cea de-a doua stare a normalului

Apusul de soare era pictat in linii portocolalii,sterse pe-alocuri,de conturul roz.volumul prea mare al muzicii intepa castile finute,negre,pana la un moment dat in care,durerea le-a scos din urechi fortandu-mi sufletul sa priveasca fix,pe geam,spre toate-acele peisaje ce s-au schimbat poate prea putin,in ultimii ani.si-au trecut trei,doamne,trei ani de cand nasc sentimente batrane,trei ani in care-am avut ocazia sa ma desprind de sufletul delirant al iepurelui alb.trei ani si tot trei oameni,am ramas in relatia,pe care nici insusi creatorul nu mai stie de ce ,mi-a trimis-o intru traire.muzica-si schimbase ritmul fara vreo avertizare in prealabil.odata cu ea si sentimentele si-ai schimbat fluxul oscilant,unduindu-se-n ritmuri molcome,domoale.

noaptea a fost scaldata-n temeri si amintiri,in drumuri lungi si reci,in nesatisfacere si satisfacerea simturilor olfactiv-gustative.si-apoi somnul s-a lasat peste curte,peste oras,peste intregul pseudo film al unei nopti de revelion,mai esuata decat cele mai esuate.sitcomul romanesc,era facut din toate acele bugete imaginare,descrise prin filme conspirationiste.poate ca ,decorurile erau construite de destin si toate peronajele principale si seundare,erau platite in cecuri karmie,mai apoi.poate ca totul a avut un inteles anume,la acea vreme,sau poate ca nimic nu trebuia sa aiba vre-un inteles

cea de-a doua stare a normalului,soarele unei dupa-amieze impietrtita-n sentimente lenese,dureri corporale si musculare.vor fi saptamani intregi pana cand trupul mi se va dozgoli de toata oboseala,saptamani pline de soare si ploi,saptamani tot mai reci,pana-n acea zi in care,casa va fi umpluta de caldura,de oameni,de drag.prajituri asezate pe masa,in ordinea culorilor,coduri impachetate asteptand entuziasmate sub crengile colorate,pe fond alb ale bradului artificial.vor fi saptamani lungi,aproape infinite pana cand vacanta-mi va inmuia oasele si craciunul linisti sufletul.

cea de-a doua stare a normalului,saptamani incarcate de lectura,vise si dimineti tarzii,goale.

cea dintai stare a normalului.

And I don't know if I need you more

Than the way you used to need me

in prima dimineata a saptamanii,toate lucrurile revenisera la normalul,pe care-l asteptase inca de la plecarea lui.

ramasese totusi, cu placerea intiparita-n trup,cu punga de cafea,din care-si facuse apa moarta,cu-un vis mai vechi implinit timp de-aproape douazecisipatrudeoreminunate,cu-un vechi si drag sentiment de dejavu..

pe buze simtea un gust dulce amarui,asemanator cu cel al cafelei amestecate cu tutun.totusi,gustul venea din ibricul cald al sufletului si nu din cel verde de pe aragazul vechi.nu se gandise nicio clipa sa-si stearga buzele,stiind ca,purtand cu ea intreaga zi aroma,va invata sa-si recladeasca sufletul,mintea,gandurile,fortele,asa cum o facuse de-atatea ori ,in toti ani din urma.timpul nu stersese niciun sentiment din dosarul gros,depozitat in cele mai adanci gropi ale inimii sale.timpul o invatase doar sa le ignore cu desavarsire..

vantul sufla poate prea cald,pentru mijloc de toamna si soarele se-arata timid pe cer.pasii ei se-ncalceau in toate frunzele lasate pe-asfaltul gri,in timp ce ochii derulau saturatia culorilor aprinse din drumul ei.

era fericita,fara ca vizita lui sa fie motivul principal.era fericita si nu cauta explicatii suplimentare,caci ele ar fi putut sa-i stearga zambetul de pe chip.din cand in cand,isi gusta buzele,sperand sa-si aminteasca noaptea-n care-i auzise inima batand,din nou,dupa-atata vreme.isi gusta buzele,sperand sa-si aminteasca gustul pielii cafenii,gustul delirului,gustul placerii vinovate la care ceda mereu,cand intoarcerea lui era inevitabila.

isi gusta buzele,sperand sa redescopere copila indragostita pana-n prag de-orbire,de-altadat'.

dar copila se transformase-ntr-un fruct cu cel mai sold strad protector si cel mai fraged miez.

copila devenise om mare si din cartea de povesti nemuritoare,pe care-o pretuia altadat',ramasese doar semnul de carte,facut din pielea cafenie,de textura satenului,pe care-l adora.semn ce,trecea adesea,fraze,pagini,capitole mai in fata,in cartea vietii ei.

