summertime.

s-a mai dus o lună şi regretul-mi apasă oarecum fiecare coastă,adânc în plămânii intoxicaţi de fum.

mi-ar fi plăcut să-mi petrec dimineţile în aşteptarea unui răsărit cald,sorbind ceai verde pe balcom,obosindu-mi ochii cu rânduri din cărţi vechi.undeva în toată imaginea asta.regăsesc momente din trecut,din veri ce se-ncheiau la mijloc de septembrie.undeva în toată imaginea asta,regăsesc fericirea în forma ei cea pură şi îndrăgosteala plină de erotism imatur,adolescentin.

mi-aş fi dorit să-mi sorb cafeaua la amiaz.cu pulpele întinse spre soare,oferite de ofrandă.să-mi topesc pielea şi carnea,în duminici leneşe şi calde,pe maluri de lac şi râuri plictisite.să uit de.apusul soarelui alaturi de fiinţe dragi,ca să resimt primele forme ale mahmurelii,în negura nopţii.

mi-ar fi plăcut...dar toamna a venit în mijloc de vară şi mi-a spălat chipul cu ploile reci,zilnice,apăsătoare.mi-a omorât pornirile adolescentine,lăsându-mi trupul să se-nnece în pat,frânt de tutun şi vicii deprinse din bătrâni.

şi-a rămas sufletul sărac de boemie,de dragul zilelor de-altădat.şi-a rămas pielea albă şi poftele de poet francez,atârnate-n cui.şi contururile trupeşti s-au umplut de carnal şi-erotic murdar,lăsând loc prea puţin speranţei,de trăit.

half a century.

mama îşi schimbă astăzi prefixul,privind în urmă spre toţi cei 5O de ani de alergări pe culoarele destinului.jumătate de secol nu-i deloc aşa de mult,nu atunci când sufletul rămâne tânăr şi mintea limpede,fără legături blocate de trecut.

trecerea sumară în revistă.(batmen viziting)

mi-am petrecut o bună bucată din weekend,confruntând emoţii şi bucurii.hei,ştii cum e să amesteci  îndrăgosteli copilăroase cu imagini mentale în care toată lumea dispare şi hainele s-azvârlesc pe pereţi frenetic,iar apoi,la scurt timp să adaugi adrenalin şi bucuria revederii,peste primul cocktail?

n-am ştiut nici eu.n-am făcut niciodată aluat din mai multe stări de bine.nu pe cale naturală şi nu într-un timp mai scurt decât limitele unei zile.

vara-mi prieşte şi statul acasă la fel.ştiam că are să-mi facă bine leneveala şi odihna şi nopţile cu răsărituri calde de pe balcon.ştiam că duminicile au să fie frumoase,cu mese în familie,dar nu-mi imaginam că familiei se mai poate alătura încă una,fără să fie întreruptă monotonia comfortabilă a binelui.

părăsind temporar marele oraş,familia de lilieci s-a oprit în culcuşul meu cald,pentru câteva ore de emoţie şi răsfăţ.sentimentele au fost vaste,căci m.am simtit din nou ca-n copilărie,avănd impresia că vizita e pentru părinţii mei şi nu pentru mine.sentmentele au fost din cele mai diferite,dar rezultatul amestecului lor mi-au lăsat un zâmbet dulce pe chip,spre dimineaţă,când memoria audiovizuală-mi era încă activă şi vocile şi chipurile încă se derulau prin minte.am realizat atunci,că deşi timpul trece cu viteza luminii,viitorul are să aducă odată şi-odată tot mai multe file de cărţi,secvenţe din filme,la care visăm cu toţii la un moment dat.adică,are să aducămai multe momente calde : familii multe la mese mari,zămbete de copii,plănsete de bebeluşi,feluri de măncare născând arome în bucătării încărcate de cafele şi ţigări neterminate în scrumiere.

după vizita liliecilor,am învăţat să privesc altfel vitorul,să încerc să-l prvesc în mare,ca fiind unul fericit,fără ţipete sufleteşti.

quietly dreaming.

if you find the soul that you lost frozen in a starry void 

take it within and hope the sight of blood

can will signs of life to return 

back to the way that it was 

long before it made a noise 

to keep on quietly reminding you 

what's never created or destroyed