electric everything.

I dont dream. (ice cream.) I scream so much.

You know what I mean. this electric stream.

And my tears in league with the wires

And energy and my machine.

This is my beautiful dream.

Im hurting no one. hurting no one.

nu stiu exact ce se intampla,cum se intampla si mai ales de ce.am tot felul de revelatii si ganduri pozitive,de care duceam lipsa altadata.parca si intreaga mea idee de plictiseala si apatie a disparut,undeva in ultimele zile,care-au fost asemanatore cu cele ale unei veri tarzii.

mult soare,multa caldura,maieuri si margele colorate,cafele lungi cu mult lapte,dimineti tarzii petrecute pe balcon,in asteptarea soarelui.intalniri cu prieteni,intalniri cu oameni noi,asteptari si planificari,poze reusite,retusate,machiate ca-ntr-un catalog,modele ce-si asteapta randul si-un progam incarcat.bomboanele rosii,cu gust dulceag si interior alb.efect delirant si logoree,idei bune.somn foarte putin.

se anunta o greva.una japoneza.apoi una de avertisment ce ma va face sa-mi pierd doua ore,in cafenea,ca sa ma intorc la ce-a de-a 7 .si-apoi o saptamana.poate doua,poate trei.sau poate doar un weekend prelungit.jumatate din trupul meu striga innebunit un mare "NU" adica "nu in ultimul meu an,nu intr-a 12-a cand nu vreau sa intarziu cu nico zi plecarea mea.nu profesori si mai nevrotici pentru ca sunt si asa in urma cu materia".si-apoi imi zic "e bine,sa fie greva.,sa fie o saptamana.m-as odihni si-as sta mai mult in cluj.as apuca sa-mi cumpar haine,sa fac poze,sa -mi termin o parte din luuungile povesti cu adina.sa ma intalnesc cu diferiti oameni si prieteni,sa ies,sa beau,sa ma distrez."

sunt confuza.

am vizitat azi niste oameni foarte foarte faini.hairstylisti.i-am cunoscut cu jutorul adinei.si cred ca-s printre putinii oameni cu care-am reust sa socializez,sa discut serios si sa fiu draguta.probabil si pentru ca-mi plac,pentru ca au acel je ne sais quoi..

am simtit cum sufletul meu creste si devine fericit ,in timp ce pe fata mea zambetul era tot mai evident.am fumat o tigara,am glumit si le-am facut poze.ne-am uitat prin reviste cu tatuaje si-am discutat cam ce urmeaza sa-mi fac.apoi am aflat ca sunt un trendsetter.my electric / techno blue hair color se va lansa pe 16 noiembrie ,oficial in lume.niste hairstylisti s-au hotarat ca pentru 2009 culorile electrice, merg foarte bine.eu stiam asta,de cativa ani.

• maine e vineri.ceasul imi suna la 5:30. am ore de la 7,probabil ca am sa iau un taxi.probabil ca am sa beau un litru de cafea.am de facut o mie de lucruri maine.am si-o invitatie la lansarea noului Mercedes Benz.n-am cum sa ajung desi mi-ar fi placut sa fac niste poze.
  
• sambata e ziua copilului meu,Maria.si-o sa fiu acolo,cu tunul dupa mine.i-am promis de ziua ei poze speciale.
  
• nu-mi place aproape deloc lista de invitati.salvarea mea e perechea minune Andrada si Norbi.sunt adorabili si nu stiu de ce cred ca o mare parte din poze va fi cu ei.Cu el deja stiu ce discutii voi avea :samurai si masini de teren si tatuaje si cu ea stiu ca voi planifica o sedinta foto,putin mai profi.
  

ehh,not so bizi schedule ,dar ciudat.

un lucru ciudat ma tulbura,trebuie sa ma gandesc la el destul de mult.de fapt,se va rezolva intr-o vreme,cam totul..probabil in bine sau in probabil in rau.nici eu nu stiu.

dar sunt calma.si asta e bine.

