Following

Where you'll be,
I hope you think of me,
Even though you say to yourself
...

zeii mangaie cu o mana si lovesc cu cealalta.mi-a fost scrisa ziua de azi.mi-a fost scris sa plang,sa-mi intalnesc trecutul ca sa pot realiza cat e de frumos e prezentul,cum me de colorat viitorul.cat e de verde....
au trecut 5 luni...de la ultima imbratisare si doua saptamani de cand,...de cand totul s-a transformat intr-un vis frumos.
ne-am facut ceva planuri impreuna.eu mi-am facut vise,de care trag tare.atat de tare ce mi-e frica sa nu le rup.
dimineata,transformata in nouri albi,e rece.si nu e vantul ce adie usor,prin camera usor luminata,plina de rasetele mele,nervii si bucuriile lpe care mi le-a pricinuit,scriindu-mi sute de cuvinte.e de la frica mea....
lipsa de comnunicare ....mi-e teama de ea.
mi-e teama de visele mele,ca visle me...sa nu ajunga doar scrise pe-o hartie,aruncata intr-un dulap.
au trecut zile de cand nu ne-am vazut si urmatoarele vor trece si mai greu.si daca vor trece usor,voi avea motiv sa zambesc.
si iar mi-e frica sa de gandul revizuit.de razgandeala.
sa raman singura,dupa ce in sfarsit..am aflat afectiunea.am aflat gandurile.
si de fapt mi-e frica sa raman fara zmotoceli.
si-am sa fiu ca un caine pierdut,ce-si cauta stapanul.plangand cand ma intorc.
si dorul va fi mai mare,fara noptile pline de zambet,de certuri si boceli.
si totusi mi-e teama,mi-e teama ca din lipsa cominicarii am sa raman singura.
si visele mele vor ajunge cerneala albastra.

sfarsit de iunie.

cautam azi,tigari lasate in pachetele mai vechi.simteam nevoia sa-mi aprind duhul,sa trag aerul,sa ametesc in ganduri ce se transforma-n bronz pe piele.
ma gandeam la vechi prieteni,la ceaiurile de menta si tei ,sorbite duminica dupa ma-sa pe terasa casei.ma gandeam la hamacul meu,la cum as vrea sa-l prin undeva,de-un capat si de altul al soarelui ca sa ma bucur de caldura lui.ma gandeam ce bine-ar fi sa ma uit la orizont si sa zic "a fost o zi perfecta" si prin zi perfecta sa vad la cerul albastru ,violet chiar la orizont si noptile pline de stele,care neincapand pe bolta,cad una cate una.
ploile ,grindina,gerul diminetii sunt semnele mamei natura si semnele zeilor.semne ce spun clar,ca acolo sus nimeni nu ne mai iubeste.
si eu ,multumind dimineata soarelui si sarpelui,multumind noaptea stelelor,chiar daca sunt acoperite de nori grosi,ca un dricar,imi visez picioarele pe nisipul cald.
visez soare si visez rasaritul.rasaritul mi-e cel mai drag.la rasarit am sa dorm.la rasarit dorm,mereu.
si-mi visez zilele,imi visez dragul,in amestecul dorului.si-l visez strangandu-ma in brate.il visez lovindu-l,cu drag,ca sa se-ntoarca totul in rostogoliri pe-o podea.imi imaginez,noaptea.noaptea cu el,ca si atunci.ca si in multele atunci,totusi fiind putine.
la rasarit,dupa ultima tigara de noapte,adorm cu gandul impacat.adorm cu gandul la ultimele zile,la ultimile sute de cuvinte scrise cu suflet.
ultimele sute de cuvinte,ce le-am memorat acolo sus,si mai jos,unde lucrurile dragi se stocheaza.

cautam azi,tigari lasate in pachetele mai vechi.simteam nevoia sa-mi aprind duhul,sa trag aerul,sa ametesc in ganduri ce se transforma-n bronz pe piele.am gasit chistoace,sau tigari rupte,pline de amintiri trecute si viitoare.si mi-am ametit duhul,cu vise de copila cu par verde,ce astepta sa fie implinite.

jurnalul unei zi,in care mainile mi-au tremurat.

te-ai trezit vreodata dimineata si n-ai cerut nimic de la viata si totusi viata ti-a dat tot?ti-a dat bine si rau,pentru ca asa era scris?
m-am trezit dimineata,si n-am cerut soare pentru ca vroiam sa dorm.dimineata.....era 7:30...m-am trezit fizic,incomplet.ochii-mi erau atat de grei,ca nu-i putam tine o clipa deschisi.
ce mi s-a dat?soare,un drum la servici.o cafea la tot biroul,care-a iesit atat de proasta c-am varsat-o pe masa.
pachete de tigari,fumate una dupa alta si pe la 4 un telefon.in 20 de minute-am fost in oras.si doamne cum presimteam ca are sa se intample ceva rau in clipa in care am sa ajung in centru.
mi-am reintalnit o parte din trecut,si in clipa in care mi-a zis "buna ziuaaa doaman sooz" am avut un atac de panica si-o criza de nervi cumplita.tremuram atat de tare incat m-am trezit spunandu-mi "vreau sa plec de aici,inainte sa mi se opreasca respiratia".
nu ma deranjeaza,persoana in sine,cat tot ce-a facut.
mi-am amintit subit oamenii la care-am reuntat,ironiile pe care le-am acceptat,mishtourile,starile mele de frica si neincredere.
cand in sfarsit ne-am ridicat de la masa,si-am ajuns singure(eram mai multe prietene) in statia de autobuz,am multumit cerului ca a trecut.pe drum m-a intristat toata privelistea.si faptul ca pana in septembri 2006,mi-am irosit zile intregi din viata..pe nimic....
din septembrie zilele trec.greu,usor...cu certuri si depresii,cu perioade de amuzament si fericire totala....cu un tren...dar simt ca totul e mai bine ca niciodata.
m-am gandit,apoi,ca asa a fost scris.au fost doar file din cartea vietii mele,gravate cu plumb...tot ce e acum,e binecuvantat si gravat cu aur.
azi,viata mi-a dat o sansa sa ma uit in trecut,ca sa nu las pe nimeni sa mai sufere.
azi a fost o zi gravata cu plumb,dar care in dosul paginii s-a gravat cu aur...

some things are better left unsaid...