m-am tot gandit.

aseara mergeam spre casa.vroiam sa iau un taxi,dar lacomia si viciu m-a oprit la un chiosc sa-mi iau tigari.la rand statea un preten.am dat sa schimb doua-trei vorbe cu el si la un moment dat radeam amandoi cu pofta.randul era destul de mare.mi-a zis ceva,am inceput sa rad si mi-am intors capul spre strada.taxiul in care vroiam sa intru tocmai intrase intr-o masina.sunetul a fost ciudat.e ca si cum as fi asteptat toata viata sunetul,muzica asta.
prietenul meu ,saritor,a plecat repede sa ajute "victimele".eu am bufnit in ras.randul s-a spulberat si i-am zis vanzatoarei : "eh,macar nu mai trebuie sa stau la rand".mi-am cumparat tigarile.mi-am aprins o tigara si m-am dus sa vad ce s-a intamplat.nici macar cand am vazut masina n-am putut sa intru iin starea aceea de soc.taxiul era spar bine,adicapartea din fata a soferului era cumva bagata sub masina.masina in care intrase era putin avariata.in dreapta mama-si tinea fetitain brate.care fetita era sa se sufoce din cauza airbag-urilor.
iresponsabil,am spus.soferul,tata copilei tipa la taximetrist.taximetristul nu gresise cu nimic.seferul ,tatal copilei,tocmai vroia sa intoarca pe linie dubla continua masina.intrase pe sens contrar.taximetristul nu a apucat sa puna frana si s-aizbit.el era calm.tipa din masina(care puteam fi eu) era calma,tatal iresponsabil baga si scotea din pizda pe toata lumea.
m-am tot gandit azi noapte la sunetul acela si la cat de neclintita am fost eu.
ce fel de om pot fi,daca sunetul acela puternic m-a facut sa rad,apoi sa-mi iau tigari,si apoi sa mai am si tupeu sa zic "macar nu mai trebuie sa stau la rand"?
eram mai mult emotionata ca vazusem accidentul,decat sa fiu ingrijorata ca cineva putea muri.
si asta a fost picatura care a umplut paharul.au murit oameni importanti in viata mea,a familiei mele si nicodata n-am fost in stare sa plang.au fost catastrofe naturale care-au distrus vieti,gospodarii si n-am fost miscata,decat plina de sarcasm.au fost atacati americanii,si-am fost plina de bucurie.au murit in irak soldati si n-am fost in stare sa zic decat "asa le-a trebuit".
dar pentru toate cacaturile.pentru certuri,pentru gelozia mea,pentru lipsa de inspiratie,pentru ca nu pot sa invat codul rutier,pentru ca fumez prea mult si pentru ca ma streseaza vecinul de la 3 cu masina lui de gaurit sunt in stare sa plang,sa ma transpun din sarcasm si veselie intr-o epava deprimata.

ce fel de om sunt?

abisuri

Cand esti nefericit,cred ca orice pe lumea asta-cititul,mancatul,dormitul-,totul,are ceva adanc ingropat undeva inauntru,care pur si simplu te face si mai nefericit.


