all eyes.

in ultimele zile,am sarit putin de la rolul de fotograf,la cel de model.oamenii dragi cu care colaborez si lucrez, s-au indragostit de pata de culoare din viata lor si ma surprind zilnic cu poze,pline de soare si lumina.e destul de amuzant,se pare ca toate portretele pe care mi le-am facut in camera lui fratemeu,pe peretele alb,sustinut perfect de lumina speciala si uniforma a zilei,s-au transformat intru-un exercitiu dragut pentru grupul magic.

pana primesc imaginile din spatele obiectivului,am hotarat sa las doar o fractiune din imaginea mare de ansamblu ce mi-a dominat viata in ultimele zile.o parte destul de interesanta as zice eu,ce-mi ridica selfesteem-ul la nivele insuportabile.

cosmic tone.

desi nici macar 5 minute nu trecusera,uitasem complet ca lichidul rece,sub forma de pete de pe masa, era iaurt si nicidecum ceara firbinte cu care ma jucasem cu alte cateva minute in urma.in absenta unei lumini puternice,culorile se asemanau pana la identificare.

backflash catre dimineata,catre cafeaua bauta cu mama si soarele de pe cer impletit cu temperatura placuta si vantul tiran,cu o nevoie morbida de-am aminti ca nu e vara inca.backflash catre rochia superba si exagerat de psihedelica si trippy,pe care mi-a cumparat-o mama.catre esarfa din matase,pe care mi-am cumparat-o,numai buna de invartit prin par,pe cap,in jurul gatului..catre papucii de lac,ce-mi amintesc de copilarie si pe care urmeaza sa-i pictez in cele mai nesanatoase combinatii de culori.

backflash catre momentul in care m-am urcat azi in autobus,catre norii pufosi,aproape ireali ce tronau pe cerul dintre baia mare si cluj.nori facuti parca din puf sau vata,..de zahar.culorile curcubeului la marginea lor si muzica din castile mele ce se amesteca subtil cu drumul,lasand o urma (parca) marcanta in sufletul si imaginatia mea.aceeasi melodie,ascultata si pe drumul spre cei 6 (cu mine 7) pitici.

backflsh catre toate zambetele si glumele ironice,englezesti sau inocente,spre "ii"-ul ce-mi amintea de pasarea ce-si canta zilele inainte de Pasti,in cartierul meu de-acasa,spre toate clickurile si rolurile pe care azi,le-am si ni le-am asumat,pe rand asteptand cu emotie rezultatul final.catre discutia in contradictoriu,urmata de-o lectie finalizata cu zambete si-un "ti-am spus eu!",primit cu coada intre piciora,totusi cu o anumita satisfactie.

backflash catre imaginea lunii, de asta seara.mare si alba,parca plina de lapte.piele laptoasa,peste un chip trist,un chip incert,un iepure cu ale sale medicamente si cate alte lucruri.

photo : Marius Cucu

no earth hour here.

acum 365 de zile eram de-a dreptul incantata de micutul meu oras.mi se parea un gest asa de frumos,stingerea luminii odata cu ora pamantului,desi orasul nu fusese trecut pe lista compatrioatelor.m-am gandit ca istoria se va repeta si anul asta,din moment ce evenimentul a luat amploare.dar nimic,baia mare nu mai are primar,viceprimarul nu se simte nici el, tare bine si iluminatul stadal pare sa emita mai multa lumina ca de obicei.imi amintesc emotia pe care am resimtit-o in acea ora,anul trecut.eram atenta la trafic,la oamenii confuzi din masini,la fotografii de pe trotuare cu ale lor trepiede si aparate foto.

but that was last year.anul asta pe langa fustrarea neimplinii unui eveniment,atat de important si atat de necostisitor,am avut ocazia sa experimentez si o panica exagerata,odata cu iesirea in oras pentru sarbatorirea Cristinei.m-am vazut stand la masa,intr-un local unde, desi atmosfera era placuta si decoratiunile dragute,n-am putut sa ma simt in pielea mea.si de acolo au inceput tipicele ganduri,ce ma cufunda adesea intr-o stare depresiva intolerabila.norocul meu a fost,ca am primit sampanie,exact la timp.bulele fine mi-au intepat parca creierul si-am revenit oarecum la normal.

p.s : mama incepe sa semene temperamental tot mai mult, cu Ruth Fisher,din Six Feet Under.passive,agressive.passive-agressive!

woozy with ?

ar putea fi cidru sau doar cafea,apa simpla de la robinet in care-am aruncat o pastila efervescenta sau tigara care arde in scrumiera langa chibriturile folosite si refolosite pana intr-un sfarsit negru.

si-apoi ar pute fi melodia ce o ia de la incput la fiecare patru minute,fara sa intrerupa procesul de producere al placerii auditive,degenerata intr-una pacatoasa,sufleteasca.

ceva din toata melodia imi aminteste de fiinta aceea care traieste in interiorul meu,sub forma de amintiri si zile pline cu soare.nu stiu daca e copila ce alerga cu genunchii loviti pe campurile de la gara,cautand papura sau adolescenta cu tipica-i suferinta transformata in rebeliune.nu stiu nici macar daca e fiinta din visele facute intre o perioada de liniste si alta sau dezastrul facut din zilele in care si pielea pare prea multa imbracaminte pentru trup.

poate ca mi-e dor sa conduc,scotand din cand in cand o mana pe geam,lasand-o sa se izbeasca de aerul plin de viteza.poate ca fiecare zi calda cu soare,de care am parte tot mai des,ma motiveaza sa sa visez din nou,sa creez fara sa ma gandesc la transformarea lucrarii intr-un macabru dur.

poate ca fiecare plan care ,in sfarsit, se concretizeaza imi povesteste despre urmatoarea eapa,in care trebuie sa intru.

cine stie.

..or lemmons..who knows I may end up owning the whole street, or more likely sleeping under tree in the park opposite,would the runners keep me awake or would I keep them asleep

I'd hope I have the sense to move back home, as lovely as today is, I‘d imagine the winter would be rather cold