acid bear

I need sugar

I need a little water of sugar

I get thoughts about you

And the night wants me like a little lost child

Locked in the safe place

Looking out the window

The dark move fast pass the window

The dark on the other side of the locked door

am parte de niste zile ciudate,dar pline de zambet si-un soare imaginar care straluceste foarte,foarte tare.pe de o parte mi-am inceput saptamana cu niste discutii matinale,cu un omulet care e oarecum ca mine.am invatat niste lucruri faine de la el,in jumatatea de ora in care am vorbit si mi-a spus niste vorbe de duh la care-am tot reflectat in putinul meu timp liber.

pe de alta parte,am descoperit ca oamenii speciali sunt foarte bine camuflati,dar cu putina atentie ii gasesti.si-asa am gasit un alt omulet special cu care-as vorbi zi si noapte,non stop,una-ntruna,fara oprire,etc.ma face sa rad,sa zambesc,sa gandesc pozitiv.desi aberam mult,vorbim si serios.de aici si soarele meu imaginar,care tot straluceste.

punctul in care ma aflu acum reprezinta un mare salt al vietii mele.e un punct in care reusesc sa fiu optimista de la ora 6:30 si pana noaptea tarziu cand incerc sa adorm.incet incet imi vine si inspiratia,desi trebuie sa recunosc ca locul meu zen e tot minunata cafenea,Granitta,unde ma pierd printre pozele de pe pereti,ritmurile Gotan Project si cafeaua minunata cu lapte.

nu chiar toate sunt bune.vreau din tot sufletul meu sa ajung pe 7 noiembrie,in Bucuresti la Underworld.tata a incercat ani de zile sa-mi deschida ochii in legatura cu muzica lor,pentru ca si el o iubeste.ani de zile am refuzat-o pentru ca asociam totul cu ideea de om trecut de prima tinerete care ar da timpul inapoi,oricand,oricum,oriundemi-a trebuit sa ma maturizez putin ca sa ajung la concluzia ca nu e deloc asa,ca Underworld sunt genial,ca muzica lor e dincolo de divinitate.si-acum vin in romania si eu nu pot sa merg,cu tot suportul financiar pe care mi l-ar oferi taicameu,nu pot sa ajung.dumnezeu stie cum suspin cand vad reclama la tv sau intru pe cate-un site unde din senin incepe Born Slippy.

poate-i vad la anu,in Ungaria sau in alta tara minune in care voi putea sa merg.

e ultimul mare,mare,mare,MARE eveniment pe care-l mai pierd.

o.d.

Is like licking honey off a knife

supradoza de amintiri si zambete,presarate cu putina tristete.

pentru mine,au fost cateva zile reusite ce mi-au dat un impuls puternic sa mai trag de timp,sa-l fac sa treaca mai repede,sa-l umplu pana la refuz de lucruri,de poze,de teste,de compuneri si traduceri,de manipulari foto si de luuungi convesatii cu diferiti oameni dragi.

am retrait cu adina o parte din acel trecut-nu-departe-de-prezent care ne amuza,acum,care odata facea parte din normalul nostru si care acum revine sa ne puna pe ganduri,pe visat,pe sperat.

e ciudat cum intreg patratul nostru magic a devenit o figura geometrica cat se poate de ciudata si normala in acelasi timp.eu si cealalta latura a patratului,am gasit linistea,pe care o doream cu tot sufletul nostru.ne-am linistit,ne-am vazut de ale noastre,dupa multe greseli,depresii,confuzii.si celelalte doua parti ale patratului au revenit la jocul acela cu miros de dragoste adolescentina,si gust de amor de oameni mari.au revenit la "da sau nu" ,un concurs al destinului care mai mult incurca decat ajuta.si de data asta,i-a ajutat,dar mai mult ca sigur i-au si pus pe ganduri confuze,difuze,abstracte,cubiste,realiste.

stiu ca azi destinul i-a dat ei un mare subiect,bun de reflectat.si ce daca s-a lasat cu sange si pansamente,frig si o viitoare raceala?au fost ei,pe paduri,in micutul samurai,inconjurati de noroi plin de emotie.

si eu am zambit cand am auzit toate.cand am analizat situatia fiecaruia,cand cu ea ne-am amintit toate deciziile luate pe moment care-au avut consecinta prezentul, atat de aproape de momentul 0..mmm,momentul 0,ziua aceea din an cand dam inapoi contoarele,cand incepem de la inceput cu ganduri noi legate de trecut,cu planuri cu sau fara viitor,cu un mare ghimpe in suflet.