Fericirea e un abis.Si lumea se teme de alunecarea aceea in gol,de tunelul magic in care nu ai de ce sa te prinzi,in care plutesti,in care corpul ti se descompune in mii de bucati.E atat de nedureros,incat ai impresia ca tocmai ai fumat cel mai mare joint din lume.
Stabilitatea=nefericirea.Da,pe oricine as intreba,daca l-as opri pe strada,mi-ar zice ca a sta cu picioarele pe pamant,a avea pereti si bare de sustinere e de 1000 de ori mai bine decat a te arunca in gol.
Asadar,in care din cele doua categorii ma integrez?Sa fie categoria celor carora le e teama,sau a celor corora stabilitatea reprzinta un mod de viata sigur,banal,monoton?
nu.nu.nu.NU!
nu ma incadrez nicaieri.
sunt cu un picior in abis si cu celalat pe pamant.Si intinderea asta a muschilor,ma dore.Nu e chiar usor sa oscilezi intre a fi supt cu totul de vacumul abisului si sa fi tras inapoi de magnetul pamantului.
Ca sa ma pot arunca in abis as avea nevoie sa-l am in fata mea,pe el, si sa-l imping,de la spate.Sa-i dau un branci.Sa fiu sigura ca e acolo,ca sa ma pot arunca si eu.
Am putea pluti.Am putea sa ardem ,sa facem scrum,sa ne tinem de mana,sa ne infigem unul intr-altul,sa ne departam,dar tot abisul sa ne aduce impreuna.Asta pentru ca ,in acea cadere libera am fi doar noi,doi.Ar fi abisul meu si al lui.Atat de simplu de conceput.
Eu nu vreau sa stau pe pamant,nici macar cu jumatate de trup,si nu ar fi neaparat din cauza durerii fizice.Dar,la fel cum scrie in citat,subconstientul te duce in partile mici ale sufletului unde sunt mii si mii de elemente care te fac nefericit.Am fost nefericita ,in tren cand citeam acel pasaj.In acea clipa realizam ca cititul nu mai e o placere,ci o durere.Patru cuie batute in palme,ca sa tin stabil acea carte in mana.Si mancatul patru cuie in stomac si-n picioare ca sa-mi pot mentine echilibrul pe suprafata rea si aspra a pamantului.
Dormitul vine rar si cand vine ,visele mele-l intalnesc mereu.
Nu e nici decum usor.Sunt atat de multe lucuri banale,prezente aici inca de la inceputul universului,care dor.Doare si gustul apei,noaptea.Si cafeaua care nu are nicio aroma ,daca nu e facuta de el.
Si pe masura ce-mi scriu gandurile,realizez ca de fapt nu vreau sa ma arunc in abis.Nu din cauza fricii si nici a stabilitatii.E un joc.Oscilarea aceasta ma face sa ma simt in viata.E durerea,gelozia,nervii,gandurile.Si apoi vine fericirea,rar,dar multa.Vin strangerile in brate,saruturile,amorul-sau ceva asemanator lui-.
Ma vaiet prea mult.Sunt fericita pana in limitele bunului simt si-mi ascund temerile,cand ii vorbesc.Daca nu le-as ascunde,daca nu as selecta,m-as condamna de tot pe pamant si mi-as lua ramas bun de la abis.

23:52

How I wish, how I wish you were here.
We're just two lost souls swimming in a fish bowl, year after year,
Running over the same old ground.
What have we found? The same old fears.
Wish you were here.

n-am destule cuvinte sa spun ce simt acum.un poet ,cel mai probabil,ar reusi sa scrie cele mai frumoase versuri,daca ar intra,ca o fantoma in sufletul meu si ar afla,cata emotie,cat drag si dor s-a declansat in momentul in care,in intunericul caamerei,printre fumul des al tigarilor stinse si aprinse ,s-a vazut o lumina,cu un mesaj ,pe care nu ma asteptam sa-l primesc ,pentru ca ma asteptam sa-l trimit eu prima : wish you were here.
in zilele care au trecut,de cand a plecat sa-si sature pofta de mare,de sare de nisip auriu,mi-am tot repetat :maine am sa-i trimit mesaj si am sa-i zic : mi-e dor de tine.
timpul si spatiul,el care e identifiat in persoana mea,mi-a furat gandul si l-a transpus in ceea ce doream,visam (la propiu,am visat zilele acestea) sa aud,sa vad...
dorul lui pentru mine,sau macar dorinta de a-mi transmite mie fericire,sau macar liniste.

si acum sunt,fericita,linistita,emotionata,cu lacrimi in ochi.numai pt.ca am primit patru litere :wywh.

baimis-afacutdordetoatalumea.

