009 review

sfarsit de an,sfarsit de sezon.recunosc ca desi am mai vazut six feet under de vreo 4 ori,niciodata nu m-am uitat la ultimul episod.e emotionant,asa ca un sfarsit de an.si melodia de la final e sfasietoare.enjoy!

***

pai uite ca e ultima noapte din an.din nou,acelasi sentiment dintotdeauna.acel rece pe sira spinarii,acel fierbinte si dornic in suflet.acelasi clisheu,obsedant si delirant.imi aprind si-mi sting tigara in pasii ploapelor.gandurile mi se izbesc unele de altele in interiorul capului.e agitatie mare acolo,la fel de mare pe cat e cea din suflet.mmm,anul nou.2010.

cateodata ma gandesc de unde emotia atat de mare pentru clipa zero de la miezul noptii?de ce e atat de important anul nou?ne trebuie cateva luni sa ne obisnuim cu notiunea de noul an si pe cand devine ceva familiar,e din nou ultima zi.

.intregul meu an e scris aici pe blog.pe 1 ianuarie fac 3 ani de postari masive.atunci cand povesteam despre prima noaptea a unui an ce incepuse delirant de frumos si se incheiase exagerat de urat.mereu te intrebi unde ai sa fii la anul.e un lucru la fel de logic ca exercitiul pe care-l faci dimineata cand te scoli si te intrebi unde ai sa fii la sfarsitul zilei tale.unde si cand ai sa pui capul jos,unde si cu cine,unde si cum ai sa te trezesti in urmatoare dimineata?prin cate aventuri ai sa treci in noua zi?e un exercitiu,cateodata amuzant.e ca un joc de noroc,niciodata nu ai sa stii unde ai sa ajungi,oricat de multe presentimente,premonitii si vise ai avea.viata,viata e un joc de noroc.la fel e si fiecare inceput de an.dar e fascinant intregul proces.

daca e ceva ce vreau de la noul an,e ca vreau sa-l croiesc ca pe o tesatura fina.vreau sa fie frumos si colorat,plin de soare si de drumuri lungi.vreau sa fie plin de oameni noi si de armonie.vreau multa pregatire spirituala.vreau sa calatoresc.in search of a meaninful momment.

something,something.

zile minunate de odihna,zile de relaxare,pline de mancare.mancare prea multa si cateva kilograme in plus,cum era normal si firesc ca doar prin venele mele curge sange de roman.nopti pe jumatate treze,pline de vin si tutun,pline de episoade din serialul adolescentei mele.cafea cu mama si discutii despre viata mea.mi-e jena parca sa-i zic cat sunt de bucuroasa ca se incheie anul.ca se incheie un an plin de esecuri.ca se incheie anul in care singura satisfactie pe care am avut-o a fost promovarea bacului cu nota mare,satisfactie care de altfel s-a incheiat cu mine dormind pe scaunele din fata ale masinii personale,la izovoare.cu dimineata de dupa,cand mi-era rau chiar si de la apa.cu dimineata in care veneam pe drumul ingrozitor de pe baraj,apasand cu putere pedala de acceleratie,ca sa-l vad pre fratemeu venind din grecia.ah,ce complicat.ce an complicat.inca din prima lui seara.

discutii din care mama n-are sa inteleaga niciodata vreun lucru,pentru ca i se par nimicuri.isi doreste fericirea si implinirea mea,dar doar pentru satisfacerea orgoliului ei personal.faptul ca eu si fratemeu suntem impliniti si bine educati ii ofera un bonus fata de fratii ei,frati care au copii nu tocmai reusiti in viata.si asa,cum sa-i spun mamei ca pentru a ajunge in stadiul fericirii mele maxime,am nevoie de pauza de gandire,am nevoie sa trec prin perioada de depresie,am nevoie sa simt tot ce simt acum si sa interpretez simtirile ca fiind cel mai jos punct al vietii mele?

in fine.

mi-am petrecut dimineata zilei de 27,in fonomat 1,baia mare.cu cristina si usile inchise.mi se pare absurd sa ai programata o zi intreaga de lucru duminica si sa primesti mail de la sefa mare ca se asteapta sa ai vanzari mari azi.desi,e duminica...zi care,in mod normal,nu e trecuta in contractul de munca ,pe post de zi muncitoare.e absurd,romania te iubesc.si-am stat cu ea.am fost si la cafea la H.l-am revazut pe (cred ca asa-i ziceam prin 2007) guruca (lol).guruca e un ospatar de acolo.madalina,cand lucra la H, obisnuia sa-mi povesteasca ce facea cu el.erau povesti interesante.amuzante,delirante,etc.m-a bufnit putin rasul sa-i vad ochii.cafeaua a fost buna.lavazza.ne--am intors la magazin si ne-am uitat la rochii de mireasa.ah da,fratemeu s-a logodit cu cristina,in seara de craciun.(in sfarsit un craciun in care macar unul din copii Anton a fost fericit)asa o scena frumoasa de film,in care lipseau doar fulgii de nea si niste sclipici computerizat.superb,desi parca prea romantic pentru mine.nu-mi vine sa cred ca fratemeu a facut pasul asta!ma asteptam mereu ca el sa fie primul care pleaca de acasa,si eu sa fiu prima care se casatoreste,dar se pare ca a fost invers.in urmatorul an sigur n-am sa gasesc pe cineva cu care sa ma inhait intr-o relatie oficiala de tip civil.nu.eu am alte planuri pentru 2010.mi-e firca de el ca de dracu.n-am crezut ca am sa zic asta.niciodata nu mi-a fost mai frica de noul an ca acum.acum mi-e frica.mi-e frica si pentru ca sunt habarnista in legatura cu prima noapte a lui,revelionul e foarte mportant pentru mine,trebuie sa dau mereu demonii afara inainte de 12,ca sa pot da contorul la 0.o singura data in an cand am ocazia sa o iau de la inceput.acum mi-e frica.n-am sa am unde si n-am sa fiu impulsionata sa-i dau afara.am sa-i iau in noul an si-am sa fiu si mai nefericita si neimplinita.de unde,ar trebui sa reiau discutia cu mama.lucru care nu e deloc usor.

in fine,din nou.

ma bucur mult pentry fratemeu,merita in sfarsit sa fie fericit.macar el.

si-acum ca tot am fost matinala si de treaba,consider ca merit o sedinta de Six feet under,combinat ci vin,tutun si condimente minunate.si putin somn.si poate mai incolo imi amintesc sa caut melodia de care mi-a zis adina,ca tot sunt pe laptopul lui fratemeu.

review on my christmas night.

noaptea de craciun.asta e!sarbatoarea pentru care am incercat sa ma pregatesc de mult,sa intru in spirit,sa simt atmosfera.in ultimele doua zile m-am simtit de parca nu as fi plecat niciodata de acasa.totul e neschimbat,totul are acelasi parfum al vechiului , adanc imprimat in fibre.din cand in cand obiecte mici,fara vreo aparenta legatura m-au readus la normal,facandu-ma sa realizez cat mi-e de dor sau cat mi-e de bine,cat de mult as vrea una si nu alta si-n fine,cam cat de multe s-au schimabt totusi.

seara de craciun s-a rezumat in mare,la masa in familie.in doua, anul asta.anul acesta s-au cunoscut parintii mei cu parintii prietenei lui fratemeu.am avut cateva ore in care am stat cu totii la masa,povestind si glumind ,depanand amintiri si asteptand sa vina mosul.dupa un timp ne-am retas in diferite incaperi.fetele la bucatarie (ca deh,e in sange),barbatii in living room si fratemeu plimbandu-se de ici colo,cu laptopul incercand sa joace Rise Of Nations,in dulcea-i traditie de craciun.

discutiile inca au loc in living,vinul sta desfacut pe masa.am baut din el mai bine de jumatate,am gustat si din visanata mamei(ma duce cu gandul la egg noggul britanicilor) si-acum inchei cu o delicioasa Tuborg Strong.am o punga de dulciuri pe care am sa o incep cand casa se va linisti si seria a 3-a din Six feet under imi va aparea pe ecran.presimt ca mai sunt cateva ore bune pana atunci,insa cred ca mai pot face fata unor dicutii plicticoase despre si cu adultii mei rusinati de cuvintele mizere pe care le (mai) au prin vocabular,cuvinte scapate cand un pahar de vin s-a divizat la 2.