ma gandesc cu putina ironie la un alt moment ciudat al anului,noaptea in care dam ceasul inapoi.avem o ora in care putem sa traim de doua ori acelasi lucru cu marea sansa sa-l repetam,sa-l schimbam,sa-l facem mai bun sau mai rau.si culmea,niciodata nu repetam momentul.

planul meu pentru anul viitor e sa provoc deja vu-ul.ca o sa fiu singura sau langa cineva,vreau fiecare moment sa-l repet.sa-l schimb si-apoi sa privesc ca o opera de arta ,consecintele.

in fine.

ma astepta o noua saptmana,plina de tutun si cafea,teste si traduceri romano-franceze-francezo-romane,suc de portocale si lamaie.plina de poze si incercari de-a pune la punct un mini portofoliu.timpul e tot mai comprimat,momentul zero se apropie tot mai mult si odata cu el pulsul se agraveaza,devine significant mai rapid.somnul tot mai putin si ora de la 4 la 5 de neschimbat.

si cand seara se lasa si-n program imi scrie pauza,am putin timp sa zambesc..pentru ca am aflat ca oamenii speciali inca exista,sunt adevarti si meritatoate atentia pe care o pot oferi.

waiting.

tot astept sa se intample ceva,iesit din sfera normalului insa... nimic !

astept sa vina dimineata ca sa-mi beau cafeua la rasarit de soare,astept sa fie dupa masa ca sa ma intorc acasa,astept sa fie seara ca sa ma trantesc in pat si tot asa.e cel mai vicios cerc posibil.e rutina,monotonia care-mi mananca toate puterile.

de fapt cred ca astept sa-mi vina odata aparatul sa ma ocup putin de poze.n-am mai pozat de mult si-mi lipseste enorm.am aflat ca obiectivul va fi de 50mm f/1.8 II ,adica perfect pentru portrete.undeva prin noiembrie vine si un obiectiv standard,pentru poze 'normale'.e bine ca vine pe weekend coletul,asa voi avea 3 zile libere sa-l invat,sa-i citesc manualul cap-coada si (daca da  vecinul de sus putin soare) sa pozez ceva,oameni,case,masini,dealuri,orice.

pana atunci,sunt pe repeat cu Szamar Madar(Venetian Snares) singura melodie capabila sa-mi linisteasca  bagpulismul total,inducandu-ma intr-o stare de "spooky stories character".

e enervant.stiu,dar va trece.

curand,curand,curand...

you go chasing rabbits

And you know you're going to fall

soare,mult mult soare.lumina ce nu e demult aurie,lumina alb-mi bate ploapele si ma trezeste la realitate ,intr-un vis ciudat.razele trec printr-un ecran mare,verde.iepurele alb,e imprimat pe podea si pare a prinde viata.soarele se misca incet in timp ce pamantul pare a prinde o viteza naucitoare.ametesc si cad pe o saltea moale.

deschid ochii si realizez ca intreg scenariul nu e departe de adevar.imi aprind o tigara si privesc lumea cum trece  prin fata blconului meu.discutii in reluare,discutii noi cu parfum de deja vu,cuvinte ce parca le-am auzit si eu candva,mai demult,intr-un timp atat e indepartat incat intreaga lui imagine are marginile clatinandu-se iar marginile incetosate.

zambesc,inchid ploapele ma intorc si intru inapoi in spatiul unde trecutul se imbina perfect cu prezentul,iar viitorul pare nu exista,nici macar in teorie.

imi privesc chipul in oglinda,dar vad in imensul cadran imagini si filmulete scurte din seara e a trecut.alte lumi au fost cele ce m-au tinut treaza in scaun,in timp ce rasetele,gemetele,vorbele de duh,si comentariile bazate pe ceea ce ochii vedeau,imi curgeau pe cap,prelingandu-se usor in urechi.confuz,difuz,usor de atins si palpat,calupuri publicitare lung sau scurte.pauze de tigara.frig peste tot.dar frumos,mult prea frumos.

un filmulet cu clive owen,o reclama la gazeta dello sport,una la echipamente sportive,alta la crucia rosie mexicana.