We'll always be best friends
Something between you and me
Tell me why
I can't find satisfaction somewhere else
Not good enough
Or am I way too bad


bine.dorul meu a pornit de fapt de la nerabdarea pe care si eu si cati am avut-o toata ziua.azi trebuia sa ajunga sandrita in romania.si noi am banuit sa o sa treaca prin carei.caz in care catalina m-ar fi sunat.daca ar fi venit direct in nagybánya eu as fi sunat-o pe ea.am ramas amandoua cu buza umflata si ne-am compatimit una pe cealalta,facandu-ne planurile pentru vinerea viitoare,cand mergem cu cortu in suncuius.
frate,planuri.eu in 17 trebuie sa asist la cina de ziua lui taicamiu.mama a stabilit.in 17 e ziua lui si trebuie petrecuta in familie.mama stabileste multe.18,19,20 ei isi vor petrece zilele(pt. ca mama nu rateaza ocazia in nicun an sa-si sarbatoreasca si ea ziua alaturi de cea a tatei.in plus asa primesc cadouri separate si cadouri comune) ,vor sarbatori cu toata firma (care e un fel de familia mea,dar mai dezvoltata) la "conac".Ok eu in 17,la 10 jumate seara am tren catre satu mare.am sa strang din cur sa fie gata totul la 9 jumate.(ah nu ca as sta departe de gara,dar vreau sa fie totul pus perfect la punct).
daca ar fi dupa mine,mi-as lua cortul si m-as duce maine.undeva sus pe-un munte.doar eu.asa sa ating acel "zen" al fericirii mintale de care Faust era atat de atasat.
dupa toate planurile si emotiile comune cu -virgula- catalina,m-a sunat florin.protectorul meu din vama.doamne,cat am ras.omul e genial.a fost,va fi si va ramane asa.nu mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca e un om bun si nici nu mi-a trebuit mult ca sa stiu ca imi va fi un prieten care la nevoie va fi mereu alaturi.
azi,vorbind cu el,mi-am amintit de doi din copii lui.de cum am avut grija de ei.
asa m-a luat un dor...
apoi dorul de baza.de el .am auzit la tv ca a fost furtuna in constanta.si am inceput sa ma isterizez.m-am calmat.nu l-am sunat.pentru ca zilele pe care le petrece la mare trebuie sa fie fara mine.ma rog,majoritatea zilelor sunt fara mine,dar totusi....tind sa cred ca sunt cu mine in capul lui.sau cel putin cu vocea mea agasanta care-i tipa pe-acolo.
mi-e mie dor si o tin pentru mine.sau ii mai zic lui florin,care oricum stia si la mare ca mie mi-era dor de acel el din viata mea.stia atunci cand brusc ma opream din ras si-mi dadeau lacrimile.sau ii mai zic madalinei ca mi-e dor de el dar ea trece de subiect repede si ma ia cu povestile ei,despre cum o sa si-o traga cu ala,sau alalalt sau ala de langa alalalt si apoi o sa se gandeasca la prietenul ei.
ooook.e la fel de multa informatie pt mine ,chestia asta cu trasu',ca si cum m-as uita la un film porno cu mama.
apoi .apoi nu mai e nimic.nu mai am tigari.n-am decat cafea.mi-am luat ness.ca am zis ca na,ar trebui sa invat sa fac si eu cafea buna.
cand mergem cu cortul imi iau cafea la doza.am vazut in real si mi s-a parut atragatoare.ca si berea,la doza,e mai de gasca.
invat codul rutier.tata a inceput deja cu asta.si futui,eu tot zicand ca vreau trabant,imi cumpara unul.dar nu vreau trabant!vrea masina lui.si asa fratemiu io da pe-a lui,si el isi cumpara alta.pe bune.bondarul lui taicamiu mi s-ar potrivi.plus ca are nume numai bun pentru personalitatea mea "fiesta'.

DUUUUR DURRR DUUUURRRR!!!!

gata.ma retrag.mi-au pornit torrentele.
ah da,si...n-am terminat Turnul Sinucigasilor.De fapt de cand am ajuns in oras,n-am citit decat doua randuri.sandra,probabil si tu ai sa razi de mine.dar nu vreau sa o termin.am ajuns in acel punct al cartii de unde pot sa-mi imaginez un alt sfarsit decat cel asteptat.si nu vreau sa se sfarseasca ok....adica de ce sa se numeasca "turnul SINUCIGASILOR",daca nu se sinucid.ar fi stupid.la mine in cap s-au aruncat in primele 40 de pagini toti.de sus de pe turn.ar fi mai incitant.de ce ei 4 sa nu se mai arunce.atunci ar trebui sa se schimbe numele cartii si al turnului in "turnul razganditilor".
m-am ofticat.in van....

vanare de vant.

