Sub bradul artificial, era cu totul altă lume și-mi imaginam că și timpul avea altă mișcare. Câteodată, stând acolo, cu mâna stângă sub cap, auzeam ticăiturile ceasului curgând în sincon cu decorul făcut într-o ultimă și disperată încercare de a mai trăi puțin (magia). Probabil că ceva murise-n mine / în toată lumea în acea iarnă.
Luminița căsuței de carton, era aprinsă de o săptămână. Părea adusă dintr-o poezie veche.
Într-un alt capăt de lume, Lorisul își trăia timpul, alergând după destinații. Crăciunul nu fusese niciodată o sărbătoare dragă ei. Iarna aceea nu-i schimba deloc părerea. Prima veste de când plecase, o primisem chiar în noaptea oh, atât de magică. Timpul ei, bătea pasul pe loc, cu ea izolată-ntr-o gară rece. Cu câteva ore înainte, cafele nocturne se amestecaseră cu magie energizantă și zâmbetele obosite.Camé,la came. Lâcher sa came. Și multe alte porcăisme.
Luminița căsuței de carton, era aprinsă de o săptămână. Părea adusă dintr-o poezie veche.
Într-un alt capăt de lume, Lorisul își trăia timpul, alergând după destinații. Crăciunul nu fusese niciodată o sărbătoare dragă ei. Iarna aceea nu-i schimba deloc părerea. Prima veste de când plecase, o primisem chiar în noaptea oh, atât de magică. Timpul ei, bătea pasul pe loc, cu ea izolată-ntr-o gară rece. Cu câteva ore înainte, cafele nocturne se amestecaseră cu magie energizantă și zâmbetele obosite.Camé,la came. Lâcher sa came. Și multe alte porcăisme.
0 comments:
Trimiteți un comentariu