mosul nu mi-a adus nimic interesant.haine si iar haine,cosmetice si iar cosmetice.cam ce-i aduce mosul unei domnisoare.banuiesc.mi-as fi dorit pe mos niculaie inapoi,el a fost destul de generos cu mine.cred ca si sentimental pana la urma,chiar daca memoriile acelor ore-mi strapung corpul cu cele mai reci si mai fierbinti fulgere posibile.

eh,mereu exista la anul.pana cand nu stiu,dar imi doresc ceva mai mult ,ceva mai bine,ceva mai calculat si ceva de care sa fiu mandra si sa simt ca merit.ceva compensatoriu,probabil.

dar asta e alta poveste.tot ce vreau e sa dorm acum(totusi,ma apropriu de ora de somn),dar trebuie sa ma intorc la being a well raised-well trained daughter&sister(cam ciudatica asa,cu tatuaje,cu apr mov,cu pirsuri si-mbracata la fel ca pomul de craciun in spirit!)

poze din ultimele zile.

because there is no snow anymore,I made a cute little cheeseman

bradutii veseliei,partea maea de facut prajituri.foarte gay

et la piece de resistance,bonul de la un magazinut.e la fel de tare numele firmei ca a uneia din cj,(praf si pulbere srl)

back home.

the petty decisions that you think make a difference.

So tiny that they blow away like dust

am ajuns acasa,in baia mare.m-am ridicat din pat dupa-masa,obosita parca de tot si fara sa stau prea mult pe ganduri mi-am trezit facandu-mi bagajele si curat in camera.trei ore mai tarziu eram in drum spre baia mare.cand am apasat pe butonul de sonerie,am auzit aproape instantaneu vocea plina de bucurie a mamei care striga dincolo de usa :"a venit,a venit!nebuna mi-a facut surpriza" si imediat dupa ce s-a deschis usa prietena lui fratemeu afirma mirata "ati ataaaat presimit bine!".(deci the screwed personality and trust-in-your-guts thingie vin de la mama).

si aici e zapada,poate ca nu la fel de multa(desi a inceput pe la 12

sa ninga) si aici sunt luminite(desi mi-e sincer dor de cele de pe eroilor si-n general din cluj,asa in toata kitchosenia lor).asadar si aici e bine.camera mea e de doua,poate 3 ori mai mare decat cea de la cluj(desi restul apartamentului mi se pare atat de mic!) si e atat de frumoasa si..nu stiu.realizez ca la fiecare vizita-n baia mare raman impresionata de cat de mult imi place camera mea.mama a dus bradul la mine,si chiar si asa gol si lifelss arata asa de bine.vin sarbatorile,vin sarbatorile!

maine ma apuc de prajiturit cu mama.asa un preview la ce urmeaza cu adevarat zilele astea.

iui,abia astept chestiile de facut in familie.imi plac atat de mult!(si poate-mi distrag si mie atentia de la michal jackson.haha!).

anyway.o sa revin cu poze de prin casa,de la prajiturit,de prin oras(care oras functioneaza dupa total alt fus orar!).after all ,mi-era dor de casa!

P.S - tata mi-a dat ceva antichitate de laptop,caruia trebuie sa-i atasez un alt monitor.nu merge pe el decat nessengerul,winampul si cateodata chromul(cand nu pornesc cucirca).dar e ok.sunt obisnuita cu stupizenii de pcuri si oricum nici nu prea vreau sa-mi petrec sarbatorile internautizata,

xo.xo

pentru ultimul weekend in cluj nu am nimic special planificat.ah ba da!WWW Party-ul din Irish and Music Pub,de maine.e un microrevelion al bloggerilor(cred ca mai mult pentru asta particip),al twitteristilor("proud" to be one since november),al trilulistilor,al facebucaristilor(ah,si acolo am cont!) si-n general al oamenilor care au legatura cu internautizarea.o intalnire a celor ce fac parte din acest la moda si mirobolant grup numit de specialisti drept social media.

c u there :)

***

ramanand in pana de seriale si cu un si mai mare dezgust spre a vedea filme nou aparute,scarbita de cele pe care le-am vazut deja(incredibil,dar nu sunt in stare sa ma uit nici macar la preferatele me-care de altfel nu-s putine la numar) am inceput cam de-o saptamana sa ma uit la gossip girl,

ca tot am intrat in trendul incalcarilor principiilor cu care am venit de-acasa,din oraselul meu de care mi-e acum parca dor.si daca tot sunt studenta la facultate de comunicare si ar trebui sa stiu ceva despre oameni,gesturile si comportamentul lor in societate si in viata privata,urmarind serialul am reanalizat si societatea in care traiesc,mediile din care intru sau ies,oamenii cu care am de-a face.

dincolo de statutul social ridicat al fetelor din film,nici viata mea nu pare foarte diferita de a lor.

tangentele cu raul,planurile diabolice sau evenimentele pline de fiasco,falsitate,snobism..hmm le intalnesc zi de zi.sunt lucruri absolut normale si benefice in viata fiecarui om.arta de a duce un razboi,arta de a-l incheia,arta de a face pace.sunt elemente cotidiene,standartizate.credeam cu putin timp in urma ca totul se rezuma la bani,cand de fapt totul se rezuma la persoana mica dinauntrul fiecaruia.

in ultimul an am trecut prin niste etape,care m-au facut sa ajung azi unde sunt.nu atat fizic ,cat psihic.(desi,chiar si fizic are relevanta acum).am crezut din septembrie 2008 pana prin iulie 2009 ca mi-am gasit calea spre spiritualitate.m-am vazut dintr-o data linistita si implinita spiritual.am crezut in destin,in univers,in lumina si-n bine.am fost zen.o perioada.

si-apoi a inceput delirul.delirul emotional.m-am trezit intr-o zi constienta de realitatea inconjuratoare.de adevaratul real.nimci din ce facusem pana atunci nu avea o logica.absolut nimic.m-am trezit respinsa la facultatea dorita,m-am trezit cu iubirea vietii mele schimbata intr-o alta persoana,pe care nu o mai recunosteam.m-am trezit singura intr-un mediu nou,intr-un oras mare.m-am trezit ca am vrut sa-mi ating ideealurile cu atat de multa ardoare,incat am uitat cine sunt.

si-acum,dupa o perioada de rebeliune,dupa o alta perioada de insomnie,de stat noaptea si analizat situatia ultimului an,am ajuns la o noua concluzie.o veche concluzie de altfel si-anume,aceea ca e foarte usor sa faci rau,sa te faci de temut si foarte greu sa te faci iubit si inteles.

dorinta mea pentru noul an e sa-mi reaplic pricipiul.pana la urma,si-n trecut l-am aplicat si-am primit absolut tot ce-am dorit,intr-un fel sau altul.si tot pentru noul an mi-am propus,nu doar sa fiu mai sociabila cat sa-mi las in urma spaima de oameni si sa o intorc impotriva lor.

si-asa cum spuneam,ca tot am intrat in trendul incalcarilor principiilor cu care am fost crescuta,am sa iau exemplu de la oamenii cu care am contact si care au reusit datorita unui singur lucru :tu-pe-ul :TUPÉU, (rar) tupeuri, s.n. Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din fr.toupet.

dar asta urmeaza sa se intample.sau se intampla deja?probabil.probabil din cauza acestei "way of being" am si ajuns aici.pentru ca la un moment dat am avut tupeu si-am dat frau liber nevoii mele atat fizice cat si psihice.acum tot ce necesit e o doza mai mare din acest element esential al vietii.

dar asta poate ca totusi dupa vacanta.sau poate cine stie,ca un ultim gest pe 2009.

hmm,pana la urma nimeni nu e usa de biserica.cu totii am gresit teribil,toate actiunile noastre exista fie ele la un timp trecut fie la un timp viitor.actiunile existe si toate au repercursiuni.repercursiuni sau premii,pentru cei ce stiu sa le revendice la timp.

ai-atunci?atunci nu mai judec si nu mai astept sa fiu judecata.

so,xoxo.