De cate ori omul in sus va privi pana cerul sa-l vada-ndeajuns?

Cat de multe urechi necesare le sunt ca sa auda al drumurilor vant?

Cati mai au de murit ca sa afla in sfarsit ca oameni prea multi au murit.

ei bine,am ajuns si aici.sa vorbesc despre moartea lui Motu Pittis.

recunosc ca am tot refuzat adevarul,din clipa in care am aflat ca e internat in spital.si voi continua sa refuz adevarul:acela ca acum este intr-o alta lume,una mai buna decat cea pamanteana,materiala.refuz sa cred pentru ca in sufletul si-n gandul meu el va ramane mereu viu.prin vocea pe care-o ascultam cand eram copila,la teleenciclopedia,si prin acordurile muzicale,ce se auzeau in casa-mi mereu plina de caldura,cand pasarea colibri canta.

am suspinat adanc acum doua seri,am plans teribil aseara si acum sunt terifiata ca rand pe rand marii oameni ai romaniei se duc.ma intreb cati copii,cati adolescenti din generatia mea stiu cine e(a fost) Pittis ?Eu cunosc cativa,putin la numar.Si-mi imaginez cum ceilalti care nu au fost niciodata insufletiti sa-i auda vocea calda,sa-i asculte muzica,sa-i afle trecutul de "rebel" in vremuri ceausiste,au schimbat postul de radio si tv,plictisiti fiind de moartea,marelui om,comentata peste tot.

da sunt trista,pentru ca a mai plecat un mare om,un mare suflet,o voce calda,dintre noi.sunt trista dar incerc sa nu fac din moartea lui o tragedie.incerc sa nu mai plang.ascult muzica si citesc,pentru ca asa si-ar fi dorit: fiecare om care l-a iubit sa-l omagieze prin muzica,prin cultura,prin bine si nu prin rau.

ce-a mai ramas? radio 3 net,radio Florian Pittis,locul unde el va fi mereu viu.




Florian Pittiş, "Moţu" 4 octombrie 1943-5 august 2007

121. sambata dimineata.

camera mea e foarte intunecata.n-am inteles si n-am sa inteleg niciodata de ce e asa si nici de ce suport sa stau in toata intunecimea asta.m-am trezit.am vazut inainte sa ma ridic pe geam ca nu mai e soare,ca ploua,ca e urat ca e frig.gata nu mai am chef de niciun chef azi,oricat de mult l-as fi dorit altadat'.mi-am dezmortit picioarele,am aprins o tigara,am fumat-o in liniste.de fapt in bataia ploii.

apoi m-am dus sa-mi fac o cafea.nu inteleg iar,de ce nu este cafea.m-am trezit singura.ai mei s-or fi dud de-a lelea pe apa sambetei sau mai bine i-or fi rapit extraterestii.ar fi grozav.mi-am pornit microtorrentul,fisierul se blocase la 99,4%.Chiar aveam nevoie de muzica aia azi.

am sa fac iar senzatii cu o parte din muzica lui.ca de obicei.

m-am trezit cu acelasi gust amar si cu aceeasi senzatie de durere de cap,ca si sambata trecuta.doar ca aseara bausem de una singura,inshica intr-un colt de camera sfatuind in sus si-n jos lumea ce sa faca.de fapt "lumea"....am avut eu o problema cu madalina si hormonii ei.i-am zis sa se futa cu altu numai daca nu mai poate.pana la urma...pula alalalt o iubeste sentimentul e reciproc.bla bla bla.

si apoi mi-am dat seama cata ironie frate.eu la mare n-am facut nimic.bine...l-am lovit pe ala care-a vrut sa-mi faca.apoi florin si restu l-au batut rau de tot.vezi ,acolo era bine.era florin care-mi implinea seara cu povestea lui,despre adriana,despre copii cu actuala lui nevasta...despre chiar tot.apoi plangeam,ca sa-mi pot descarca si eu melancolia.

seara stateam la masa mai multi si de obicei eram in aceeasi formula.un betiv,o deprimata care radea cand vroia,un nebun,inca un nebun,o tacuta si unul care dormea toata ziua si toata noaptea.

de asta mi-e dor.la fel de dor ca in ziua in care umblam singura pe plaja.ascultand Pink Floyd si am scris "wish you were here".Bine ca apa a luat totul,si in clipa aia am plans si-am mai scris odata.

