3 days long

sau poate chiar si mai mult,avand in vedere ca sarbatorirea va fi repetata la nesfarsit cu inca trei grupe de persoane.astept cu interes miezul noptii,cand clisheul isi intra in valoare si se sting luminile iar ai mei imi canta comic "La Multi Ani".

cerul e senin si mai mult,am vazut cateva din constelatiile preferate.astept s-apara luna.

rochia de la mama e absolut superba (de-abia astept sa vina dimineata sa o port!) si intreeaga atmosfera e incarcata pana la refuz cu boala rasfatului.incerc sa evit distanta veche ,dar cu care sunt obisnuita,dintre sufletul meu si universul cu care odata supravietuia intr-o legatura inexplicabila si cosmica.

e ziua mea in mai putin de doua ore si ma gaseste noul an,ca o persoana total schimbata.cu legaturi si planuri noi si puternice de viitor,mai optimista ca alta data si...cu o nuanta la par,mai deschisa.

am realizat ca nuanta e in ton cu toata trairea mea,in acest prezent si viitor,insorit si rasfatat cu binele universului.

season song.

mi-am tot zis in ultimul an si in randuri repetate si accentuate,in ultimele zile(in special prin 27) ,ca niciun cadou de anul asta nu-l va detrona pe cel de anu trecut.

stiam ca o parte din sufletul meu nu va lasa,sa dispara in vazduhul infinit al noptii,acea seara in care timpul a avut miscari confuze,pana intr-un final,spre dimineata cand trezita intr-un pat mare,cu universul misterios si confuz,langa mine.cateva cuvinte,scrise pe-o bucata din pachetul de tigari,mai tarziu cadoul inca se simtea pe trupul meu,si se vedea pe zambetul meu larg si totusi,oarecum trist.

emotia acelor secunde de bine absolut,o doresc nu doar in fiecare an,ci in fiecare zi.sunt un dependent de droguri astrale,indesate intr-o singura persoana,in cel mai indepartat colt al galaxiei,pe planeta Pamant.droguri de care nu ma pot satura niciodata si parca nici nu am voie,asa cum nici copii nu se pot bucura la infinitate de joaca si soare.

si dincolo de dorinta si de drogul cu chip uman,exista intotdeauna cealalta parte.partea in care cadourile reprezinta substitutia iepurelui alb,drogului suprem.cadouri care,oricat de valoroase sau sentimentale ar fi,nu isi vor gasim locul intai in interiorul persoanei mele,fie ea cea spirituala sau chiar fizica.

dar uite,ca asta e doar tot ce gandeam pana ieri.pana azi,cand cerul s-a deschis si-a inceput sa ploua cu energie pozitiva.o energie in cantitati inimaginabile,toate concentrate intr-un singur punct al vietii mele.acel punct ce reuseste mereu sa acopere laturura aceea urata a dependentei de narcoticul cu chip de om si iepure.acel punct in care atentia cade dar pe-o lume,a ilustratiilor unor momente din trecut.

azi iustratiile au fost tehnice si spirituale doar prin viziunea si inteles subtil,din spatele lor.azi au fost tehnice,pentru ca miscarile au fost gandite-n prealabil,pentru ca postura a fost impusa si mai tarziu fiecare delaliu a fost colorat prin intermediul tehnologiei,cu guste de yingsiyang.

zambetele au aparut pe toate chipurile cand felicitarile au curs,pe ritmul entuziasmului nu doar de moment ci si de viitor.aceleasi zambete,venite odata cu sunetul unui telefon.

si-ntr-un final,energia s-a materializat pe cadoul suprem,fizic,de care m-am bucurat cu aceeasi intensitate,ca de cel pur spiritual,parfumat cu viitor.

si dupa toate astea,mai urmeaza o runda,insa nici aceasta nici ce-a ce a trecut,nu-mi vor sterge totusi ,de tot,gandirea si simtirea de ieri..cea in care,cadoul suprem ramane,noatea in care doua mari universuri,s-au ciocnit...

visul unei zile de primavara.

nici nu mai stiu cand am simtit ultima oara,pielea topindu-mi se la soare.am uitat ce culoare are cerul cand e inabusit de caldura sau cum e ca talpile sa mi se incalzeasca la atingerea betonului fierbinte.aici miroase a lemn,a lemn incins si-a vara.esarfa-mi coloreaza realitatea,amintindu-mi de cea pe care-am vazut-o cand am trecut de pragul material,in cel pur spiritual.

tutunul nu e suficient si nici prea bun,dar fumul pe care-l elibereaz din plamani ,pare sa stearga de pe frunte picaturile de sudoare,pe care temperatura trecuta demult de 20 de grada,le formeaza.

pana si norii cei amenintatori ,de pe cer au plecat si odata cu ei parca si furia din centrul fiintei mele.

parca-mi vine sa-mi inchid ochii si sa ma las purtata de muzica,pe culmile solare.sa-mi las trupul scaldat in caldura,pe pernele moi,puse pe cateva scanduri ce formeaza un dragut pat de lemn.onduirea viselor unei dupa-amieze de privara cu vesminte de vara torida,nu are cum sa strice,linistea si pacea par a fi un lucru normal si nici macar iepurele alb,nu-mi poate deranja comformtul primavaratic al acestei duminici.nu,gandurile-mi vor pleca de la fiinta si existenta lui iar intreaga memorie mi se va sterge,atunci cand imi voi pune capul jos,bucurandu-ma de soarele ce-mi va bate chipul ,suav.

am sa las deoparte si geanta colorata,pe care o cos cu chibzuinta facand loc doar albinelor care-n harnicia lor antica,imi amintesc ca inca e aprile..si nu o zi de iulie..ah,si-am sa citesc o carte,pentru continuarea atmosferei divine

Come close your eyes at last and wake yourself from evil dreams

Come drown with me in love's deep and shoreless sea

the schedule.

