fin.

fin de august.am zis bine ca toata luna va trece ca o zi mai lunga.abia daca tin minte ce-am facut frumos sau important in toate zilele ce-au trecut.amintiri sunt putine si ele toate recente.
incepe toamna,incepe un nou sezon.o noua periuta de dinti,un alt fel de machiaj,alte haine,alti pantofi.alte ganduri si sentimente.incep si-o viata noua,in debutul anotimpului cand naturasi schimba pielea.
si-apoi,macar ultima zi a verii a fost insorita si plina de zambete si praf alt,cules de pe pereti.

nu-mi fac planuri pentru toamna.toate lucrurile se vor intampla exact cum trebuie sa se intample.sunt singura de asta.

spirala din noapte.

-tu vezi spirala aceea?
-probabil,dar,daca ma uit mai bine..da.o vad.
-acum e neagra.
-dar daca iti tii ochii intredeschisi,e rosie.
-stii,suntem cu totii legati de spirale intr-un fel.mintea mea e o spirala imensa.

intorcandu-se spre ea ,isi casca ochii si-si imagina tot ce vorbeste.tot felul de aberatii pe care ea simtea nevoia sa le impartaseaca cu cineva.cu cineva caruia sa nu i se pare niste prostii,sau niste teorii plauzibile.de mult nu intalnise o asemenea persoana.dornica sa asculte sau sa invete.
era semiintuneric,si probabil ca asta conta foarte mult in povestirea ei.faptul ca nimic nu era foate clar,ca totul era confuz,difuz,fara un contur propriu zis.asa a vazut spirala,ce intra adanc in tavan,paralel cu formele onduite.era trecut de ora 1,.probabil ca si de ora 2.probabil era tarziu,foarte tarziu dar ea inca vorbea. ascultand-o cu atentie,destinul incepu sa i se interesant. atat de interesant incat a inceput sa creada in el,demonstrandu-i legatura puternica ce o are cu universul.i-a povestit si de zei si de simboluri,moment in care,in adancul ei s-a produs o sclipire. o sclipire orgolioasa,cu contur plin de dor.si-a amintit atunci de cunostiintele unui el.unui el drag,ce stie mereu lucruri fascinante despre orice.acum era randul ei sa fascineze.


-crezi in dumnezeu?
-nu..
-dar intr-un alt zeu,precum aveau civilizatiile demult apuse?
-nu,nu pot sa cred intr-o fiinta superioara.
-dar in destin?in destin crezi?
-nu-i stiu bine sensul
-pai destinul e o harta a vietii,vietii fiecarui om.o harta cu o mie de drumuri.si toate drumurile isi au sfarsitul intr-un drum mai mare.drumul spre apus.
-adica moarte?
-nu,nu neaparat.spre 'there's more to life than this'.eu o numesc spre spiritualutate.stii,poti sa-ti atingi spirritualitatea si fara sa mori.poti sa vezi adevarat fata a lucrurilor,adevaratul 'real' ,chiar in timpul vietii.e nevoie doar de putina 'magie' pentru asta.
-si tu ai reusit?
-nu,dar ma pregatesc.drumurile destinul meu toate duc spre asta.chiar si momentul asta e un drum.un drum pe care am intrat din cauza ta.tu m-ai atras in el.si cateodata-mi pare rau ca e asa scurt.
-dar e bine.
-e.dar imi tulburi energiile.cred.dar nu vreau asta.
-mai sunt doua saptamani.
-si nu stii cat de mult se pot schimba energiile mele,in 14 zile.pot deveni negative.cu multi minusi in fata.
-sa nu-ti para rau.niciodata.cum ai zis si tu,drumul asta ti-e menit sa te duca spre unul mai bun.
-sper sa fie asa.

se ridica apoi si aprinse lumina.totul parea disparut sau poate chiar desprins dintr-o alta lume.dintr-o data si vocile erau mai clare.misterul parea distrus,dar ea vedea inca spirala.ii era in palma.se uita pe ceas,vazand ora fixa.era ora 3.trei e un numar magic. hotari sa plece acasa.

