spying glass

Life opens up opportunities to you, and you either take them or you stay afraid of taking them.

doamne,a mai trecut o luna!nu-mi vine sa cred cat de repede a trecut timpul,cat de mult s-a marit ziua,cat de cald s-a facut soarele,cati copaci au inmugurit.
imi amintesc din toata luna ce s-a incheiat putine lucruri.intradevar,nimic interesant nu mi s-a intamplat cu adevarat.umilirea mea psihica si spirituala sta la ordinea zilei.."i'd cheat destiny just to be near you"..am raspuns asa la o intrebare ce mi-a fost adresata in vara.ei bine,se pare ca lucrurile care ma afecteaza spiritual intr-un mod ( nu vreau sa zic dureros,pentru ca suna urat,dar fie) dureros,sunt cele mai greu de uitat si cel mai usor de retinut.
incerc sa transfer acest lucru in partea intunecata a lunii.destinul oricum imi joaca feste,multe coincidente imi deruteaza mintea si micile placeri ale vietii sunt tot ce mi-au ramas ca leac,impotriva marii si eternei mele probleme.

nu stiu ce vreau de la aprilie.stiu ca mai e o zi..si iar se schimba ceva,iar adaug un moment x,bun de tinut minte toata viata.un mic cadou de ziua mea as spune,pentru ca pana atunci e chiar finit.
imi amintesc de-un aprilie trecut.de-o seara ciudata,de omul ciudat,ciudat de drag,de pozele pe care le-am sters din greseala.o greseala pe care inca o regret!(m-am invatat minte sa nu mai folosesc shift+delete)

stiu ca mai e o luna pana cand vine si ziua mea.ma intreb ce-mi rezerva anul acesta ziua de 1 mai.atata lume imi face planuri,in atatea locuri ar trebui sa fiu si eu parca-mi doresc un singur lucru:sa stau ascunsa toata ziua,sub plapuma,pe intuneric,in camera mea,meditand la tot ce-am facut,la tot ce-am trait,la tot ce-am simtit.in fiecare an mi-e frica de ziua mea si poate doar pentru ca de fiecare data m-am simtit singura,chair daca am fost inconjurata de multi oameni.
am sa-mi fac un plin,si-am sa ma duc tot drept.
probabil.
dar mai este o luna.

si mi-e frica de aprilie.mi-e frica de fiecare zi noua.mi-e frica de toate schimbarile.mi-e frica de vara,mi-e frica de toamna.pe scurt mi-e frica si de primavara.mi-e frica de aprilie..e o luna plina de feste.plina de ciudatenii.de lucruri nebune,nu intotdeauna bune.
e o luna ca mine,as zice.
si timpul trece si eu nu mai am nici macar rabdare lui.trebuie sa avansez..

sunday.

For those in need
For those who speed
For those who try to slow their minds with weed
Sunday
Sunday

am avut parte de mult doritul weekend.am desenat pana la refuz,am dormit exagerat de mult si-am vizionat cate 3-4 episoade din House pe zi.sunt inca departe de-o supradoza.o fi din cauza melodiei de pe genericul de inceput.ma cutremura.imi aminteste de those better times.
am luat parte la Earth Hour,am fumat doua pachete de tigari,mi-am curatat pipa.
aprilie se apropie.primavara castiga forta,ziua e tot mai lunga.schimbatul orei m-a dat peste cap.
camera mea a devenit un mini atelier.

inca o saptmana.
inca un weekend..sper,la fel de calm.

emotional hour.

ora 20:31.ma aflam in masina,la semafor.incepeam sa injur in gand oamenii pentru ca-si tineau luminile aprinse,desi ora pamantului incepuse deja.gandul meu s-a unit cu oamenii de la electrica si in cateva secunde pe fiecare bulevard a inceput sa cada lumina.am crezut initial ca e o coincidenta.dar o coincidenta care sa dureze fix o ora?imposibil!

haos,oameni ciudati intrebandu-se de ce,cativa fotografi prin centru.
mult,dar nu destul intuneric.vitrinele au ramas aprinse.

