calendarististic,suntem undeva spre sfarsitului jumătăţii de drum pe care vara ne poartă.am reuşit să văd marea,să-mi scufund trupul în răsărit , să aud staticul univesal (vocea lui Dumnezeu) în valuri.viaţa îmi mai rezervă câteva momene frumoase pentru tot ce-a mai rămas din zilele calde.mai am de vizitat bucăţi de natură la care oamenii încă mai visează , să-mi încarc arhiva de cunoştiinţe cu lucruri despre plante , oameni şi timp .
să mai scrijelesc cuvinte electronic , pentru ca ele să fie într-o zi simţite,palpate,iubite.
normal că asta nu-mi mai place,căci dincolo de vis,a devenit un loc de muncă , cu salarul neplătit, din cauza recesiunii economice a gândurilor.totul e o criză ,iar pentru mine e una care-mi blochează neuronii.cum pot să scriu când în mintea mea nici măcar copilăria nu mai există - ci doar goluri.
mi-e dor de acel animal central,de iepure.dar mi-e dor în toate acele moduri în care n-am crezut că are să-mi fie vreodată.mi-e dor să-mi fie izvorul inspiraţiei mele...
nu mai am inspiraţie şi totul mă face să aprob şi să imit beţia marilor scriitori.îi simt şi-i înţeleg acum , mai bine ca nicicând.
0 comments:
Trimiteți un comentariu