Like a mad man groping in a dark room.

Seek the light to burn away the gloom.

I've lost my mind but my feelings are true.

Everything I do I offer to you.

etapa depresiva.noaptea pe tarasa,cu cateva unitati de alcool la bord ce amplifica intreaga stare de singuratate si oboseala pana in varf de degete.etapa depresiva cu somn de 12+ ore,cu aceeasi senzatie de oboseala si nepasare la cafeaua "de dimineata".blocarea entuziasmuliul,desi in interior el exista intr-o fantana fara fund.accentuarea durerii la intampinarea unui lucru balal,precum clickul pe "recent visitors" pe un site de socializare.rezultat:ma adora,din moment ce ma viziteaza saptamanal.fie asta,fie ma detesta si-i e frica de ziua in care ,inevitabil,are sa o lase libera.

dureros e adevarul ca niciodata pentru mine.o sa se gaseasca o alta fiinta pamanteana,cu suflet intreg si nederanjat de bolile mintale pe care un grup de cercetatori britanici le-a definit atat de bine,in cartile lor de specialitate.inevitabil,o noua suferinta,o vesnica suferinta si-apoi o eventuala etapa de stagnare,in care visele dispar si realitatea pare mai usor de manevrat.

etapa maniaca.etapa in care uit de existenta personajelor cu caracter daunator ,din viata mea.uit de durerea de splina de care am suferit-o cand a dormit la mine.da,de fapt de durerea pe care corpul meu a suferit-o intreaga zi,pentru ca somnul lui era prea dulce si nu vroiam sa i-l disturb cu prezenta mea,in patul mic ,in care nici eu nu incap,singura.prezenta sesizata la amiaza,cand mana a venit peste trupul meu rece,neacoperit de plapuma peste care dormeam amandoi.

etapa in care topesc o sticla de vin intr-o seara,pentru ca "un pahar de vin rosu e recomandat sa consumi zilnic"..etapa in care ma gandesc vesnic la ziua de maine,la intalnirirle din ziua de maine,la plimbarile si zambetele aruncate peste zi,numai bune de ascuns faptul,ca interiorul meu,bomba aceea cu ceas s-a declansat,din nou.etapa ganditului excesiv,fara vre-o finalitate.etapa in care ideile par sa vina dintr-un izvor nesecat.etapa in care,peste zi,revad scene din vis si ma intreb daca sunt din cel din noaptea trecuta sau vechi de cateva zeci de nopti.

etapa dinaintea zilei mele,din noptile in care ma astept din nou sa visez acea realitetea pe care o am de cativa ani.

etapa zilei mele,cea care in cartile de specialitate exista sub denumirea de "depresie sezoniera",interpretata de mine sub definitia : "pot sa fiu si in new york cu fucking terry richardson,ca tot nu sunt fericita pentru ca de fapt,tot singura sunt,el fiind cu ea."

etapa in care nici cel mai scump si mai dorit cadou nu ma satisface si nici macare prezenta oamenilor dragi,precum membrii familiei mele,nu ma alina.

etapa de stagnare.cea in care sunt un copil cuminte,cu planuri organizate de viitor,cu zambetul larg pe fata si-o incredere incredibila in mine.etapa in care sunt acasa si-mi beau cafeaua la 9 cu mama si logodnica lui fratemeu sau stau dupa-masa intre 4 si 5 cu tata vorbind despre masini si ale lor componente.

si din nou.

depresia aparent fara sfarsit in care ma afund ,cand imi amintesc ce cafeaua buna stia sa faca,pentru a ma trezi la viata.cand imi amintesc incaperea in care am levitat de fercire.pe vremea cand exista si era asa cu trebuia sa fie.dimineata in care ma trezeam mai repede ca el si zambeam cand ii vedeam ochii inchisi,plin de somn si vise.

depresia cauza de senzatia "never good for you",desi stiu ca am toate calitatile de car are el nevoie,de la partea cu "being a friend" pana la cea de "gospodina extraordinara in toate planurile"

mania cu ale ei parti hiper energetice,vizite si bucurii cauzata de cei mai simplii oameni.

ziua mea cu toate cadourile si urarile de bine,posibile dar fara reusita in a-mi ridica moralul.

stagnarea si cina pregatita mamei,pe cand vine de la servici.

The greatest gift you can give someone is your time, because when you are giving someone your time, You are giving them a portion of your life that you will never get back...