I know you hate love me.!

te uita cum ninge.

la prima ora a diminetii,chiar inainte sa se crape de zi,au inceput sa-mi rasune-n cap,parca din suflet,versurile lui Bacovia.o tristete ciudata m-a lovit,dar bucuria de a vedea pentru prima oara dupa multa vreme,ceva atat de pur si de maret,a acaparat orice sentiment de melancolie si dor.

mi-am desenat un zambet pe chip,si-am plecat in cautarea nimicului.azi a nins,la fel ca intr-un alt 15 decembrie,cand tot strazile clujului ma gazduiau si implorau sa plec acasa,ca e mai bine acolo.

acum nevoia si dorul,sentimentul de neputinta,dorinta intensa de finaliza cu bine-un lucru nu ma lasa sa plec.nu tine nimic de mine,sau poate cine stie.

intr-o saptamana e craciunul,intr-o saptamana casa din baia amre va fi plina,intr-o saptamana multe surprize se intampla.intr-o saptamana au sa se schimbe multe,nici eu nu stiu cate,dar sentimentul unui viitor schimbat in bine,ma pandeste si ciupeste de toate partile sufletului.

Eu nu mă mai duc azi acasă...

Potop e-napoi şi nainte,

Te uită cum ninge decembre...

Nu râde... citeşte nainte.

no fireworks,this time.

m-am trezit devreme,desi nu se poate spune ca am dormit cu adevarat.somnul meu a fost ca cel al lui Mircea,tresarind si fiind constienta de ce se intampla in jurul meu.ma doare umarul stang,dar nu la fel de tare precum ma doare sufletul.si sufletul si corp

ul isi cer doza,suprarealista de bine.un bine la care visez si visez si de care parca nu ma pot bucura,pentru ca nu a fost terminat.everything that has a begging has an end,dar vremea sfarsitului nu a venit inca.nu-mi place sa las lucrurile neterminate,asa cum nu-mi place sa fie lasate de catre altii.

ultimele doua nopti au fost un dezastru emotional.am reusit sa elib

erez toate sentimentele suprimate de-a lungul anului si-am analizat in timp record tot ce-am facut in ultimele 12 luni.

m-am gandit la prima zi din an si-al sau dezastru,la mersul prin cluj singura,in 2 ianuarie,la lunile de primavara petrecute cu ovi,adina,otto si restul oamenilor la pozat;

mi-am amintit vara plina de nereusite,de examenul picat la foto,de crp-ul de care-s scarbita,de oamenii noi,pe care i-am ranit sau fericit ,de omul drag la care am invatat in sfarsit sa renunt.la omul la care nu pot renunta.

m-am gandit la revederi si despartiri si acum ma simt mai fragila ca niciodata.

am incercat sa ma uit si la Home Alone 2,sa-mi intru in spiritul Craciunului,am incercat sa ma bucur de luminitele de pe Eroilor,de forfota,de funditele rosii,insa nimic nu pare a da rezultate prea mari.e primul an in care nu ma bucur ca vin sarbatorile,vin sarbatorile,p

entru ca traiesc cu incompletul in minte si-n suflet.o amnezie temporara mi-ar fi de folos,asa ca o lovitura la cap e oricand bine primita.si-o tumoare,ca tot am avut deja atatea de care m-

am lecuit intr-un fel sau altul.

ah si mi-as dori sa pot asculta Omnia,fara sa ma apuce vreo tristete,sa zambesc ca acum 7 zile cand acordurile erau in delir.dar nu pot.

in fine,timpul ,ca intotdeauna,le rezolva pe toate.timpul si destinul.

ultimele zile,in poze :

schooling in the cristmas mood.

eastern block party @ campus pub.11.12.2009

geometric hallucinations @ the dot,12.12.2009

traumatize + blossom.romance preview.

o serie de nuduri,cu doua teme totatl diferite,dar oarecum cu un trunch comun.

preview traumatize :violenta ,fie ea fizica sau morala.

preview blossom.romance. :iubirea,romantismul.

un obiectiv,ceva cercei?anything?

laterish edit

in goana dupa bani, am decis sa-mi pun si cerceii handmade pe okazii cu mentiunea ca mai multe perechi pot si gasite pe flickr(ul) de handmade goodness.click,click,click!!!

***

imi vinad obiectivul mare.din nou.il tot vand din vara.probabil pentru ca din vara nu prea am bani de nimic.l-as inchiria daca as avea la cine.am scazut si pretul,de la 120 de euro la 110.

nu-l prea folosesc si stiu ca va veni ziua in care am sa-mi iau altul mai bun.

pana atunci check out okazii si eventual lasati un mesaj aici,pentru detalii,intrebari si raspunsuri.

multumesc!

alegeri si decizii.

something something,laterish

a cazut tw33terul.se pare ca pasaricile ciripesc mult la ora asta.base se apropie de 50.astept sa vad manariile din diaspora.uh,I wasn't this excited since Obama was elected president of teh U.S.A.ha!

anyway,

a inceput,de vreo doua ora,sa-mi treaca prin spate niste fulgere reci.ma linistesc ascultand omnia si-amintindu-mi ce dimineata minunata am avut,totusi.

***

dincolo de alegerile personale,de evenimentele cu semnificatie majora,traite,dincolo de fiecare gand bun sau rau,cugetat sau necugetat si-n fine,dincolo de orice dimensiune sufleteasca,exista o serie de alegeri si decizii ironice si amuzante,cu diferite repercursiunu in viitorul apropiat.

ma uit la tv ,la antena,labe unu,la proteve,chiar si la teverul nostru drag(multumim pentru House si Greys Anatomy) si nu-mi pot sterge imaginea wtf,lol? de pe fata.primele rezultate,GEuana gen presdinte.reactia lui imi aminteste de o scena din family guy,fapt care ma amuza si mai tare accentuand astfel zambetul tamp de pe fata.doamne,mi-e c-am sa-l pierd,cu toate evenimentele ce se desfasoara.am emotii.in toate planurile si priventele.

meanwhile,inca lucrez la poze.my computer is just too tired of photoshoppin right now.

check out my twitter account for updates :))

previews!

asa cum am promis,inca doua previews la setul de poze pinup,cu Mara."A darker side".+ "Closeups"soon on flickr!




p.s - postez pozele,de pe devart,pentru ca blogger nu ma lasa sa uploadez nimic.

pinupfreakshow.

o semi-revenire,cu preview spre setul de fotografii la

care lucrez.more,soon!

penultima ultima zi.

si iar e sfarsit de noiembrie.o luna pana la revelion,cateva saptamani aruncate-n scarba acolo pana la craciun.mm craciunul,delicatese pe masa,prajituri calde la cuptor,seara impodobirii bradului.cadouri multe,pentru toata lumea si-n fine linistea pe care o cautam cu totii,regasita.

nu vreau sa stiu cat de prost si singura ma simteam in alti ani de 30 noiembrie.nu vreau sa stiu cu cata groaza ma uitam la luna din fata mea.oricum,sunt sigura ca asa mizerabil ca azi nu m-am mai simtit niciodata.nu cred ca a fost zi in care sa ma simt mai jalnic sau mai umilita de destin.azi nu-mi place nici macar Empire of the Sun.vineri imi placea.vineri era bine.era mai mult decat bine.era un "i could die,right now".a trecut ceva vreme si de atunci,se pare.

in fine.am timp sa-mi mai clarific mintea,sa mai suprim si sa-mi mai impun niste trairi.sa ridic barba,sa-mi fac lista cu ce vreau de la mine pentru noul an.sa-mi analizez ultimele 12 luni si asa mai departe.tin minte ca anul trecut n-am vrut sa mai fac asa ceva.uitandu-ma la vara,la primavara si la toamna din care ma pregatesc sa ies in forta si totusi cu mare scarba,nimic nu a fost organizat si corect.totul s-a intamplat fie pe dos,fie gresit,fie intr-o harababura totala.nuvreauastasidela2010.

in fine.exista o parte buna in fiecare zi.zilei de maine ii atribui redeschiderea blogului.ii acord o alta tema.acest lucru se intampla pentru ca joi seara am avut parte de o revelatie ce mi-a reamintit placerea mea pentru lectura si scriere si totodata mi-a amintit visul meu din copilarie.

