octombrie,30.

octombrie 30.e trecut de miezul noptii.muzica se aude la fel de tare ca acum cateva ore,poate chiar mai tare.capul imi vajaie si inca numar paharele de alcool,pe care stomacul si organismul le digera-n buna dispozitie.berea nu ar trebui catalogata ca alcool,cel putin nu atunci cand doua treimi din ea e sirop de capsuni.

ma gandesc la mama,de fiecare data cand desfac sticlele cu sirop.mi-e dor de ea,desi nici nu a trecut o saptamana de cand am vazut-o.m-am bucurat tare mult o sa vad urcand treptele casei.m-am bucurat sa-l vad si pe fratemeu si pe prietena lui.si de tata mi-era dor.mi-ar placea sa-l sun mai des.mi-ar placea sa vorbesc cu el mai des.dar dintr-un motiv absurd nu-l sun niciodata.comunicarea mea cu persoanele dragi de sex masculin,a fost si va fi mereu pe-un plan..sa nu zic secund,dar abstract.

si-n fine,planul abstract incepe sa se schimbe.poate am sa-l sun si pe tata mai des.

au trecut patru ani.din cand in cand amintirile ma ravesesc.azi mi-am amintit cum plangeam prin douamiicinci,pe drum spre casa de la mare,ascultand rosu aprins.totodata,mi-au venit amintiri despre copila de atunci,cu par verde,ochi mari si inlacrimati si zambetul sters.

si eram o copila.si nu stiam ca timpul va schimba totul.ca anii vor trece peste mine,lasand urmele creionului destinul,apasate pe foaia noului capitol.

o pagina mai departe.

aproape nimic nu se simte.ignoranta face loc uitarii.

to forgive,to forget.aceeasi explicatie.

to forgive and to forget.

patru ani mai tarziu.

doi oameni se intalnesc,noapte in fata unei case.

patru ani si-un pic mai tarziu,zambetul reapare.de data aceasta altfel.cu altfel de sentimente.alta deschizatura.parca aceleasi sentimente.si frica e aici.dar a fost intotdeauna.

And now
Those sprangs in the air
I don't go down anywhere
I guess
It's just how it goes
The stories have
All been told before

august and everything after.

I catch a brief reflection of what you could and might have been
It's your right and your ability
To become…my perfect enemy…

de-afara vine miros de iarna.octombrie e pe sfarsite,toamna e undeva la mijlocul ei si furtuna anuntata s-a dovedit a fi o simpla ploaie de vara.o ploaie de vara asteptata si prea asteptata,dorita si iubita,dar care arde pamantul si-asa fierbinte,cand il loveste in miez de zi.

de undeva,din nimic,s-a nascut si o liniste diferita de cea cu care eram obisnuita.si linistea,si siguranta,si zambetelul,si rusinea cu ai ei obraji rosii, se amesteca,intr-o cana mare,plina de cafea sau de ceai.

cand luna august s-a sfarsit,intreg corpul meu intra intr-o toamna rece si deprimanta,plina de schimbari,plina de modificari genetice,moleculare.intr-o toamna,aparent fara rost,dar plina de semnificatii speciale.

cand august a inceput,sfarsitul a inceput totodata.

era nevoie si de asa ceva.

studiind masinaria pe care omul o reprezinta,adesea mi se intampla sa intalnesc o idee,comuna,unica si geniala.nu omul se schimba,nu caracterul difera,ci situatiile pe care le alege sau in fata carora este pus.frica de comunicare poate degenera inr-un dispret suprem sau intr-o dezamagire amara.cuvinte aruncate-n voia sortii.idei false,preconcepute.semipreparate,la fel de toxice ca si mancarea.

moving on,moving on.

octombrie e frumos.n-am intalnit din copilaria mea o toamna asa frumoasa.cu alei curate,tatuate cu puncte galbene sau rosii,cu soare cald,cu liniste deplina.octombrie are farmecul sau.un fel de august al tomnii.

imi place toamna asta,pentru ca scenariul e diferit,

pentru ca strazile-s mai mari si mai zgomotoase,

pentru ca diminetile,chiar si cele ploioase cand umbrela e uita-acasa,sunt frumoase.

pentru ca e frumos sa te ridici dintr-un pat cald,ca sa te loveasca vantul rece peste chip si sa nu observi,

pentru ca gandurile sunt mult prea vesele.

pentru ca e dragut sa te plimbi,spre casa,spre servici,spre scoala si sa-ti amintesti ca zambetul de pe fata ti-a ramas lipit acolo,din seara ce abia a trecut.

pentru ca e prea mult si prea putin.

pentru ca timpul e singura variabila.singurul lucru totusi neschimbat.timpul are scurgere iregulata.si totusi,timpul sta in loc cand stii sa apesi butonul de pauza.

.

a perfect circle si toamna.strazi udate de ploaie si linistea ce se lipseste de case.

toamna pustie.

culori.

peretele din fata mea se umple treptat de lucruri colorate si dragute.poze primite,foite colorate cu mesaje scrise mare pe ele,sclipici pe lipici.l-as vopsi in culori tampite si-as sta cu ochii mari ,lipiti de el.