-m-ai fascinat de cand te-am vazut prima oara.iti tineai tigara intr-un mod interesant si priveai in gol.aveai un aer ciudat.si de fiecare data cand te vedeam ,credeam acelasi lucru despre tine.si acum ca te cuconsc mai bine,imi dau seama ca acel ceva e adevarat.nu ma pune sa-ti explic.esti doar diferita.
-in sensul bun?
-in cel mai bun sens posibil.

ea zambi si pleca.pe drum mima cu buzele melodia aceea despre care elul acela fascinant pentru ea,ii spuse mai devreme,in acea zi.
acasa era mai bine,parca.


*photo Master Universe

time circles.

zilele ce-au trecut au fost pline de evenimente ciudate.pline de intrigi si povesti,pline de dealuri si drumuri,de stele cazatoare,privite parca dintr-o alta dimensiune.si calea lactee,mare,imensa si balonul meteo cu aer de satelit sau nava extraterestra.toate au facut parte dintr-o serie de intamplari ciudate.
oameni la care nu m-as fi gandit niciodata sa-mi fie alatari seara,sau ziua,mi-au oferit un pumn de atentie.probabil prea multa,pentru faptura din mine,obisnuita cu binele nepasarii.am raspuns fiecarui apel cu indiferenta,fiecare mana pusa pe telefon a avut ca tinta amutirea lui,iar seara cand totul parea mut si fara speranta am lasat deoparte indiferenta orgolioasa si-am mers pe mana libera a destinului.

si mi-e frica oarecum de ce urmeaza.si air pun totul pe silentios,pentru a nu trece de limita impusa de mintea-mi conspirationista.prea multa energie pozitiva,ar putea duce la o masa destructiva de energie negativa.energia negativa,pe care universul o trimite mereu cand mi-e lumea mai draga.
si lumea mai draga-mi va fi curand.si pana atunci nu pot sa mai stau.si pana atunci ma gandesc.
si pana atunci actionez in felurite feluri.si pana atunci ma mai apuca dorul.si dorul creste,si dorul e tot mai mare.


maine am in plan ceva ce n-am facut de mult.maine am o intalnire cu o parte mica a trecutului.mica dar foarte draga mie.Maramures Off Road Fest 2009.anul trecut n-am avut ocazia sa vad nimic,dar anul acesta sper sa ajung in timp la start.sa pozez macar vreo 2-3 masini si sa-mi fac un plin de zambet.probabil ca ma voi intalni acolo si cu domnul Ovi,cunoscut de fani si ca Blup Blup.omulet care-mi va insori ziua doar prin prezenta lui acolo.
ah!eu am vazut un preview al masinilor participante,una dintre ele fiind parcata putin,ieri, chiar sub geamul meu.e aceeasi care,anul trecut la bucovina,statea ,biata ,in bucati in fata Best Westernului.

miles away.

When no one is around then I have you here
I begin to see the picture, it becomes so clear
You always have the biggest heart
When we're 6.000 miles apart

m-a lovit pe la 11 o senzatie ciudata.n-am simtit de mult greutatea asta in suflet si sincer nici cu stiu de unde a venit.am o perpetua senzatie de deja-vu combinat cu something bad is happening right now,somewhere,with someone.

si-am venit acasa pentru asta.am crezut ca e cu ai mei ceva.dar cu ei,totul e bine.sau aproape bine,depinde din ce punct de vedere e sa privesti.
la jumatatea drumului,ma gandeam sa intorc brusc,ca tot nu era nimeni pe strada.dar mi-era jena.sau frica.mi-e mereu frica de senzatii noi.de lucrurile pe care destinul mi le pune in cale atunci cand e mai liniste.ergo,atunci cand ma astept mai putin.si nu zic nu,imi place sau poate mi-ar placea.
dar exista un echilibru spiritual,universal pe care-l ating.greu.foarte greu.si atunci cand mi-e mai bine,mereu exista ceva care sa dezechilibreze starea.in fiecare vara ajung in acel punct.la sfarsitul ei de obicei.
o seara in care trebuie sa -mi descarc sufletul gandindu-ma o noapte intreaga la ceva foarte foarte important.si intotdeauna,cand rasare soare,ma trezesc razand de plansul de peste noapte.
si-acum nu stiu ce sa fac.n-as avea de ce sa plang.
am asteptat o vara intreaga o iesire din monotonia acelui gand,apasator.am o distractie,as avea una si nu pot sa o iau in brate pentru ca-mi pare ciudat.
si mi-e greu sa ma comport cum trebuie.
mereu mi-e greu.
sunt studenta la comunicare si relatii publice si totusi,comunicarea mi se pare cel mai infiorator lucru care poate exista pe pamant.as vrea sa pot comunica cu toata lumea din gesturi si priviri.
as vreau oamenii sa fie expresivi.sa-mi zambeasca toata lumea intr-un fel aparte,sau sa-si aranjeze ochii in functie de sentiment.as vrea sa pot comunica asa cu oricine,oricand,oriunde.
cuvintele mi se par penibile cateodata.stanjenitoare.urate.prin cuvinte se raneste cel mai bine.
cuvintele pot ascunde lucruri.cuvinte sunt un paravan intre o existenta si alta.
poate cama gandesc prea mult la partea de dupa.poate ca si partea de dupa e stanjenitoare.poate ca de fapt,nu exista niciuna,dar o creez eu,artificial.