am deschis ul alt blog,un fel de carte a tuturo experientelor si oamenilor din viata mea.

ramane de vazut ce am sa fac si cu ea.

how things really turn up here.

pai,ma chiar amuza cum se sfarsesc lucrurile,serile,weekendurile in cluj.e mereu un amalgam de prostioare,de oameni,de foite aruncate-n sus sau lipte de pereti.e bricheta rosie si siletioasa,cu care (o spun ca o grupie si cu oarecare jena) si-a tot aprins focul rhys davies (haha!) ,briceta care de fapt,are rolul de a incalzi ,noaptea, pipa rece.e un amalgam de oameni si stari,de sentimente,de certuri.

e weekendul pe care-l asteptam cu mare drag,e weekendul niciodata calm,desi lunea ni-l planificam asa.joia se dovedeste mereu, a fi in viata.

e fiecare seara iesita la o bere,dar sfarsita doua zile mai tarziu cu spirtul pentru cosmetica baut de-un diavol si numarul de telefon la care n-ai sa suni niciodata,de parca s-ar fi intamplat ceva intre voi doi.e un amalgam de dsicutii de pe urma carora ai

tot felul de revelatii.

e depresia mea,curatata doar cu somn si pastile de dormit.e novoia de a face ceva mai mult.e impulsul si visul de a ajunge aceasta Bogdan Naumovici,varianta feminina.e scopul,visul,idealul.

e ideea,furata constant.sunt ideile pe care le ascunzi si le planifici in secret.expozitia care nu mai vine.

e joi seara,Celelalte Cuvinte in Janis.nu-mi plac Celelalte Cuvinte,dar mi-ar fi placut sa ma intalnesc cu Sergiu,hipiotul de acum trei ani,pe care l-am cunoscut in fata la Maramuresu ,de sarbatoarea castanelor.e gandul "cum mi-ar fi fost viata,daca as fi continuat sa ma vad cu el,daca ma duceam cu el de revelion la mare" e gandul "cum ar fi sa nu ne mai intalnim,doar la mana destinului,din greseala,prin tara si niciodata cand suntem in acelasi oras?"

sunt multe ganduri.

si azi e joi/e joi,e seara de iesit.e vineri,ore de la 8,prezentare de proiect cu migrena.

e gandul ca niciodata n-am sa stiu,unde am sa fiu la 1 dimineata.

e gandul acela pe care-l ai dimineata,cand niciodata nu ai sa stii cum are sa-ti fie perna,cand somnul vrea sa ia locul vietii.

e cluj,e diferit.e un baia mare la un nivel superior.

recovering.

am simtit cum peste suflet mi se lasa usor durere si o forma interesanta de presiune.700 de metri sub mare,piept explodand si viata de dimncolo.

brasov.strada din cluj.si toamna,toamna tot din cluj si ceata si copacii,capacii fara frunze.masini adormite pe trotuare.ecouri ale altor zile.

intuneric la capat de intersectie cu umezeala de pe par,si recele de pe cabluri.tensiune si lumina.cauza si efect.

oameni noi.12 ore de povestit incontinuu.alte 4 de somn.ideea mersului la vot.gara plina,coada mare,rabdare zero.plimbare placuta,discutii lungi din care-mi amintesc doar fractiuni.

film de weekend.multe episoade.nu sunt cinefila pentru ca viata mea e cel mai complex film.

depresie in mijloc de discutie.ca o furtuna intr-o zi cu ploaie.ironie,ironic.GEN!

you're fucked up.badly.fucked up,cold and dead inside.

mda.no shit.and you're smart,bothsides smart.but not as fucked up as I need one to be.

the end.

depresie cu unghii portocalii.un agent orange,un green envy.o miere si-un zaharel.intr-un ceai de pelin.

ppparty everyday.

m-am simtit azi noapte,ca pe vremuri.cam ca atunci cand veneam din baia mare in cluj pentru cine stie ce mare si mult asteptat party.recunosc ca pentru cel de aseara [mr.woodnote and teh gang]nu am avut ganduri pre mari,de fapt abia ieri dimineata m-am hotarat sa merg.am fost si pe guest list,deci intrarea gratuita mi-a mai dat putin avant.

in primele 5 minute de freestyle saxophoning cu muzica electronica si doi mcs geniali,toata energia pozitiva din lume mi-a intrat in sange.si-am dansat asa ca alta data,pana cand intunericul s-a inlocuit cu lumina si intreaga incapere era aproape goala.

aa si-am avut ocazia sa dansez si cu toata gasca de cantereti,sa rad si sa-mi fac poze cu ei.

hope to see them back really soon!

receptor.emitator.

era vara,cand am citit prima oara despre anumite sunete si imagini.despre sunetele pe care un radio le scoate intre posturi,despre imaginile pe care postul tv le transmite ,cand de fapt tot ce vedem sunt purici.despre orice sunet si orice punct pe care le auzim si vedem cand incercam sa le ignoram.

aud de doua zile sunetul pe care receptorul de retea,interferat cu boxele il scoate.despre acel carait ciudat,cateodata la fel de apasator ca o migrena.despre cum e el de fapt 5 % din sunetul marelui big bang si de fapt sunetl universului.

ma gandesc adesea la sunetul facerii.la momentul zero,in care practic au inceput toate.

forget every single memory.forget everything.

uita momentul in care v-ati cunoscut.uita a doua intalnire,uita povestile si muzicile pe care le-ati ascultat impreuna sau cu gandul la celalalt.uita fiecare seara,uita fiecare dezamagire sau bucurie.

incearca doar,sa asculti acel sunet.incearca sa dai vina pe acel 5 % din izbitorul si nimicitorul sunet al universului.atunci a inceput totul,si practic,atunci a inceput si povestea ta.

povestea mea e stupida.

ma asteptam ca oameni pe care-i iubesc sa ma perceapa asa cum ma percep eu.sa ma intrebe lucruri,la care sa raspund cu placere.sa le arat adevaratul meu chip,sa nu-si creeze senzatii in legatura cu umila mea existenta.

din pacate am pierdut numeroase suflete asa,doar pentru ca au existat numeroase conflicte de situatie.numeroase imagini confundate,numeroase intrebari fara raspunsuri.

imi doresc de la viitorul nou an,sa am curajul sa-mi deschid gura mai mult ,la fel de mult pe cat imi doresc sa o inchid in anumite situatii.

si sunetul de fundal nu e asa de grav.nici de neplacut.

e chiar atragator,ma trimite in trcut.intr-unul aparte,pozitiv si full of happy ponies and rainbown and big big blanckets underneath we fitted..

un altfel de vineri 13.

dimineata devreme cautand tigara cu ochii impaienjeniti de vinul baut cu o seara inainte.tot atunci,o pisica mica si albastra la dus cu mine,urcand ca un paianjen cu blana pe perdea,ferindu-se de apa,ca de acid.

dimineata devreme cu cafea rasturnata pe jos,din senin.puterea aburului sau o mana magica,invizibila rasturnand ibricul fierbinte de pe foc.

vineri treishpe,cu doua pachete de tigari fumate si topite ca o ciocolata fina din elvetia,sau franta,sau orice alta tara cu nasul pe sus.

vineri,asternuturi noi in patul vechi,de-acasa.patul mare,in care ar incapea doua persoane fericcite.dar si una e destul.si eu sunt chiar fericita aici,in patul unde mainile se-ntind pe lateral si doar varfurile degetelor ating marginea saltelei.si oglinda mare de pe perete,plina de poze,plina de amintiri.

vineri.camera mea e goala,dar urma copilei de alta-data se simte.e mare si inca plina de decoratiuni si parfum arabic-indian-egiptean-mistic.stelutele albatre inca atana de candelabrul alb,iar cele de pe tavan inca mai stralucesc.panza alba,atarna trista,in locul unde, inainte se gaseau multe perne pe jos.

mircea e mare,e chiar imens.am simtit o oarecare uitare in ochii lui,dar l-am tinut la piept si-am simtit atunci cum inima lui speriata isi reduce ritmul,spre o liniste uimitoare.

