penultima ultima zi.

si iar e sfarsit de noiembrie.o luna pana la revelion,cateva saptamani aruncate-n scarba acolo pana la craciun.mm craciunul,delicatese pe masa,prajituri calde la cuptor,seara impodobirii bradului.cadouri multe,pentru toata lumea si-n fine linistea pe care o cautam cu totii,regasita.

nu vreau sa stiu cat de prost si singura ma simteam in alti ani de 30 noiembrie.nu vreau sa stiu cu cata groaza ma uitam la luna din fata mea.oricum,sunt sigura ca asa mizerabil ca azi nu m-am mai simtit niciodata.nu cred ca a fost zi in care sa ma simt mai jalnic sau mai umilita de destin.azi nu-mi place nici macar Empire of the Sun.vineri imi placea.vineri era bine.era mai mult decat bine.era un "i could die,right now".a trecut ceva vreme si de atunci,se pare.

in fine.am timp sa-mi mai clarific mintea,sa mai suprim si sa-mi mai impun niste trairi.sa ridic barba,sa-mi fac lista cu ce vreau de la mine pentru noul an.sa-mi analizez ultimele 12 luni si asa mai departe.tin minte ca anul trecut n-am vrut sa mai fac asa ceva.uitandu-ma la vara,la primavara si la toamna din care ma pregatesc sa ies in forta si totusi cu mare scarba,nimic nu a fost organizat si corect.totul s-a intamplat fie pe dos,fie gresit,fie intr-o harababura totala.nuvreauastasidela2010.

in fine.exista o parte buna in fiecare zi.zilei de maine ii atribui redeschiderea blogului.ii acord o alta tema.acest lucru se intampla pentru ca joi seara am avut parte de o revelatie ce mi-a reamintit placerea mea pentru lectura si scriere si totodata mi-a amintit visul meu din copilarie.

am deschis ul alt blog,un fel de carte a tuturo experientelor si oamenilor din viata mea.

ramane de vazut ce am sa fac si cu ea.

how things really turn up here.

pai,ma chiar amuza cum se sfarsesc lucrurile,serile,weekendurile in cluj.e mereu un amalgam de prostioare,de oameni,de foite aruncate-n sus sau lipte de pereti.e bricheta rosie si siletioasa,cu care (o spun ca o grupie si cu oarecare jena) si-a tot aprins focul rhys davies (haha!) ,briceta care de fapt,are rolul de a incalzi ,noaptea, pipa rece.e un amalgam de oameni si stari,de sentimente,de certuri.

e weekendul pe care-l asteptam cu mare drag,e weekendul niciodata calm,desi lunea ni-l planificam asa.joia se dovedeste mereu, a fi in viata.

e fiecare seara iesita la o bere,dar sfarsita doua zile mai tarziu cu spirtul pentru cosmetica baut de-un diavol si numarul de telefon la care n-ai sa suni niciodata,de parca s-ar fi intamplat ceva intre voi doi.e un amalgam de dsicutii de pe urma carora ai

tot felul de revelatii.

e depresia mea,curatata doar cu somn si pastile de dormit.e novoia de a face ceva mai mult.e impulsul si visul de a ajunge aceasta Bogdan Naumovici,varianta feminina.e scopul,visul,idealul.

e ideea,furata constant.sunt ideile pe care le ascunzi si le planifici in secret.expozitia care nu mai vine.

e joi seara,Celelalte Cuvinte in Janis.nu-mi plac Celelalte Cuvinte,dar mi-ar fi placut sa ma intalnesc cu Sergiu,hipiotul de acum trei ani,pe care l-am cunoscut in fata la Maramuresu ,de sarbatoarea castanelor.e gandul "cum mi-ar fi fost viata,daca as fi continuat sa ma vad cu el,daca ma duceam cu el de revelion la mare" e gandul "cum ar fi sa nu ne mai intalnim,doar la mana destinului,din greseala,prin tara si niciodata cand suntem in acelasi oras?"

sunt multe ganduri.

si azi e joi/e joi,e seara de iesit.e vineri,ore de la 8,prezentare de proiect cu migrena.

e gandul ca niciodata n-am sa stiu,unde am sa fiu la 1 dimineata.

