ceaiul de vanilie.

I know the pieces fit cuz I watched them fall away

Mildewed and smoldering, fundamental differing,
Pure intention juxtaposed will set two lovers souls in motion
Disintegrating as it goes testing our communication
The light that fueled our fire then has burned a hole between us so
We cannot see to reach an end crippling our communication.

minunata seara de septembrie.vantul tot mai rece,intra in camera prin esarfa colorata din geam si se impleteste cu fumul de tigara intr-o armonie,parca divina.serile din cluj au fost cele mai frumoase,intotdeauna.si sunt si acum.sentimentul dulce al placerii de a nu face nimic.simpla existenta intr-o casa mare,cu terasa unde soarele e atat de cald la amiaz,chiar de e toamna.terasa cu struguri dulci.si geamul meu,de unde mansarda in care vroiam sa ne mutam mai demult,imi face cu ochil.fierastraul electric de sub noi,zguduie ziua masuta de machiaj din colt si geamul din comoda veche,plina cu vase si farfurii.si bucataria ,asa mica cum e ea,e atat de plina de viata.condimente si solnite colorate,cani negre si cani personalizate,boluri colorate si farfurii cu spirala.si toate se opresc in pragul fara usa,ce duce spre camera mea,unde patul e moale si masa mare pare mica,cu atatea lumanari pe ea.
ma simt intr-o alta lume,de cum intru in curte.de fiecare data,aceeasi senzatie de necunoscut ma izbeste puternic.azi poate fi un leagan asamblat in curtea ce miroase frumos a lemne,maine poate fi un pat,sau o casuta mica.
si batraneii ,si batraneii sunt draguti.nenea cu zambetul lui strengar ca de copil pe fata,ne saluta mereu parca cu ochii plini de soare, iar tanti se intinde cu noi la povesti.
si asta e casa,asta e basmul din care lipseste un print.din care lipsesc in general printii.
dar ne e bine si asa.si cu scandal matinal,si cu pace de noapte buna.si cu mancarea deguztata parca pe ascuns,in debara si cu cafeaua ce dimineata fluiera voinica pe foc.

si facultatatea...alta relatie neuronala,chimica de-a dreptul.sala plina,multe fete.multe fete entuziasmate si necesarul meu atac de panica,intins si prins in cuie ruginite pe dinauntrul meu.
teama de necunoscut,de inceput,de plecat si revenit.teama de esec,de-un altul.si mica placere de a fi la doi pasi,de-un om drag.orele mele de studenta incep luni.de la 8.sau poate ca e 10.
si nu sunt nici multe.si poate ca o sa-mi si placa.
cine stie.


si cu toate astea,I am still in search of a meaningfull momment.

home.the second one.

if you lived here,you'd be home by now.
scria intr-o carte foarte draga mie.aveam vreo 14 ani cand am citit-o prima oara si tot atunci mi-am promis ,ca atunci cand o sa fiu la casa mea,sa-mi pun cuvintele magice,la intrare.inainte sa ma mut,credeam ca n-am sa simt sentimentul dulce de "acasa".dar azi,azi dupa ce am terminat de aranjat esarfele pe stalpul din living,dupa ce ultimul lucru a fost asezat in camera mea,am simtit ca acasa poate fi si aici.
si camera mea nu e chiar atat de mica.mi-au incaput toate lucrurile dorite,mai urmeaza sa fie puse niste poze,dragi mie.e comfortabil..comfortabil de mica si draguta.
as putea spune ca acum,ca ne inghesuim doua persoane aici,acum.la o barfa,la un zambet,un ras puternic,isteric.cu sampania de casa noua.tigari in scrumiera,lumini si muzica in surdina.
dar nu ne inghesuim..e atat de bine.
peste tot e bine aici.
si..si maine-mi vin si parintii,cu vasele si toate instrumentele de bucatarit.
abia astept!

season 6.

later edit.
sunt in cluj,am dezinfectat camera si baia si-am maturat pe jos."am" as in eu si adina.maine ajunge si mara.camera mea nu e chiar atat de mica pe cat tineam minte.bagajele inca stau impachetate care pe unde.drumul a fost lung si greu,dar partea buna e ca am prin internet wireless,de undeva din zona.totul pare ok.
astept ziua de maine.maine vin si niste poze si-un post mai detaliat.

***

sunt lucruri care vin,la momentul potrivit.extrem de rar se intampla o sincronizare perfecta intre ce-ti doresti cu adevarat si ce primesti pentru asta.de la o vreme mi se tot intampla.acum,am mai primit un graunte din pumnul etichetat corespunzator.
am gasit un pretext bun sa nu-mi mai ascund sentimentele in spatele mastii cu parfum de bucurie.
a trebuit sa ma uit la primele doua (si cele mai astptate) episoade din House(season 6) ca sa-mi pot scoate sufletul afara,la aer rece,la racoare,la re-intarire.

maine plec.bagajele-s facute,mi-am reparat masina,i-am facut lista mamei cu ce mai are de adus.
parca nimic din tot ce se intampla nu e adevarat.parca astept sa ma trezesc din vis.

auto-aparare.

cafeaua mea speciala de acasa,in cana de la fratemeu.cutii impachetate,puse-ntr-un colt de camera,pozele sepciale lasate sa se prafuiasca in oglinda mare.putinele obiecte,ramase pe raft,care ma striga parca si-mi cer sa le fac si lor un loc.farfuria mare cu fimo,asteapta sa fie pusa la cuptor,iar suvenirurile de pe ea,sa fie aruncate apoi intr-o geanta,ca sa nu fie uitate acasa.
instinctul meu de autoaparare se declanseaza la fiecare moment mai rafinat sufleteste,in fiecare pauza de cinci minute pe care o iau ,ca sa ma intind pe jos ,sa ma intreb "oare ce mai e de pus?"
la fiecare pauza de cinci minunte,parti noi din adolescenta,din copilarie,imi vin in minte si-mi izbesc apoi sufletul cu viteza luminii.ma apuca un dor sinistru si cu el ,un fior rece imi blocheaza coloana vertebrala.


imaginatia mea nu a stiut niciodata ca relatia pe care o are cu sufletul ,e atat de intensa.nu a stiut niciodata,ca pieptul mi se poate bloca atat usor.n-am fost niciodata constienta,ca exista o mare urma de tristete pe peretii camerei mele,pe peretii apartamentul,pe fiecare perna pe care o las acasa,pe fiecare lucru care a ramas,de umplutura pe rafturile,acum,atat de goale.nu mi-am imaginat ca-n cutiile, acum pline,poate exista atat de multa viata,care asteapta sa capete miros de nou,de..mare.
ma simt ciudat si totusi incerc sa-mi ignor acea urma de tristete,declansata odata cu instictul de autoaparare.pana la urma,maine e marea zi.maine-mi impachetez masina si plec spre visul pe care-l am de atatia ani.ar trebui sa fie un motiv de bucurie.un imens motiv de bucurie.
e prima mea mare mutare.poate ca ar trebui sa ma simt asa.