mi-au dat si lacrimile,pentru ca pentru prima data in viata mea,am fost -sa zicem- mandra de orasul meu.mandra ca a luat parte la campanie,ca a stins luminile,ca a lasat pamantul sa respire.
sper ca, anul viitor,sa se stinga toate luminile.sa se aseze bezna totala peste oras.

a fost frumos.
a fost ciudat.
a fost ciudat de emotionant.

so,thank you,Baia Mare :)

whatever gets you through today

ieri am plecat in misiune.am ajuns pe tot felul de dealuri namoloase,in cautarea unui loc potrivit ,ca sa pozez orasul deseara,in cele 60 de minute in care pamantului ii este oferita sansa sa respire.
sper diseara sa prind ceea ce vreau sa prind.adica,mai putine lumini aprinse si mai multe stinse.

am dormit cred ca 12 ore.am cazut ieri la datorie dupa doar doua episoade din House.azi m-am trezit la 7,de buna voie,dar mi s-a parut atat de ironic,incat am mai ramas in pat pana la 9.si asta doar pentru ca nu aveam chef asa de devreme sa ma duc la service.stiam ca daca ma vede tata treaza asa devreme ma trimite acolo.ori,oricat de dragi mi-ar fi oamenii de acolo,nu am rabdare sa stau de dimineata inconjurata de ulei ars,praf,noxe,etc.

sunt odihnita,soarele e pe cer,cafeaua mi-e calda,tigarile ma cam zgaie pe gat,dar daca mama a facut un gest caritabil,nu l-am putut refuza.sunt bucuroasa ca deseara sunt complet singura ai mei plecand pe la petreceri si aniversari.am insfarsit ocazia sa ma ocup putin de capul si de sufletul meu.voi avea in sfarsit si linistea perfecta sa-mi termin desenele.

maine mi-am convocat copila,pe Maria,la o sesiune de poze.am gasit un camp absolut genial,care arata ca dupa razboi.sper sa nu ne intoarcem cu super puteri,gen Radioactive Chick and Chiqesse.

mmm..
ma intorc la leneveala.

nu uitati sa stingeti luminile deseara.

dreams on fire.

If I told you you were right
Would you take my hand tonight?
If I told you the reasons why
Would you leave your life and ride?
And ride…

azi a nins aproape toata ziua.viscolul puternic mi-a inghetat fata,esarfa si caciula.m-am imbracat in verde,sperand sa motivez mama natura ca e cazul sa se transforme si ea in culoarea vietii.soarele a iesit din cand in cand,dar nici nu apucam sa clipesc si din nou,incepea.
am auzit ca tot fenomenul se numeste "zapada mieilor" ,dar eu cred ca e de fapt,tacerea lor.pentru ca a fost sinistra intreaga zi.
partea buna e ca se apropie pastele si peste tot apar tot mai multi Iepuri albi,fie decorativi fie de ciocolata.e o adevarata incantare vizuala.
intr-o saptamana,luna plina va aparea in viata mea.o noua perioada de tranzitie,o noua stare de spirit.ma intreb ce va aduce aceasta de acum inainte.mi-e putin frica,trebuie sa recunosc,dar senzatia si efectele pe termen lung,merita tot!
am avut cele mai ciudate vise in ultimele zile.am plecat in subconstient in cele mai indepartate locuri,am vazut cele mai ciudate lucruri,am simtit cele mai duboase sentimente.am tipat la cei mai dragi oameni.totul in subcontient.poate dintr-o nevoie sau alta,pe care nu o stiu in timp real.

si pentru ca nu am de facut nimic mai bun pe moment,am sa preiau taggul de la miss Sunshine,careia ii multumesc pentru delicioasele zile si nopti din weekend.
asadar 6 lucruri care ma fac fericita.(e mai greu decat ma asteptam)

1.Masina mea,pentru ca ma duce unde vreau,cand vreau.
2.Cultura egipteana si marocana,pentru ca-mi aduce aminte de cea mai frumoasa latura a mea.
3.Esarfele mari,cu motive orientale.
4.Sunshine,la propriu si la figurat,pentru ca numele spune tot.
5.Taking pictures,pentru ca momentele vietii chiar nu trebuie uitate.
6.Ciocolata Mars in combinatie cu Mircea Badea,pentru ca e "dumnezeu pe pamant!!!"