All my dreams, they fade away
I'll never be the same
If you could see me the way you see yourself
I can't pretend to be someone else

p.s - recuosc umilita,ca am si eu o piesa de la Madonna care ma atinge la corason!
cojones!

semi-ziua.

And in the spring I shed my skin
And it blows away with the changing wind
The waters turn from blue to red
As towards the sky I offer it

minunate nopti si minunate discutii.minunat sa stai cinci etaje deasupra tuturor ,noaptea si sa privesti avioanele ce pleaca,spre destinatii diferite,cu oameni diferiti,cu ganduri diferite.ma intrebam atunci ce fel de probleme au ei,cum traiesc,unde si de ce ajung.apoi,imi mai aprindeam o tigara si-ncercam sa deslusesc muzica din fundal.muzica pe care gandurile mele si trairea sufleteasca goala de fapt real ,o impletau in imagini ciudate.
am asteptat atunci,cu emotiile izbindu-mi puternic sufletul,sa treaca noaptea mai repede.sa vina dimineata,sa-mi beau cafeaua si sa aud din gura batranului cuvintele magice.planurile noastre erau stabilite din momentul in care am pasit in casa.eu am vazut gemuletul mic si camera si mai mica si-am stiut ca acolo am sa-mi petrec zilele in care nimic nu are rost,sau rostul e inexplicabil.
si-n camera cea mai mare am vazut locul ideal de petrecere a orelor de leneveala,de uitat la televizor la badea,noaptea.iar in bucatarie de gatit si de facut prajituri speciale pentru oameni si mai speciali.
si-n ultima camera am stiu ca e un spatiu suflocant de mare,in care alte suflete vor dormi noaptea.in baia curata am sa-mi dau jos masca de peste zi,cea prafuita de soare si drum.
si-apoi a venit dimineata,cand n-am mai urcat treptele de lemn,dar am batut palma.eram la fel de emotionata,ca-n ziua precedenta cand uitasem sa-mi scot aparatul sa -mi pozez viitoarea casa,viitoarea adresa,viitor cuib al viselor.
2009,primul an in care astept cu reala emotie sa vina ziua de 15 septembrie.

odata cu fericirea gasirii locuintei pefecte ,nimic nu mi se mai pare infioratior.nici faptul ca mi-am dat cu piciorul la vara,sau la planurile pentru ea.nu m-a deranjat nici macar amenda si cele doua puncte primite pentru mers cu 68km/h in Caseiu.greseala mea a fost clara,dar mi-a placut cum politistul oprise numai femei si nici o masina care cand trecea pe langa mine,ma zguduia.si pana la urma..oricum Caseiu si Bizusa sunt numele de maneliste.ha!raman fara bani de cumparat lucruri dragute pentru casa,dar nu-mi mai pasa.m-am obisnuit cu pierdut banii pe idiotenii ,in ultima luna.

azi am fost pe banii altora,ca niciodata.si-am ajuns la petreceri,la fel ca altadata,fara anunt,fara invitatie.si-am cunoscut si azi oameni ciudati,cu atitudini ciudate.am auzit si-un compliment intersant,ce-mi era subtil adresat."ai o geanta frumoasa.esti speciala cu geata ta".
si,si ne-am prostit.cu glumele marutei,am ajuns sa rad in hohote si sa nu-mi mai pese de nimeni din jur.mara va fi o colega de apartament interesanta.