din atatea ore,doar cateva minute mi-au atras atentia in special.

intreaga experienta a meritat insa,intregul evniment m-a surpins placut.

invitatiile au fost intradevar un cadoul superb.

revin la realitate,

afar' e tot soare,in casa particulele de praf au intrat in transa pe muzica razelor

si eu nu gasesc un motiv bun sa nu rememorez seara trecuta.noptile trecute si (probabil de unii) uitate de mult,drumetiile  in masini contemporane pe autostrada soarelui.

nimic nu are sens.

e sigur realitatea.

take me into your skin

dunga alba ce delimita vara de iarna,incepe sa dispara.de fapt restul culorii dispare,dunga ramane.pielea e pe zi ce trece mai alba si dusurile zilnice inrautatesc situatia.a trisa nu mai e o solutie buna,a innegri pielea cu o crema fina cu miros de cafea,face totul sa fie fals.
a fost primul an in care am facut baie in soare.au fost multe multe ore petrecute ascultand muzica plina de ganduri si mesaje,in timp ce soarele-mi lumina corpul.
vara e tot mai departe ,desi temperatura de afara imi da senzatia ca aproape nimic nu s-a shimbat.ma uit insa pe calendar si observ ca sezonul rece trebuie sa apara,ca e pe drum si vine insotit de sarbatori,de-un nou inceput.si aici incep parca sa-mi fac planuri.absurde,stupide.toate sunt de fapt idei fugitive prin minte,imagini ale viitorului compuse din amintiri,fragmente vizuale care-mi inunda retina pentru o secunda si apoi dispar subit.
si asa mai zambesc,in sinea mea,luand in gluma fiecare gand care-mi trece prin minte.e totul ca o adiere a vantului de toamna.
e ciudata toamna ce,printr-un mod absurd, ma gazduieste si pe mine.e prima toamna dupa multi ani,cand chiar vad degradeul naturii in timp real.cand chiar totul e palpabil,cand soarele pare sa faca totul mai frumos.imi amintesc ca asa a fost si toamna de acum 12 ani.ceva-mi aminteste cu tare mult drag de ea.

e surprinzator si modul in care toate s-au linistit,modul in care unele povesti amare sau dulci revin la viata.e surprinzator ca am reusit azi sa-mi respect programul impus.am capatat atata vointa din simpla odihna cerebrala si spirituala ,pe care-am castigat-o in ultimele patru zile.
incet incet toate ating linia de plutire,toate formeaza cu timpul portrete al unor vieti multumitoare,acceptabile,tintinte spre acel "bine divin."

How to Fight Loneliness

You laugh at every joke

Drag your blanket blindly
Fill your heart with smoke

m-am trezit dimineata fredonand o melodie pe care n-am ascultat-o de cel putin trei ani.o melodie a carui parfum imi aminteste de "my sweet 16s",de soare,de vara,de depresiile mele cuzate de orice si de nimic.e ciudat cum aceleasi amintiri s-au transpus in prezent.e un alt timp,tin in maini un alt mod de-a vedea actiunea si totusi nimic nu pare schimbat.poate oamenii,putin,dar starea generata e aceeasi.
ma simt mult mai bine,durerile de cap s-au diminuat,la fel si toat starea de rau general.oboseala e acum doar un cuvant din dictionar si sincera sa fiu,toat raceala cu tot ce implica ea mi-a priit.
trecerea de la culcatul la 7 am la trezitul la 7 am a fost mult prea brusca pentru mine si tot decalajul m-a lasat fara pic de self esteem.si cum ma simt asa de odihnita stiu ca pot acum sa-mi pun la punct un program serios,ma pot ocupa de o dieta ,de o schimbare,de ceva,orice..

am o pofta nebuna sa fac poze cu slrul pe film,cel putin pana cand imi vine cel digital.cu actualul nu reusesc sa fac nimic,nu-mi mai asculta comenzile absolut deloc!ii caut un nou stapan,dar se pare ca nimeni nu-l vrea.