si ca sa inchei,trebuie sa notez fraza zilei ,gandita intens,la cateva tigari,dupa cateva conversatii cu oameni cu intelectul slab dezvoltat. : "In liceurile cu succesuri,se afla salurile care adapostesc elevii cu talpurile verzi".inca un pic,inca un pic!
si recomand si o muzichie tare frumoasa,care m-a palit in seara asta,cu emotie,amintiri si multe alte lucruri de-ale sufletului : Cary Brothers - Ride.

butonul de pauza.

The chaiwalah has done it again!

vroiam sa apas acest buton,in weekendul ce tocmai a trecut.vroiam sa ma inchid in casa,sa desenez,sa dorm,sa ma odihnesc,sa ma gandesc putin la ce ar trebui sa fac si sa nu fac,la ce urmeaza,la ce a fost,si asa mai departe.
butonul de pauza a fost stricat,pentru ca altfel nu-mi imaginez de ce vineri seara,mi-am depasit antisociabilitatea si m-am trezit tipand la un nene,pe care ,se pare,ca-l stiu de la partiuri.oricum si orice ar fi,toate tipetele mi-au facut bine.au iesit demonii din mine,in acele clipe.toti nervii acumulati in ultimele zile,toate dezamagirile si sentimentele de tristete au modelat aceasta fiinta,care tipa la un nebun,fara motive.doar teatru.teatru,teatru!omul mai ca nu mi-a declarat dragostea dupa tot spectacolul.a fost placut.aceasta forma de terapie e geniala.


nici sambata nu a fost mai multa liniste,soarele a iesit pe cer,oamenii au plecat pe dealuri,eu la poze.am rams blocata si-n noroi,am zambit,am prins soarele de-o raza si-am alergat frenetic cu el pe dealurile gata gata sa inverzeasca.m-am gandit la toate lucrurile frumoase pe care viata mi le ofera,dar pe care nu le vad aproape niciodata,pentru ca-mi place mie sa ma cufund in toate starile de rahat."imi place" e evident o metafora.chiar nu-mi place sa ma simt rau,chiar nu vreau sa ma mai simt rau.e undeva scris in destinul meu,ca oamenii,unii oameni sa fie norii ce acopera soarele din viata mea.
sprea seara,mi-am retrait tineretea,am zambit,cantand melodii de acum cativa ani,transpunandu-ma parca in acele clipe de adolescenta perfecta,cand timpul nu parea sa aiba o valoare sentimentala asa de mare ca acum.am facut poze.mi-am expus obiectivul.am facut glume cu diverse persoane,despre maimea noii mele jucarii(as in obiectivul).m-am intalnit cu un nene pe care nu l-am vazut din septembrie.am zambit,a fost ciudat si-n acelasi timp a fost interesant.
si cu toti nervii de dimineata (imi citez gandul la ora 3 am:"toti masculii la care tin trebuie sa aiba ceva la mansarda.fie-s nebuni,fie-s luati.fie amandoua") am reusit sa vad dincolo de partea negativa,sa ma conformez,sa ma autoironizez.mi-am dat seama,din nou,ca totul e pe repeat.nu a fost deloc prima oara cand am vazut ce-am vazut,nu va fi nici ultima.
am retrait,sambata trecuta,din diferite aspecte.

dar a fost bine.
a fost bine.
si aucm e liniste.si-am sa dorm.cat de mult...
pana la 7.

the gray

No place,
some time
we'll clear
our eyes
and when
you're down
i'll come around

asa cum era de asteptat,mi-am inceput saptamana si ziua extraordinar de demoralizata.

afara lumina gri,mizerabila acoperea cartierul,cartierele,blocurile,strazile,masinile, in timp ce ploaia marunta intepa pielea oamenilor cu un sadism terifiant.am simtit si eu totul,accentuat insa,de cateva sute de ori.