si maine.eh maine am o zi cu parintii,la casa de vacanta.sper macar sa fie soare,putin bronz nu mi-ar strica.dar cerul e-nnorat acum,si google imi zice ca maine sunt sanse de precipitatii,
si-ar fi pacat.
prea pacat.

endless rhymes of the beatless heart,

I see your love in all you do
I see myself in you
the story goes on and on

intotdeauna mi-au placut selectiile muzicale pe care le-a facut,pe care le face.si probabil ca si in continuare.de cand il stiu,orice muzica as fi furat, uitandu-ma cu coada ochiului,din playlistul lui,sau orice piesa, fie ea lunga si de cate 20 de minute,pe care mi-a trimis-o a fost in perfecta concordanta cu existenta mea.si uitand-ma in parte ,spre fiecare gen combiant cu cate-o anumita perioada ,observ schimbari.puternice privite pe ansamblu,dar lin imbinate luate bucata cu bucata.

o intreaga poveste,a muzicii pe care o ascult astazi,a starii pe care ea mi-o transmite si-a experintei minunate la care sunetele ma obliga suav sa iau parte.o poveste la fel ca multe altele,ce se leaga si ele atat de fin de intregul scenariu.
imi place.
si-mi place nuanta inchisa a rozului ce-mi atinge peretii.experienta mistica,pe care ochii o vad si simturile neuronale o dezvolta.esarfa si veioza.
luna si soarele.
soarele care nu se teme de decizie,de consecinte si luna care observa cum totul ajnge pana la urma in acelasi vechi moment.si ce daca ploi de meteorizi,trec prin si pe langa noi,si ce daca stele vor sa ne ajunga ? miscarile noastre si gravitatia care trebuiesc gasite.elemente care defapt exista si fac parte din noi,dar ele nu stiu,sau noi nu-ntelegem.
fraze lungi si povesti din si pentru dragoste.dragoste pentru suflet.dragoste pentru spiritul.
spiritul meu,al tau,al fiecaruia.
din act egoisit.
din act altruisit,gasesc bagajul defacut si-o fata stand in pat,gandindu-se la ce pierde.amanari penste amanari,multe anulari.esec sau delasare.no self transforming experience,this year,young lady!
toate bifate. la anul,la anul.
minunata experienta.intai a fost nimicul,si-apoi linii albastre conturau viteza luminii.varful degetului meu contura existenta,iar existenta era de fapt o alta realitate.o realitate emotionanta,de parca ochilor i-ar fi venit sa planga,dar ochii nu puteau fi atinsi pentru a atesta lacrimile..si vie,si imposibil de atins.si culorile,culori mai frumoase decat am vazut,in orice carte sau fotografie,in orice program sau element organic.si creierul ardea,simteam cum totul imi ia foc.si realitatea aceea a disparut.. mi-ar placea sa stiu matematica.ma intreb in cati ani as putea a invat lucrurile p care nu le-am inteles la timpul lor?as fi putut infrange teama mea de atunci,cu sufletul meu de azi.
mi-ar fi placut sa inteleg toate teoriile fizicii si formulele chimice complicate.
mi-ar fi placut sa pot sa fac parte dintr-un team de oameni care lucreaza la operatiuni secrete,pentru ordinul suprem spatial.
mi-ar fi putut sa ajung in spatiu.
in spatiu unei totul se reduce la nimic.

Would you define it in more detail?

louder.