sambata,14 noiembrie,miezul noptii in bucatarie cu mama,vorbind si fumand ca doua turcoaice.tata cu ochii aproape inchisi de somn,incercand sa recepteze informatii.mi-era dor de strangerea lui de noapte buna si de sarutul de pe frunte.

mama doarme linistita azi.

ibricul de cafea e atat de mic,aici.imi amintesc ca abia imi ajungea cafeaua din el,iar peste doua ore,va fi o adevarata miscare browniana in jurul lui.

masina mi-e in parcare.ma durut sufletul sa o vad plecand saptamana trecuta din cluj,dar vazand-o aici,pe locul ei,mi s-a umplut inima de bucurie.e un suflet mecanic,cu ulei de motor in loc de sange si motorina-n loc de cafea.maine o scot la o intalnire cu orasul,cu dealurile de azi vara,cu muzica si in fine,cu sufletul meu ce bantuie strazile,ca in noptile cand insomnia ma prindea la volan.

doar baia ma sperie.e parca mai mica acum.si negrul mult ma intristeaza.maine-i rezerv o ora sa o aranjez,altfel risc sa o evit toata ziua.baia de la cluj e prea alba cred,e prea stralucitoare.

am doua case acum si-n ambele mi-e inima batuta-n cui.una e plina de amintiri,cealalta abia acum le fabrica.dar doar aici,pot fi copilul fara griji.

P.S-thank you mara for the laptop.now I need one two

sihcni

pretinzand ca depresia de toamna mi-a trecut si ca spiritul de sarbatori imi intra parca tot mai adanc sub piele,incerc sa-mi scriu viata in randuri.

am renuntat la politica.am renuntat la urmaritul stirilor de la ora 1(pentru ca cele de la ora patru nu se prind in cluj).am renuntat sa ma mai uit la badea,sa citesc mediafaxul.am renuntat la multe.din cand in cand imi face mama cate-o recapitulare.am aflat azi ca a murit gheorghe dinica,un lucru care m-a suparat si m-a adus ,putin, din nou pe linia de plutire.am sa-mi revin curand ,la starea aceea de "in the news,with the outside world".

m-am inchis in casa,recunosc,dare atat de bine si frumos aici!m-am dezumanizat aproape zilnic si acum cred ca mi-am nenorocit foarte multi neuroni.imi simt creierul ars,slabit si incapabil sa faca vreo miscare coerenta.

de fapt sunt inca trista,furioasa,suparata,melancolica.mi-e dor de oameni.mi-e dor de bogdan.am avut destul timp sa ma lecuiesc.am avut destula vreme sa-mi clarific mintea,dar la sfarsitul fiecari zile realizez ca orice ar fi,toata viata voi avea un mare drag fata de el.

si-apoi,dintr-o furie de moment,dintr-o incapatanare de cateva zile,care se pare ca e in continua ascensiune,mi-am nenorocit si relatia cu singurul om care a reusit sa ma scoata din transa pe care o duceam in spate,ca o cruce grea.nu-mi place sa vorbesc despre asta.am sa readuc la normal si relatia cu el.va fi bine si frumos,intr-o zi.a fost bine si frumos si dupa patru ani in care l-am urat,ca apoi sa realizez ca mi-e chiar drag.mi-e dor doar sa ma trezesc obosita si cu ochii impaienjeniti,la el.e placut sentimentul.

doi oameni special,pierduti intr-un abis al ecourilor mele.

in fine.

e o poveste lunga si complicata.

cateodata-mi doresc ca fratemeu sa se insoare.de cand m-am mutat la cluj,ma inteleg mult mai bine cu el.am inceput sa-i inteleg mult mai bine greutatile si grijile si de asemenea sa-i apreciez si indragesc tot mai mult relatia pe care o are cu minunata lui prietena.mi-as dori sa aibe un copil.un bebe pe care sa-l pozez toata ziua.e o dorinta personala,ce-si are radacini in adancurile egoismului meu.

si asta e o alta poveste.

si.

si de cand sunt la cluj,uit sa scrumez,uita sa fiu focus-ata.uit sa-mi reglez ochii si raman defocalizata multa vreme.mara-mi numeste chistoacele ce au in capat un scum lung de cativa centimetri,castelase.e un cuvant dragut,pentru fiecare scena in care ma simt ca-o-mama -trecuta-de-varsta-medie-incercanata-si-cu-un-halat-pe-ea-neincheiat-si-cu-parul-nearanjat-ce-sta-in-tocul-usii-cand-vin-prietenii-copilului-in-vizita.

si asta e o alta poveste.

singura poveste reala e ca m-am cam saturat de multe lucruri.m-am saturat de razboiul rece pe care-l duc cu aproape toata lumea.razboi in care evident,nu sunt neapart eu in pierdere,dar nici in castig prea mare.razboi in care,nu sunt eu cea mai buna dar nici cea mai rea.

singura poveste reala e in continuare,ura si scarba pe care o am fata de show-offers.si doamne,cu sunt tot mai multi si tot mai apasatori in jurul meu.

o carte de povesti.in care,pana la urma toate-s reale.

vineri plec acasa.

You're gonna find someone new

I really hope you do

'Cause I love you

And the sun will come on thru,

It's gonna shine for you

'Cause I adore you

noapte nedormita.soarele crapa pielea noptii.se vede pe cerul gri,incarcat de ploaie.

cafeaua sta sa iasa,iar aburii miros a dragoste,a zambet,a liniste.a orice e bine.a nori pufosi si tigari in foi de ciocolata.

miros a griji lasate deoparte.miros a totul si-a nimic.a zile fara complicatii.fara sentimentaliste.fara oameni falsi si urati.fara ipocrizie.

aburii de cafea miros a patul de-acasa,dimineata.acolo e binele suprem.pentru ca e liniste,oricat de multa galagie e inafara peretilor.

si-aici e liniste,dar e parca prea sinistra pentru mine.cateodata doare.

a cam durut toata saptamana.pana la un punct in care n-am mai avut loc si-am inceput sa accept.si-acceptarea duce la obisnuita.si obisnuinta duce la starea catatonica.un ochi mi se lasa,in timp ce celalalt ramane larg deschis.si-apoi,o crapatura se aude.

e mintea mea,care se sparge in mii de cristale.

dar e alta poveste.

cafeaua mea e buna.asa,dimineata,pe semi-intuneric.

cu semi-liniste.

the question

oare de ce,desi au trecut doi ani,ma simt la fel cand ascult Duran Duran-Falling Down?

au fost perioade de liniste totala,cand s-a intamplat sa mai ascult ritmurile melodiei si parca ma simteam altfel.poate era stratul de suprafata atat de gros incat nu puteam distinge binele de rau.dar acum cand s-a desirat tot binele,acum de ce sa ma simt din nou de parca lumea s-ar sfarsi?

mi-e frig.frig nu doar de la raceala.mi-e frig,asa,fara vre-un sens logic.mi-e frig pe dinauntru.

parca ma inteapa toata pielea,parca ma doare si carnea.

si sufletul ma doare cel mai tare.

si fumez.

si fumez fara oprire.

si din cand in cand ma mai privesc in oglinda si vad in ochii mei o mare epava.un nimic putrezit,pregatit sa nu se mai ridice niciodata.

e doar o faza.

doar un episod.

un episod sinistru si parca ultimul din sezon.

dupa care trebuie sa mai astept o vreme.o vreme lunga sa se clarifice iar situatia,sa rad iar,sa zambesc,sa glumesc.si pana la urma la ce bun?fiecare sezon pare a avea un sfarsit cel putin sumbru.

mi-e sila de mine.mi-e sila de situatiile in care ma gasesc.

macar de-as putea sa plang.

Why has the sky turned grey
Hard to my face and cold on my shoulder
And why has my life gone astray
Scarred by disgrace, I know that its over

time.

Time, time, time.

We're not waiting.

Time, time, time.