e gandul acela pe care-l ai dimineata,cand niciodata nu ai sa stii cum are sa-ti fie perna,cand somnul vrea sa ia locul vietii.

e cluj,e diferit.e un baia mare la un nivel superior.

recovering.

am simtit cum peste suflet mi se lasa usor durere si o forma interesanta de presiune.700 de metri sub mare,piept explodand si viata de dimncolo.

brasov.strada din cluj.si toamna,toamna tot din cluj si ceata si copacii,capacii fara frunze.masini adormite pe trotuare.ecouri ale altor zile.

intuneric la capat de intersectie cu umezeala de pe par,si recele de pe cabluri.tensiune si lumina.cauza si efect.

oameni noi.12 ore de povestit incontinuu.alte 4 de somn.ideea mersului la vot.gara plina,coada mare,rabdare zero.plimbare placuta,discutii lungi din care-mi amintesc doar fractiuni.

film de weekend.multe episoade.nu sunt cinefila pentru ca viata mea e cel mai complex film.

depresie in mijloc de discutie.ca o furtuna intr-o zi cu ploaie.ironie,ironic.GEN!

you're fucked up.badly.fucked up,cold and dead inside.

mda.no shit.and you're smart,bothsides smart.but not as fucked up as I need one to be.

the end.

depresie cu unghii portocalii.un agent orange,un green envy.o miere si-un zaharel.intr-un ceai de pelin.

ppparty everyday.

m-am simtit azi noapte,ca pe vremuri.cam ca atunci cand veneam din baia mare in cluj pentru cine stie ce mare si mult asteptat party.recunosc ca pentru cel de aseara [mr.woodnote and teh gang]nu am avut ganduri pre mari,de fapt abia ieri dimineata m-am hotarat sa merg.am fost si pe guest list,deci intrarea gratuita mi-a mai dat putin avant.

in primele 5 minute de freestyle saxophoning cu muzica electronica si doi mcs geniali,toata energia pozitiva din lume mi-a intrat in sange.si-am dansat asa ca alta data,pana cand intunericul s-a inlocuit cu lumina si intreaga incapere era aproape goala.

aa si-am avut ocazia sa dansez si cu toata gasca de cantereti,sa rad si sa-mi fac poze cu ei.

hope to see them back really soon!

receptor.emitator.

era vara,cand am citit prima oara despre anumite sunete si imagini.despre sunetele pe care un radio le scoate intre posturi,despre imaginile pe care postul tv le transmite ,cand de fapt tot ce vedem sunt purici.despre orice sunet si orice punct pe care le auzim si vedem cand incercam sa le ignoram.

aud de doua zile sunetul pe care receptorul de retea,interferat cu boxele il scoate.despre acel carait ciudat,cateodata la fel de apasator ca o migrena.despre cum e el de fapt 5 % din sunetul marelui big bang si de fapt sunetl universului.

ma gandesc adesea la sunetul facerii.la momentul zero,in care practic au inceput toate.

forget every single memory.forget everything.

uita momentul in care v-ati cunoscut.uita a doua intalnire,uita povestile si muzicile pe care le-ati ascultat impreuna sau cu gandul la celalalt.uita fiecare seara,uita fiecare dezamagire sau bucurie.

incearca doar,sa asculti acel sunet.incearca sa dai vina pe acel 5 % din izbitorul si nimicitorul sunet al universului.atunci a inceput totul,si practic,atunci a inceput si povestea ta.

povestea mea e stupida.

ma asteptam ca oameni pe care-i iubesc sa ma perceapa asa cum ma percep eu.sa ma intrebe lucruri,la care sa raspund cu placere.sa le arat adevaratul meu chip,sa nu-si creeze senzatii in legatura cu umila mea existenta.

din pacate am pierdut numeroase suflete asa,doar pentru ca au existat numeroase conflicte de situatie.numeroase imagini confundate,numeroase intrebari fara raspunsuri.

imi doresc de la viitorul nou an,sa am curajul sa-mi deschid gura mai mult ,la fel de mult pe cat imi doresc sa o inchid in anumite situatii.

si sunetul de fundal nu e asa de grav.nici de neplacut.

