cronicile unei dupa-amieze lenese..

partea intai.in imagini.

noptile de vara,din nou.

afara miroase a vara.miroase a zile lenese si-a leneveala-n mijloc de zi,a limonada rece si-a nopti calde.

adesea ma gandesc ca linistea trebuie sa miroasa a strazile cartierului,batute noaptea,in cautarea nimicului boem,incatarea finala,desavarsita,a sufletului.linstea,in toata esenta ei,trebuie sa aiba intregul sentiment al pierderii vremii,pana la epuizarea trupului.

afara miroase a singuratate,a singuratate de mai si iunie,iulie si-apoi august,pana la implinirea somnului de vara,pana la incheierea tuturor viselor.afara mai miroase-a flori si-a ploaie,a lemn ud.si..si mai miroase a delir emotional,a handicat sufletesc,a blocaj sentimental.miroase a haos si-mi place.

am luat viteza de cum am ajuns pe strada-n panta.picioarele mi-au fost tarate cu viteza luminii pana in capatul lumii si-acolo m-am oprit,ca sa ascult absenta zgomotului.zana era in spatele meu,se misca gratios si radea de calatoria mea.ne-am plimbat pe linii albe continue,discontinue,amintindu-ne despre una din serile ce trecuse.serile noastre pierdute pe stazi,au mereu ceva amuzant in ele,caci fiecare pierdere inseamna mult fum inauntrul cutiei craniene,mult fum si multa confuzie.cateodata si pante abrupte si-urcari cu bucati din plamani,lasa-n urma,ca semn de carte,in cartea vietii noastre.

de cum am iesit din cabana,mirosul lemnului ud mi-a inundat narile.mi-am dat seama,ca,pentru intaia oara dupa o prea lunga vreme,aerul avea miros.intr-o lume fara-acest simt,inveti sa te bucuri de cele mai mici adieri,chiar de ele-aduc pe retina,toate filmele de-altadat'..fie ele bune,fie ele rele.

luna  era si ea pe cer si-n universul nostru,ne-am lovit de singuratatea celor doi de sex opus,ce-si tarau trupul sub lumna ei cala.m-am uitat la silueta lor,realizand ca si ei cautau acelasi lucru ca noi.evadarea si poate parfmului verii.cautau liniste.evadare din realul cotidine.alergau cu pasi marunti de tot ce urmeaza sa fie,de de ce-a fost.probleme,responsablitati.e fascinant,cate lucruri poti avea in comun c-o mana de straini,si cat de putine cu cel ce-ti saruta trupul,centimetru cu centimetru.

m-am intors acasa,la cabana.mi-am amintit ca din toata seara mea,din esenta dulce de parfum,lipsea cel al caprifoiului.caprifoiul e cireasa de pe tortul nimicului delirant,in care,cu atata drag,imi place sa ma odihnesc.

all I wish for and all I need.

a fost linste.a fost linste multa,poate chiar mai multa decat ma asteptam sa fie si-afara nu ploua ,desi cerul era intenecat si sumbru.din orizont auzeam muzica.venea de peste tot si-era de-un misticism fantastic.imi doream ca cerul sa-si stoarca umezeala,sa lase pe pamant urme de speranta,de viata,de-o viata mai buna.

la un moment dat s-a intamplat.a plouat.garajele si-au schimbat culoarea si frunzele de pe copaci au inceput sa sclipeasca.imi fumam tigara pe balconul magic,din acel colt linistit de lume,uitandu-ma la orizontul facut din vanilie,din care muzica se revarsa gratioasa.tarziu mi-am dat seama,ca ea rasuna-n propria-mi minte si propria-mi minte-si dorea de fapt,orice altceva,numai liniste nu.

pe cand am stins tigara-n scrumiera odata verde,decolorata de timp si soare,am realizat ca muzica nu mai rasuna in ecouri cvasi-dureroase,de parca intreaga lume ar fi fost acaparata e dulcea si totusi,trista-mi existenta-mi interioara.

a fost nevoie de o sclipire ,ca ideea sa-mi fie inoculata,repetata si rasturnata-n obsesie,de propria-mi minte.m-am gandit la inceput un moment si-apoi mai multe si tot mai multe,la seara in care,poate ca universul s-a revoltat impotriva mea.

eram plina de mandrie pe atunci.ma gadila in talpi,pe la subsori,pe linia coastelor si-aveam universul intr-un bol e sticla ,mai maleabil decat legile fizicii il declarasera vreoata,in carti.vroiam sa se simta a 3-a roata la caruta,asa cum,de multe, prea multe ori ma simtisem eu.totusi,undeva inauntrul meu,vroiam sa stie ca tot ce faceam era un simplu gest de mandrie si ca,diminetile langa monstruletul blond,erau simpe iluzii,calmante naturale,endorfinice,pe care mi le prescrisesem intru uitarea lui.o vara,o toamna si-un  sfarsit de iarna mai tarziu,ideea mi-a rasarit in capul gol de continut si plin de amintiri.poate ca egoul meu marit,supraoza de mandrie si sentimentul temporar de superioritate haotica,toate,toate mi-au distrus prezentul.poate ca in acea seara,in care si-a cerut pentru intaia-si ultima oara-iertare,am pierdut sansa.poate ca-n acea seara am avut o sansa,dar am luat-o ca pe-un lucru pe care-l meritam.

dar asta e o teorie,o idee obsesiva.

dar poate nu a fost deloc asa si lururile si-au respectat programul,demult stabilit de destin.

if I find my own way,how much will I find you?

intrebarea survine firesc la inceputul sfarsitului primaverii..cum poate sa fie fericit,sa-i fie existenta spirituala indeplinita,cand m-a lasat in urma?il va adesea ca pe-o mama,ce,dintr-o iluzie de moment,si-a abandonat copilul la portile maternitatii,construindu-si o alta viata,paralela,fericita.

unumai[inserthereadjective]caaltul

coridoare lungi,hipnotizante cu modele-n sah & those red zeppelins.

mi-e dor de inocenta cu care visam mai demult,pe cand norii-erau de vata si vata era dulce,prinsa pe-un bat,direct din rai.dar daca ma gandesc mai bine,ziua a fost mereu trista si-asa va fi pentru toate celelate [insert number of days left] de zile,de-ntai..caci,pan' la urma iepure va fi mereu cu mine,doar in mintea-mi bolnava.

la multi ani mie!