La un moment dat, în acel an, la un răsărit devreme la malul mării, apa se transformase în cristale lichide, într-o plasmă curcubeică pe care o mai întâlnisem. Trecuse totuși atât de mult timp de la acea senzație, încât simțeam din nou extazul, fericirea, golul.Într-una din nopți ,numărasem un pumn de stele căzătoare.Adormisem sub cerul liber, ascultând valurile, până un cățel mă trezise, lingându-mi picioarele.
După aceea, am făcut dragoste cu muntele-mi iubit, cunoscându-i cascadele și peșterile. His highs and lows.Am plecat pe ploaie. De la baza lui, vârful nu se mai vedea. Doar întunecimea universului.
Oameni cusuți printre sentimente. Situații absurde.Traiul în beci. Altă viață.
Îmi amintesc cu drag de culoarea din camera Gigantului. O cameră mare pentru un om mare. Ferestrele înalte și copacii neînfloriți. Ceața de la malul râului. Noaptea pe uliță.
Și ziua aceea caldă de iunie, cu mulți oameni frumoși și iarbă moale. Țigara fumată pe ascuns sub nucul verde.
Primele zile.Întunecimea. Linistea copacilor și gerul cumplit. Scările, oamenii, stările. Altă viață.Alt timp.
Același timp.Spațiutimpcontinuum.Entități noi.Dragi.
Doar că nu mă mai adăpostea niciun colț de masă. Schimbase locul. Schimbam tradiții.
0 comments:
Trimiteți un comentariu