vroiam sa raman sub plapuma,sa dorm,sa nu fac front comun cu realitatea.chair am simtit ca n-am sa pot face fata unei zi de luni.oricum,abia fac fata zilelor de luni.
pana la pranz,bausem cateva cafele si avusesem si cateva tentative de plans,dar machiajul m-a salvat.macar de dragul liniilor din jurul ochilor..
intr-un final soarele a rasarit si moralul parca mi-a fost ridicat putin.am terminat desenele.am aflat ca sunt bune,ca am talent."dumnezeu pe pamnt!nu-mi vine sa cred".procesul de demoralizare totala a ramas suspendat,deci.daca pot sa desenez bine,atunci pot sa fac orice.pragul final,ramane totusi,desemnat de viitoarele portrete.
am aflat spre seara,ca vine acasa si ovi.exact ceea ce aveam nevoie,the blup blup attitude,pentru tinerea moralului ridicat.mi-a zis ca vrea sa ma ajute si sa ma asculte,pentru ca si eu am facut asta pentru el.poate ca oamenii nu-s toti,chiar asa de rai,chair daca sunt al dracului de ciudati.

chiar si asa,nu mi-e bine.nu mi-e bine deloc.diminetile ma ucid.
si azi a fost gri.si azi a fost murdara.
si azi vecinii mi-a luat locul de parcare.si azi am baut multa cafea.
si azi am stat si-am analizat discutia de sambata noapte,catalogand totul,in doua cuvinte :ill-logic.

si tot azi,am explicat persoanei dinauntrul meu ca nu exista motive sa fie suparata.ca oricum mereu va fi totul asa.sau daca nu mereu,cal putin in viitorul apropiat.totul e o constanta,bazata pe cauza si efecte.e nevoie doar de-o forta mai mare,care sa taie cercul,sa ies din monotonia intamplarilor ce-mi ridica si coboara moleculele sufletului.
si azi m-am certat cu timpul.
si azi..
si azi..
si azi..
ca in fiecare zi.
sunt obosita si nu stiu cui sa multumesc ca e mijloc de saptamana.nu stiu cum sa ma izolez in weekend,ca sa ma pot odihni.poate ar trebui sa dau un comunicat de presa."this weekend,I'm sleeping and drawing.and perhaps drinking some tea.nothing more and nothing less"

mi-am cumparat o esarfa minunata,ce provoaca iluzii cromatice.
are motive ciudate,parca persiene.trebuie sa ma documentez mai in amanunt.
trebuie sa-mi revin.I'm used to the feeling.(re)accomodating to it ,it's rather hard,though.

wreck of the day.

Driving away from the wreck of the day
And the light's always red in the rear-view
Desperately close to a coffin of hope
I'd cheat destiny just to be near you
If this is giving up, then I'm giving up
If this is giving up, then I'm giving up, giving up
On love, On love

n-am batut la usa.mi-am luat inima in dinti si am sunat direct,fara sa ma gandesc.
mi-a deschis.m-a poftit inauntru si inainte sa inchida usa,m-a strans in brate.singurul lucru reusit,de anul acesta.l-am vazut fizic schimbat,dar la fel de incantator pe cum il stiam.ochii lui ascundeau aceleasi mister.
un delir vizual m-a palit apoi,fara sa-mi dau seama.sorbeam din cafeaua cu scortisoara si zambeam,fericita ca sunt ,pur si simplu,acolo.
a fost frumos.dar nu stiu sa maschez cum trebuie tristetea,nervii,energiile negative.
nu stiu cum sa ma comport in situatii critice.nu stiu cum sa ma abtin sa nu izbcnesc in plans.
nu stiu cum sa-mi reglez bataile inimii,fara sa simt ca vrea sa iasa,de durere,afara.
tarziu,mi-am facut curaj sa -i spun cat de mult tin la el,cat de greu mi-a fost atata vreme ,fara el in viata mea,cat de ciudat a fost,in fine,cat de greu mi-a fost sa incerc sa-l smulg din suflet.si cum totul a fost in zadar.
i-am insiruit o serie de lucruri,pe care le-am tot simtit,in ultimele luni,in ultimul an,in anii de cand ne cunoastem.i-am spus cum totul se repeta,in fiecare an in aceeasi data,in conditii dureroase,pentru mine.i-am spus incercand sa-mi stapanesc tremuratul vocii.
i-am asezat o serie de intrebari,fara raspunsuri concrete.
prin minte mi-au trecut,intreaga noapte cateva eccouri,decupate din treecut.deja-vu dupa deja-vu.cel mai ciudat ecou,a fost chiar cel vocii mele.ma auzeam ,in interiorul meu,intrebandul de ce nu ma (mai) pot ridica la nivelul asteptarilor lui.de ce niciodata n-am sa fiu eu cea de langa el,desi si el stie ca merit.
mi-am gasit si raspunsurile,insa o parte din ele pot fi spuse doar cu ajutorul timpului.o parte,par a fi scrise cu litere imense in ochii mei.