in fine astept sa-mi inceapa saptamana.astept sa beau o cafea buna,sa fiu prinsa dimineata in trafic,sa-i distrug putin masina la fratemeu,sa se crizeze,sa radem si sa cantam cand prindem 88 de secunde la semaforul ce e la 2 minute de scoala,el sa intarzie la birou,eu la orele mele..dimineata e amuzanta cu el.
astept sa-mi bata soarele in ochi si sa ma stramb in ultimul hal,regretand amarnic ca nu mi-am luat ochelarii de pe masa.
astept orasul dimineata,aerul imbacsit de lume si masini,astept sa-mi cumpar un pachet de tigari pe care sa-l savurez singura,intr-un mod egoist,pentru ca n-am fumat de joi.
astept orice si nimic.
patul mi-a fost unic sustinator zilele acestea si pentru el n-as mai pelca nicaieri,dar totusi too much indoor is just too much!

update.

ma mai ridic din pat,ca sa nu anchilozez dracului cu totul.nu prea am rabdare sa stau la calculator,asa ca profit de aceasta ocazie sa fac un update.mi-e mai bine,febra mi-a trecut,nasul-nu mai e un robinet stricat,medicamentele tot greu de inghitit au ramas,dar mai putine,odihna e la ordinea zilei,langa ceaiuri,miere(am descoperit ca-mi place mierea) si anatomia lui grey.

de asemenea si eu si mama am ajuns la o concluzie ciudata si anume noi doua ne intelegem bine cand eu sunt bolnava.ea se poarta frumos si eu sunt prea epuizata sa mai tip.e ok,se bucura ca pot fi pentru o vreme iar copilul de care are nevoie,pe care sa-l ingrijeasca,cum o facea odinioara.

si pentru ca altceva interesant n-am de zis vreau sa postez o chestie,un fel de "taag!you're it!" pe care am gasit-o in jurnalul unei tipe,pe care nu stiu,dar imi place cum si ce scrie.viata oamenilor necunoscuti e un fel de mini-paradis mental,o carte re-re-re-publicata...

Yourself: needing some cerebral software update.
Your Spouse: I don't need one,yet.
Your Hair: still blue :D even though everyone at my "prestigious" school is against it .
Your Mother: happy at the momment
Your Father: a kid trapped inside a grown-up's body.
Your Favorite Item: the phone
Your Dream Last Night: a better version of my past.
Your Favorite Drink: red wine.
Your Dream Car: Suzuki Samurai.
The Room You Are In: perfect order.
Your Ex: a tumor. Your Fear: not getting accepted to college.remaing in my second hand town.
What You Want To Be In Ten Years: photographer
Who You Hung Out With Last Night: grey's anatomy and my bipolar teddy bear.
What You’re Not: impulsive and patient.
Muffins: awsome with milk.
One of Your Wish List Items: Canon EOS-1Ds Mark III
Time: 12:00 am
The Last Thing You Did: manichiure
What You Are Wearing: red pants,pink tshirt :))
Your Favorite Weather: sunny summer one.
Your Favorite Book: Trainspotting-Irvine Welsh.
The Last Thing You Ate: some cookies
Your Life: really boring at the momment.
Your Mood: high on tea
Your Best Friend: the sun girl
What Your Thinking About Right Now: my on year plan.
Your Car: waiting to be bought
What You Are Doing At The Moment: thinking bout considering of going to bed.
Your Summer: awsome.unique.100k great!
Your Relationship Status: hah!single and horny :))
What Is On Your TV: Saturday Night Live
What Is The Weather Like: clear moonshine
When Was The Last Time You Laughed: ???

once upon,

’cause if I find
If I find my own way
How much will I find
If I find
If I find my own way
How much will I find
You