Eh dorul asta e exact dorul la care,in mod normal m-as astepta.Dar ilcunosc si stiu ca ce-am scris eu ,nu va mai fi scris inca o data.Lui nu-i place Pink Floyd.(rectific,ii place dar nu mai asculta)

In fine.Ma duc sa mai fumez o tigara.Da eu si Sandra ne-am cumparat Parliament,pentru ca am gasit ultimul stoc din oras care vinde Parliament Light.Asa ceva nu se mai fabrica.E ca si cum ai fuma o iarba pura,buna si veche.

In fine.Parliamentele se fumeaza mai greu,si de obicei le sting la jumate.N-am rabdare.

N-am niciodata rabdare.

In fine in fine in fine.

This is the strangest life I've ever known.
Jim Morrison

black artist.

discutie personala intre mine si alter-ego-ul meu.

-tu esti constienta de ce faci?
-nu.
-atunci de ce nu renunti?
-la inconstienta?
-la ce faci.
-pai si ce fac?
-iti faci rau.tie.si celorlalti.ar trebui sa sfarsesti totul.
-da poate ca nu vreau.si-am incercat.si de ce pana la urma?
-cine stie.?
-nu.ma mai gandesc la ultima farama de om din mine...inca
-mai ai asa ceva?
-crede-ma ca nu stiu.simt.dar nu stiu.sper.
-cum poti sa gresesti atat de mult?
-sunt om.oamenii mai gresesc.
-idiotii gresesc,oamenii-si cer scuze.
-ok,atunci sunt o idioata,am trecut de ultimul om de pe pamant.

nu stiu de fapt de ce gandesc asa de mult in ultima vreme.de ce realizez atat de multe si mai ales de ce nu reusesc sa ma fac inteleasa.
aseara i-am zis lui ca mi-e frica.si a inteles ca mi-e frica de el.dar nu mi-e frica de el.mi-e frica ca ma uita.am mereu senzatii din acestea.si trec relativ de repede.acum o luna,plangeam pentru ca era ultima seara in care ma jucam cu el unreal tournament,era ultima seara in care mai radeam si discutam atat de mult.
intr-o luna s-au schimbat multe.am petrecut ceasuri impreuna.ceasuri care parea interminabile.ne-am plimbat pe dig si am mancat corcoduse(prune din acelea galbene).
am baut cafea.aceasi cafea buna pe care numai el stie sa o faca.doamne,am cunoscut-o si pe mama lui(clipe in care tremuram toata).
am petrecut o noapte la el acasa.n-am dormit.pentru ca n-am putut.pentru ca eu nu pot niciodata sa dorm.dar l-am privit pe el dormind.si a contat mai mult.cateodata ma puneam langa el si ma strangea in brate.il simteam ca un copil ce-si strange ursuletul in brate.evident eu ideplineam conditiile ursuletului,fiind atat de pufoasa.ma ridicam si plecam in bucatarie la tigara.chiar azi,fumandu-mi plamanii pe iubitul meu balcon,mi-am zis ca as dat tot ce am in prezent,ca sa mai pot fuma noaptea in bucataria lui.
apoi...apoi nu stiu.
a trecut ceva vreme.
cateva zile.
in iulie,exact acum o luna mi-a spus ca nu m-ar uita nici daca nu am vorbi pana in octombrie.
si imediat cand a coborat din tren(acolo,in gara,din orasul lui,ce-mi parea mai mult aeroport decat gara) am inceput sa plang si am simtit ca o sa ma uite.
nu m-a uitat.dar eu am constanta frica.nu stiu daca o poate intelege.pentru mine,el reprezinta scaparea mea din realitate.din boala mamei,recidivata.din depresiile lui fratemiu si din nervii tatei.din visele mele,ca sa intru in realitatea lui.
azi noapte cand ma certam cu ai mei si le ziceam ca nu mai suport tensiunea din casa,ca vreau sa ma mut,as fi vrut sa le si zic de ce.dar n-ar fi inteles.n-ar fi inteles ca vreau sa plec ca sa uit de baia mare,de garii,de locuinta mea,de camera mea,de atmosfera vesnic incarcata.
cum ar fi putut intelege ca mi-e drag de un om,pe care-l stiu de aproape un an,care (spune el) m-ar fi placut de mai demult,cu care m-am vazut de cateva ori,dar acele cateva ori sunt si au fost si vor fi totul pentru mine.cum sa le zic ca mi-e drag de el pentru ca face cafea buna,pentru ca e intelept,pentru ca e aceeasi bucata de meteorit ca mine.
si zicand toata astea par,probabil foarte obsedata.si daca e,asta e.
mie mi-e tare drag de el.si nu trece secunda in care sa nu ma intreb ce-o fi facand.

