aftermath #5

si-urmeaza ultima luna,ultima luna dintr-un an plin de abis,confuz,mister,lucruri bune pe-alocuri,ipocrizie dezgropata din mormintele socialului demult aflat pe liniile delirului post-adolescentin.ma pregatesc pentru o luna incarcata,desi ar trebui sa fie coplesita doar de spiritul craciunului si-al dragului de familie,luminata de toate beculetele colorate de prin orase si mansarde,camere mici cu paturi imense.

departe de tot ce are sa fie luna decembrie,departe de tot de ea,inca-mi scald trupul in apele tulbure ale ultimei zile din ultima luna de toamna.aici unde,ar trebui sa fac un rezumat,dar nu pot ,caci mi-e mai mult decat greu sa rezulm chiar si-ultimele 10 zile,pardon,3.ce mai zile!e ciudat cum sclipirea spirituala m-a lovit din senin,chiar in momentele in care incepusem sa ma abat de la ea,sa gandesc mai mult prin prisma tuturor celor obietive,stiintifice.

destinul m-a pus din nou fata in fata cu o cale,pe care o aleg si nu o aleg,o cale ce-are la baza ei ceaiuri orientale,energizante,hipnotice,misterioase si betisoare parfumate cu miros de deja-vu,imbatranit putin de vreme.

si-am vazut prima zapada si-am primit primele complimente dupa-un lung si anevoios timp.si-am primit,tot in noiembrie,ocazia sa-mi intalnesc latura nealeasa a destinului ce-a luat nastere acum patru ani.si m-am trezit din nou,intr-un delir spiritual,intr-un vis macabru,presarat cu zahar si zambete.

departe de rutina pe care nu o mai cunosc asa ,ca altadat' gandu-mi zboara pe stradute intunecate,de parc-as fi o adolescenta pierduta-n drumul spre prima zi de liceu.de parc-as fi o copila de generala ce-nvata sa traiasca pasiunea,pasiunile,viata.

imi astern capul pe perna moale doar ca sa ma trezesc in delir,in dansul ielelor,in dupa-amieze fara sens,dar pline de inteles.ma tem si ma las coplesita de toata energia,doar ca sa o iau de la capat.ma las hipnotizata,doar pentru ca-mi place,dar ma trezesc la cel mai mic impuls al subcontientului,care,cred ca e singura farama de inteligenta din toata fiinta mea.un om batran ce-mi gazduieste sufletul si-l scutura din tzatzani pana-si inlatura orice urma de reverie.

si-apoi,apoi ma trezesc la realitatea determinata de toate impulsurile electrice de la surpafata pielii.ma trezesc urand,detestand,dorindu-mi totusi sa intelg nu doar de unde ci si de ce am parte de toate extremele negative,pe scala sentimentelor umane,la rasarit de soare si aproape intinse peste zi,de parca ar fi saraca,o felie de paine frageda.

ma trezesc si-adorm la loc,doar ca sa atipesc,fara sa ma odihnes intr-un somn iepuresc.si ce ma fac,daca acum,dupa atatia ani de dor si nevoie am regasit iepurele alb?si nu cel de care m-am inragostit,ci varianta lui mai inteleapta,mai matura si cunoscatoare de toate cele ,ale vietii?ce ma fac,daa mi-e teama de-acel iepure,dar visez la el in somn iepuresc?

e sfarsit de noiembrie si-o floare de colt imi mangaie degetele.si jadul din gat,si petrele de foc.

si toate pietrele in general.


the day that you stop running,is the day that you arrive.
stop chasing shadows,just enjoy the ride.
si ..stau de-un an in cluj,ducand o viata cvasi-boema.o viata la care visam altadat' ,dar n care ma trezesc fara sa-m dau seama ,cat de lipsita de semnificatie e.

brumar

doua lucruri m-au atras intotdeauna la calendarul crestin ortodox .unul din ele e fazele lunii si lungimea zilelor,iar celalalt,denumirea populara a lunilor anului.in copilarie traiam intr-o lume de poveste.primavara infloreau toti copaii si-n locurile unde-acum s-a latit asfaltul,cresteau flori din toate soiurile.era o simfonie a culorilor e preceda vara,ferbinte si plina de libertate,de voiosie,de genunchi pleznind a sange si seri lungi,ce gazduau jocul de-a v-ati ascunselea,pana cand,pe rand,cartierul se elibera de copii,dupa ce vocile calde ale mamelor pictau ecouri pe peretii grosi ai blocurilor.toamna era toamna,cu frunze galbene.toamna,la fel ca toate anotimpurile ,isi respecta denumirile folclorice.in noiembrie,acum ceva vreme,acum cativa ani,asteptam u drag prima zapada,inainte de primul mos.si cand prima zapada cadea peste natura uscata si rece,fugeam seara sa culeg si sa leg de-o-lalta bulgari de zapada.