e chiar atragator,ma trimite in trcut.intr-unul aparte,pozitiv si full of happy ponies and rainbown and big big blanckets underneath we fitted..

un altfel de vineri 13.

dimineata devreme cautand tigara cu ochii impaienjeniti de vinul baut cu o seara inainte.tot atunci,o pisica mica si albastra la dus cu mine,urcand ca un paianjen cu blana pe perdea,ferindu-se de apa,ca de acid.

dimineata devreme cu cafea rasturnata pe jos,din senin.puterea aburului sau o mana magica,invizibila rasturnand ibricul fierbinte de pe foc.

vineri treishpe,cu doua pachete de tigari fumate si topite ca o ciocolata fina din elvetia,sau franta,sau orice alta tara cu nasul pe sus.

vineri,asternuturi noi in patul vechi,de-acasa.patul mare,in care ar incapea doua persoane fericcite.dar si una e destul.si eu sunt chiar fericita aici,in patul unde mainile se-ntind pe lateral si doar varfurile degetelor ating marginea saltelei.si oglinda mare de pe perete,plina de poze,plina de amintiri.

vineri.camera mea e goala,dar urma copilei de alta-data se simte.e mare si inca plina de decoratiuni si parfum arabic-indian-egiptean-mistic.stelutele albatre inca atana de candelabrul alb,iar cele de pe tavan inca mai stralucesc.panza alba,atarna trista,in locul unde, inainte se gaseau multe perne pe jos.

mircea e mare,e chiar imens.am simtit o oarecare uitare in ochii lui,dar l-am tinut la piept si-am simtit atunci cum inima lui speriata isi reduce ritmul,spre o liniste uimitoare.

sambata,14 noiembrie,miezul noptii in bucatarie cu mama,vorbind si fumand ca doua turcoaice.tata cu ochii aproape inchisi de somn,incercand sa recepteze informatii.mi-era dor de strangerea lui de noapte buna si de sarutul de pe frunte.

mama doarme linistita azi.

ibricul de cafea e atat de mic,aici.imi amintesc ca abia imi ajungea cafeaua din el,iar peste doua ore,va fi o adevarata miscare browniana in jurul lui.

masina mi-e in parcare.ma durut sufletul sa o vad plecand saptamana trecuta din cluj,dar vazand-o aici,pe locul ei,mi s-a umplut inima de bucurie.e un suflet mecanic,cu ulei de motor in loc de sange si motorina-n loc de cafea.maine o scot la o intalnire cu orasul,cu dealurile de azi vara,cu muzica si in fine,cu sufletul meu ce bantuie strazile,ca in noptile cand insomnia ma prindea la volan.

doar baia ma sperie.e parca mai mica acum.si negrul mult ma intristeaza.maine-i rezerv o ora sa o aranjez,altfel risc sa o evit toata ziua.baia de la cluj e prea alba cred,e prea stralucitoare.

am doua case acum si-n ambele mi-e inima batuta-n cui.una e plina de amintiri,cealalta abia acum le fabrica.dar doar aici,pot fi copilul fara griji.

P.S-thank you mara for the laptop.now I need one two

sihcni

pretinzand ca depresia de toamna mi-a trecut si ca spiritul de sarbatori imi intra parca tot mai adanc sub piele,incerc sa-mi scriu viata in randuri.

am renuntat la politica.am renuntat la urmaritul stirilor de la ora 1(pentru ca cele de la ora patru nu se prind in cluj).am renuntat sa ma mai uit la badea,sa citesc mediafaxul.am renuntat la multe.din cand in cand imi face mama cate-o recapitulare.am aflat azi ca a murit gheorghe dinica,un lucru care m-a suparat si m-a adus ,putin, din nou pe linia de plutire.am sa-mi revin curand ,la starea aceea de "in the news,with the outside world".

m-am inchis in casa,recunosc,dare atat de bine si frumos aici!m-am dezumanizat aproape zilnic si acum cred ca mi-am nenorocit foarte multi neuroni.imi simt creierul ars,slabit si incapabil sa faca vreo miscare coerenta.