We're no one.

mi-as dori sa pot dormi la fel de bine si singura.mi-ar placea sa nu astept weekendul ca sa scap de griji.mi-ar fi placut sa nici nu reluam legatura, dupa patru ani de absenta totala.mi-ar fi placut sa-ti mearga bine in toti anii,la fel cum mi-ar fi placut si mie sa-mi mearga bine.mi-ar fi placut sa ma mai chinui acum dupa o dragoste neimpartasita si intinsa asemenea unui elastic,pana in pragul frangerii sale.dar e bine si asa.

imi place dimineata sa ma plimb pe straduta aceea cu nume ironic,pentru amandoi.sa ma intorc din drum pentru ca cine stie ce caine nebun sare la mine.sa trec pe langa flori pentru oameni morti,sa studiez privirile oamenilor ce le vand.priviri ridicate spre ochii mari,obositi si spre parul nepieptanat ce zboara-n vant.

cateodata mi-ar placea sa faci cafea.dar atunci ar fi o legatura puternica pentru mine,o legatura de trecut,ce probabil nu mi-ar face bine.si-apoi,oricum,imi place sa fug acasa ,in fotoliul mare si comod si sa-mi beau cafeaua asa cum imi place mie sa o fac.sa discut cu mara si adina,despre inca o seara in care am adormit cu zambetul pe buze si m-am trezit cu el pe buze.

de fapt,stii ce mi-ar placea cel mai mult?sa nu te bantuie trecutul.e dureros.traiesc cu el legat de pat.de patul de aici,de patul de-acasa.traiesc cu el in oglinda din baie,sau din trusa de farduri.trecutul mi-e vopsit pe fata,pe ochi,pe corp.si-n minte.si-ar fi bine sa nu fie.

ar fi bine sa nu fie nici pentru tine.

sa nu fie dimineti in care esti rece.

sa nu fie dimineti in care iti doresti sa plec.

sa nu fie dimineti in care iti doresti sa dai inapoi totul.

sa nu fie discutii despre despre al meu el,sau despre a ta ea.

mi-ar fi placut sa fim doar prieteni.asa cum am tot fost de cand am reluat legatura.sa fi ramas totul la seara aceea in care eu m-am pilit,de tristete si tu nu puteai dormi.a doua vineri de cand m-am mutat aici.e doar o luna?mi se pare mai mult.atunci am putut vorbi despre toate fantomele tale ,fara sa ma deranjeze vreuna

sau si mai bine.sa ramanem la stadiul ciudat de azi vara,cand ma intrebai de examenul de admitere.cand dupa examen amandoi ne plangeam de mila ca l-am picat."la arte se intra pe pile"

dar uite ca tu ai intrat in tura a doua si fara ele.si,si,si..si nimic.ai talent.mi-ar fi placut sa ma inveti sa desenez,asa cum mi-ai promis in acea vineri,atunci cand am pus si pariul pe care am sa-l pierd oricum.dar ce pariu sa pierd,cand acum mi se pare atat de stupid sa te mai rog sa ma inveti de la zero,sa desenez.

mi-ar fi placut sa nu ma atasez din nou de tine,as cum am facut-o mai demult,cand eram o copila speriata de viata.mi-ar placea sa nu ma cutremure incertitudinea.dimineata in care ai schitat primul gest de afectiune.dimineata in care ,ca un copil,m-ai intrebat ce s-ar intampla daca m-ai saruta.dimineata in care mi-ai zis ca ti-s draga.mi-ar placea sa nu existe nimic din tot ce exista acum.

mi-ar placea sa-ti clarifici mintea.

mi-ar plecea macar sa-mi spui ca vrei sa ne intoarcem la stadiul de prieteni si nu prieteni cu multe si mari incertitudi legate de trupuri.

mi-ar placea sa ma intorc acasa,la mama.sa ma streseze.sa ma enerveze chiar.sa ma intorc la Mircea si sa-i curat rahatul,pe care-l lasa cand topaie ca nebunul.mi-ar plecea sa stau iar in garaj cu tata,cand mi se strica masina si sa fie el cel care-mi explica ce se afla sub capota.mi-ar placea sa-l vad pe fratemeu cum sta latit in pat si sa ma trantesc langa el si sa ne uitam la badea,pana cand unul din noi cedeaza de oboseala.

mi-ar placea sa nu-mi fie stricata masina si sa fug acasa asa,fara vreo logica.mi-ar placea sa ma lasi sa fug acasa.sa-mi dai jucariile.sa nu ma ademenesti cu cine stie ce lucru mic si cald ,plin de afectiune,dupa care,in cel mai dulce mod posibil sa-mi deschizi geamul si sa lasi tot recele sa intre in casa.

can't have it all.

dar nu are legatura cu tine, sorry:(

pai si de ar avea.si de ar avea legatura,tot la fel m-as simtit.dar nici macar nu are.nu are si atunci tot inauntrul meu se cutremura si se crapa in mii si mii de parti.ma doare fiecare bucatica ce cade pe pamant.raspunsul meu e clar,il stiu fara sa-l intreb.il stiu pentru ca e evident,pentru ca a trecut pe langa mine,ca o adiere de vant de toamana tarzie.o adiere ce-ti taie chipul in parti egale,oricat de lin ar fi.

si raceala e cumplita.si nu e doar cea tipica,cu febra,cu nasul rosu,cu dureri in piept la fiecare tusa.e si cea cu durere constanta in piept.care te doare si te apasa si pana la urma-ti taie si ultima suflare de aer.aia e cea mai urata raceala.

un fel de gripa porcina.

un fel de gripa aviara.

un felde toate gripele din lume,pentru ca deh,dupa toate de simti la fel.

dar gestul e firesc.si eu am reactonat la fel pana de curand.am lasat mereu deoparte alegerea cea buna,pentru cea proasta.si cand totul era bine,totul era linistit,a venit vremea unei noi alegeri.

parcarea e mare.am loc,am bilet.am si rabdare,cred.desi rabdarea e cea mai scumpa.

dezumanizarea.

azi e ziua mariei.mi-am amintit de ea,inca de azi noapte,dar sunt lipsita de orice energie si nu pot sa-i urez nimic.mi-e dor de copila mea.imi amintesc cu drag de 1 Noiembrie 2008.imi amintesc cum zambea,cum se tratea de toti peretii,cum,in fine..era fericita.

nu stiu ce face acum.nu stiu cat de mult s-a schimbat.stiu ca mi-e dor de ea.

dezumanizare totala.arboaica pe strazi,suferind de-o durere mare-n piept.tusa seaca,putina febra.

toate combinate cu racirea brusca a situatiei.mesaj ce exprima totul sau nimic.indiferenta,alt episod.si eu as fi facut la fel.si eu am facut la fel pana de curand.

raul de inaugurare a noii luni.doua luni pana la noul an.

tutun rulat in foite mari.filtre mentolate.

o suta de unghii ce-mi zgarie gatul si-apoi retina,de suparare.

dar va fi bine.am certitudinea.e un fel de feeling.

octombrie,30.

octombrie 30.e trecut de miezul noptii.muzica se aude la fel de tare ca acum cateva ore,poate chiar mai tare.capul imi vajaie si inca numar paharele de alcool,pe care stomacul si organismul le digera-n buna dispozitie.berea nu ar trebui catalogata ca alcool,cel putin nu atunci cand doua treimi din ea e sirop de capsuni.

ma gandesc la mama,de fiecare data cand desfac sticlele cu sirop.mi-e dor de ea,desi nici nu a trecut o saptamana de cand am vazut-o.m-am bucurat tare mult o sa vad urcand treptele casei.m-am bucurat sa-l vad si pe fratemeu si pe prietena lui.si de tata mi-era dor.mi-ar placea sa-l sun mai des.mi-ar placea sa vorbesc cu el mai des.dar dintr-un motiv absurd nu-l sun niciodata.comunicarea mea cu persoanele dragi de sex masculin,a fost si va fi mereu pe-un plan..sa nu zic secund,dar abstract.

si-n fine,planul abstract incepe sa se schimbe.poate am sa-l sun si pe tata mai des.

au trecut patru ani.din cand in cand amintirile ma ravesesc.azi mi-am amintit cum plangeam prin douamiicinci,pe drum spre casa de la mare,ascultand rosu aprins.totodata,mi-au venit amintiri despre copila de atunci,cu par verde,ochi mari si inlacrimati si zambetul sters.

si eram o copila.si nu stiam ca timpul va schimba totul.ca anii vor trece peste mine,lasand urmele creionului destinul,apasate pe foaia noului capitol.

o pagina mai departe.

aproape nimic nu se simte.ignoranta face loc uitarii.

to forgive,to forget.aceeasi explicatie.

to forgive and to forget.

patru ani mai tarziu.

doi oameni se intalnesc,noapte in fata unei case.

patru ani si-un pic mai tarziu,zambetul reapare.de data aceasta altfel.cu altfel de sentimente.alta deschizatura.parca aceleasi sentimente.si frica e aici.dar a fost intotdeauna.

