de câțiva ani încoace,rar găsesc momente de fericire atât de puternice precum cele ce le trăiesc acum.e miez de noapte și camera mi-e plină de haine.o valiză goală zace în mijloc, așteptând să fie umplută .adevărul e că iubesc să fac bagaje.uneori am impresia că aș putea chiar să fac o meserie din asta. noaptea e senină și luna,cu un început lejer de scădere,veghează din centrul cerului.mă gândesc la nopțile viitoare când am să îmi pierd mințile seara,chiar după apus,înt-o curte mică ,și totuși plină de armonie.dimineața cafea cu spumă groasă și dulce,să-mi țină compania,în timp ce ascult liniștea micului oraș,dintre munți și lacuri,într-o țară și mai mică,cu oameni plini de zâmbete pe chipuri.sunt locuri de care te îndrăgostești și pentru care ești dispus să lași totul,familia,prieteni.sunt locuri unde găsești liniștea interioară și fericirea,locuri unde de fiecare dată când te întorci ai sentimentul de acasă.așa un loc,a fost și mai marele oraș ,în care am plecat pe cand eram îndrăgostită.oarecum,în toți anii în care am locuit acolo,am iubit muzica lui,străzile calde vara,dimineți cu grădini imense pline de caprifoi.dar apoi,într-o zi,am părăsit munții dragi,străbătând câmpii,până în inima munților.mă mai gândesc la locurile și lucrurile pe care am să le învăț și simt.e fantastic.parcă nici nu a trecut un an.mi-ar plăcea ca toți oamenii să fie la fel de fericiți ca mine.cred că lumea ar fi un loc mai bun.
0 comments:
Trimiteți un comentariu