time makes it all go away,unfortunately.

Time is never time at all

You can never ever leave without leaving a piece of youth

And our lives are forever changed

We will never be the sameThe more you change the less you feel

daca as putea sa raman aici pentru tot restul vietii mele,as lasa totul in voia sortii si-as alege drumul asta.dar nu e asa usor,nicidecum si singurul lucru care ma mai multumeste pentru moment,e ideea revenirii.ideea ca am sa-mi izolez mintea in filme si-n carti,pentru o vreme,pierzand zile senine si-apusuri umile.intr-un final am sa ma plictisesc de toata linistea,asa cum ma plictisesc de orice,de felul in care e aranjata mobila-n casa sau de oamenii care ma iubesc fara motive.

daca as putea sa raman aici,as ramane fara sa ma gandesc ca n-am sa am ocazia sa gasesc sensul,un sens al vietii.as lasa timpul sa treaca pe langa mine ca la sfarsit sa-mi vad chipul desfigurat de riduri si parul albit de vreme.ar fi mai usor si poate,poate nu m-as mai trezi din somnuri lenese,c-un sentiment apasator,de sfarseala.poate ca m-as complace in monoton,dar pana la urma,nu e toata trairea o complacere la niste norme si [non]valori impuse,transpuse,traduse de generatii intregi?mi-ar fi mai usor,m-as pierde in vicii si-as pierde si lupta cu dietele,castigand liniste in fata imaginii de sine.

si-apoi,la urma urmei,nu m-as simti apasata de trecerea timpului,de iregularitatea lui,de halucinatiile induse de tot ce se intampla,intr-o secunda.n-as trai intr-un vesnic delir,cacitoata sfarseala mea emotionala,toata confuzia si durerea din interior,toata inutilitatea par sa-si aiba inceputul in esenta timpului.ma lupt de ani de zile cu el si niciodata nu reusesc sa-i inteleg misterele si influenta lui asupra mea.

alatadata trecea totul cu somnuri adanci si zile-ntregi pierdute intre cearceaf si patura.altadata trecea totul,dar acum totul pare sa se intensifice cu fiecare moment pierdut dormind,traind in lumea viselor.

brother got married [ i just kept getting drunk]

all my friends are getting married,I just keep getting drunk.

[a friends quote]

ma pregatisem emotional pentru eveniment sau cel putin asa credeam.pana in momentul in care lacrimile m-au demachiat in repetate randuri,am crezut ca voi reusi sa-mi stapanesc emotiile,caci pana la urma invatesem deja,de ceva vreme ce inseamna sa  reprimi sentimente.

cu o noapte inainte somnul mi-a fost mancat de cealalta jumatate a globului si,spre dimineata,cand ochii reusisera sa ma trimita in nemarginitul taram al inconstientului,pupulatia era deja treaza,ocazie cu care am fost trasa cu nesimtire spre cele 24 de ore de nevroza.mamei ii place sa accepte varianta de suprafata ca explicatie a  tuturor suspinelor si lacrimilor incontrolabile,pentru ca dezechlibrul chimic pe care creierul meu,il intalneste deja de o vreme buna,ii se pare de-o nebunie la fel de mare ca si nebunia in care ma scald.poate ca vara asta,pe langa practica,am sa recurg si la un tratament.viata mea emotionala trebuie schimbata,altel n-am sa pot schimba la randul meu,alte vieti.si timpul trece prea,prea repede.

am fost conuza,recunosc.mintea mea a simtit aerul festiv din atmosfera incarcata emotional,din casa parintilor.si-am delirat pana cand iregularitatea timpului m-a pleznit cu palma grea a prezentului,de parca as fi dormit si-un zgomot puternic m-ar fi trezit subit.cand m-am trezit,lumea era deja prea multa intr-un spatiu prea mic si zumzetul prea mare,de parca o forta divina ar fi uitat sa regleze sonorizarea unui eveniment cosmic.si-a mai fost si deshidratarea,ce mi-a uscat pe rand buzele si limba si-apoi stomacul.am fost trimisa la soare si la aer si cand m-am intors ,pierdusem un moment unic..dar mi-au fost alocate cateva secunde sa-i urez noroc in noul drum si-n loc sa-i pot spune in cuvinte tot ce-mi doream pentru noua viata,am inceput sa plang si m-am oprit,doar in casa domnului,unde dintr-o data,m-am simtit asa cum trebuia sa ma simt,ca intr-un film frumos.