m-am trezit cu ochii umflati si mari.m-am trezit rupta de realitate,cu o durere groaznica de cap de dinti de trup.am gsit un cd aruncat printre carti,muzica sufletului meu acum aproape un an.
am pornit tarziu,aproape de 8 din casa,m-am blocat in traficul infernal,matinal,monoton al orasului.
am privit soarele cum lumineaza blocurile,semfoarele si oamenii de pe treceri cu o urma de zambet pe fata.
si eu,pe ritmurile altor vremuri mi-am regasit acea urma de fericire,ramasa in mine.
sute de intrebari mi-au trecut prin minte,dorinte uriase sa-mi cer iertare pentru toata indiferenta si raceala,pentru ca niciodata n-am vorbit eu prima,pentru ca n-am luptat mai mult pentru ceea ce am simtit.am vrut sa-mi cer si mie iertare pentru ca m-am pierdut in iluzii de moment,in cuvinte si-n oameni,cu credinta ca imi voi uita trecutul,valorile si suferintele.
telefonul mi-e deconectat de doua zile,n-am putut sa sun.cred ca nici daca-mi mergea nu puteam sa sun.mi-ar placea sa fiu impulsiva ca alta data,sa ma las dusa de impulsivitate,de ideea care sclipleste pe moment.mi-ar placea sa intru in lupta,sa trag tare,sa schimb totul.
sa ma intorc,sa revin,sa vad viitorul.sa-mi vad cararea pe care viata mea o va lua.
mi-ar plcea sa am puterea de a schimba totul,de a ma regasi cu adevarat.poate doar asa as putea sa-l regasesc.poate-ar fi cel mai bine.
poate toate cuvintele venite din ambele parti au fost nascute din furia de moment.poate linistea ce ne inconjoara e cea dinaintea furtunii...furtuna care se lasa asteptata,dar pe care-o simt cu intregul trup.

delirez,dorm si visez.ma intorc in vremuri si-n conversatii.
ma trezesc intr-o camera plina de poze si postere ,in spatele carora inca mai traiesc oameni fericiti,bulversati,amagiti.
imi umplul trupul de calmante.poate febra va scadea.

.

I know I would apologize if I could see your eyes ’cause when you showed me myself
I became someone else
But I was caught in between all you wish for and all you need I picture you fast asleep
A nightmare comes
You can’t keep awake

dimineata e singurul punct al zilei cand patul imi e cald si moale,ca o zi de duminica,fara grii in bratele unei persoane dragi.dimineata,patul e singurul loc in care-as sta,de unde n-as mai pleca.
e singurul loc in care acum imi gasesc comfortul si linistea,pentru ca doar el ma mai ascunde acum de tot ce e in exterior.ploaia,frigul,soarele,vantul de primavara,cafelele cu lapte,sutele de tigari,sperantele sau plictiseala nu exista cand stau pitita intre patura si cearceaf.
in pat,nu gasesc decat amintiri,amintiri care ma leaga de trecut,amintiri si conversatii pe care le-as putea daca as avea puterea,sau timpul,sau sansa.in pat imi gasesc o mie de imagini si gemete,copii ai iluziei si-ai fericirii.in pat visez si zambesc.in pat stau si plang,in pat duc lupte in cosmarurile saptamanale.in pat mi-e cel mai bine.
si totusi patul meu e gol si trist si nu-i pot oferi ce are el nevoie,desi el imi da totul,in fiecare dimineata cand ii promit ca ma intorc.

oh, suppose you'll never know

Nobody knows where they might end up
Nobody knows
Nobody knows where they might wake up
Nobody knows

sans electricite,cu accentele de riguare.
o noapte petrecuta pe intuneric,numai ca de data asta intr-o toamna rece si ploioasa,accentuata de diferite sentimente si stari sufletesti.o noapte lunga,petrecuta in ture de plans si somn,regret si bucurie,vise frumoase si cosmaruri,mesaje,lumanari si intr-un final ciudat,un gram de lumina natura pe cerul gri.
afara ploua,si eu eram la 8 si aproape un sfert in curtea scolii.petrecusem primele 15 minute ale orei 8 si cele 15 dinaintea orei 8 in trafic,intr-un trafic urat,agresat de drumurile neterminate,inca in lucru,udate pana la refuz de ploaia acida,a toamnei.

in cele 5 minute de la intrarea in curtea liceului pana la intrarea in incinta scolii,mi-au trecut prin minte 100 de ganduri toate legate de lenea mea si somnul si ochii rosii si mari.n-aveam chef de ora,aveam chef de-o cafea mare cu mult lapte.
pe la mijlocul orei 8 mi s-a indeplinit si dorinta.n-am stat la ore,am stat in scoala,intr-un frig intens si-un curent ce-mi provoaca inca durere dintilor mei.toata ideea aceea de frig si plictiseala,mi-a intarit toata oboseala pe care-o aveam in mine,toata lenea,toata neputinta.
cafeaua a venit pe la 2.
la 4 eram deja acasa,fumand tigara dupa tigara cu ochii lipiti de Miami Ink,simtind parca acele care intra in piela.am nevoie de-un tatuaj.un altul nou,care sa simbolizeze aceste momente din viata mea.