e cale lunga de-atunci.pamantul s-a maturizat,a mai imbatranit cativa ani si-odata cu el,si eu.nu mai suntem copii ce respectau u strictete legile mamei natura,dar adesea duem dorul acelor zile pline de boem.e o cale parca infinita de saptamana trecuta si pan-acum.e o cale lunga,strabatuta-n cateva zeci de ore,de la hanoracul pufos si verde,lasat deschis,purtat pe strada-n bataia ultimului soare cald,de toamna.ma intrebam cand are sa vina si prima zapada,nestiind ca am sa am parte de surpriza magnifica,de a o regasi,la fel ca-n alti ani,cu cateva zile bune-nainte de mos.

am batut orasul,pe jos,departe de autobuse,de masini.doar printre oameni,uitandu-ma la chipurile lor si-auzind,printre pauzele de muzica,glasurile incantate ale copiilor.

dead and lovely.

vin rosu si umbre fumegande de tutun fierbinte,sub cerul incetosat de norii reci,iernatici.vara e departe ,din orice punct ar fi ea privita,punctul zero pe axa zilelor fiind atat de aproape si-atat de palpabil.il ascult pe tom waits,cantand pe ritmuri triste,romantie,dorindu-mi sa fiu intr-un altfel de prezent.un alt viitor al trecutului,un al trecut al viitorului.ochi-mi sunt incetosati,de teama,de dor,de toate concluziile pe care ziua,dumurile,autobusele pline de oameni tristi si gri le-au tesut pe ploape.mi-as dori sa-mi conduc masina,asa noaptea,cand versurile domnului ce prin insusi numele lui,asteapta.dupa ce?nu stiu,probabil nici el nu stie.poate e,la fel ca mine,un suflet in cautarea unui etern moment plin de insemnatate,nestiind ca atatea au fost si tot atatea trecute cu vederea.

prin acriliul albastru,lumina-si pierde caldura dar isi misticizeaza intelesul..si umbre raman,raman,raman,lipite peste tot,prin camera,prin pet,pe-asternuturi.mintea-mi zburda pe meleaguri pline de comparatii si flori cenusii,aproape baudelairiene cu greutate bacoviana.de parca ar mai conta ei in povestea mea.si-am mai stins o tigare,fara sa-mi pun la capat gandurile,fara sa pot exprima in cuvinte cu inteles ideea ce-mi bantuie capul,lasandu-l gol,incins in ecou.

She made up someone to be
She made up somewhere to be from
This is one business in the
World where that's no
Problem at all

si-imagini imi strabat ochii,desprinse din amintiri,fugitive toate si toate pline de viata.

nu s-ar fi intamplat ,de fapt,nimic.cu timpl as fi ajuns aici.exact aici.as fi cazut in momente de halucinare si-as fi pierdut controlul ratiunii,la un sfant,unic,moment dat.un unic si plin de deja-vu moment dat.as fi cedat sufleteste in fata iubirilor de ordin multiplu pe care le-ar fi impus,cac toata-mi deschiderea e o aparenta crasa.

as fi suferit de aceeasi depresie,plangandu-mi soarta,intinsa-n pat,calcand in gol asfaltul ca apoi sa trec cu vederea toate momentele.as fi ramas mereu cu ideea-n minte,cu senzatia-n trup,cu gelozie eterna-n suflet.

as fi fugit si dupa el si poate  singura diferenta ar fi fost regnul si specia-i metaforica in care l-as fi incadrat.

ar fi lipsit niste impliniri,dar momentul de fata tot ar fi existat,doar cu alte amintiri.probabil n-as fi avut nici cea mai mica urma de vinovatie.caci acum,am,putina,foarte putina.dar o am,de fiecare data cand inchid ochii si-mi amintesc textura parului lung.varful degetelor au imprimat printre santurile amprentelor,urme din matasea bucalata,din pielea alba,total opusa de cea cafenie.

si nu stiu cum sa ma comport,cum sa raspund.mi-e mai usor sa fiu rece,moarta,ignorand orice urma de sentiment intalt,divin.mi-e mai usor,pentru ca asa am citit odata,in cartea invataturilor iepurelui alb.

dar m-as putea imagina cu zambetul larg pe buze,sorbind din cafeaua de dimineata,expirand fumul dens al primei tigari,in timp ce palme de drag alearga pe trupu-mi zgribilit.m-as putea imagina fericita,ignorand inca o data,orice latura asunsa,plina si ravasite de mii de universuri paralele,toate asteptand,toate suspinand dupa-acel zburator.

m-as putea vedea.

dar imi sorb vinul,pe care l-as vrea acum fiert,lang-o fereastra imensa,privind in gol spre fulgi mari.imi sorb vinul,incercand sa-mi fumez ultima tigara dinainte de somnul scurt,intepator.imi sorb vinul,complacandu-ma inca o data  cu intreaga situatie,in care m-am trezit,din senin.

the alternative question,life,answer.