And now
Those sprangs in the air
I don't go down anywhere
I guess
It's just how it goes
The stories have
All been told before

august and everything after.

I catch a brief reflection of what you could and might have been
It's your right and your ability
To become…my perfect enemy…

de-afara vine miros de iarna.octombrie e pe sfarsite,toamna e undeva la mijlocul ei si furtuna anuntata s-a dovedit a fi o simpla ploaie de vara.o ploaie de vara asteptata si prea asteptata,dorita si iubita,dar care arde pamantul si-asa fierbinte,cand il loveste in miez de zi.

de undeva,din nimic,s-a nascut si o liniste diferita de cea cu care eram obisnuita.si linistea,si siguranta,si zambetelul,si rusinea cu ai ei obraji rosii, se amesteca,intr-o cana mare,plina de cafea sau de ceai.

cand luna august s-a sfarsit,intreg corpul meu intra intr-o toamna rece si deprimanta,plina de schimbari,plina de modificari genetice,moleculare.intr-o toamna,aparent fara rost,dar plina de semnificatii speciale.

cand august a inceput,sfarsitul a inceput totodata.

era nevoie si de asa ceva.

studiind masinaria pe care omul o reprezinta,adesea mi se intampla sa intalnesc o idee,comuna,unica si geniala.nu omul se schimba,nu caracterul difera,ci situatiile pe care le alege sau in fata carora este pus.frica de comunicare poate degenera inr-un dispret suprem sau intr-o dezamagire amara.cuvinte aruncate-n voia sortii.idei false,preconcepute.semipreparate,la fel de toxice ca si mancarea.

moving on,moving on.

octombrie e frumos.n-am intalnit din copilaria mea o toamna asa frumoasa.cu alei curate,tatuate cu puncte galbene sau rosii,cu soare cald,cu liniste deplina.octombrie are farmecul sau.un fel de august al tomnii.

imi place toamna asta,pentru ca scenariul e diferit,

pentru ca strazile-s mai mari si mai zgomotoase,

pentru ca diminetile,chiar si cele ploioase cand umbrela e uita-acasa,sunt frumoase.

pentru ca e frumos sa te ridici dintr-un pat cald,ca sa te loveasca vantul rece peste chip si sa nu observi,

pentru ca gandurile sunt mult prea vesele.

pentru ca e dragut sa te plimbi,spre casa,spre servici,spre scoala si sa-ti amintesti ca zambetul de pe fata ti-a ramas lipit acolo,din seara ce abia a trecut.

pentru ca e prea mult si prea putin.

pentru ca timpul e singura variabila.singurul lucru totusi neschimbat.timpul are scurgere iregulata.si totusi,timpul sta in loc cand stii sa apesi butonul de pauza.

.

a perfect circle si toamna.strazi udate de ploaie si linistea ce se lipseste de case.

toamna pustie.

culori.

peretele din fata mea se umple treptat de lucruri colorate si dragute.poze primite,foite colorate cu mesaje scrise mare pe ele,sclipici pe lipici.l-as vopsi in culori tampite si-as sta cu ochii mari ,lipiti de el.

am I lying to myself or I'll be yours just a little?

ma gandesc cum suna melodia cantata doar la bass.un zambet de care mi-era dor,mi se asterne pe fata si pe retina mi se proiecteaza imagini.ca intr-un cinema foarte bine ingrijit,foarte elegant,foarte drag mie.poate ca a fost odata o perioada in care m-am mai simtit asa,dar a fost prea demult.toata ideea de bine,toate sentimentele ce insotesc binele,toate au fost luate pe sus,cu timpul,de esecuri,repetate.de nopti in pauza de gandire,de nopti catatonice,urmare de dimineti cu izbucniri maniaco-depresive.de zile bipolare,monocolore,de putine ore in care zambetul economisit cu greu s-a asternut pe chip.

rasturnarea unei situatii prefabricate,dar semipreparate.

pioni in joc,ce-si refac cladirile distruse de cutremur,de furtuna puternica,de sfarsitul lumii in general.speranta ce nu a murit,dar a fost ingropata pentru ca procesul de ignorare a adevaratelor simtit sa fie cladit.nu stiu sincer ce are sa iasa.mara imi spune des un banc dragut "doctorii isi ingroapa greselile,dar arhitectii-si pun iedera,gard viu pe ele".imi place iedera.este o casa pe andrei muresanu.e de vanzare.daca as putea sa o cumpar as imbraca-o toata in iedera.acolo mi-ar placea sa traiesc.probabil ca acolo as putea fi si fericita.iedera e o alegera bune.iedera ma gandesc sa plantez si pentru constructia mea de-acum.gardul viu pare doar un paravan urat,peste care as putea sa sar din cand in cand,ca sa ma lovesc de asfaltul dur dinafara teritoriului meu.

si dincolo toata ignoranta,dincolo de tot binele de care.parca mi-e frica,ma doare.

ma doare tot trupul si mintea-mi cunoaste o sigura replica,furata parca dintr-o carte,dintr-un cantec sau un film,foarte foarte sinistru si cutremurator "nu are trebui asa,nu ar trebui sa fie asa"

we are no one.

bring your secrets to me..

bratara mi-e putin mare.joaca ciudat pe mana dreapta,dar ma impresioneaza oaerecum gestul.

m-am uitat la ea si azi noapte-n drum spre casa,cand nu eram blocata pe priveslistea rece si linistita din dreapta mea,sau pe curbele delirante de pe calea turzii,pe care masinile zburau.

nu,nu a fost o ora tarzie.cel putin nu pentru marele oras.si totusi,cum am coborat podul,tot zgomotul s-a redus la nimic.s-a facut liniste si nici macar vantul nu sufla.o liniste emotionanta,poate chiar sinistra.si-apoi un sentiment bizar de frica,in curtea casei.

pe drum,minetea-mi era in alta parte.mi-era undeva in cartile citite.in trecutul,prezentul si viitorul meu.in persoanele aparute,in optimisul ascuns,in situatiile in care trebuie sa iau decizii importante.

-de ce te ascult?nu cred in asa ceva!

-mai pune o intrebare si-ti mai spun ceva.

-nu mai vreau sa pun intrebari.

-de ce?doar esti curioasa.

persoane din prezent ce trebuie sa-si faca actul magic si-n viitor.persoane carora trebuie sa spun nu,persoane care trebuie sa-mi fac dreptate,indirect.toate concentrate in cateva carti colorate,puse pe podeaua nefinisata.langa,i geanta mare plina de vase si fimo.cativa centimetri mai incolo un bass,cu un sticker sclipicios lipit intr-o parte.ar putea fi stanga,sau dreapta.

-daca nu-mi spui ce vezi,ma ridic si plec.

-pai,nu-ti spun.

-atunci plec chiar acum.

dar n-am plecat.mi se parea stupid sa-mi iau haina pe mine si sa plec.si mi-era frica de cainele negru ce mai devreme iesise prin gard sa ma atace.nu m-a atacat,pentru ca eram aproape de casa de la capatul unei strazi,cu o inclinatie ridicola.totusi,sufletu-mi era mut si bataile inime erau foarte accelerate.pe spate scurt circuite electrice aveam loc,scaldate in sudoarea calda.