dimineata soarele a rasarit si-am privit in gol spre muntii grosi si plini de copaci verzi,rememorand intreaga noapte.rememorand scena in care,asa cum promisesem deja de saptamani intregi,mi-am izbit trupul de pamant ca sa prind buchetul;rememorand toate paharele de vin,sorbite-n graba si pe-ascuns si dansurile impartite intre cei doi parteneri si prieteni ai mei.la rasarit de soare,inainte de furtuna ce mi-a adus aminte de cele de nisip,din desert,am privit inca o data la ultimele ore,la ultimele zile si saptamani.la ultimii ani si la toti anii ce-au trecut.

la rasarit de soare,un singur lucru-mi mai trecea prin minte,repetat de-atunci de vocea-mi interioara :"so..now what?"

ce mai urmeaza,ciclul monoton al vietii?

..si multe ore de somn,intru vindecarea temporara a stadiului depresiv,al unei text-book tulburari de dispozitie.

si vara.

si noptile de vara.

si eterna cautare a inca unui moment plin de insemnatate,in care-am sa fiu mai prezenta psihic,intr-un echilibru minte-trup.

brother got married

the D day.

in tot timpul ce-a trecut,cam de cand am inceput sa simt si sa ma tulbur,sa-mi tulbur apele in care dispozitia-si schimba culorile si nuantele,in tot timpul asta n-am vrut niciodata cu adevarat sa ma gandesc la o exteriorirazare.la una generala,una care sa includa sentimentele si proiectile mele in alte vieti,pentru alte puncte de vedere.

totusi,de-o vreme am inceput sa preagatesc terenul si chiar de-acum trag cu dintiii sa-mi revars toate emotiile ce maine m-ar demachia in cateva secunde,probabil ca tot n-am sa reusesc sa ma golesc.

in toata experienta asta subiectiva,cel mai tare ma doare egoismul,caci infruntarea lui apare nu odata cu recunoasterea-i in cuvinte declarate,ci cu analiza tuturor evenimentelor din trecut si viitor,in care,mai inainte de toate,imi vad pozitia mea si nu a altora.asa s-a intamplat si cand m-am mutat de-acasa,dar eram prea copila si prea orbita de gandul c-as putea sa prind iepurele,ca sa-nteleg si ce se intampla de partea cealalta,acolo unde mi-am lasat familia.

e-un soi de egoism si ceea ce simt acum.prin minte nu-mi trece ideea fericirii fratelui meu,ci ideea ca lucrurile se schimba de la o zi la alta cu un ritm alarmant si niciodata,pana in acest moment,nu am realizat asta.n-am realizat ca am crescut,chiar daca fumez de cativa ani si toti de cativa suar cand imi beau cafeaua singura.n-am realizat ca a trecut vremea nici cand toti copii alaturi de care-mi juleam genunchii pe la bloc,au devenit oameni cu serivicii si case de intretinut.poate ca in mintea mea,timpul nu a trecut niciodata si tot ce s-a intamplat in ultimii ani,a fost o iluzie.poate ca,intradevar,tot ceea ce s-a intamplat a fost doar rodul imaginatiei mele.

dar mai mult ca sigur ca nu.

si maine are sa-mi dovedeasca acest lucru.sau azi.sau acum,cand perceptia vizuala-si pierde mecanismele fizice,filtrajele,schemele si se transforma,usor in imagistica mentala,lasandu-mi gustul amar al maturitatii ,pe cerul gurii.dar,sunt fericita si pentru intaia oara,nu e pentru mine.un minus in egoism,o forma primara de altruism.

in cateva ore am sa-mi vad fratele,in cel mai emotionant moment al vietii lui,declarandu-si iubirea,imbracat in materiale fine,pregatit sa-si traiasca destinul.caci in al lui,a fost scrisa o poveste frumoasa.caci el si-a gasit linistea.

dar tristetea-mi inadeaza chipul.timpul a trecut si trupurile noastre s-au maturizat,in timp ce, inauntrul meu,a ramas copila ce alerga dupa fratele mai mare si adesea s-ascundea sub paturi,ca sa scape de-o bataie.erau vremuri in care existenta era usoara si dramele erau aduse doar de ploaie.