mi-as lua hainele si-as pleca departe,dar tot n-as rezolva nimic.cu el absent ,viata mea isi pierde culoarea.cu el prezent,in acel fel,viata mea are culorile mult prea contrastante.si-atunci?
atunci,mai ramane ca timpul sa-si puna amprenta in toata pictura esuata,distrusa de autorul destinului.
si-am sa astept inca un an daca trebuie.chiar si 10.chiar si 100.doar pentru ca,nu pot sa-mi vad viitorul fara el.oricare ar fi legatura si circumstantele.oricare ar fi situatia,sunt fericita sa-l stiu acolo,chiar daca ma ascund peste tot sa plang.
la un gram de fericire si adauga 10 grame de epuizare emotionala si durere sufleteasca .reteta perfecta,care pare sa functioneze de cand il stiu.
nu vreau sa-l vad asa cum il vad,dar mi-e imposibil.nu cer asta,dar nici nu vreau sa mi se ceara sa nu vad omul pe care-l vad.asa cu toate pacatele,greselile,placerile,visele,trairile.

analiza spirituala.
analiza emotionala.
in final,astept,repetand in minte tot ce mi-a zis.tot ce mi-a zis si nu am inteles,pentru ca era..e ilogic.pentru ca intre comportament si gand exista o ruptura,ce nu poate fi explicata.pentru ca e (inca) exact ca mine,fie ca o recunoaste sau nu.
ilogic comportamental,mintal delirant.jongland cu starile si trairile,rezultand ceva corect pentru el si incorect pentru mine si invers.

for a little while.

They say it's fine
And then come the storm
No memory of ever feeling warm
I don't mind
The rain and such
But I miss the warm
The warm of your ....

am o stare generala extrem de proasta.sunt speriata,emotionata,infrigurata.dusul fierbinte abia daca m-a incalzit.afara ninge salbatic,cu fulgi mari.acum vreo doua luni as fi adorat sa ninga asa,insa acum chiar imi displace.am vazut azi un copac inmugurit si chiar am crezut ca primavara a venit.
dar e jumatatea lui martie,si iarna inca nu vrea sa plece.thanks to global warming!

vineri 13,de obicei o zi in care se intampla ceva iesit din comun.luna trecuta am gasit un nene mai batran, adormit la volan,la semafor.ma intreb ce se va intampla maine.poate ajung si eu la unul din locurile unde se pot plati amenzile pentru parcare.ca tot nu am dat de niciunul.ar trebui sa ma invat minte si sa-mi cumpar ticket.nu stiu de ce,dar presimt ca asta nu se va intampla prea curand.
maine-mi fac bagajul.ce bagaj nu stiu,pentru ca plec de acasa doar o zi.cateva haine aruncate in masina cred ca vor fi suficiente.
plec singura,pana la urma.aveam de gand sa iau niste colege,pentru ca asa cum se intampla de obicei,gura mi-o ia pe dinainte,urmand apoi vasta analiza a celor spuse.am nevoie sa fiu singura tot drumul.singura cu muzica,tutunul si cafeaua.am nevoie sa ma gandesc,sa-mi aranjez gandurile.
sunt tot mai ordonata in ganduri,in ultima vreme.o rearanjare nu mi-ar strica nici acum.
am nevoie de drumul drept si de muzica.am nevoie sa opresc undeva ca sa fac o pauza,si sa ma gandesc incotro o iau si mai ales,de ce.trebuie sa-mi scot din cap flashrile ce m-au bantuit toata saptamana,flashuri de anul trecut din exact acelasi weekend.am nevoie sa-mi organizez ziua ce va sta in fata mea.am nevoie pur si simplu,de toata singuratatea.
cred ca e momentul ideal.
va fi linistea dinaintea furtunii.

