(fara) ganduri pentru sfarsit de mai.

m-a parasit si luna mai,dar a lasat in urma caldura de august si ploi de iulie.o vreme ecuatoriala si-un soare care arde,prime licariri de piele bronzata.dor de mare,de-apusuri si rasarituri fara griji si fara iubiri,singure,pustii si-ncarcate doar de ganduri proprii.

diminetile-au trecut pe rand,lasand aroma de cafea pe terasa de lemn,batuta de soare si lene.

si noptile-au deschis fereastra,lasand sa se strecoare ,vantul pe sub esarfa rosie,stravezie...sa intre-n patul meu,in care somnul e dulce,caci e al meu.doar al meu.am mai bifat si-un an in calendar si nopti plini de vise vii.si haos si delir.si-atat.

coloana sonora pentru statistica si analiza datelor.

well...there's no safety in numbers.

pauza de noapte

casa mi-a parut rotunjita la capete,cand ochii-mi erau tintiti pe cer,la stele.vederea periferica ma transformase-ntr-un gigant ce tine intreg globul pamantesc,sub o cupola de sticla.priveam totusi de jos,realizand si ca,legile normalului isi pierusera din nou esenta.

avioane-au strabatut bolta,lasand dare de luminite colorate si,mai tarziu,pe cand am stins luminile si-am ramas pe intuneric,am vazut fulgerele crestand in departare,ceea ce mai ramase din cer.prin minte,o mie de scenrarii-au trecut si toata pareau plauzibile,dar pana la urma plauzibilitatea lor a fost luata de vantul,ce balansa hamacul gol.

am ramas o vreme asa,discutand despre tot ceea ce era ,la acel moment,prezentul,caci de viitor nu era loc si nici nervi de macinat in bataia trecutului,nu mai aveam.

am continutat sa ne uitam la cer si cerul s-a uitat la noi.vantul parea sa-l aduca mai aproape de si sa-l imbibe-n trupuri,prin adieri calde.si-apoi adierile s-au speriat si-am ramas in frig,pana cand casa ne-a gasit loc,sub paturi calde,pe perne moi.

la targ..am fost!

primul targ de Hand Made la care-am participat a fost surprinzator!

chiar daca strazile au fost impanzite de artisti si mestesugari,cu ocazia zilelor Clujului,lumea nu a uitat sa ne faca si noua o vizita la Gambrinus.

trei ani de visat,imaginat,cheltuit si modelat ...au dat roade si-am fost cu adevarat surprinsa sa vad cata lume ne-a cumparat produsele minunat de colorate.

multumesc tuturor pentru participare si sper sa ne vedem in numar si mai mare la urmatorul!

masuta noastra si-a lui Eli 

madre Eli,draga de ea..

Patricia,pe post de suplinitoare.

fetele la atelierul de creatie al Ruxandrei 

p.s don't forget to visit us at WeMakeCuteStuff 

la targ cu voi!

va invit sambata,28 Mai,între orele 11.00 și 19.00 în Gambrinus Pub, în Piața Unirii, nr. 25.

la a IV-a editie a targului de hand made,SAMBATA DE HAND MADE.

cam ce facem noi [eu si Mara] gasiti pe :

 WeMakeCuteStuff

va astept cu drag!

of moons,birds & monsters

...don't you know about the temperature change,in the cold black shadows?

of moons,birds & souls (I)

Even a bird would want a taste of dirt from abyssal dark

ma intreb cata vreme are sa mai stea,paza sufletului meu.cate nopti are sa-si mai faca cuib in parul meu incalcit de noapte si somn.ma gandesc ca intr-o zi au sa-i creasca pene fine,peste pietrele negre,peste cadru-i de-argint,batut de vreme si de batranul timp.

cred ca poarta secrete si mituri antice,caci e batrana.poate poarta si  blesteme,poate ca un bijutier batran a construit-o intr-o odaie mica.poate-a fost odata un suflet ca al meu,ingrijorat si plin de teama,mereu in cautarea a ceva mai mult,decat toate limitele perceptiei,ofera.poate bijutierul a fost un savant nebun,si-a reusit sa curprinda-ntregul spirit intre pietre.poate-a fost pedeapsa pentru prea multa iubire si prea multa iubire purtata si inteleasa gresit.

ma intreb cata vreme are sa mai stea-n starea-i de imponderablitate,cate cafele are sa mai soarba cu mine,cate secrete are sa mai vada,cati oameni ii vor amira-n continuare forma si iluzia de zburatoare.cate secrete are sa-mi mai tina si-n cate locuri imi va fi unic insotitor.

daca ar fi sa plece,mi-ar placea sa-i vad aripile mari,intinzanu-se pana la cer.mi-ar placea sa-si fac-un cuib pe luna si,in cinstea tuturor zilelor si noptilor petrecute impreuna,sa ma cheme in vacante si momente de delir sufletesc,doar ca sa pot fi mai aproape de univers,de locul unde a inceput totul,inainte de bleste si mituri,de iubire si lumina.

cronicile unei dupa-amieze lenese.