-vezi,daca ai avea curajul sa-ti pui capat zilelor,ai scapa de teama.
-dar nu mai vreau.teama ma face sa traiesc.si in plus,eternitatea fara el ar fi ca apa minerala decarbonatata

uite-asa ma plimbam.

era vreo 1 noaptea,aveam la bord o sticla de vin de ala la 45 de mii si cu inca o jumate de sticla de vin mai scump,pe care-l sutisem pt. altii de la niste idioti.asa deci,nu eram nici macar beata,dar demonul,curva aia infecta dinauntrul meu avea chef de cearta.si asa ca m-am certat.eu cu mine.la capatul vamii.de unde se auzea ecoul muzicii si unde numai lumina lunii mai batea.cred ca aia care se futeau in cortul de la 50 de metrii mai incolo s-au oprit fie ca imi auzeau gura,fie ca imi auzeau gura si li se parea ciudat dar minunat..mda,minunat sa auda cum o nebuna se cearta cu ea la ora 1 noaptea.in linistea aia.pacat de liniste.
imi amintesc perfect dialogul,dar prefer sa mi-l tin pt. mine.
m-am oprit in orice caz dupa vreo jumatate de ora,cand ma aruncasem in apa si-mi tinusem respiratia vreo doua minute.doamne.n-am rezistat nici sa-mi tin respiratia.cacat.o sansa in minus sa mai dorm.vesnic.opus de insomnie.
apoi am mai baut vre-o doua guri din vinul care-l luasem de fapt pt. sandra,ca sa afle si ea ca bausem cu oamenii din vama,care incredibil m-au respectat foarte fain.bine bine.recunosc in toata rautatea de care dau dovada de atat timp,ca clipelel petrecute cu sticla de vin in fata au fost faine.mai ales alea in care mi s-au povestit de mari iubiri si mi s-a zis sa nu fac oamenii sa sufere,inspecial daca tin la ei.daca-i iubesc.atunci de fapt in mine a explodat toata ura,pt. ca am tentinda sa-i indepartez pe toti cei la care tin.sunt o fraiera.
in fine.apoi am plans.noi.mai mult eu.apoi mi s-a zis ca sunt sufletista ca plang pentru problemele altora.
da de fapt am plans nu pt. probleme,ci pentru ca realizasem atat de multe despre mine,inca mi-era sila de ceea ce sunt.am fost.voi fi.
am realizat ca mie mi-e constant frica.adica mi-e frica cand tin la cineva.si mi-am dat seama ca nu mai e frica sa vina cineva sa mi-l mai ia.mi-e frica sa nu fie eu atat de cretina,pe cum sunt de altfel,incat sa-l las eu sa plece.
am tot ascultat eu Wish You Were Here.am tot ascultat,pentru ca chiar aveam nevoia.si simteam nevoia sa fiu cu el in multe momente.dar am inchis de fiecare data telefonul,ca sa nu afle.as fi fost o melodramatica.sunt acum pentru ca scriu chestia asta.
si am sa ajung ca omul care m-a zis despre problemele lui.am sa ajung sa regret toata viata ca mi-e frica ,asa....