de fapt sunt inca trista,furioasa,suparata,melancolica.mi-e dor de oameni.mi-e dor de bogdan.am avut destul timp sa ma lecuiesc.am avut destula vreme sa-mi clarific mintea,dar la sfarsitul fiecari zile realizez ca orice ar fi,toata viata voi avea un mare drag fata de el.

si-apoi,dintr-o furie de moment,dintr-o incapatanare de cateva zile,care se pare ca e in continua ascensiune,mi-am nenorocit si relatia cu singurul om care a reusit sa ma scoata din transa pe care o duceam in spate,ca o cruce grea.nu-mi place sa vorbesc despre asta.am sa readuc la normal si relatia cu el.va fi bine si frumos,intr-o zi.a fost bine si frumos si dupa patru ani in care l-am urat,ca apoi sa realizez ca mi-e chiar drag.mi-e dor doar sa ma trezesc obosita si cu ochii impaienjeniti,la el.e placut sentimentul.

doi oameni special,pierduti intr-un abis al ecourilor mele.

in fine.

e o poveste lunga si complicata.

cateodata-mi doresc ca fratemeu sa se insoare.de cand m-am mutat la cluj,ma inteleg mult mai bine cu el.am inceput sa-i inteleg mult mai bine greutatile si grijile si de asemenea sa-i apreciez si indragesc tot mai mult relatia pe care o are cu minunata lui prietena.mi-as dori sa aibe un copil.un bebe pe care sa-l pozez toata ziua.e o dorinta personala,ce-si are radacini in adancurile egoismului meu.

si asta e o alta poveste.

si.

si de cand sunt la cluj,uit sa scrumez,uita sa fiu focus-ata.uit sa-mi reglez ochii si raman defocalizata multa vreme.mara-mi numeste chistoacele ce au in capat un scum lung de cativa centimetri,castelase.e un cuvant dragut,pentru fiecare scena in care ma simt ca-o-mama -trecuta-de-varsta-medie-incercanata-si-cu-un-halat-pe-ea-neincheiat-si-cu-parul-nearanjat-ce-sta-in-tocul-usii-cand-vin-prietenii-copilului-in-vizita.

si asta e o alta poveste.

singura poveste reala e ca m-am cam saturat de multe lucruri.m-am saturat de razboiul rece pe care-l duc cu aproape toata lumea.razboi in care evident,nu sunt neapart eu in pierdere,dar nici in castig prea mare.razboi in care,nu sunt eu cea mai buna dar nici cea mai rea.

singura poveste reala e in continuare,ura si scarba pe care o am fata de show-offers.si doamne,cu sunt tot mai multi si tot mai apasatori in jurul meu.

o carte de povesti.in care,pana la urma toate-s reale.

vineri plec acasa.

You're gonna find someone new

I really hope you do

'Cause I love you

And the sun will come on thru,

It's gonna shine for you

'Cause I adore you

noapte nedormita.soarele crapa pielea noptii.se vede pe cerul gri,incarcat de ploaie.

cafeaua sta sa iasa,iar aburii miros a dragoste,a zambet,a liniste.a orice e bine.a nori pufosi si tigari in foi de ciocolata.

miros a griji lasate deoparte.miros a totul si-a nimic.a zile fara complicatii.fara sentimentaliste.fara oameni falsi si urati.fara ipocrizie.

aburii de cafea miros a patul de-acasa,dimineata.acolo e binele suprem.pentru ca e liniste,oricat de multa galagie e inafara peretilor.

si-aici e liniste,dar e parca prea sinistra pentru mine.cateodata doare.

a cam durut toata saptamana.pana la un punct in care n-am mai avut loc si-am inceput sa accept.si-acceptarea duce la obisnuita.si obisnuinta duce la starea catatonica.un ochi mi se lasa,in timp ce celalalt ramane larg deschis.si-apoi,o crapatura se aude.

e mintea mea,care se sparge in mii de cristale.

dar e alta poveste.

cafeaua mea e buna.asa,dimineata,pe semi-intuneric.

cu semi-liniste.

the question

oare de ce,desi au trecut doi ani,ma simt la fel cand ascult Duran Duran-Falling Down?