poate ca a disparut cu timpul din peisaj si poate ca imaginea lui si-a sters din lucire,dar din cand in cand il gasesc in diferiti oameni,in diferite scenarii si drame de primaveri tarzii.zambetul mi-a aparut din senin pe buze,in acea dupa-masa calda si lenesa,cand umerii ma dureau de la efortul somnului si spatele-mi amortise de la dulcea leganare-n hamac.l-am vazut,asa cum il va adesea,in alte persoane si-au dulci momentele,caci sufletul s-a scufundat in visare,chiar pe cand visarea parea sa mai apara doar noaptea tarziu.

ne-am petrecut dupa-masa ascultand muzica lemnului taiat,din ateleriul ce facea sa vibreze intreaga casa.dincolo de toate vietile ce traiesc intre pereti,adesea casa-si adaposteste propriul suflet,caci ii vibreaza intreaga structura,caci noaptea cadrul de lemn trosneste si vantul isi face mereu culcus printre stresini.ce alte componente-ar mai putea avea o fiinta?ea -si onduieste cadrul si zbiara-n amiaza mare si noaptea se-odihneste odata cu noi,toate.

i-am ascultat trairea fara sa o pot privi,iar ochii-mi fugeau spre gatul cel de pe trupul rezemat de scaunul vechi.il batea soarele si-i straluceau margelele si intreaga imagine-mi readucea-n viata,o holograma,a iepurelui.margele de os la gat,frumos decorate si-ancorate pe-un fir subire de canepa.ma uitam la forma lor,la insemnele lor,analizan semnificatia lor,iubind amintirile suprapuse peste real.avea mainile muncite si degetele zrobite,asa cum le avea inca de cand il cunoscusem,in iarna cea dura,alinata de parfumul portocalelor pe care le aducea cu el mereu,in rucsacu-i fara fund.

zana statea-n hamac,batuta de soare,privin lumea prin ochelarii imensi,colorati,colorand lumea-n contraste si esente puternice.sorbea cu pofta in sucul cald de lamaie,uitat la umbra calda de mai,in spatele stalpului maro,de lemn.sorbea cu totii pe rand,din acelasi suc,imparit in pahare,uitate parca,de dumnezeu,pe terasa intesata de lene si paturi,de oboseala nejustificata si saltele prafuite.

aveam un arc curcubeic in mana.pentru o fractiune de secunda,uirandu-ma la jocul e culori pe care-l nastea in bataia soarelui,tot prezentul si tot trecutul recent disparu.eram in copilarie,incalcita-ntr-un arc similar.o bucata de copilarie-n care jenunchii juliti cereau o pauza si-arul parea singurul drog,suficient de puternic sa-mi aline durerea.

momentul s-a evaporat precum apa la temperaturi de fierbere si-am decis,din priviri,sa ne ridicam trupurile ostenite sa plecam in zarea aceea apropriata.flamanzi,am coborat strazile cartielului mut,din marele oras,cu cerul albastru-n urma noastra.talpile ni se lipeau de asfalt.ii trebuise o secunda de nebunie sa-si descalte picioarele umblate prin multi si dealuri uitate de lume.ne trebuisera nu mai mult de doua secunde,sa-i luam exemplul si sa cunoastem adevarata simtire a asfaltului dur,precum solzii unui peste rau.

ne-am oprit in parcul de langa casa,pe-un petic de iarba.imprejurul nostru,oamenii-si faceau cruci si masinile treceau,de nicaieri,grabite.ne simteam in mijloc de nicaieri,caci zgomotul nu mai exista si linistea interioara ne proteja.

ma gandeam ca asa  ar fi fost,poate.

intoarcerea acasa a sters rapid imaginea iepurelui de pe chipul calatorului in timp,ratacit in spatiul modern,al societatii-n care,ne-a fost dat sa ne nastem.

cronicile unei dupa-amieze lenese..

partea intai.in imagini.

noptile de vara,din nou.

afara miroase a vara.miroase a zile lenese si-a leneveala-n mijloc de zi,a limonada rece si-a nopti calde.

adesea ma gandesc ca linistea trebuie sa miroasa a strazile cartierului,batute noaptea,in cautarea nimicului boem,incatarea finala,desavarsita,a sufletului.linstea,in toata esenta ei,trebuie sa aiba intregul sentiment al pierderii vremii,pana la epuizarea trupului.

afara miroase a singuratate,a singuratate de mai si iunie,iulie si-apoi august,pana la implinirea somnului de vara,pana la incheierea tuturor viselor.afara mai miroase-a flori si-a ploaie,a lemn ud.si..si mai miroase a delir emotional,a handicat sufletesc,a blocaj sentimental.miroase a haos si-mi place.

am luat viteza de cum am ajuns pe strada-n panta.picioarele mi-au fost tarate cu viteza luminii pana in capatul lumii si-acolo m-am oprit,ca sa ascult absenta zgomotului.zana era in spatele meu,se misca gratios si radea de calatoria mea.ne-am plimbat pe linii albe continue,discontinue,amintindu-ne despre una din serile ce trecuse.serile noastre pierdute pe stazi,au mereu ceva amuzant in ele,caci fiecare pierdere inseamna mult fum inauntrul cutiei craniene,mult fum si multa confuzie.cateodata si pante abrupte si-urcari cu bucati din plamani,lasa-n urma,ca semn de carte,in cartea vietii noastre.

