sfarsit de mai

dupa alte multe momente de nesiguranta,chiar inainte sa inceapa ploaia,m-am trezit pe terasa,nicidecum singura.mi-era frig si tremuram si nu trebuia sa caut motive sa ma cuibaresc langa corpul cel cald de langa mine.

dupa un timp n-am mai auzt nici ploaia,nici muzica de pe fundal.am auzit doar murmurii,care se izbeau de perete.a fost asa,o parte din noapte,pana cand somnul ne-a prins in lumea lui,si printre genele intredeschise mi-am amintit sa sting lumanarile.

dimineata,a parut de parca,peste noapte ar fi trecut ani buni si alarmele au inceput sa sune pe rand,pana a fost prea tarziu.patul a ramas pe jumatate gol,char daca jumateatea lui plina inseamna o supraaglomerare a saltelei mult prea mici.

zambetul mi s-a instalat dn nou pe fata,inlocuind orice forma de suparare sau paranoia.am petrecut o ultima noapte de mai,departe de snguratate si tristete.asa cum mi-am dorit si la inceputul ei.

***

ma gandesc adesea cum o singura poza-ti poate schimba intreaga stare de spirit,cum it poate provoca cele mai cudate stari,cele mai opuse si cat de usor mii de furnicii isi fac culcusl sub pielea ta.

cum,o poza-ti aminteste de-o stare,sau de-un moment unic in linia timpului.

in analza pe care-o fac de ani de zile,oamenilor apropiati sau necunoscuti,ba chiar si-n propria mea analiza,descopar lucruri ce ma fac sa ador omul,ca fiinta.starile unice,resimtite amintirile si pozele ce le reproiecteaza,sunt minuni care vin la pachet,odata cu nasterea noastra.

iubesc oamenii,chiar daca-ntr-o paralelitate ciudata,ii destest.iubesc trairea si scopul pentru care ne aflam aici acum.

s-acum ,exact in acest moment,urasc ca-n destinul meu,siguranta sa-si mparta in egala masura,sansele cu nesiguranta.urasc ambvalenta din "poate sa.." sau "poate sa nu.."

luand in considerare un "poate sa.." imi place sa ma gandesc la momentul de imediat dupa,cel in care i-as mai intai vedea chipul treaz si-apoi cel in extaza,ascunzator de gemenete si placere.

mi-ar placea o ultima noapte de mai,departe de singuratatea cu care eram obisnuita in anii trecuti.

luna mai si anii trecuti,momente la rascrucea drumului dintre prezent si viitor,dintre trecut si prezent si dintre trecut si viitor.o ecuatie matematica ciudata.anul acesta luna ma mi-a indeplinit toate dorintele,cred ca nu degeaba sunt nascuta in prima z.am ignorat oarecum,orice forma de legatura cu trecutul si-am incercat sa-m duc cat mai mult viata spre viitor,ignorand oarecum chiar si prezentul.toate pana intr-o zi.zi care s-a multiplicat rapid in zile,zile cu luna plina prinzadu-ma implinita si fericita,zile in care mintea-mi sta pe loc,la fel si chipul.zile-n care inima-mi bate pana ce ramane fara putere si zile in care viitorul pare ciudat,si greu de uitat cu drag la el.

random friday night.

usa era deschisa in acel moment si ploaia tocmai se oprise.soarele dadea semne de viata de dupa nori,iar lumina ce intra in casa avea culoarea parului meu,proaspat vopsit.mi-am dat seama atunci,ca nici arama,nici cogneacul si nici macar rosul phoenixulu nu par a avea culoarea cu pletelor mele.doar apusul,doar lumina calda a apusul de soare ,pe sfarsit de primavara,inceput de vara.

in oglinda,departe,traieste chipul,in spatele caruia tot felul de trairi emotionale se formeaza.paranoia e stratul de baza,impletit cu frica de a nu pierde ceva,ce pare ca in sfarsit da un sens unei vieti,lipsite de fericirea aceea emotionala,pe care la un moment sau altul,toate fiintele pamantului o simt.

tigarile se sting in scrumiera si pana cand somnul isi va intra in putere,sunt sigura ca sufletul va spera la o revenre la normal.un normal,dupa o noapte in care rolul prietenei a fost inlocuit cu cel de mama.in interiorul meu,o fiinta extraterestra vede intreaga situatie ca fiind un mare efort fizic,depus pentru un nimic definit doar de timp si spatiu.patura usoara,de puf,pare sa-i fie grea si la fel si intregul proces de vopsit si aranjat.dar exista,exista o sclipire a unei fiinte temporare,ce induce-n eroare extraterestrul.paturile cu care a fost invelit trupul,sarutul pe frunte,statul de veghe intrega noapte,culoarea apusului de soare.spre un viitor si un prezent.toate spre un viitor incert si-un prezent dulce-amarui.

nu.

Seriously just imagine the thought.