au fost perioade de liniste totala,cand s-a intamplat sa mai ascult ritmurile melodiei si parca ma simteam altfel.poate era stratul de suprafata atat de gros incat nu puteam distinge binele de rau.dar acum cand s-a desirat tot binele,acum de ce sa ma simt din nou de parca lumea s-ar sfarsi?

mi-e frig.frig nu doar de la raceala.mi-e frig,asa,fara vre-un sens logic.mi-e frig pe dinauntru.

parca ma inteapa toata pielea,parca ma doare si carnea.

si sufletul ma doare cel mai tare.

si fumez.

si fumez fara oprire.

si din cand in cand ma mai privesc in oglinda si vad in ochii mei o mare epava.un nimic putrezit,pregatit sa nu se mai ridice niciodata.

e doar o faza.

doar un episod.

un episod sinistru si parca ultimul din sezon.

dupa care trebuie sa mai astept o vreme.o vreme lunga sa se clarifice iar situatia,sa rad iar,sa zambesc,sa glumesc.si pana la urma la ce bun?fiecare sezon pare a avea un sfarsit cel putin sumbru.

mi-e sila de mine.mi-e sila de situatiile in care ma gasesc.

macar de-as putea sa plang.

Why has the sky turned grey
Hard to my face and cold on my shoulder
And why has my life gone astray
Scarred by disgrace, I know that its over

time.

Time, time, time.

We're not waiting.

Time, time, time.

We're no one.

mi-as dori sa pot dormi la fel de bine si singura.mi-ar placea sa nu astept weekendul ca sa scap de griji.mi-ar fi placut sa nici nu reluam legatura, dupa patru ani de absenta totala.mi-ar fi placut sa-ti mearga bine in toti anii,la fel cum mi-ar fi placut si mie sa-mi mearga bine.mi-ar fi placut sa ma mai chinui acum dupa o dragoste neimpartasita si intinsa asemenea unui elastic,pana in pragul frangerii sale.dar e bine si asa.

imi place dimineata sa ma plimb pe straduta aceea cu nume ironic,pentru amandoi.sa ma intorc din drum pentru ca cine stie ce caine nebun sare la mine.sa trec pe langa flori pentru oameni morti,sa studiez privirile oamenilor ce le vand.priviri ridicate spre ochii mari,obositi si spre parul nepieptanat ce zboara-n vant.

cateodata mi-ar placea sa faci cafea.dar atunci ar fi o legatura puternica pentru mine,o legatura de trecut,ce probabil nu mi-ar face bine.si-apoi,oricum,imi place sa fug acasa ,in fotoliul mare si comod si sa-mi beau cafeaua asa cum imi place mie sa o fac.sa discut cu mara si adina,despre inca o seara in care am adormit cu zambetul pe buze si m-am trezit cu el pe buze.

de fapt,stii ce mi-ar placea cel mai mult?sa nu te bantuie trecutul.e dureros.traiesc cu el legat de pat.de patul de aici,de patul de-acasa.traiesc cu el in oglinda din baie,sau din trusa de farduri.trecutul mi-e vopsit pe fata,pe ochi,pe corp.si-n minte.si-ar fi bine sa nu fie.

ar fi bine sa nu fie nici pentru tine.

sa nu fie dimineti in care esti rece.

sa nu fie dimineti in care iti doresti sa plec.

sa nu fie dimineti in care iti doresti sa dai inapoi totul.

sa nu fie discutii despre despre al meu el,sau despre a ta ea.

mi-ar fi placut sa fim doar prieteni.asa cum am tot fost de cand am reluat legatura.sa fi ramas totul la seara aceea in care eu m-am pilit,de tristete si tu nu puteai dormi.a doua vineri de cand m-am mutat aici.e doar o luna?mi se pare mai mult.atunci am putut vorbi despre toate fantomele tale ,fara sa ma deranjeze vreuna

sau si mai bine.sa ramanem la stadiul ciudat de azi vara,cand ma intrebai de examenul de admitere.cand dupa examen amandoi ne plangeam de mila ca l-am picat."la arte se intra pe pile"

dar uite ca tu ai intrat in tura a doua si fara ele.si,si,si..si nimic.ai talent.mi-ar fi placut sa ma inveti sa desenez,asa cum mi-ai promis in acea vineri,atunci cand am pus si pariul pe care am sa-l pierd oricum.dar ce pariu sa pierd,cand acum mi se pare atat de stupid sa te mai rog sa ma inveti de la zero,sa desenez.