am avut o zi esuata.de fapt voi avea o saptamana monotona,plictisita,confuza...de parca confuze nu ar fi fost si ultimele luni.
e ironic,cat e de usor sa cazi intr-o astfel de stare,cand esti trecut prin anumite deliruri emotionale.e ironic cum ma astept sa fie confuza saptamana mea,desi "confuz" e ultimul lucru care-mi defineste starea.sunt cu mintea mai clara ca niciodat,dar asta nu ma ajuta la absolut nimic.nici asta,nici regretul,nici dorul acut,nici amintirile,nici nimic.pentru ca desi e viata mea,au fost si sunt momente in care actiunea chiar nu depinde de mine.
asa mi-a fost scris in destin,de moire.

si pana la urma,cine stie cum imi va fi saptamana.o avalansa deevenimente si posibilitati noi poate sa cada in fata mea.cine stie?nici macar la inceputul unei zile nu stiu unde voi fi seara,asa ca de ce mi-as mai vedea in viitor saptamana?

the way.,

Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness
And I would have stayed up with you all night
Had I known how to save a life?

am plecat cu soarele in fata mea si-am asteptat doua seri minunate.
le-am asteptat si au venit pe jumatate.am avut un pre-warmup destul de ok si-un warmup esuat,din lipsa de timp,din proasta organizare,etc.
prewarmupul a fost chiar dragut.am baut acasa la adina,am facut multe poze si filmari educative,"how to pirce Maria's ear".ne-am retras cu totii in gazeta unde m-am simtit mai mult decat ok.am stat cred ca in jur de-o ora afara cu tibi si-am discutat o tona de lucruri despre tot ce ne afecteaza,ne-a afectat despre viata in general,despre oameni si prieteni.apoi ne-am jucat de-a sorecele si pisica,pentru ca eu fugeam in toata gazeta de el si el dupa mine.un deja-vu continuu al oamenilor de la mese care din 2 in 2 secunde au observat o tipa cum fugea si-si pierdea ochelarii colorati si-un tip tip la 3 secunde distanta o prindea din urma.asta a fost partea cea mai funny a weekendului.we are friends,and being friends it's just what I need right now.

am asteptat ziua de sambata c-un mare ghimpe in piept.mi-a batut inima foarte tare toata ziua si-am fost nelinistita,pentru ca stiam ca are sa se intampla ceva.s-a intamplt exact ce m-am asteptat si ce ,adanc ascuns in sufletul meu,imi doream sa se intample.
m-am intalnit cu el.l-am vazut acolo la intrare,stand singur si fumand.
e ciudat,m-am gandit atatea luni ca voi fi altfel,puternica si cu-un zambet larg pe fata, in clipa in care-l voi revedea si a fost total contrar imaginatiei mele.
poate ca am crezut ca-s bine,in ultimele luni.nu l-am mai vazut de la finele lui mai,am incercat sa nu ma mai gamndesc la el,mi-am varsat tot felul de pseudo-sentimente de afectiune in doi tipi cu care-am crezut ca o sa pot fi ok.a fost totul o iluzie si mi-a fost necesara o singura clipa sa realizez asta. o singura clipa de furtuna poate schimba dramatic o eternitate de liniste.
l-am vazut stand la intrare,fumand.am simtit cum picioarele mi se transforma din oase,carne si muschi in gelatina,cum inima nu mai are puls,cum mintea mi se scufunda intr-un delir al imaginilor de alta data si plamanii se ineaca in lichid.am incercat sa schitez un zambet,care a iesit al dracului de trist.ii tin minte privirea,desi nu am putut sa ma uit in ochii lui prea mult,pentru ca simteam cum ma pierd in ei.m-am uitat la gatul lui,la toate lucrurile care-i stau acolo,m-am uitat la parul lui scurt,la fata lui.am incercat sa-i zic ceva.am avut o mie de intrabari sa-i pun,o mie de lucruri sa-i spun,dar n-am reusit sa-mi deschid gura.
din toata privirea lui ,am observat un singur lucru.nu ii era bine.
l-am strans in brate,moment care mi s-a parut incredibil de lung si din care nu as fi vrut sa plec niciodata.
si cam atat a fost tot.mi-a trebuit mult timp sa-mi readuc picioarele la starea normala.
si-au revenit intr-un final,dar toata seara am fost prinsa intr-o tristete aparte,care ma leaga de el incredibil de tare.
mi-am amintit ca-n primul weekend din octombrie 2007,imi daduse cutiuta verde cu nisip,pe homer,si-apoi eram amandoi la ed rush.mi-am amintit multe,mi-am amintit si alte weekenduri si alte zile si nopti si discutii si..doamne cate si mai cate.
e ciudat,cum,cand crezi ca esti bine,realizezi ca nici macar pe jumatate binele nu exista.
mi-e dor de el,de tot ce e,de conversatiile cu el.
as face un pact faustian,casa mai pot trai o clipa toata fericirea aceea absoluta.

