bomboane de scortisoara si frisca

ma simt data la o parte.
nu din cauza tuturor lucrurilor ce se intampla,cat din cauza persoanelor noi,dar tot odata atat de vechi.simt ca uit in fiecare zi mai mult pe cine admir, pe cine plac,pe cine simpatizez,pe cine cred prieten.
mi-ar placea gandurile sa fie de frisca.frisca si bomboane cu scortisoara.o amestecatura delicioasa intre dulcele ce-ti topeste gura si bobita pe care-o spargi intre dinti ,lasandu-ti particule picante pe limba.de fapt...
asa sunt gandurile.
te trezesti intr-o buna dimineata si-ti dai seama ca ai pierdut prea multe ore dormind.ai un motiv bun sa nu-ti mai continui viata.
vrei sa-ti vizitezi prietenii din alt oras,da ai pierdut trenul...de ce sa nu-ti scrii cuvintele de adio pe o bucata de servetel.
dar ,cand intr-o dimineata calda,te trezesti si soare-ti bate-n ochi,cand langa tine e omul vietii tale,picantul scortisoarei se transforma in zaharul din frisca.la fel ca in fiecare zi cand iti sorbi cafeaua,fara sa te gandesti la ridicolul in care viata ta se scufunda.
m-am saturat sa ma compatimesc,si simt ca toata situatia,tot sentimentul acesta,e in adancul meu,din cauza lipsei de comunicare.
eu nu pot sa comunic.sunt rece.prea rece.nu pot decat sa ascult.dar nici atunci NU ascult,doar sunt.nu pot sa-mi ascult nici macar propiile ganduri,de ce sa mai sper o eventuala comunicare cu ele?
lipsa mea de comunicare,nu s-a transformat in antisociabilitate..nu.e doar,un sentiment.
mi se pare penibil sa port o discutie cu cineva.de ce?pentru ca ar trebui sa-l am ca prieten doar pentru ca mi se pare om destept.doar pentru ca-l vad fascinant?
nu,multumesc.viata mea e destul de simpla si clasica sa ma imprietenesc cu cineva mai impresionant decat banalitatea mea.
in plus,viata mea,asa banala si sictirita cum e,are destule elemente care sa ma faca sa zambesc.
unul din motive e departe.e departe insa mereu aproape pentru mine.si e probabil...unul dintre motivele esentiale.daca nu chiar esentialul.
e...frisca dulce,amestecata cu praf fin de scortisoara.
cateodata e doar praful scortisarei.cateodata e frisca.
ador extremele lui.
chiar daca,cateodata ma ridica in culmea fericirii si cateodata in mijlocul mizeriei sufletesti absolute.
dar viata mea se rezuma la doua arome.
scortisoara si frisca.
amestecate,dau o adevarata opera de arta.