mi-ar fi placut sa nu ma atasez din nou de tine,as cum am facut-o mai demult,cand eram o copila speriata de viata.mi-ar placea sa nu ma cutremure incertitudinea.dimineata in care ai schitat primul gest de afectiune.dimineata in care ,ca un copil,m-ai intrebat ce s-ar intampla daca m-ai saruta.dimineata in care mi-ai zis ca ti-s draga.mi-ar placea sa nu existe nimic din tot ce exista acum.

mi-ar placea sa-ti clarifici mintea.

mi-ar plecea macar sa-mi spui ca vrei sa ne intoarcem la stadiul de prieteni si nu prieteni cu multe si mari incertitudi legate de trupuri.

mi-ar placea sa ma intorc acasa,la mama.sa ma streseze.sa ma enerveze chiar.sa ma intorc la Mircea si sa-i curat rahatul,pe care-l lasa cand topaie ca nebunul.mi-ar plecea sa stau iar in garaj cu tata,cand mi se strica masina si sa fie el cel care-mi explica ce se afla sub capota.mi-ar placea sa-l vad pe fratemeu cum sta latit in pat si sa ma trantesc langa el si sa ne uitam la badea,pana cand unul din noi cedeaza de oboseala.

mi-ar placea sa nu-mi fie stricata masina si sa fug acasa asa,fara vreo logica.mi-ar placea sa ma lasi sa fug acasa.sa-mi dai jucariile.sa nu ma ademenesti cu cine stie ce lucru mic si cald ,plin de afectiune,dupa care,in cel mai dulce mod posibil sa-mi deschizi geamul si sa lasi tot recele sa intre in casa.

can't have it all.

dar nu are legatura cu tine, sorry:(

pai si de ar avea.si de ar avea legatura,tot la fel m-as simtit.dar nici macar nu are.nu are si atunci tot inauntrul meu se cutremura si se crapa in mii si mii de parti.ma doare fiecare bucatica ce cade pe pamant.raspunsul meu e clar,il stiu fara sa-l intreb.il stiu pentru ca e evident,pentru ca a trecut pe langa mine,ca o adiere de vant de toamana tarzie.o adiere ce-ti taie chipul in parti egale,oricat de lin ar fi.

si raceala e cumplita.si nu e doar cea tipica,cu febra,cu nasul rosu,cu dureri in piept la fiecare tusa.e si cea cu durere constanta in piept.care te doare si te apasa si pana la urma-ti taie si ultima suflare de aer.aia e cea mai urata raceala.

un fel de gripa porcina.

un fel de gripa aviara.

un felde toate gripele din lume,pentru ca deh,dupa toate de simti la fel.

dar gestul e firesc.si eu am reactonat la fel pana de curand.am lasat mereu deoparte alegerea cea buna,pentru cea proasta.si cand totul era bine,totul era linistit,a venit vremea unei noi alegeri.

parcarea e mare.am loc,am bilet.am si rabdare,cred.desi rabdarea e cea mai scumpa.

dezumanizarea.

azi e ziua mariei.mi-am amintit de ea,inca de azi noapte,dar sunt lipsita de orice energie si nu pot sa-i urez nimic.mi-e dor de copila mea.imi amintesc cu drag de 1 Noiembrie 2008.imi amintesc cum zambea,cum se tratea de toti peretii,cum,in fine..era fericita.

nu stiu ce face acum.nu stiu cat de mult s-a schimbat.stiu ca mi-e dor de ea.

dezumanizare totala.arboaica pe strazi,suferind de-o durere mare-n piept.tusa seaca,putina febra.

toate combinate cu racirea brusca a situatiei.mesaj ce exprima totul sau nimic.indiferenta,alt episod.si eu as fi facut la fel.si eu am facut la fel pana de curand.

raul de inaugurare a noii luni.doua luni pana la noul an.

tutun rulat in foite mari.filtre mentolate.

o suta de unghii ce-mi zgarie gatul si-apoi retina,de suparare.

dar va fi bine.am certitudinea.e un fel de feeling.