It's a new dawn

It's a new day

It's a new life

For me
And I'm feeling good

si daca atunci as fi ales sa ma duc pe acea cale,din care-am gustat,de care m-am bucurat,a carei viata a durat mai putin de-un moment,astazi ar fi fost totul schimbat.nu ma gandesc deloc la alegerile materiale pe care le-as fi facut,refuz sa ma gandesc ca mutarea si alegerea ar fi fost de alta natura.pana la urma,nu-mi detest prezentul ci il chiar ador.as fi fost o persoana implinita,fericita.cel putin,asa imi place sa-mi imaginez alternativa.

dar darul spiritualitatii..l-as mai fi cunoscut?m-as mai fi izbit cu capul de cei mai grosi pereti ai destinului doar ca sa-mi sparg craniul in bucatele si sa-l lipesc apoi,plangand,reconstituind totul de la un zero absolut ,doar ca sa invat sa vad lumina si toata pozitivitatea-i atasata?poate ca nu.poate ca daca totul ar parte dintr-un test psihologic as bifa casuta ce accentueaza si categorizeaza negativitatea raspunsului.

as fi iubit sa construiesc vara corturi,in care sa-mi duc visele,pe dealuri indepartate,apropiate de cer.as fi iubit sa-mi tes pe rochiile lungi,colorate florii din cele mai colorate gradini.as fi cunoscut alti oameni,alte suflete si alte scrieri ar fi existat despre ei.dar as fi trait intr-o boemitate mult prea paralela cu realitatea.si nu paralelul si nici pierderea contatului cu lumea in care traiesc,ar fi fost problema,caci aici,la finele povestii,realizez ca,oricum pastrarea contactului cu lumea exterioara mie,nu a fost o reusita demna de laude.am plans de-atatea ori,regretandu-mi soarta,alegerea,diminetile pline de cafea cu spuma fina,privitul in gol,spre chipul si mai gol,tinut viu in amintirile mele,din acea dupa-masa de vara tarzie,undeva la sfarsit de septembrie,chiar inainte de instalarea fizica a toamnei.

am plans de atatea ori dorindu-mi altceva,doar ca sa realizez ca altcevaul disponbil,m-ar fi facut o persoana mai buna.m-ar fi inlaturat de la adevarata-mi natura,de la sufletul trist,aproape monocrom.

exista o disrepanta,c-un ascunzis genetic clonat.exista o iscrepanta intre gandurile mele de-acumul prezent si-acumul prezent paralel.o alta lume,un alter,alter ego.o simpla prietenie,probabil uitata pe strazile micului oras,in are mi-am dus traiul o buna parte din viata.

in acea zi toate s-au schimbat,dar nu pot decat sa ma bucur,c-am reusit sa pun capat unei povesti la care visam.

ma bucur c-am avut ocazia sa-mi indeplinesc destinul,bucati de-ale sale,identice,venite din lumi diferite.

ma uit adesea la cer,cand seara acopera marele oras.sunt putine noptile-n care nu ma simt ca-n Wristcutters,in lumea celor ce nu aleg nici raul nici binele si raman blocati in lumea dintre cele doua poluri.ma uit adesea la cer si marchez inca o clipa-n care stele nu exista pe bolta asscutita si taiata de cabluri.fara stele si fara dorinte de indeplinit,seri fara de luna,dar pline de cercuri galbene,felinare si suflete goala.ma uit spre cer,simtind acel moment in care toate au sa se schimbe,din nou.acel moment in care am sa zambesc ,implinita de toate drumurile ce au dus la el.fericita de sufletul cunoscut ce ma asteapt-acasa c-un ceai de tei cald,in serile plaute de toamna si-un vin fiert incarcat de sortisoara-n serile de iarna.casa cu pereti plini de poze,de toate marimile,cu noi,cu ei,cu toti cei din viata noastra.pereti incarcati de picturi ciudate,podele intesate de mese de toate marimile,pline de vase cu flori albe si roz,intesate de rame vechi,scaldate-n broz.broderii fine si camasi de noapte transparente.

ma uit adesea la er,in marele oras,dorindu-mi sa ma intorc la casa mea de-acasa.la cerul instelat,plin de dorinte gata de indeplinit,de sperante,de nimicul inconcret,atat de departe de-acel sentiment de  implinire superioara al binelui,ce pare sa nu mai vina.

si daca are sa vina?am sa fiu fiinta plina de drag si-afectiune ravasita peste toate frontierele societatii?

nu.

niciodata.

pentru ca-n toate zidurile de care m-am izbit am lasat fragmente amnezice.am uiatat c-am invatat odat' despre manifestarea public-a iubirii,despre gesturi pline de tandrete,despre..tot ce-nseamna romantismul.tot ce-a mai ramas in mine,e fluidul din cavitatile odata pline de toate cele de drag.fluidul ce-mi aminteste ,doar intre patru pereti ca pot iubi,simti si fi fericita,pentru ca tanjesc dupa tot,dupa nimic.

si totul si nimicul ramane un secret ascuns,ascuns,ascuns macinandu-mi sufletul.