le-am zis si alor mei ca plec.ma surprinde ca tata ma lasa sa plec cu masina.ma surprinde mai mult ca o duce maine la service sa-i faca o revizie.ma bucur c-am fost cu el pe drum saptamana trecuta,pentru ca i-am putut demonstra ca sunt capabila sa fac un drum lung si mai ales ca sunt responsabila ,in trafic.
am sa ma pierd.mereu ma pierd.simtul orientarii mi-e complet distrus.dar am sa o scot la capat pana la urma.

am emotii.nu-mi va fi usor,recunosc.mai ales ca n-am vorbit cu cine urmeaza sa vorbesc,de aproape 10 luni.n-am vorbit fata in fata,vreau sa zic.self control will be the key to my succes.
nu stiu cum am sa reactionez,dar imi imaginez c-am sa stau vreo 20 de minute singura mergand dintr-o parte in alta a holului,inainte sa -i bat la usa.asta,binenteles dupa celelalte 20 de minute petrecute in parcare,in masina,fumand tigara dupa tigara si incercand sa-mi fac curaj.

of,bine-a fi si la vara cald.
sper.

walking on a dream.

We are the people that rule the world
A force running in every boy and girl
All rejoicing in the world
Take me now – we can try

pana la urma , am reusit sa vad si dincolo de zidul din fata mea.tot ce-i mai greu si mai complicat se afla imediat in spatele lui,dar mult mai departe,in zare se vede iarba verde,pura,cerul senin,mare si albastru si soarele palid,osenit si lenes de vara.
adanc in suflet am o mie de sentimente din cele mai ciudate.toate sunt legate intre ele.ca o coala mare pe care culorile ude s-au intrepatruns.
toate lucrurile pe care le-am amanat si de care mi-a fost extrem de frica ,s-au rezolvat.incet imi schitez viitorul in alb/negru si-n fotografii color,in timp ce tigarile,limonada,marsul si cafeaua se topesc usor spre interior.
in ultimele zile,mi-au trecut prin fata ochilor foarte multe flashuri dintr-un trecut palpabil.e straniu ca multe coincid cu imagini din viitorul acesta foarte apropiat.e ciudat cum analizez fiecare imagine,la nesfarsit,ca sa ma bucur apoi de un zambet propriu.

si apoi,totul se rezuma la carbune.ar fi o parte din personalitatea mea.desi creionul reprezinta detaliul fin si elegant,al vietii mele.in mod definitiv,marea schita,privirea de ansamblu ar putea fi perfect conturata in carbune.
detaliile,munca de migala,dureroasa e exact interiorul desenului si-al vietii.
e complicat.
dar intelegi.


tin sa mai spun un singur lucru.pentru luna februarie n-am facut marele playlist al pieselor ce m-au afectat.asa ca aici e.mai bine mai tarziu decat niciodata.:)

• Yelle - A cause des garcons
• Junior Senior - Move your feet
• Junior Senior - Take my time
• Justice - DVNO
• Justice - Dance
• Kanye West - Love lockdown
• Baby D - Everybody's gotta learn sometime
• Empire of the sun - Walking on a dream

mm.putine.probabil pentru ca luna a fost scurta si eu super bolnava o mare parte din ea.
recomand cu caldura Empire of the sun,pentru cei care agreaza stilul MGMT.
oamenii fac muzica buna.lasta mi-e parerea dupa ce am ascultat albumul de cateva ori.

standing on the shore.