Flashing through thunderclouds in space time, barriers just

seem to dissolve as we move forth into the divine.

From dimension to dimension.

When shall I be free?

pentru prima oara in viata mea,am avut curajul sa-i zic nu.un nu gandit la rece in cateva secunde.un nu spus cu o oarecare urma de durere,dar multa,multa mandrie.nu i-am spui numai lui.mi-am spus si mie,in acele clipe.am interpretat totul,ca fiind,un ultim si eliminatoriu test al destinului.

aveam doua optuni.fie spuneam da si dadea cu piciorul unui om de care ma atasez zilnic tot mai mult,fie spuneam nu si opream orice proces de traire intr-un trecut utopic,pastrand astfel prezentul si viitorul cu dimineti insorite si imbratisari pana-n pragul sufocarii.

sunt sigura ca ,daca nu ar fi existat el-ul de care ma bucur acum zilnic,acum ar fi fost o dimineata urata si probabil ca nici soarele nu ar fi tronat pe cer.sunt sigura ca m-as fi umplut de sperante ,numai ca in urmatoarele zeci de zile sa ma secatuiesc de ele,pana in pragul depresiei.nu stiu de unde am avut curajul sa-mi intorc spatele dorintelor de altadat',viselor adolescentine.nu stiu cum de m-am oprit din vechea cursa de alergat dupa acel iepure alb.probabil epuizarea psihica si-a spus in sfarst cuvantul.

dar am reusit.balanta a tras spre noua silueta,spre parfumul pe care-l lasa pe pielea mea,spre ochii mari ce-mi surprind mereu prvirea de copil.spre diminetile cu soare,sau cele friguroase cu picuri mari de ploaie.spre serile de condus aiurea prin oras,ascultand shpongle,sau spre minutele petrecute ,in trecere,pe terasa,la o tigara,doua ,trei.un fel de noapte buna.balatanta a tras spre gemete,saruturi pe frunte si zambete si spre privirea intoarsa spre varful dealului,unde deseori sulfetu-mi traieste.

nu i-as ma zice acum si timpului,batranului meu inamic.

nu i-as zice si mamei cand ma roaga sa ma mut odata acasa.dar cum sa-i explic ei nu-ul meu?

...no more I but we,

in perfect harmony.

eternal sunshine of the spotless mind.

cand m-am trezit,realitatea nu era deloc departe de visul pe care-l avusesem.camera era aceeasi,semi-obscura,cu ferestre mari si perdele groase,ce ascundeau soarele venit parca de nicaieri.ridicandu-mi capul,sa-i observ in detaliu trupul incovoiat,suvitele mele de par pe care le strangea in palma,i-au disparut printre degete,de parca ar fi fost firicele de nisip.le-a gasit,secunde mai tarziu,in somnul pe care-l urmaream cu atata atentie.si-apoi,brusc,s-a trezit,de parca o bucata importanta din energia cosmica ce se revarsa din trupul meu,i-ar fi soptit un "un buna dimineata".zambetul de pe chipul,cu ochii mari si-albastrii ca-ntr-o zi de vara fierbinte,mi-a ordonat sa-mi inchid ochii,de parca i-ar fi fost rusine ca-l observ si notez detaliile in agenda personala a sufletului meu.

n-am reusit sa mai dorm,dar am stat acolo,langa el,ascultandu-i rasuflarea,citindu-i ochii care se zbateau,de parca ar fi citit sau urmarit ceva foarte intens ,pe retina lor.si-apoi s-a trzit,iar printre genele incarcate m-a privit,dandu-mi la o parte parul de pe frunte si sarutand-o suav,nestiind ca ochii mei sunt inchisi,dar in spatele lor,somnul e plecat de mult.

***

si-am stat la cafea pusa in cani rosii,contrastante cu peretii de-un verde prmavaratic,parca plin de sperante si energii pozitive.simetria incaperlor m-a fascinat si continua sa ma fascineze.liniile drepte,pozitionarea corpurilor,materialele din care toate au fost facute la un moment dat.o organizare perfecta,fara defecte.un aliniament divin,paralel si identic cu cel din universul meu,in care,odata,exista doar haos.

linistea din incapere,era din cand in cand,tulburata de cuvintele din propozitiile fara rost,pe care i le ziceam.mi-am dat seama atunci,ca intreaga situatie,e parca desprinsa dintr-un film,in care ea era impulsiva,colorata si pasionata de diferite culturi curcubeice,in timp ce el reprezenta tipicul barbatului retras,plin de sentimente,pe care insa nu le poate organiza verbal si pentru care "constantly talking isn't nececesarly communicating".

mi-am dat seama atunci,ca viata mea pare a fi desprinsa dintr-un film,dintr-o carte si singurele tangente cu realul sunt personajele.respectiv eu si el,intr-o productie a destinului.productie in care eu sunt ba foarte fericita,ba extrem de paranoica(si cum altfel dupa trairile cu iepurele alb,din ultimii ani?).