basme 3-ul e o cifra magica.dar in realitate nu e,e doar ceea ce urmeaza dupa 2,respetiv situatia in care m-am gast de cand l-am cunoscut.la anul am sa pun capat . dar asa mi-am zis si la inceputul anului.si-apoi tot au fost dimineti in care-am suspinat de fericire,doar ca sa-ntampin cum trebuie dupa-amiezile,serile,noptile de dupa,pline de suspine de maxima tragedie sufleteasca.m-am trezit trei ani mai tarziu in golul cu care m-am obisnuit,doar ca sa-mi beau inca o zi,cafeaua singura,citind stirile,updaturile oamenilor mai fericiti ca mine.m-am trezit goala,scarpinandu-mi pielea,pana la sange,in urma reactiilor alergice pe care subconstientul meu,le are in urma suprasaturarii,supraincarcarii cu blana inexistenta de iepuri albi.
ar putea fi oricum.e inca viitor.e inca incer.dar eu ma pregatesc pentru el,pentru tot,plutind intr-o neutralitate aproape imposibil de sustinul.polii se atrag si se resping si gandurile-mi zboara prin cap,la fel ca si imaginile,cu viteza a o mie de lumini de la o mie de sori.
si-era acum trei ani cand casa mi-era sufundata-n vopsea si praf.asteptam sa plec,sa treaca timpul,sa-m revin,sa ies din depresii.si-acum sunt trei ani si mi-e casa din nou plina de chit si intunericul dinaintea luminitelor de craciun.dar acum sunt bine.mi-e doar teama.de viitor.de ultima saptamana a lunii,cand vraja craiunului va disparea,inevitabil.de momentul in care am sa realizez ca sunt pe cale sa pasesc in noul an,singura.(desi sper si sper si sper,ca macar anul asta sa zambesc la miez de noapte,incantata de toate cele bune din juru-mi,din viata-mi polivalenta,ambivalenta,bipolara.)
si-acum sunt bine,e o seara speciala si-l astept ca altadata pe Mosu'.am fost cu-minte in anul pe care l-am lasat in urma.