Don’t want to talk
All I hear is noise

The future’s in my hands
I hold it in my palms
Engrave it in the leylines running
Right down her arms

maine plec in cluj,pentru marea intalnire cu profesorul.sunt agitata de dimineata,ma gandesc la tot ceea ce trebuie sa povestesc cu el,la modul in care trebuie sa o fac.imi repet o mie de speechuri,in cap,uitandu-ma in gol defocalizata.mi-e sincer,teama.desi nu prea ar trebui.realizez ca intalnirea de maine tine de viitorul meu.probabil acest lucru ma sperie cel mai tare.sau poate frica mea de oamenii noi.oricum ar fi,e doar spre binele meu.

ma mai sperie si faptul ca trebuie sa conduc 3 ore,cu taicameu in dreapta.si nici macar nu-mi conduc masina mea.mergem cu a lui.vor fi 3 ore infernale.tin minte cum era cand faceam scoala cu el.nici nu vrea sa ma gandesc cat o sa ma critice pentru stilul pe care mi l-am facut.

mm..in fine.totul va fi bine.intr-un an,acest moment va fi deja istorie.

you're crazy,man..

How can I explain
Talking to myself
Will I see again

a fost deja un weekend neasteptat de surprinzator.eu aveam de gand sa ma bucur de perioada mea de convalescenta,stand in fata televizorului,trimitand mesaje aiurea unui omulet,dupa cum i-am promis,stresandu-l in his "quiet time"
din fata televizorului nu m-am miscat,dar nu i-am trimis numai lui mesaje.mi-am amintit de ziua unei cunostiinte si cum eu sunt obsedata sa trimit mesaje la miez de noapte,i-am trimis si acestei persoane toate gandurile bune,cu ocazia zilei de nastere.doamne,inca sper sa fie o greseala,pentru ca mi-e nu-mi place sa stiu ca oamenii sunt indragostiti de mine.
eu nu sunt o persoana sociabila.am avut ce-i drept niste tentative de-a fi una,tentative care mi-au adus niste oameni adorabili in viata mea,dar oameni care abia invata sa inteleaga ca I am not a people person,si ca when I need to dissapear I just do it.
ar fi ciudat ca aceasta persoana sa-mi fi trimis mesajul de multumire(vorba vine multumire),din suflet,pentru ca..pentru ca ar fi pur si simplu ciudat,mai ales dupa ce toata vara am glumit pe tema unei eventuale ..si absolut imaginare relatii cu persoana in cauza.

inteleg,e prima zi de primavara(si doamne cate s-au schimbat de la inceputul anului si pana acum!),inteleg ca se dezgheata hormonii prin oameni(exclud ,desigur,"oamenii iepuri,"care ca mine, au hormonii dezghetati tot anul),inteleg si ca sunt o fiinta superba si desteapta si parul meu albastru socheaza(se pare ca in bine) pe toata lumea(cata modestie,tatiii!!!)..
dar..eu nu am nevoie de asa ceva.I need friends.friends with benefits cel mult.
si doar pentru ca nu vreau sa fac rau nimanui.pentru ca nu vreau energii negative,pentru ca m-am saturat de asa ceva,pentru ca mai am trei luni de umblat aiurea prin orasul meu drag de mana a 2-a.pentru ca viata mea nu-i aici,pentru ca...in fine,pentru ca e energie folosita in van..sa ma iubesti...asa.."mult!"

mrr.
imi beau limonada.beau o lingurita de sirop si ma pun in pat.poate azi n-am sa mai visez atat de ciudat.(desi cred ca din cauza siropului visesz asa).poate e o chestie imaginara si pana maine-mi dispare mesajul din telefon..sau primesc vre-unul in care sa-si ceara scuze si sa-mi spuna ca a gresit destinatarul.
sau poate previziunile au fost reale.omul chiar tine la mine.sau poate ar trebui sa-i fac o vizita,sa vad ce doreste de la saracuta de mine.ah..
tot asa mi se intampla.oamenii de la care ma astept mai putin si de la care-mi doresc mai putin,imi trantesc cate-o faza ca cea din seara aceasta...si eu?eu inca astept sa am curajul sa fac si eu asa ceva,sa mi se raspunda asa ceva de la cine visez,de la cine sper.
nu,nu vreau acum.dar undeva in viitorul meu perfect,stiu ca se intampla deja.