we were sure we'd never see an end to it all

stiu ca intr-o clipire,va fi din nou inceput de luna,inceput de drum.pagina noua,pe care-mi trec din nou planurile si visele,sperand ca toate sa se indeplineasca,asa cum s-au indeplinit cele de la inceputul lui mai,cand la fel ca si acum,starea mea de spirit era departe de tot ce-i bun si pozitiv.

poate ca ar trebui sa fac un tort si sa-l umplu de lumanari.

uitandu-ma inapoi asupra primei luni de vara,realizez ca timpul a trecut mai repede ca niciodata.zilele nu au parut lungi si noptile,foarte putine au fost extinse pana-n pragul infnitului.soarele mi-a incalzit trupul prea putin,lasand putine urme maronii pe pielea mea.

sunt intr-un punct mort,al vietii mele.scufundata intr-o mare de inutilitate,momentan traiesc pentru a face umbra pamantului.exstenta mea se rezuma la a sta lipita de saltea si laptopul fierbinte,rememorand zile ale unor ani,in care a trai avea o insemnatate si planurile,visele si indeplinirea lor parea a fi cel mai usor lucru de pe pamant.30 iunie 2008 marca inceputul vietii mele de conducator auto,30 iunie 2009 marca emotiile pe care le aveam in fata foii de bac.30 iunie 2010 marcheaza inca o zi,in care sper ca ceva mai bun sa se intampla cu mine,cu viata mea.

in mintea mea exista un imn,al starii de spirit definite de catatonie si absenta a sufletului dornic de viata,e acelasi,din toti anii in care-am ajuns in starea asta.

...dar poate ca,pana dupa apusul soarelui voi gasi o cale de a-mi reveni si de a ma intoarce pe drumul acela,presarat cu energi pozitive,zile si nopti fierbinti.

distractions.

...there's always something inside,telling me to just give it some time.

timpul,batranul meu inamic.

ora cinci in dimineata si-al sau fustrant sentiment,a sa deranjanta lumina.chipuri noi,chipuri vechi,in paturi si prin asternuturi,in liniste totala,imbracati in muzica,dezbracati in gemete.si-apoi acele suflete goale,legate de amintri si ecouri,in paturi micute,straine si totusi imbibate in acea senzatie dulce de "acasa".

acasa,in casa de lemn,aproape goala acum,dar aglomerata de toate amintirile,aici,acum,pe salteaua trantita peste podeaua calcata de talpi si vreme,incerc sa-mi gasesc somnul.afara soarele a rasarit de mult ,dar norii-i filtreaza lumina calda,lasand peste camera o aura rece si cruda.incerc sa dau la o parte,tricoul alb si sifonat,dar palmele-l gasesc involuntar si-l trag mai aproape de mine.parfumul a disparut demult,dar adanc in fibre urmele adneice au ramas.

la fel mi-a ramas,sub piele si urma ultimei muscaturi,ca un tatuaj temporar,curcubeic.durerea a trecut demult,sau poate ca doar a urcat cateva nivele,mai sus,spre spatiul gol,dintre plamani si inima,cam pe unde mi-era altadata sufletul.

linistea a fost inlocuita de neliniste si ea,la randul sau,a fost inlocuita de-un zgomot ciudat,aproape static.asemanator cu cel pe care,universul l-a produs in momentul nasterii sale,sunetul,zgomotul imi invadeaza mintea si-mi roade fiecare terminatie nervoasa.

si-n absenta somnului,aducator de taramuri fantastice,in care mintea-mi e (aparent) sanatoasa si sufletul existent si-mbaiat in fericire,in momentele in care zgomotul devine insuportabil,distractiile temporare devin singurele surse de liniste.blocajul se instaureaza,aproape instantaneu.

filme si carti,citite si revazute pana-n pragul critic al suprasolictarii.pana-n pragul critic al supraaglomerarii si-n fine,pana-n pragul in care viata existenta-n pagini si imagini se amesteca cu cea in care-mi duc duhul,readucand la viata amintri si trairi recente.tot ce-a existat,inainte de inceputul lui mai al acestui an pare irelevant,caci toate trairile,toate sentimentele de sufocare,par a fi noi si necunoscute.

nu mi-a fost deloc usor sa-mi golesc mintea de tot ce-a fost mai demult si sa fac loc zambetului.

n-a fost o misiune usoara,sa gasesc o persoana fata de care sa nu-mi pierd usor interesul si rabdarea.dar am gasit-o si-a reusit,intr-un timp foarte scurt sa-mi schimbe toate perspectivele de viitor,sa-mi stearga din minte orice definitie a cuvantului "singur",sa-mi aduca zambetul pe buze si vanatai curcubeice pe corp.

si tocmai pentru ca mi-a fost asa de greu,ma rog ,acum,cerului si-universului,lunii si destinului sa-mi tina acea fiinta pe cararea de care m-am atasat asa de repede.ma rog sa nu-mi mai fie intoarsa lumea pe dos,ma rog sa nu ma mai trezesc singura-n salteaua de pe jos.ma rog sa nu-mi mai petrec zilele intr-o amaraciune cu gust de cafea fara zahar,incercand sa renunt la impulsivitate,dorindu-mi sa nu-mi fac bagajele ca sa fug acasa.ma rog sa-si redeschida mintea si ochii,urechile si sufletul,la fel cum o facea cand venea oriunde eram,indiferent de ora,spatiu si oamenii ce-l umpleau,cand isi scria numarul meu in palma,ca sa nu-l uite.cand se rusina pentru ca-i priveam ochii cu atentie.

ma rog sa revina totul la normal si sa-mi gasesc somnul,dimineata,dupa ce noapte-a fost scufundata-n gemete.

everything,everything.

Aluminum, tastes like fear.

And who'd have thought tomorrow could be so strange?

My loss, and here we go again

reactii chimice,instabile,impulsuri electronice clatinand din loc milioanele de celule ,odata stabile.

batai iregulate,urmate de-o durere acuta-n piept.lumea din afara celor patru pereti,suprasaturati de gandurile tuturor oamenilor ce-au respirat odata aerul din interiorul lor.

ploaia spala strazile si casele si foile de vita.ganganiile misuna pe podeaua de lemn,pe draperiile portocalii ce-mi amintesc de apus iar frigul ce-mi ingheata varful degetelor,isi face loc si se aseaza comfortabil pe sub pielea,pe care soarele a vazut-o,prea putin,in prima luna de vara.

timpul pare sa fi capatat un avant urias.galopeaza spre un viitor ciudat si undeva,in spatiul gol dintre cei doi plamani innegriti de fumul multelor tigari fumate,o senzatie de rau acut s-a instalat,de ceva vreme.o senzatie ce pare ca mi-a batut trupul in cuie,de salteaua moale,de pernele grele.linistea universala,transformata in haos la nivelul cosmosului interpersonal.lingoare la nivel spiritual.

prezentul.negru si mat,departe de trecutul curcuibeic si lucios,rupt parca din revistele cu poze frumoase si fete scliptoare.uite-mi viitorul,la care nu ma mai gandesc demult,pentru ca-mi readuce la viata toate spiritele nascute din nefericirea incertitudinii si-a haosului.

reactii chimice.universal valabile.reactii chimice,preschimband trupul in mizeria cunoscuta umanitatii,de atata vreme.reactii chimice plutind pe sub piele,destabilizand pulsul,incetosand gandirea.toate sunt reactii chimice si toate-s finite.

pana in ziua in care endorfina va fi,din nou eliberata-n cantitatle necesare,ma complac sa-mi privesc trupul lipit de pat.