Louder than sirens
Louder than bells
Sweeter than heaven
And hotter than hell

imi vine sa tip.de ce?nu stiu.poate pentru ca in noaptea asta e cerul senin,sau poate pentru ca mijloc de august si afara e destul de frig.sau poate pentru ca nu am somn pana pe la 6 dimineata.
sau poate pentru ca simt ca sunt inutila si ca nu pot sa fac nimic bine ,cu viata mea.
daca prezentul meu ar fi o cabina telefonica,ar fi cu siguranta una dinaceea in care copii mici intra si suna la numerele de urgenta pentru farse.dada!farsele se tot tin de mine,cele mai mici si cele mai mare,de care ma entuziasmez si-apoi imi dau seama ca sunt nimicuri.
as vrea sa ma trezesc mai devreme si sa-mi beau cafeaua ,dimineata linistita,uitandu-ma la vecinul de la trei ce sta la garaj si aduce cutii goale de acolo.sa ma trezesc dimineata si sa dau muzica tare intr-un act total de nesimtire.sa zambesc de dupa perdele cand nervosi,oamenii de afara se uita in sus.cred ca la fel face vecinul de la 4 cand ,dupa-amiza,cand se crede glanetasul satului.
si as vreau sa citesc ceva,dar mi-e asa de greu sa incep ceva nou si asa de urat sa revizuiesc cartile pline de amintiri.
as vrea cel mai mult sa nu mai fiu pesimista.sa nu ma gandesc cu groaza ca poate si viitorul e dezamagitor.din toate punctele de vedere.
as vreau sa nu-mi mai pierd noptile cautand galerii foto,pentru idei.as vrea sa-mi vina ideile,ca altadata.as vrea ca cele pe care le am deja sa le pot pune in practica,fara sa fiu deborata de un esec stupid.
sunt satula de multe lucruri.de faptul ca vara e gata,ca toamna incepe.de inutilitatea in care ma trezesc zilnic.de ziua de maine,vesnic neterminata.vesnic plina de senzatia ca puteam sa face ceva mai mult din ea.

si-as vrea sa nu-mi mai fie asa dor de el,sa putem vorbi.as vrea sa vorbesc ore intregi cu el.
nu stiu ce,unde sau cum.doar sa vorbesc.imi face bine.orice ar fi.cateodata si tacearea imi face bine,dar acum ma sacatuieste de energie.
stii..ma vad acum ca si Mircea,iepurele-caine,al carui posesoare sunt mandra sa fiu.cand ma vede,sau aude o punga fosnaind se ridica din sedentarismul lui ciudat si se agita si scoate sunete,stiind ca urmeaza sa primeasca mancare.eh,cateodata e alarma falsa si atunci se intoarce in plitisitorul lui somn,sau uitat in gol spre cer.
ma simt si eu ca el.prinsa intr-o cusca,uitandu-ma spre cer,asteptand sa vina partea buna a lucrurilor.

am reusit sa fac ceva bun azi,doua pandantive mandala.unul e gata,unul urmeaza maine sa fie pus la copt.check out RP accesories

perseidele.

si a plouat.de plouat a plouat.dar cu apa.si-n drumul nostru,picurii de apa ce-mi spalau parbizul,ca intr-o spalatorie auto,pareau sa cada doar pe noi.probabil ca ar fi trebuit sa ne punem dorinte lor.pate ar fi intrat in pamant si-apoi s-ar fi ridicat la cer,iar norii le-ar fi spus stelelor ce dorim.
masina a fost un spatiu reconfortant.ciocolata cu alune,biscuitii,tigarile si ceaiul de piersici.ne lipsea spectacolul,sau cinema-ul in aer liber.ne lipsea cerul instelat si starea aceea de bine pe care-am trait-o cu un an in urma.
pe drum,ne-am amzat de acea seara,de deciziile luate indata,fara sa gandim in avans.consecintele nu au existat atunci,nu ne-am gandit cum ne va fi schimbat viitorul.
discutii lungi,oprite de poze la biserici luminate frumos noaptea.poze cu expunere lunga.prea lunga.toate au iesit pre luminate.
pana si pozele cu noi doua au iesit ciudat.sunt stafii ale fiintelor ce cata fericirea,fara ca vre-o furtuna sa le tulbure.

dar a fost o noaptea frumoasa.
cu radio ce difuza muzica retro,poate chiar kitchy.cu versuri care in acel moment pareau a ne fi dedicate.cu versuri pe care le stiam,dar nu ne era rusine de asta.
Oh tu Barbara Streisand cum nu ne-ai stresat aseara!

***
la noapte e ploaia de stele.celera ploaie de stele,care anul trecut ne-a schimbat prezentul.imi amintesc perfect seara de 12 spre 13 august,din 2008.imi amintesc cata nebunie,cata nepasare,cate sunete,cate stele cazatoate.
nu stiu ce va fi la noapte,dar sper sa fie de zeci de ori mai bine.

wich way is up?

parti din trup inca ma mai dor.a fost un drum lung,probabil cel mai lung drum pe care l-am facut pe jos in ultimii doi ani.dar s-a meritat fiecare pas.in varf,m-am simtit stapana intregii lumi.de acolo fiecare copac parea mic si usor de strivit,iar fiecare nor,doar o esarfa facuta ghemotoc si arunca pe-un tavan albastru,sfidand legile gravitatiei.pe drum am intalnit linistea,in pauzele in care molier senior nu scotea dume despre ursi ,reptile,izvoare sau tineretul patriei reprezentat de persoana mea.am invatat ca natura e mai mult decat frumoasa.