de cum am iesit din cabana,mirosul lemnului ud mi-a inundat narile.mi-am dat seama,ca,pentru intaia oara dupa o prea lunga vreme,aerul avea miros.intr-o lume fara-acest simt,inveti sa te bucuri de cele mai mici adieri,chiar de ele-aduc pe retina,toate filmele de-altadat'..fie ele bune,fie ele rele.

luna  era si ea pe cer si-n universul nostru,ne-am lovit de singuratatea celor doi de sex opus,ce-si tarau trupul sub lumna ei cala.m-am uitat la silueta lor,realizand ca si ei cautau acelasi lucru ca noi.evadarea si poate parfmului verii.cautau liniste.evadare din realul cotidine.alergau cu pasi marunti de tot ce urmeaza sa fie,de de ce-a fost.probleme,responsablitati.e fascinant,cate lucruri poti avea in comun c-o mana de straini,si cat de putine cu cel ce-ti saruta trupul,centimetru cu centimetru.

m-am intors acasa,la cabana.mi-am amintit ca din toata seara mea,din esenta dulce de parfum,lipsea cel al caprifoiului.caprifoiul e cireasa de pe tortul nimicului delirant,in care,cu atata drag,imi place sa ma odihnesc.

all I wish for and all I need.

a fost linste.a fost linste multa,poate chiar mai multa decat ma asteptam sa fie si-afara nu ploua ,desi cerul era intenecat si sumbru.din orizont auzeam muzica.venea de peste tot si-era de-un misticism fantastic.imi doream ca cerul sa-si stoarca umezeala,sa lase pe pamant urme de speranta,de viata,de-o viata mai buna.

la un moment dat s-a intamplat.a plouat.garajele si-au schimbat culoarea si frunzele de pe copaci au inceput sa sclipeasca.imi fumam tigara pe balconul magic,din acel colt linistit de lume,uitandu-ma la orizontul facut din vanilie,din care muzica se revarsa gratioasa.tarziu mi-am dat seama,ca ea rasuna-n propria-mi minte si propria-mi minte-si dorea de fapt,orice altceva,numai liniste nu.

pe cand am stins tigara-n scrumiera odata verde,decolorata de timp si soare,am realizat ca muzica nu mai rasuna in ecouri cvasi-dureroase,de parca intreaga lume ar fi fost acaparata e dulcea si totusi,trista-mi existenta-mi interioara.

a fost nevoie de o sclipire ,ca ideea sa-mi fie inoculata,repetata si rasturnata-n obsesie,de propria-mi minte.m-am gandit la inceput un moment si-apoi mai multe si tot mai multe,la seara in care,poate ca universul s-a revoltat impotriva mea.

eram plina de mandrie pe atunci.ma gadila in talpi,pe la subsori,pe linia coastelor si-aveam universul intr-un bol e sticla ,mai maleabil decat legile fizicii il declarasera vreoata,in carti.vroiam sa se simta a 3-a roata la caruta,asa cum,de multe, prea multe ori ma simtisem eu.totusi,undeva inauntrul meu,vroiam sa stie ca tot ce faceam era un simplu gest de mandrie si ca,diminetile langa monstruletul blond,erau simpe iluzii,calmante naturale,endorfinice,pe care mi le prescrisesem intru uitarea lui.o vara,o toamna si-un  sfarsit de iarna mai tarziu,ideea mi-a rasarit in capul gol de continut si plin de amintiri.poate ca egoul meu marit,supraoza de mandrie si sentimentul temporar de superioritate haotica,toate,toate mi-au distrus prezentul.poate ca in acea seara,in care si-a cerut pentru intaia-si ultima oara-iertare,am pierdut sansa.poate ca-n acea seara am avut o sansa,dar am luat-o ca pe-un lucru pe care-l meritam.

dar asta e o teorie,o idee obsesiva.

dar poate nu a fost deloc asa si lururile si-au respectat programul,demult stabilit de destin.

if I find my own way,how much will I find you?

intrebarea survine firesc la inceputul sfarsitului primaverii..cum poate sa fie fericit,sa-i fie existenta spirituala indeplinita,cand m-a lasat in urma?il va adesea ca pe-o mama,ce,dintr-o iluzie de moment,si-a abandonat copilul la portile maternitatii,construindu-si o alta viata,paralela,fericita.

unumai[inserthereadjective]caaltul

coridoare lungi,hipnotizante cu modele-n sah & those red zeppelins.

mi-e dor de inocenta cu care visam mai demult,pe cand norii-erau de vata si vata era dulce,prinsa pe-un bat,direct din rai.dar daca ma gandesc mai bine,ziua a fost mereu trista si-asa va fi pentru toate celelate [insert number of days left] de zile,de-ntai..caci,pan' la urma iepure va fi mereu cu mine,doar in mintea-mi bolnava.

la multi ani mie!