And I don't know if I love you more

Than the way you used to love me

Babe,I'm gonna leave you.(II)

mai spre seara,tristetea o palise din senin.se simtise bine pana intr-un moment in care,inima incepu sa-i bata in ritmuri delirante.isi aprinsese o tigara,urmata de cateva clipe de privit in gol pe ritmurile zepelinului de plumb.ii era clar ca toate imaginile ce-i coborau din crestetul capului spre retina,erau vise dintr-un alt univers,acela la care visa mereu,acelasi pe care invatase si chiar reusise o zi intreaga,sa-l ignore.dar oboseala incepuse de ceva vreme sa-i controleze trupul si,odata cazuta sclava in fata pelerinei sale pamantene,se vazu fortata sa-si rupa toate oasele-n toate acele cazaturi dureroase pe ganduri.

trecusera orele fara sa observe,se trezi in aceeasi pozitie pe-acel scaun incomod.o postura indoita,pe-un fond semiobscur.mirosul ii ramasese-n nari si din cand in cand respira aerul adanc,crezand ca se-ascunde in spatele ei.

pe sub piele sangele plesni la un moment dat,putea fi pe vremea cand soarele era pe cer,cu milenii in urma.putea fi chiar si intr-unul din momentele lungi ,aproape fara de sfarsit cand se simtea Oracolul,casa-i era plina si prajiturile se coceau la cuptor.se simtea Oraolul ,pentrul ca-l astepta pe cel nou,acelasi vechi.

nu,nu mai conta nimic din tot ce simtise.sange-i plezni sub piele,fara sa stie cand.durerea usturatoare-i cutremura inca sira spinarii,dar pe chip nu-i mai aparea decat un amalgam amarui de sentimente desenate.

dupa un timp ,cam pe cand noaptea era aproape de mijloc,se bucura de putinele-i clipe de liniste pe care le mai avea la dispozitie.asculta pasii marunti din pereti,frunzele de vita,uscate,lovindu-se de-acoperisul metalic.asculta-nmarmurita linistea cartierului,privind in gol spre marele oras..cel de care se indragostise cu ani in urma,cel in care  se indragostise.se uita spre orasul luminat,in care se intorceau mereu el,ea,amandoi,din timp in timp,ca sa-si demonstreze reciproc si personal,fiecare trauma,fiecare experienta,fiecare zambet spus in absenta.

tigarile-si redusese drastic din numar,era o noapte-usoara.era din nou, noaptea, singura.

do you believe in what you see?

Babe,I'm gonna leave you.

in momentul in care piesa incepu,parul i se ridicase pe maini si-un fior mai vechi,cunoscut si chiar aproape amic,ii trecu prin sira spinarii,scuturand-o din toate radacinle pe care picioarele si fundul ei,le intepase in scaun.din cand in cand isi amintea de ursturimea lasata pe piciore,in urme triunghiulare,liniare,punctiforme,maini-i-forme.pielea-i era inca umflata,de parca ar fi treut doar cateva minute.dar erau deja ore bune de cand plecase,erau ore bune si ea facea fata cu brio golului pe care il lasa-n urma,orice plecare a lui.zbura prin zepeline de plumb,mimand cuvinte cu coltul din dreapta al gurii,pentru ca-n cel opus is tinea strans,penultima tigara.traia un film,pe care-l vazuse pe ecrane,prin toate filmele americane,prin carti,in pasaje,pe scena-n teatru,prin boxe-n muzica.stia ca toate cele vazute,erau inspirate din viata si simti un regret adanc,cand realizase ca in lume erau milioane de suflete in situatia ei.realizase ca,lumea era un loc singur si trist si ca,existau mii de alte camere cu mii de alte paturi,in care mirosul cearceafurilor trasmirate-n rutina si arta amorului,ramasese suspendat in aer.

isi amintea din cand in cand,printre toate foile si pasajele pe care le studia,conversatii lasate-n noaptea ce trecuse,isi amintea entuziasmul cu care vorbea despre noua ei viata,despre alegerile facute,despre cum fusesera toate necesare.din cand in cand horoscopul repetat la telefon de mama ei,ii revenea-n minte si zambea profund,caci coincidenta era prea mare.

It was really, really good. 

You made me happy every single day. 

But now... I've got to go away!

abia cand plecase,putuse sa respire usurata.se simtea ca trezita dintr-un vis tesut in sentimente de vinovatie .vinovatie fata de propria-ai persoana,caci inca exista in ea acea persoana,lasa-n umbra.acea voce ce-i trezea stari melancolice,pe care toata lumea le astepta cu interes sa iasa la suprafata.dar gandul inceputului de saptamana,al plecarii acasa,al odihnei ii stergea din minte orice interes pe care-l starnea melancolia.se simtise prea bine si vroia sa se simta in continuare,la fel.muzica-i amintea de acel punct in viata ei,cand nu stia ca totul are sa se shimbe subit.ii amintea de toamne adolescentine,de paturi albe,in camere roz,copilaresti.ii amintea cu drag de tot ce fusese inainte de acel an,doar ca sa-si dea seama ca simtea,pentru prima oara-n atatia ani,la fel.

increzatoare si fericita de tot ce facea,chiar de o mare parte era la fel de complicata ca anii de dupa bariera.isi mai dorea o noapte,ca sa-si satisfaca mintea si trupul,sufletul si constiinta.mai avea nevoie de-o noapte ca sa poate revini,la inceput de saptamana,la normal.