a fost un weekend ciudat.
am vazut o adina studenta si multumita,ceea ce m-a incantat,dar m-a facut sa realizez ca totusi,n-as putea sa stau cu cineva in casa,pentru ca de felul meu sunt o persoana solitara,singura fata de mine mai intai si apoi,caut ideea de singuratate de parca ar fi salvarea mea.poate chiar e.oricum mai am timp sa reflectez asupra intregii idei de a sta cu cineva ,in clipa in care ma voi muta in cluj,once and for all.
apoi,weekendul m-a readus pe lumea mea,de care mi-era enorm de dor.
si pana la urma asta e tot ce am cautat..


de maine incep serios sa invat,sa fac cumva sa treaca timpul.de maine continui procesul de schimbare,de upgradare a starii mele fizice si psihice,inceput weekendul ce tocmai s-a incheiat.

homecoming.

well,second homecoming.

clujul e a 2-a mea casa,asa ca e de inteles de ce ma bucur asa de tare ca plec maine incolo.
e doar un weekend,dar imi voi revedea prietenii,pe Adina(de care mi-e super dor,chiar daca a trecut abia o saptamana de cand a plecat),voi onora cu prezenta inca un party si in special,imi voi regasi eul,imi voi recapata constiinta.
e pauza de care am mare nevoie.in august s-a incheiat seria marilor petreceri/festivaluri pentru mine.atunci am rasuflat usurata,am fost oarecum impacata ca pot dormi in patul meu,in apartamentul meu.eram satula de autocare si trenuri,de bagaje,de case straine si pensiuni cu sapun si sampon in miniatura.
la putin timp dupa tot sentimentul de eliberare,cand credeam ca pot st linistita in orasul meu de mana a 2-a , am pierdut controlul si-am ajuns sa ma implic in niste lucruri atat de ciudate si de diferite (dar placute ,totusi) incat am devenit confuza,am uitat cum e sa zambesc avand in spate fericirea.am innebunit,mult mai mult decat eram.am devenit un om pe care-l detestam.
dar am reusit!am reusit sa punct tuturor greselilor si acum stiu ca voi gasi nu doar fericirea aceea din sptele zambetului ci si un bun motiv sa nu mai fug de timp,sa-l iu in maini si sa ma joc putin cu rotitele lui ca sa-l fac sa mearga mai repede...

time to pretend.

nimic iesit din comun sau special in 1 octombrie.bine,poate doar cafeaua la pachet de dimineata.delicioasa,calda,intr-o cutie alba Lavazza si-un pai roz ca bonus.
iui,da! si vestea minunata pe care mi-a dat-o taicameu.imi cumpara aparatul.

mi-e somn,parul imi sta aiurea si mintea mi-e deja la seara de maine,la bagaje,la ziua de vineri,la plecatu-n cluj,la warmupul in stilol nostru,la cate si mai cate.
abia astept sa-mi vad femela.mi-e dor de ea...

I'm feeling rough, I'm feeling raw, I'm in the prime of my life.
Let's make some music, make some money, find some models for wives.
I'll move to Paris, shoot some heroin, and fuck with the stars.
You man the island and the cocaine and the elegant cars.