normal că am avut la un moment dat senzatia că am să pierd şansa unui,aceluiaşi început bătrân.privind spre ultimele secunde din an,observam cum acele ceasului îsi pierdeau forma,trasformându-se-n dâre nisipoase,ca apoi să mă trezesc în noul an,deschizând poarta spre stradă,spre lume,spre marele oraş şi spre libertatea cerului încărat de jocuri de lumini.am zâmbit spre viitor,rugându-mă la univers pentru lucruri mai bune,pentru oameni mai buni.pentru energie pozitivă,multă şi-mpărţitpă-n sufletele tuturor celor ce merită.
pe peretele albastru,apa căpăta la intervale halucinante de timp,culori diferite.câteodată-şi avea coloritul în roşu şi.atunci mintea-mi aluneca la sacrilegii,la mituri şi tradiţii străvechi întru dviinizare.apoi se schimba totul şi albastrul născut din culoarea sângerie-mi calma întreaga stare,pentru ca verdele imediat următor să-mi transere trupul într-o primăvară de care mi-e dor,într-o vară cu copaci bătuţi de vânt cald.
am stat acolo o vreme,pierdută-n proiecţii.
le-am făcut pe toate şi abia apoi,toate sentimentele s-au echilibrat.dar neliniştea s-a renăscut din linişte,căci linişte pură e imposibil de.avut într-un an al schimbărilor.
this is the last year,before I stop.
0 comments:
Trimiteți un comentariu