am renuntat le vesnica mea replica "nature's overrated".am gasit la un moment dat o bucata de lemn,ce arata ca un toiag.el a fost prietenul meu tot drumul ,incepand cu acel moment.la intoarece il taram dupa mine,pe pietre si mi se parea ca acela e glasul lor.si pietrele pot scoate sunete si produce chiar muzica ,daca stii sa le atingi cum trebuie.

mi-au placut si oamenii cu care am fost.chiar daca aproape toti au fost din genratia 25+,au avut suflete de copii.si-au zambit cu soarele,cu frunzele.au iubit copacii,unii chiar si crengile,chiar daca ele i-au respins,trantindu-i de pamant.

a fost o excursie la care visam de mica.am fumat din pipa pacii cu fratemeu.a fost momentul zero,in care surioara mica si rea a devenit domnisoara cu care fratelui mai mare nu i-a fost rusine sa iasa,in public.
soarele mi-a decolorat parul si mi-a vopsit obrajii.vantul rece de munte mi-a crapat buzele.dar asta n-a mai contat.n-a mai contat nimic.nu a existat nimic acolo sus,nici macar lipsa crasa de fonduri in care sunt adanc bagata.mutarea la cluj secatuieste de fonduri fiecare zi.scoala de soferi nu mai merge bine si fiecare sacrificiu ma impinge tot mai aproape de nebunie.toti banii pe care i-am strans pentru Transsylvania Calling,ma tem ca trebuie sa-i tin deoparte pentru perioada in care am sa-mi caut ceva de lucru.apartamentul cu doua camere incepe sa devina o incertitudine,mai ales pentru ca trebuie platit in avans.garsoniera e o optiune buna,dar pe care nu o imbratisez cu placere,evident.
nu mai sunt demult fericita.vara mea e mai mult decat dezamagitoare ,iar perspetiva de viitor e sumbra.cand mai am ocazia sa schimb doua trei vorbe cu el,ma linistesc.imi spune problemele lui si reusesc sa le uit pe ale mele.dar asta e din cand in cand si tot mai rar.
si cu toate astea,sunt linistita.chiar daca sunt tot mai sigura ca nu ajung la festival,chiar daca sunt tot mai sigura ca prea curand situatia materiala nu se va rezolva nicicum,sunt linistita.pe fundul prapastiei,dar calma.trebuie sa-mi strang puterea,sa pot urca din nou.ascensiunea catre cer e mereu un lucru fascinant,pentru ca e intotdeauna plina de obstacole.

vise vise,

am aflat ca in 19 imi expira asigurarea la masina.asta inseamna ca ma costa 4 milioane,pe urmatoarea jumatate de an.adica imi trebuie bani.multi multi bani.trebuie sa fac un lucru absolut dureros,anume sa-mi vand tele-obiectivul.e temporar.o sa-mi cumpar unul nou indata ce ma repun pe picioare.dar pana atunci please visit : Okazii

**
ma gandesc ca daca-l visez tot la doua zile,e doar pentru ca mi-e foarte dor de el.sa vorbec cu el,sa-i simt energie ce se revarsa prin existenta lui,sa-i aud vocea,sa-i aud gandurile care intotdeauna ma fascineaza.
dar daca tot la alte doua zile visez sfarsitul lumii?cum ar trebui sa interoretez asta?nu ma uit la filme cu razboaie,(nu m-am uitat la unul de la terminator 4),nu citesc opere cu un asemenea subiec si nici macar nu m-am mai jucat Serios Sam.nu am mai citit nimic despre civilizatiile disparute,nu m-am mai uitat la reportaje,nu am mai cautat poze.am incercat sa-mi calmez subconstientul prin actiuni pacifiste.si atunci?de ce visez cerul care se despica in doua,oameni tipand,alergand de colo colo?de ce vad cum pica bombe nucleare sau civilizatii extraterestre parcheaza in locul masinii mele?de ce tot timpul am ceva de spus in fiecare vis?si de ce nu-s niciodata singura ?
cred ca trebuie sa aprofundez studiul creierului si niste carti de psihoanaliza.in timp ce eu pot fi un fel de psiholog ,nu pot fi unul si pentru mine.
poate ca mi-e teama de sfarsit.sfarsitul care e foarte aproape.