37 mm

liniste totala,brazdata din cand in cand de glasul naturii uscate.in curte lemnele stau asezate in randuri,inalte sau late,mici sau mari,lungi sau scurte.ordinea troneaza printre ele si doar vantul le mai gadila din cand in cand.e frig,dar cerul s-a eliberat de norii grei si parca tot recele devine mai usor de suportat.si stelele-s mai senine,si dorintele ajung mai repede la ele.

liniste totala.timp de cateva zeci de ore.ore pe care mi le-am dorit.ore de liniste.de meditatie,de citit,de modelat,de..de facut nimic.de acordat timp mintii mele.de tras concluzii,fara rost.de gandit la situatii,la situatie,la stradutele linistite pline cu case frumoase din cartier.panouri solare,case-n stil baroc,case cu inscriptii bisericesti,case memoriale,case noi,case din lemn.casa din lemn cu terasa ce a fost udata toata saptamana de zapada si ploaie.terasa ce atunci cand e soare,ne gazduieste cu drag la cafea,la tutun,la vin rosu sau alb,sau la o bere cu sirop de capsuni ,de la mama.

monotonie bizara.liniste acuta,pe alocuri dureroasa.suflet geaman cu anotimpul ce cu greu mai poate fi numit toamna.suflet geaman cu frigul si ploaia,zapada si gerul,soarele si caldura.toate-ntr-o saptamana cumplita de octombrie.

o axa mare,fara capat,pe care trebuie sa-mi aleg punctele de reper.o axa pe care nu stiu sa ma situez.inca un inceput de era glaciara.cateva saptamani probabile de liniste,in care echilibrul va intra in forta.delir emotional la sfarsit de era.un ciclu firesc,as spune.un cerc.o spirala.

orice.oricunde.

universul e mare.

(p.s - un nou chip blogului,cu ocazia aniversarii,primei luni din noul capitol)

In This Light And On This Evening

No sense of doubt, for what you can achieve,

I'd help you out, I've seen the life you wish to lead.
Well it kicks like a sleep twitch!
You will choke, choke on the air you try to breathe.
It kicks like a sleep twitch!

butonul de pauza si odata cu el linistea de care aveam nevoie.nu stiu daca e aparenta sau nu,nu stiu daca e buna sau e rea,nu stiu nici macar daca e liniste sau o forma putin mai organizata a gandirii mele.cateodata ma gandesc daca e real,pentru ca toate simturile mele par a-mi spune ca e un fel de vis.unul ciudat si oarecum placut.in pauzele de poze,discutiile despre constientul universal,realitate,religie si credinta,cultura si istorie sunt de neoprit.toata situatia in care ma aflu e ca un aluat pus la dospit.un aluat care creste si creste si creste.un aluat care apoi are sa fie framantat, ca sa fac din el cea mai buna paine.
cateodata insa,cred ca totul e o reactie alergica la mizeria de ignoranta din care am fost silita sa gust,fara sa ma astept,fara sa vreau.fara vre-o avertizare,nimic!.o usoara premonitie,pentru care altadata mi-am plans sufletul noptile,multa vreme.o usoara premonitie,care speram sa nu se adevereasca vreodata.

si-acum,dincolo de tot si toate,gasesc o pata mare si urata de teama.teama ca atunci cand totul are sa fie mai bine si mai calm,o noua furtuna se va produce.una mai mare ca cea precedenta.de fapt frica e de un deja-vu.de fapt,aceleasi deja-vu,atat de familiar incat mi-e sila de el.
si chiar si asa,e cred ca ,prima oara,cand sunt fericita ca am un trecut plin cu oameni deosebiti.oameni care se mai intorc sa-mi ofere o mana de ajutor,sa ma calmeze si cateodata noaptea sau dimineata sa-mi confirme tot ce stiu eu deja despre mine.
e un soi de incurajare spirituala,ridicata la un nivel inalt,superior,far limite.un nimic in infinit,un infinit de nimicuri care ma consolideaza.

cuvinte aruncate,niciodata aiurea.
si cand ma gandesc ca totul a pornit acum multi ani dintr-o joaca si ca acum joaca e un lucru firesc si normal,mi se pare normal sa nu mi se para nimic real.pana la urma,eu eram persoana de la toata lumea se astepta sa uit.si daca acea mare de lume,ar vedea in ce punct sunt ,sigur ca ar innebuni.

the morning spiral.

era frig peste tot,mai putin sub plapuma.ora 6:45 si cafea nu vroia sa iasa in ibric.mi-era frig,dar cumva am reusit sa trec peste asta.primul lucru pe care l-am vazut cand am iesit din curte,a fost luna.mare,alba,parca laptoasa,pe-un cer albastru deschis cu reflexii roz."the city's beautiful,in the early morning..".pasi repezi spre prima mea zi de,de scoala.spre acest nou capitol.
capitol foarte neinteresant si plictisitor din punctul meu de vedere.am socializat prea putin,probabil pentru ca oamenii nu era pe filmul meu.toti parea interesati de ce studiaza si de omul din fata lor cu dume triste.probabil ca n-am socilizat si pentru ca eu nu socializez de fel,in general.dar asta e o alta poveste.
mi-au atras atentia doua fraze din cele doua ore.si ambele m-au izbit puternic in piept.mi-am frecat atunci ochii,incercand sa nu-mi iau totusi tusul de pe ploape."cand incepi sa pierzi legatura cu colegii de liceu,atunci iti dai seama ca te maturizezi,pentru ca te predai noului.".asadar,eu niciodata nu am avut o legatura stransa cu colegii mei si cu cei cu care as vrea sa mai tin legatura,nu mai pot,pentru ca nu avem timp,pentru ca suntem prea diferiti si pentru ca sincer,eu nu prea mai am rabdare de asa ceva.poate ca maturizarea mea a fost precoce.sau poate doar inceputurile ei.
"oamenii se distantiaza,asa se intampla".si daca nu as fi fost in lco public as fi izbucnit in hohote de plans.nu-mi place cand oamenii se uita.nu-mi place cand oamenii dragi,uita de oamenii lor dragi,uita de oameni care la un moment dat le-au fost aproape,dar poate circumstantele am impiedicat dupa o vreme pastrarea legaturii stranse.oamenii se distantiaza cand vor,fara avertizare,fara sens.pur si simplu pleaca.cateodata se intorc,si atunci bucuria e imensa.

atrophy.

cold silence has a tendeny to atrophy any sense of compassion...

stii,cateodata mi-ar placea sa nu mai fiu acea carte deschisa.acele pagini imense,din care lumea citeste totul si nimic nu se intelege.mi-ar placea ca fiecare om sa se bucure de orice lucru marunt.
mi-ar placea sa nu mi se mai ascunda lucruri.mi-ar placea ca oamenii dragi sa nu omita sa-mi spuna detalii despre viata lor.mi-ar placea multe.
azi noapte m-am bucurat de-o sedinta foto cu un vechi prieten.nu-mi imaginam ca am sa ma mai intalnesc cu el vreodata.nu-mi imaginam nici ca am sa ma binedispun ingrozitor de tare ,discutand tot felul de lucruri fara vre-un sens aparte.luna era pe cer,plina,iar in jurul meu aerul avea 4 grade.innebuneam de frig,dar nu ma gandeam la acel spirit,care parca iubeste sa-si incurce viata,sa si-o descurce ,ca apoi,in final,sa si-o complice intr-un mod nespus de ciudat.am reusit sa nu ma gandesc,ca mi-ar placea sa fie mai deschis cu mine,ca mi-ar placea sa inteleaga ca,sub tot stratul de oameni cu chip de iubire si prietenie,existe de fapt,alti oameni care chiar tin la binele si linistea lui.oameni care se ingrijoreaza din orice lucru mic sau mare.oameni care,in esenta,vor fi acolo pana la un capat,capat de drum,capat de viata,capat de rabdare si compasiune.un capat.
si dupa sedinta foto,am plecat la sora,sa-mi cumpar tigari.si-am gasit oua kinder,ca-n copilaria mea.oua de ciocolata,cu strat de lapte pe dinauntru.si cu o jucarie intr-un ou dragut si galben,de plastic.si m-am bucurat de acel ou,pentru ca mi-am adus aminte ca am trait o perioada,tare demult,cand nu existau griji,nici oameni multi de care sa-mi fie teama sau pentru care sa ma agit intr-o suferinta ciudata.
dar asta a fost atunci.si-acum e duminica,o zi plina de lucruri ciudate,de constatari duboase,de nervi si senzatia dureroasa de neimportanta.