soon,my precious.

in timp ce orasele se golesc de suflete, malul marii,padurile si potecile se trezesc invadate de prea multa civilizatie.se-auda muzica din orizont,din fiecare colt [odata] de rai.iadul iese prin pori si se instaleaza pe pamant.1 MAI bate la usa.din nou.

povestea mea e simpla :

[pre-happy bay to me,I guess..]

ce mi-ar fi placut,cu adevarat.

mi-ar placea adesea sa-mi pot filma viata,asa intr-o paralela intre ceea ce-mi doresc si imaginez si tot ceea ce se intampla cu adevarat.

adervarul e,ca mirarea nu ar trebui sa-mi fie mare,c-am luat-o din nou pe calea cea nedreapta si totusi sfanta,a dezechilibrelor si tulburarilor,caci am ramas blocata intr-un moment,intr-o perioada,ce pare fericita doar in blocajul meu,in amintirile mele.

adevarul e ca n-am fost niciodata fericita.nu in trecutul in care tin eu minte c-as fi fost.

nu ma pot gandi la viitor ca la un tot unitar in care sa ma vad implinita.implinirea mea depinde de o variabila,care,m e  t a fizic vorbind si deloc matematic,e mai mult o constanta-una care s-a sters singura din viata mea,aceeasi din cauza careia toate circumvolutiunile creierul meu simuleaza,adesea, psihoze,depresii,instabilitati.

adevarul e ca ma gasesc singura,noaptea,dimineata la cafea,uitandu-ma peste poze.peste pozele lui,de multe ori realizand ca pe fata mea schite ale unor zambete amarui,au fost desenate,de muschi,simple prelungiri ale centrul nervos unde imaginea lui,sta stocata.cateoata cred ca,de-ar fi sa pot vedea fizic,locul de unde toate sentimenele mele continua sa izvorasca si sa traiasca,i-as gasi imaginea lui,tridimensionala,sculptata din fluide,urcata pe-un altar.cateodata cred ca altarul chiar exista.ar explica multe.

adevarul e ,de fapt,ca mi-ar fi placut..sa apar in toate-acele poze, imbracata-n haine lejere,sa am parul impletit si incalcit.mi-ar fi placut sa zambim impreuna,pentru mai mult de-o dimineata,pentru mai mult de-o poza veche.mi-ar fi placut sa ne trezim in mijloc de pustietate,sa-i ascult muzica,sa-i sustin visele,sa-i ascult povestite.mi-ar fi placut sa-l vad crestand copaci uscati,cu cutitele-i dragi,sa-i pictez,sa-i scriu.mi-ar fi placut sa-l ajut,sa facem lucruri colorate,sa ne obosim printre ceaiuri si cafele si plante uitate de dumnezeu pe pamant,din vremea in care pamantul era cald si bland.

mi-ar fi placut sa nu traiesc cu regretul ca n-a fost nimic,de fapt.

mi-ar fi placut sa nu treaca inca-un an,cu-ntaiul mai batand la poarta.sa nu treaca noaptea,asteptand un semn,ca n-a uitat,c-am fost.

mi-ar fi placut sa nu fiu studenta la psihologie,doar ca sa invat sa traiesc cu mine si-amintiri si iluzii nocturne.

dimineata in care lumea s-a intors pe dos.

era a 5-a zi de stat in pat sau cel putin asa-mi imaginam eu.asa imi doream,caci trupul meu intins pe salteaua revarsata peste cadrul e lemn putred pe la colturi si mic ,ca pentru un elf,se simtea cel mai bine acolo.si fereastra ma aproba si-n deshizatura ei larga,imi trimitea soarele de pe cer,in raze filtrate de draperia groasa,antica.

lumina,atmosfera,aerul cald de primavara iluzionista,ma trimiteau cu ganul pe plaiuri boeme,pe-acele plaiuri pe care-am trait mai mult cu mintea,caci mintea-mi e singurul loc unde lumea e nemarginita si universul mai mic si mai usor de atins.

ma vroiam plecata si cu trupul,vroiam ca ochii mei sa vada gradinile inflorite si arbustii imensi,aproape copaci,infloriti in galben fosforescent.ma vroiam plecata si cand ma trezeam plecata,batand cu picioarele asfaltul fin al marelui oras,intreagul univers interior isi cerea inapoi plecarea spre casa,spre scorbura din patul moale,spre camera mica.

si mai vroiam sa ma intorc in locul unde--mi gaseam mereu linistea,unde inca o mai gasesc.in locul de unde si ploaia pare un vis frumos,chiar si-atunci cand picurii imensi lovesc ferestrele frenetic,brutal,sadic.

mai curand decat ma asteptam cu timpul linear ajutandu-ma sa-mpachetez,am vazut toti cei osutacincizecidekilometri cum raman in urma mea.si-apoi a urmat frenezia si linistea care,in mod bizar,vine mereu cu ea.cuiburi de oua sparte si blaturi pufoase pe langa dosare colorate si-imprimante in repaus.televizoare pe stiri si stiri despre sarbatori,sunetul clopotelor in ecou,de la biserica pe care-o vad o singura data pe an,ca fiind un loc magic,sacru.enjoy this while you can,it's all going to be over soon.eternele dimineti si dupa amiezi,lenese,pline cu urme de somn.familia-n jurul mesei.

si linstea dinaintea furtunii.

ascunzisul in spatele balconului si-a ferestrelor pictate-n verde si galben,si rosu si alb.lumina obscura si-un pic [mai mult] de delir emotional.

vine,vine si inca un an urmeaza sa fie catalogat ca facand parte din trecut.

5.1

no matter how you waste your life,
[you] make me wait another year or more..