rupere de realitate,in orice moment al zilei.camera intnecata ,scrumiera mica in care se sting tigari primite de la mama sau tata.aerul rece intrat pe sub perdele si pipa fierbinte ascunsa in spatele unui pachet,demult gol,de tigari,
trepediul ce sta desacut cu aparatul montat pe el,ma trimite cu gandul in tot felul de filme gen big brother.dupa 72 de minute filmul se opreste si-mi zice sa mai astept 54 de minute.maraton de Weeds cu pauza de Serious Sam jucat cu coduri.somnul lung de dupamasa in camera lui fratemeu,sau noptile nedormite,pline de ceaiuri ciudate si carti parfumate cu amintiri.
am recitit cateva pe care simteam nevoia sa le retraiesc.parca nu au acelasi farmec daca nu sunt citite la amiaza,cand caldura te loveste in moalele capului,dar o bere rece iti racoreste gatul,trupul,chiar si degetele de la picioare ce se topesc in nisip.nici nu stiu daca berea mi-a placut vreodata cu adevarat.
in schimb stiu ceva ce ma face sa ma simt bine.stiu ca mi-a schimbat perspectiva din care priveam aceea imagine ,intiparita in viata mea.stiu ca e mai bine intr-un fel,dar nu stiu cat rau poate sa atraga dupa ea,aceasta noua perspectiva.sunt pregatita mereu pentru orice.la fel de pregatita ca si in ziua 1.

Remember turning on the the night
and moving through the morning light
remember how it was with you
remember how you pulled me through

am sa ies curand din toata apatia-psudoagorafobia-putrezireafizica- in care ma aflu.probabil dupa weekend.cine stie?

**
si-acum e mijloc de noapte si beau un pahar de vin rosu.prin cap gandurile-mi zboara

Surrealistic Pillow

Small things like reasons are put in a jar
Whatever happened to wishes wished on a star?
Was it just something that I made up for fun?
I saw you, I saw you, comin' back to me

momente fumate,intinse pe balcon,cu noaptea adanca si stelele-i colorate.imagini ce trec prin fata ochilor cu viteze halucinante si puterea de a te impinge in scaun.ca-ntr-o calatorie cereasca.nivel nuronal.nivem emotional.nivel sufletesc.toate bifate si activate.
ca si atunci cand te ridici dintr-un accident.suferi de amnezie dar imaginea unui om important iti tot apare in minte.nu stii cine e,ce vrei de la el.ce vrea de la tine.dar simti atunci cand imaginea iti apare in fata,ca de fapt el reprezinta ceva important pentru tine.
ca si atunci,analizez problema.ca si cum n-as sti cine e si de ce.si asa,ma loveste o stranie senzatie,impletita.binele si rau,visul si cosmarul.senzatie! dulce senzatie! seamana cu gustul visului pe care-l constientizezi,dar te bucur ca poti fi implinit macar in el,pentru ca realitatea fie mai are de asteptat sau de sarit peste cateva praguri,fie nu exista asa.
senzatia amfetaminei.asa ar suna mai bine.prima senzatie de bine.

cine-o o fi simtit primul in lume acea senzatie?cine-o fi descoperit-o?
cine-o fi stiut cum e ,mai intai de toti?

am avzut ieri doua stele cazatoare.printre toate tipetele care la un moment dat umpleau padurea,printre toti oamenii tintuiti de pamant,in picioare,sau e jost pa langa foc.printre toti oamenii,erau si eu.si mi-am ridicat privirea.si-am vazut frumsetea lor,in timp ce cadeau.nu cred ca mi s-au indeplinit vreodata dorintele.se zice ca se indeplinesc.eu sper,de fiecare daca cand cade o stea,sa-mi transmita gandurile maerelui univers,ca tot sunt mai aproape de el.
si pana la urma,sunt si parte din mine.si universul.si eu sunt una cu el,cu praful intergalactic si galaxia.sunt una cu totii si mi-e greu sa-mi indeplinesc,eu mie,dorintele.

e o seara ciudata.ascult jefferson aiplane cu starea de transa instalata.ultima luna de vara.
si va trece ca si-o zi mai lunga.