dimineti.

mereu dimineti.mereu mereu dimineti boeme,umplute cu fum,pline de camere mici si camere mai mari,indesate si ele cu elixirul din cafeaua de dimineata.paturi moi,incarcate de somn,paturi neincapatoare,incarcate de lene.

s-apoi ceaiuri in amiezi tarzii,sorbite si-adorate.si-apoi tigari fumate tarziu si ganduri de seara,aducatoare de oameni si drag.

vinuri uitate desefacute si-amnezia tuturor celorlate zile.cu flori primite si uitate,descoperite-m colt de lume.

case-nsufletite.

ma intreb adesea,cate ferestre luminate sunt insufletite de propietari si cate sunt doar reflexii ale unor suflete ratacite-n marele oras?cate lumini ascund trupuri indragostite,cate spirite pictate pe pereti predefiniti?

ma intreb,cati suntem?cati stam?cati trecem prin cuiburi reci,refrigerate,incalzite,vopsite si-aranjate intru insufletirea temporara,la fel de temporara ca si sederea,pana-n momentul final al culcarii pe perna propriei locuinte?

ma intreb adesea,mergand pe strada,vizitand case,vizitand cuiburi.

in dimineti de iarna tarzie,precum cea in care tocmai m-am trezit,ma gandesc involuntar la toti cei ce-si aseaza ferestrele definitiv si la cei ce si le-ncalzesc ca apoi sa-si faca familii,sa-si creasca copii si sa se supuna ciclului vechi,al timpului,al vietii.

am fost cu cateva zeci de ore-n urma,intr-un cuib cald,proaspat refacut pentru un nou suflet,pentru o viata noua.

pentru un omulet,expresiv si inocent,ce-si innebuneste mama.un suflet de care sunt indragostita si-o sa tot fiu de acum incolo.azi micutul implineste o luna e cand a vazut intaia oara lumina,de cand Eli,mama lui,i-a auzit intaia oara tipatul.ii doresc o viata fericita,plina de oameni inteligenti si boemi,plina de impliniri.

din nou,pe drum.

mi-ar placea sa-m petrec viata,trandavind in pat.sa ma doara toti muschii,atrofiati de pernele moi,pufoase,sa-mi amorteasca picioarele si varfurile degetelor.sa ma trezesc obosita de la prea mult somn,sa ma trezesc zambind langa el.sa rad,sa plang,sa m-ascund sub cearceafuri,sa ma bata-n cap soarele si ziua si luna noaptea,sa-mi vegheze de pe cer.mi-ar placea sa am ferestre mari infinte si vaze cu trandafiri crem si roz palid,in jurul meu.

mi-ar placea drumul sa nu fie lung,si muschii sa nu-mi amorteasca e la scaunele incomode,vechi.sa nu mai va peisajul,morbind,dintre iarna si primavara,plin de copaci uscati si mizerii aruncate pe sosele,scuturate pe margini,de vant.mi-ar placea sa ma teleportez,la urma urmei,dar care-ar ma fi rostul atunci sa stau,in marele si dragul oras?

n-ar mai exista nimic si creierul mi-ar intra la apa,in propriile-i sucuri,de-as sta in pat,de n-as bate drumurile rupte,de zapada aspra,de sarea dura,de nisipul ce-ar trebui sa-mi valseze printre degetele de la picioare,vara,la mare.n-ar mai exista nimic si viata m-ar fi goala.in zadar mi-e plansul,dat la volum mic,undeva in centrul sufletului meu.in zadar ar fi lumea,daca n-as vedea-o,daca n-as simti-o,daca nu as stii universul ce-ncepe la capat de pat,dimineata.

ma gasesc la ore distanta,de drumul lung,prea lung,prea batut in patru ani.ma gases plictista si putin spre deloc entuziasmata de inca o despachetare,de inca o aranjare,de inca o acomodare-n patul strans intre scanduri de lemn uscat.

dar toate trec,chiar si cele mai ciudate senzatii fata de intoarcerea in marele oras.toate trec si dupa ele,vin toate-acele clipe de drag.vin dimineti scaldate-n drag,cafele si tigari savurate direct in patul cald.vin seri placute,cu vant e primavara si nopti tarzii si candelabre cosmice.

random thoughts ( unknown serial numer)

incep la fel ca-n fiecare an,gandindu-ma la tot ce-a fost si tot ce putea sa fie,la felul in care-au trecut anii si la capacitatea de-a ma intoarce-n timp,fara puterea de-al modifica in vreun fel.ma gandesc mai mult decat in alte zile la tot ce-am risipit si tot ce-am invatat,ganduri si lucruri pe care-acum le apreciez pentru ca pot,pentru ca trebuie,pentru ca intreaga unitate functionala a mintii mele si-a sufletului meu,au infruntat prea multe furtuni si prea multe valuri de furie.pentru ca nu mai am energia din alti ani cum nu mai am nici varsta la care sa-mi plang amaraul,intr-o zi  in care calendarul n-ar trebui sa aiba atasat o inimioara langa.

mai mult,diferit si de fapt,opus fata de toti anii,nici n-ar trebui ca-n mintea mea,ganduri de singuratate sa-mi zboare-n delir.caci,dincolo de-apropiera si dragostea pe care familia-mi o ofera,exista undeva,la nici o ora distanta,siguranta sufleteasca de care am nevoie in intampinearea primaverii,de care am am nevoie pentru-a iesi cu zambetul pe buze din iarna,prima iarna ce m-a scutit de depresii.

la urma urmei,as putea spune ca sunt indragostita,caci ce altceva ar putea insemna constanta mea visare,zambetu-mi larg de pe buze si nevoia obsesiva de-a ignora fantoma iepurelui din mintea mea?

as putea spune ca sunt indragostita,dar refuz s-atribui vreun termen intregii situatii in care ma trezesc,zi de zi,de cateva saptamani bune.refuzul meu nu e un moft cum nu e nici dragul pe care-l port,intre minte si suflet,in spatiul acela gol de-altadat'.as putea spune multe,dar refuz sa-mi analizez starea,desi viitoarea-mi meseria s-ar impune.

refuz sa ma mai gandesc la sarbatori de dragoste,caci dragostea-ar trebui traita zilnic,impartasita sau in secret.

caci dragoste e peste tot,in aerul ce sufla cald si lin vara,in vantul rece al iernii ce reorganizeaza intreaga ordine-a fulgilor.dragoste exista in natura,prin paduri la la tarmuri de mare,acolo unde nisipul gadila talpile.

dragoste exista-n familie,in suflete in fiecare celula ou ce-are sa fie o viitoare fiinta.

dragoste exista zi de zi.neconditionat.

Random thoughts for Valentine's day..

Today is a holiday invented by greeting card companies to make people feel like crap.